HOTĂRÂREA CURȚII (Camera întâi)
17 ianuarie 2018(*)
„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Ajutoare de stat –Ajutor declarat ilegal și incompatibil cu piața internă – Obligație de recuperare – Articolul 108 alineatul (2) al doilea paragraf TFUE – Regulamentul nr. (CE) 659/1999 – Articolul 14 alineatul (3) – Societate beneficiară declarată în faliment – Proceduri de insolvență – Înscrierea creanțelor în tabloul creditorilor – Încetarea activităților – Suspendarea procedurii de faliment în scopul examinării posibilității relansării activităților – Obligație de informare – Neexecutare”
În cauza C‑363/16,
având ca obiect o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor formulată în temeiul articolului 108 alineatul (2) al doilea paragraf TFUE, introdusă la 30 iunie 2016,
Comisia Europeană, reprezentată de A. Bouchagiar și de B. Stromsky, în calitate de agenți,
reclamantă,
împotriva
Republicii Elene, reprezentată de K. Boskovits și de V. Karra, în calitate de agenți,
pârâtă,
CURTEA (Camera întâi),
compusă din doamna R. Silva de Lapuerta, președinte de cameră, și domnii C. G. Fernlund, J.‑C. Bonichot, A. Arabadjiev (raportor) și S. Rodin, judecători,
avocat general: doamna E. Sharpston,
grefier: domnul I. Illéssy, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 21 iunie 2017,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 10 octombrie 2017,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prin acțiunea formulată, Comisia Europeană solicită Curții să constate că, prin neadoptarea în termenele stabilite a tuturor măsurilor necesare pentru punerea în aplicare a Deciziei 2012/541/UE a Comisiei din 22 februarie 2012 privind ajutorul de stat SA.26534 (C 27/2010 ex NN 6/2009) acordat de Grecia întreprinderii United Textiles SA (JO 2012, L 279, p. 30) și, în orice caz, prin neinformarea Comisiei în mod suficient, în conformitate cu prevederile articolului 4 din această decizie, cu privire la măsurile pe care le‑a adoptat, Republica Elenă nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 2-4 din decizia menționată și al Tratatului FUE.
Cadrul juridic
2 Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului [108 TFUE] (JO 1999, L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41) a fost abrogat prin Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO 2015, L 248, p. 9). Cu toate acestea, având în vedere data faptelor, Regulamentul nr. 659/1999 rămâne aplicabil prezentului litigiu.
3 Considerentul (13) al Regulamentului nr. 659/1999 prevedea:
„întrucât, în cazul ajutoarelor ilegale care nu sunt compatibile cu piața comună, trebuie restabilită concurența efectivă; întrucât, în acest scop, este necesară recuperarea fără întârziere a ajutorului, inclusiv a dobânzii; întrucât este necesar ca recuperarea să se realizeze în conformitate cu procedurile de drept național; întrucât aplicarea acestor proceduri nu trebuie să ridice obstacole în calea restabilirii concurenței nedenaturate, prin împiedicarea executării imediate și efective a deciziei Comisiei; întrucât, pentru a obține acest rezultat, statele membre trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura efectul util al deciziei Comisiei”.
4 Articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul nr. 659/1999 prevedea:
„Fără a aduce atingere unui ordin emis de Curtea de Justiție [a Uniunii Europene] în temeiul articolului [278 TFUE], recuperarea se efectuează fără întârziere și în conformitate cu procedurile legislației naționale a statului membru în cauză, cu condiția ca acestea să permită executarea imediată și efectivă a deciziei Comisiei. În acest scop și în eventualitatea unei proceduri derulate în fața instanțelor naționale, statele membre în cauză parcurg toate etapele necesare permise de legislațiile naționale respective, inclusiv măsuri provizorii, fără a aduce atingere dreptului [Uniunii].”
Istoricul litigiului și procedura precontencioasă
5 United Textiles este o întreprindere grecească de textile a cărei activitate este producerea de îmbrăcăminte, de fibre și de țesături. Cel puțin din anul 2004, situația acestei societăți s‑a înrăutățit, înregistrându‑se o scădere progresivă a vânzărilor. Fabricile sale nu mai sunt operaționale din anul 2008, din cauza lipsei de fond de rulment. De atunci, plățile la aproape toate împrumuturile sale bancare înregistrează întârzieri. Producția a fost aproape complet oprită în luna martie a anului 2009.
6 În cursul anului 2007, Republica Elenă a acordat întreprinderii United Textiles o garanție în legătură cu reeșalonarea unui împrumut bancar existent și acordarea unui nou împrumut (denumită în continuare „ajutorul de stat din 2007”). În cursul anului 2009, Republica Elenă a reeșalonat datoriile scadente ale United Textiles legate de contribuțiile la asigurările sociale pentru perioada cuprinsă între 2004 și 2009 (denumită în continuare „ajutorul de stat din 2009”).
7 La 22 februarie 2012, Comisia a adoptat Decizia 2012/541, notificată Republicii Elene la 23 februarie 2012 și ale cărei articole 1-4 au următorul cuprins:
„Articolul 1
(1) Ajutorul de stat acordat de Grecia întreprinderii United Textiles SA, prin încălcarea articolului 108 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, sub forma unei garanții de stat, în 2007, și, în 2009, sub forma unei reeșalonări a obligațiilor neachitate legate de contribuțiile la asigurările sociale este incompatibil cu piața internă.
[…]
Articolul 2
(1) Grecia recuperează ajutorul de stat menționat la articolul 1 alineatul (1) de la beneficiar.
[…]
Articolul 3
(1) Recuperarea ajutorului menționat la articolul 1 alineatul (1) este imediată și efectivă.
(2) Grecia asigură punerea în aplicare a prezentei decizii în termen de patru luni de la data notificării acesteia.
Articolul 4
(1) În termen de două luni de la notificarea prezentei decizii, Grecia transmite Comisiei următoarele informații:
(a) suma totală (principalul și dobânzile de recuperare) care urmează a fi recuperată de la beneficiar;
(b) o descriere detaliată a măsurilor deja adoptate și a celor planificate în vederea respectării prezentei decizii;
(c) documente care să demonstreze că beneficiarul a fost somat să ramburseze ajutorul.
(2) Grecia informează periodic Comisia cu privire la situația măsurilor naționale luate în vederea punerii în aplicare a prezentei decizii până la recuperarea completă a ajutorului menționat la articolul 1 alineatul (1). La cererea Comisiei, Grecia transmite imediat informațiile cu privire la măsurile deja luate și la cele planificate, în vederea respectării prezentei decizii. De asemenea, transmite informații detaliate privind valoarea ajutorului și cea a dobânzii aplicabile recuperării, deja recuperate de la beneficiar.”
8 La 21 iunie 2012, autoritățile elene competente au certificat o creanță de 19 181 729,10 euro, care cuprindea valoarea ajutorului de stat din 2007. La 29 august 2012, aceste autorități au certificat o creanță suplimentară de 15 827 427,78 euro, care cuprindea valoarea ajutorului de stat din 2009.
9 În acest context și ca urmare a unor solicitări de informații, autoritățile elene au informat Comisia, prin scrisoarea din 3 august 2012, că United Textiles fusese declarată oficial în stare de faliment la 19 iulie 2012.
10 În cadrul procedurii de faliment, termenul acordat pentru notificarea creanțelor a început să curgă la 30 iulie 2012.
11 Republica Elenă a notificat creanțele care priveau și cuprindeau sumele de recuperat cu titlu de ajutoare de stat prevăzute la articolul 1 alineatul (1) din Decizia 2012/541.
12 Creanțele au fost notificate la grefa Tribunalului pentru Falimente la 3 august 2012 pentru ajutorul de stat din 2007 și la 14 septembrie 2012 pentru ajutorul de stat din 2009. Ultima notificare a fost făcută la 7 februarie 2013.
13 În cursul anului 2013, a fost inițiată o procedură de licitație publică a activelor United Textiles.
14 Prin e‑mailurile din 7 și din 17 decembrie 2015, administratorul judiciar al United Textiles a informat Comisia în legătură cu tentativele guvernului elen de a relansa această întreprindere.
15 Prin scrisoarea din 18 decembrie 2015, instituția respectivă a solicitat autorităților elene să îi precizeze dacă existau efectiv proiecte de relansare a United Textiles.
16 Prin scrisoarea din 19 ianuarie 2016, aceste autorități au indicat Comisiei că deciseseră, printr‑un act cu conținut legislativ din 30 decembrie 2015 (denumit în continuare „ACL”), să suspende, pentru o durată de șase luni de la data publicării acestui act în Jurnalul Oficial alRepublicii Elene, procedura de licitație publică a activelor United Textiles, în vederea examinării mai amănunțite a posibilității reluării activității acestei întreprinderi în cadrul mai vast al politicii de relansare a industriei elene și de protecție a locurilor de muncă. Autoritățile menționate au indicat de asemenea că intenționau, în orice caz, să țină cont de Comunicarea Comisiei intitulată „Pentru o punere în aplicare eficientă a deciziilor Comisiei de obligare a statelor membre să recupereze ajutorul de stat ilegal și incompatibil” (JO 2007, C 272, p. 4).
17 Cu ocazia unei reuniuni la Atena (Grecia), la 11 februarie 2016, și prin scrisoarea din 22 februarie 2016, serviciile Comisiei au solicitat autorităților elene să procedeze imediat la recuperarea integrală a ajutorului sau să continue procedura de faliment a United Textiles.
18 Prin scrisoarea din 11 aprilie 2016, autoritățile elene au anunțat Comisia că planul de relansare examinat de Republica Elenă include o recuperare totală și imediată a ajutoarelor de stat acordate, însoțite de dobânzi, înainte de eventuala reluare a activității întreprinderii United Textiles. Prin respectiva scrisoare, acestea au solicitat un termen de 30 de zile lucrătoare pentru a finaliza procedura de evaluare a planului menționat.
19 În aceste condiții, Comisia a decis să introducă prezenta acțiune.
Cu privire la acțiune
20 În susținerea acțiunii formulate, Comisia invocă două motive, întemeiate pe încălcarea articolelor 2 și 3 din Decizia 2012/541, precum și a articolului 4 din această decizie.
21 Comisia susține, în primul rând, că Republica Elenă nu a adoptat în termenul stabilit toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutoarelor incompatibile și, în al doilea rând, că acest stat nu a informat‑o suficient cu privire la măsurile luate pentru punerea în aplicare a deciziei menționate.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe o nerecuperare a ajutoarelor incompatibile
Argumentația părților
22 Comisia apreciază că, la data expirării termenului prevăzut la articolul 3 alineatul (2) din Decizia 2012/541, și anume la 25 iunie 2012, Republica Elenă nu asigurase punerea în aplicare a acestei decizii. Această instituție arată că nu a prelungit termenul de punere în aplicare a deciziei menționate.
23 Comisia consideră că, pentru a‑și îndeplini obligația de recuperare a unui ajutor incompatibil, un stat membru poate fie să recupereze de la întreprinderea beneficiară valoarea integrală a acestui ajutor, precum și dobânzile, fie, dacă acest lucru nu este posibil, să determine declararea falimentului acestei întreprinderi fără să țină seama de eventualele dificultăți financiare ale întreprinderii menționate și, în cadrul procedurii de faliment, să înscrie în tabelul creanțelor creanța referitoare la ajutorul menționat. În această din urmă ipoteză, lichidarea întreprinderii în discuție ar trebui să fie însoțită de încetarea definitivă a activității acesteia.
24 Potrivit Comisiei, este evident că, la data expirării termenului de punere în aplicare, Republica Elenă nu îndeplinise aceste obligații.
25 În ceea ce privește încetarea definitivă a activității întreprinderii beneficiare, Comisia arată că, în vederea asigurării eliminării avantajului concurențial, această întreprindere ar trebui să dispară începând cu momentul în care se află în imposibilitatea absolută de a restitui ajutoarele primite. În această ipoteză, întreprinderea menționată s‑ar angaja într‑un proces de dispariție ireversibil, care nu ar putea fi oprit, nici măcar temporar, pentru motivul că statul membru dorește să examineze posibilitatea recuperării totale și a reluării activității întreprinderii beneficiare.
26 În speță, întrucât autoritățile elene au suspendat, în temeiul articolului 17 din ACL, procedura de faliment la stadiul licitației publice a activelor United Textiles în vederea explorării posibilității unei reluări a activității acestei întreprinderi, ele nu ar fi îndeplinit condiția încetării definitive a activității întreprinderii respective. Aceste autorități ar fi procedat astfel la o suspendare efectivă a procedurii de faliment pentru a realiza un examen ipotetic al posibilității unei reluări a activității United Textiles. Acestea ar fi inversat astfel procesul dispariției acestei societăți.
27 Republica Elenă consideră că împrejurarea că întreprinderile beneficiare ale unor ajutoare de stat sunt în dificultate sau în faliment nu afectează obligația de recuperare a acestor ajutoare.
28 Aceasta subliniază, în plus, că restabilirea situației anterioare și eliminarea denaturării concurenței care rezultă din ajutoarele plătite în mod ilegal pot fi îndeplinite, în principiu, prin înscrierea în tabelul creanțelor a celei corespunzătoare restituirii ajutoarelor vizate.
29 Acest stat membru remarcă, pe de o parte, că United Textiles a fost declarată în faliment, la 19 iulie 2012, în temeiul Deciziei 2012/541 și că, în consecință, aceasta nu exercită nicio activitate pe piață, astfel încât nu mai există nicio denaturare a concurenței pe această piață. Pe de altă parte, autoritățile elene ar fi întreținut cu serviciile Comisiei un contact permanent pentru a oferi toate informațiile utile privind procedura de faliment și în special privind înscrierea în tabelul creanțelor a celei referitoare la restituirea ajutoarelor ilegale, privind clasificarea creanțelor în acest tabel și privind încetarea activității United Textiles. Astfel, Republica Elenă afirmă că a adoptat toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutoarelor acordate ilegal întreprinderii United Textiles în cursul procedurii de faliment a acesteia.
30 În ceea ce privește argumentul Comisiei potrivit căruia această procedură de faliment trebuie să fie ireversibilă și să conducă la încetarea definitivă a activității întreprinderii care a beneficiat de ajutoare ilegale, Republica Elenă arată că nici jurisprudența, nici practica Comisiei nu impun ca declararea falimentului unei întreprinderi să conducă la un proces de dispariție ireversibil. Scopul și logica dreptului ajutoarelor de stat ar consta în eliminarea avantajelor concurențiale obținute de o întreprindere ca urmare a ajutorului, iar nu în dispariția definitivă a acestei întreprinderi.
31 Prin urmare, în opinia Republicii Elene, atunci când, în cursul procedurii de faliment, întreprinderea beneficiară a ajutoarelor și‑a încetat activitățile într‑o modalitate demonstrabilă, s‑a pus capăt denaturării concurenței, avantajul concurențial legat de beneficiul ajutoarelor de stat fiind astfel eliminat. În aceste condiții, nimic nu ar exclude ca un plan de reluare durabilă a activităților acestei întreprinderi care să prevadă recuperarea integrală a ajutoarelor respective înainte de reluarea activităților să poată fi prezentat adunării creditorilor.
32 În plus, Republica Elenă deduce din comunicarea Comisiei, citată la punctul 16 din prezenta hotărâre și al cărei punct 67 menționează expres posibilitatea de a propune un plan de continuare a activităților, că deschiderea și continuarea procedurii de faliment nu împiedică, în anumite cazuri, reluarea activității întreprinderii, în măsura în care ajutoarele acordate sunt recuperate efectiv.
33 Astfel, suspendarea pentru șase luni, în temeiul articolului 17 din ACL, a procedurii de licitație publică a activelor acestei societăți ar putea fi considerată ca fiind o măsură rezonabilă și limitată în timp.
Aprecierea Curții
34 Reiese din jurisprudența Curții că statul membru destinatar al unei decizii care îl obligă să recupereze ajutoare ilegale declarate incompatibile cu piața internă are obligația, în temeiul articolului 288 TFUE, să adopte toate măsurile necesare pentru a asigura executarea acestei decizii. El trebuie să realizeze o recuperare efectivă a sumelor datorate pentru a elimina denaturarea concurenței cauzată de avantajul concurențial conferit de aceste ajutoare (Hotărârea din 24 ianuarie 2013, Comisia/Spania, C‑529/09, EU:C:2013:31, punctul 91).
35 Rezultă din articolul 14 alineatul (3) prima teză din Regulamentul nr. 659/1999, interpretat în lumina considerentului (13) al acestui regulament, că recuperarea unui ajutor ilegal declarat incompatibil cu piața internă se efectuează fără întârziere și în conformitate cu procedurile prevăzute de legislația națională a statului membru în cauză, cu condiția ca acestea să permită executarea imediată și efectivă a deciziei Comisiei. În acest scop, statele membre în cauză parcurg toate etapele necesare permise de legislațiile naționale respective, inclusiv măsuri provizorii, fără a aduce atingere dreptului Uniunii (Hotărârea din 11 septembrie 2014, Comisia/Germania, C‑527/12, EU:C:2014:2193, punctul 38).
36 În ceea ce privește ipotezele în care ajutoarele de stat acordate ilegal trebuie să fie recuperate de la întreprinderile beneficiare care se află în dificultate sau în stare de faliment, trebuie amintit că astfel de dificultăți nu afectează obligația de recuperare a ajutorului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 decembrie 2012, Comisia/Spania, C‑610/10, EU:C:2012:781, punctul 71). Statul membru este, în consecință, obligat, după caz, să determine lichidarea societății, să înscrie creanța sa în pasivul acesteia sau să adopte orice altă măsură care să permită rambursarea ajutorului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 decembrie 2007, Comisia/Italia, C‑280/05, nepublicată, EU:C:2007:753, punctul 28).
37 Astfel, potrivit unei jurisprudențe constante, restabilirea situației anterioare și eliminarea denaturării concurenței care rezultă din aceste ajutoare pot fi realizate, în principiu, prin înscrierea în tabelul creanțelor a celei corespunzătoare restituirii ajutoarelor în cauză (Hotărârea din 11 decembrie 2012, Comisia/Spania, C‑610/10, EU:C:2012:781, punctul 72 și jurisprudența citată).
38 Cu toate acestea, trebuie arătat faptul că o asemenea înscriere nu permite îndeplinirea obligației de recuperare decât dacă, în cazul în care autoritățile statului nu ar putea recupera valoarea integrală a ajutoarelor, procedura de faliment ar duce la lichidarea întreprinderii, adică încetarea definitivă a activității sale, pe care autoritățile statului o pot determina în calitate de acționari sau de creditori (Hotărârea din 13 octombrie 2011, Comisia/Italia, C‑454/09, nepublicată, EU:C:2011:650, punctul 36).
39 Rezultă că încetarea definitivă a activităților întreprinderii beneficiare a unui ajutor de stat nu se impune decât în cazul în care recuperarea valorii integrale a ajutorului rămâne imposibilă în cursul procedurii de faliment.
40 În ceea ce privește aspectele temporale ale recuperării ajutoarelor declarate ilegale și incompatibile cu piața internă, pe de o parte, trebuie amintit că o recuperare tardivă, și anume ulterioară termenelor acordate, nu poate îndeplini cerințele tratatului (Hotărârea din 12 decembrie 2013, Comisia/Italia, C‑411/12, nepublicată, EU:C:2013:832, punctul 29 și jurisprudența citată).
41 Pe de altă parte, trebuie arătat, astfel cum a făcut‑o avocatul general la punctul 59 din concluzii, că pare improbabil ca diferitele etape ale unei proceduri de faliment, de la cererea inițială de faliment până la declararea falimentului și înscrierile în tabelul creanțelor, până la lichidarea beneficiarului și recuperarea integrală a ajutoarelor în cauză sau, dacă este cazul, încetarea definitivă a activităților beneficiarului respectiv, să aibă loc, în mod normal, în termenul de patru luni stabilit de obicei de Comisie pentru recuperarea ajutorului ilegal.
42 În aceste condiții, înscrierea în tabelul creanțelor a creanței referitoare la restituirea ajutoarelor în cauză trebuie să fie considerată ca fiind, în principiu, o măsură potrivită, susceptibilă să asigure eliminarea denaturării concurenței, astfel cum s‑a amintit la punctul 37 din prezenta hotărâre, în măsura în care o asemenea măsură este urmată fie de recuperarea valorii integrale a ajutoarelor respective, fie de lichidarea întreprinderii și încetarea definitivă a activităților acesteia, în cazul în care o asemenea recuperare rămâne imposibilă în cursul procedurii de faliment.
43 Pentru ca o asemenea măsură să fie eficace în special în raport cu cerința de punere în aplicare imediată a deciziei privind recuperarea unui ajutor ilegal declarat incompatibil cu piața internă, aceasta trebuie, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 60 din concluzii, să fie efectuată în termenul acordat de Comisie (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 aprilie 2011, Comisia/Polonia, C‑331/09, EU:C:2011:250 punctele 60-65, Hotărârea din 13 octombrie 2011, Comisia/Italia, C‑454/09, nepublicată, EU:C:2011:650, punctele 38-42, și Hotărârea din 11 decembrie 2012, Comisia/Spania, C‑610/10, EU:C:2012:781, punctele 73-75).
44 În consecință, pentru a putea aprecia, în speță, existența unei încălcări în temeiul articolului 108 alineatul (2) TFUE, trebuie să se determine data la care Republica Elenă trebuia să înscrie creanțele referitoare la restituirea ajutoarelor în cauză.
45 În această privință, trebuie arătat că reiese dintr‑o jurisprudență constantă că data de referință pentru aplicarea articolului 108 alineatul (2) al doilea paragraf TFUE este cea prevăzută în decizia a cărei neexecutare este contestată sau, dacă este cazul, cea pe care Comisia a stabilit‑o ulterior (Hotărârea din 12 februarie 2015, Comisia/Franța, C‑37/14, nepublicată, EU:C:2015:90, punctul 56 și jurisprudența citată).
46 Or, atunci când, într‑un anumit caz, circumstanțe sau motive care țin de proceduri interne împiedică statul membru să înscrie în tabelul creanțelor pe cea referitoare la ajutorul vizat în termenul prevăzut, acest stat ar trebui, potrivit jurisprudenței Curții, să supună problemele respective aprecierii Comisiei, propunând modificări adecvate ale deciziei în cauză. Statul menționat și Comisia, în temeiul normei care impune statelor membre și instituțiilor Uniunii Europene obligații reciproce de cooperare loială, care rezultă în special din articolul 4 alineatul (3) TUE, trebuie să colaboreze cu bună‑credință pentru depășirea dificultăților, cu respectarea deplină a prevederilor tratatului și în special a celor privind ajutoarele (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 februarie 2015, Comisia/Franța, C‑37/14, nepublicată, EU:C:2015:90, punctul 67).
47 Cu toate acestea, în măsura în care statul membru nu a solicitat prelungirea termenului acordat prin intermediul deciziei de recuperare a ajutorului acordat în mod ilegal, data de referință pentru aplicarea articolului 108 alineatul (2) al doilea paragraf TFUE și în special pentru înscrierea în tabelul creanțelor a celei referitoare la restituirea ajutoarelor vizate rămâne cea prevăzută în această decizie.
48 Prin urmare, dacă, la data prevăzută în decizia prin care se dispune recuperarea menționată sau, dacă este cazul, la data stabilită ulterior de Comisie, statul membru în cauză nu a adoptat toate măsurile necesare care permit îndeplinirea obligației de recuperare a ajutorului în discuție și în special restabilirea situației anterioare și eliminarea denaturării concurenței care rezultă din ajutoarele de stat vizate, trebuie să se considere, în scopul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor prevăzute la articolul 108 alineatul (2) al doilea paragraf TFUE, că acest stat membru și‑a încălcat obligațiile care rezultă din decizia Comisiei și că, prin urmare, orice alte măsuri care au intervenit ulterior termenului acordat nu vor fi relevante pentru a aprecia dacă acest stat membru a adoptat toate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a deciziei menționate la data expirării termenului de punere în aplicare acordat de Comisie (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 iulie 2001, Comisia/Belgia, C‑378/98, EU:C:2001:370, punctul 28).
49 În speță, Republica Elenă era obligată, potrivit articolului 3 alineatul (1) din Decizia 2012/541, să asigure recuperarea imediată și efectivă a ajutorului în cauză. Acest stat membru dispunea în acest scop, în temeiul alineatului (2) al respectivului articol 3, de un termen de patru luni de la notificarea acestei decizii.
50 Întrucât Comisia nu a acordat nicio prelungire a acestui termen, data de referință pentru aplicarea articolului 108 alineatul (2) al doilea paragraf TFUE este cea prevăzută în Decizia 2012/541.
51 Întrucât decizia menționată a fost notificată Republicii Elene la 23 februarie 2012, trebuie să se constate că termenul care era acordat acestui stat membru pentru a recupera ajutoarele percepute în mod ilegal expira la 25 iunie 2012, 23 iunie 2012 fiind o zi de sâmbătă.
52 Cu toate acestea, este cert că United Textiles nu a fost declarată oficial în faliment decât la 19 iulie 2012.
53 În plus, reiese din înscrisurile dosarului că termenul acordat în vederea notificării creanțelor a început să curgă la 30 iulie 2012 și că autoritățile elene au notificat creanțele la grefa Tribunalului pentru Falimente la 3 august 2012, pentru ajutorul de stat din 2007, și la 14 septembrie 2012, pentru ajutorul de stat din 2009.
54 În sfârșit, astfel cum reiese din explicațiile furnizate de Republica Elenă în ședința din fața Curții, ultima notificare a fost efectuată la 7 februarie 2013.
55 Prin urmare, având în vedere că Republica Elenă nu a adoptat, în termenele stabilite, toate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a Deciziei 2012/541, este necesar să se admită primul motiv al Comisiei, întemeiat pe încălcarea articolelor 2 și 3 din această decizie.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe neinformarea Comisiei
Argumentația părților
56 Prin intermediul celui de al doilea motiv, Comisia arată că, în orice caz, Republica Elenă nu a informat‑o suficient cu privire la măsurile luate pentru punerea în aplicare a Deciziei 2012/541. Mai întâi, Comisia constată că a fost informată despre suspendarea procedurii de licitație publică a activelor United Textiles prin intermediul scrisorii autorităților elene din 19 februarie 2016. În continuare, Comisia remarcă faptul că acest stat membru nu a transmis nicio informație concretă în sensul că United Textiles nu operează pe piață și că această societate nu mai exercită nicio activitate pentru perioada ulterioară lunii decembrie a anului 2015. În sfârșit, în opinia Comisiei, autoritățile elene nu au transmis nicio informație privind United Textiles ulterior scrisorii din 11 aprilie 2016.
57 Republica Elenă susține că a informat periodic Comisia în mod suficient cu privire la măsurile luate pentru punerea în aplicare a Deciziei 2012/541.
Aprecierea Curții
58 Articolul 4 alineatul (1) din Decizia 2012/541 impune Republicii Elene să transmită anumite informații referitoare la recuperarea ajutorului într‑un termen de două luni de la data notificării acestei decizii. Întrucât decizia menționată a fost notificată Republicii Elene la 23 februarie 2012, trebuie constatat că termenul care îi era acordat pentru a transmite aceste informații a expirat la 23 aprilie 2012.
59 Articolul 4 alineatul (2) din aceeași decizie prevede obligația acestui stat membru, pe de o parte, de a informa periodic Comisia cu privire la evoluția măsurilor luate pentru recuperarea ajutorului până la efectuarea rambursării acestui ajutor și, pe de altă parte, de a transmite informații detaliate privind valoarea ajutorului și cea a dobânzii aplicabile recuperării, deja recuperate de la beneficiar.
60 În ceea ce privește obligația prevăzută la articolul 4 alineatul (1) menționat, trebuie să se constate că acest stat membru nu a îndeplinit‑o, având în vedere că, astfel cum reiese din înscrisurile de la dosar, Republica Elenă nu s‑a adresat Comisiei înainte de luna mai a anului 2012. În plus, reiese din explicațiile furnizate de Republica Elenă în ședință că informațiile referitoare la recuperarea ajutorului care ar fi trebuit să fie comunicate Comisiei nu au fost transmise în termenul prevăzut la acest articol 4 alineatul (1).
61 În ceea ce privește obligația prevăzută la articolul 4 alineatul (2) din Decizia 2012/541, deși reiese din înscrisurile de la dosar că între Comisie și Republica Elenă exista o corespondență bogată, începând cu luna mai a anului 2012, cu privire la evoluția procedurii de insolvabilitate a United Textiles, nu este mai puțin adevărat că acest stat membru nu a informat în mod corespunzător în prealabil Comisia cu privire la adoptarea ACL prin care a fost suspendată licitația publică a activelor United Textiles. Abia după scrisoarea Comisiei din 18 decembrie 2015, prin care aceasta a solicitat Republicii Elene să clarifice situația, acest stat membru a informat Comisia, prin scrisoarea din 19 ianuarie 2016, că suspendase licitația publică menționată pentru o perioadă de șase luni în vederea evaluării unui plan de relansare a United Textiles. Pe de altă parte, autoritățile elene nu au transmis nicio informație privind United Textiles ulterior scrisorii din 11 aprilie 2016.
62 În consecință, trebuie să se constate că există o încălcare a obligației de a informa Comisia cu privire la măsurile adoptate în aplicarea Deciziei 2012/541.
63 Având în vedere toate considerațiile precedente, este necesar să se constate că, prin neadoptarea, în termenele stabilite, a tuturor măsurilor necesare pentru punerea în aplicare a Deciziei 2012/541 și prin neinformarea în mod suficient a Comisiei cu privire la măsurile luate în aplicarea acestei decizii, Republica Elenă nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi reveneau în temeiul articolelor 2-4 din decizia menționată, precum și în temeiul Tratatului FUE.
Cu privire la cheltuielile de judecată
64 Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a solicitat obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată, iar Republica Elenă a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară și hotărăște:
1) Prin neadoptarea, în termenele stabilite, a tuturor măsurilor necesare pentru punerea în aplicare a Deciziei 2012/541/UE a Comisiei din 22 februarie 2012 privind ajutorul de stat SA.26534 (C 27/2010 ex NN 6/2009) acordat de Grecia întreprinderii United Textiles SA și prin neinformarea în mod suficient a Comisiei Europene cu privire la măsurile luate în temeiul acestei decizii, Republica Elenă nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 2-4 din decizia menționată, precum și în temeiul Tratatului FUE.
2) Obligă Republica Elenă la plata cheltuielilor de judecată.
Semnături