Language of document :

Recurs introdus la 16 aprilie 2018 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 5 februarie 2018 în cauza T-216/15, Dôvera zdravotná poist'ovňa, a.s./Comisia Europeană

(Cauza C-262/18 P)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: P.J. Loewenthal, F. Tomat, agenți)

Celelalte părți din procedură: Dôvera zdravotná poist'ovňa a.s., Republica Slovacă, Union zdravotná poist'ovňa a.s.

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curţii:

anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 5 februarie 2018 în cauza T-216/15, Dôvera/Comisia;

trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;

cu titlu subsidiar, utilizarea competenţei sale, prevăzute la articolul 61 primul paragraf a doua teză din Statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, de a soluţiona în mod definitiv litigiul, şi

dispunerea soluționării cererii privind cheltuielile de judecată aferente prezentei proceduri odată cu fondul, dacă trimite cauza spre rejudecare la Tribunal, sau obligarea Dôvera zdravotná poist'ovňa a.s. şi a Union zdravotná poist'ovňa a.s la plata cheltuielilor de judecată, dacă soluţionează în mod definitiv litigiul.

Motivele și principalele argumente

Prin hotărârea atacată, Tribunalul a anulat Decizia (UE) 2015/248 a Comisiei din 15 octombrie 2014 privind măsurile SA.23008 (2013/C) (ex 2013/NN) puse în aplicare de Republica Slovacă în favoarea Spoločná zdravotná poisťovňa, a. s. (SZP) și Všeobecná zdravotná poisťovňa, a. s. (VZP) (JO 2015, L 41, p. 25).

Comisia invocă trei motive în susţinerea recursului formulat împotriva hotărârii atacate.

În primul rând, Comisia consideră că Tribunalul nu şi-a respectat obligaţia de motivare care îi revine în temeiul articolului 36 şi al articolului 53 primul paragraf din Statutul Curţii. În hotărârea atacată, Tribunalul susţine că a anulat decizia atacată prin admiterea celui de al doilea motiv invocat de reclamanta în primă instanţă, potrivit căruia Comisia a concluzionat în mod eronat că regimul slovac de asigurări obligatorii de sănătate este fondat în esenţă pe solidaritate. Totuşi, criteriul juridic pe care l-a reţinut în fapt pentru a anula decizia menţionată este cel propus de reclamanta în primă instanţă în cadrul primului motiv invocat de aceasta, potrivit căruia simpla prezenţă a unor caracteristici economice transformă furnizarea de asigurări de sănătate într-o activitate economică. În măsura în care criteriile juridice invocate de reclamantă în cadrul primului şi al celui de al doilea motiv se exclud reciproc, Comisia nu este în măsură să înţeleagă pe ce temei a fost anulată decizia atacată.

În al doilea rând, Comisia apreciază că Tribunalul a săvârşit o eroare de drept întrucât a interpretat în mod eronat noţiunea de întreprindere în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. În hotărârea atacată, Tribunalul a confirmat concluzia Comisiei potrivit căreia regimul slovac de asigurări obligatorii de sănătate era fondat în esenţă pe solidaritate, precum şi explicaţiile acesteia potrivit cărora caracteristicile economice ale regimului menţionat au fost introduse pentru a permite atingerea obiectivelor sale sociale şi de solidaritate. Totuşi, acesta a constatat că Comisia a săvârşit o eroare de apreciere întrucât a concluzionat că activitatea exercitată de societăţile de asigurări de sănătate în cadrul regimului slovac de asigurări obligatorii de sănătate nu avea un caracter economic. Tribunalul a ajuns la această concluzie subliniind posibilitatea ca societăţile de asigurare să realizeze, să utilizeze şi să distribuie o parte din profiturile lor, precum şi concurenţa dintre societăţile menţionate în atragerea asiguraţilor şi în ceea ce priveşte calitatea serviciilor. Tribunalul a considerat ulterior că simpla prezenţă, în Republica Slovacă, a unor societăţi de asigurare care urmăresc un scop lucrativ transformă SZP şi VZP, prin efectul de contagiune, în întreprinderi în sensul articolului107 alineatul (1) TFUE. Concluzionând în acest sens, Tribunalul nu a ţinut seama de jurisprudenţa potrivit căreia un regim de asigurări de sănătate care este fondat în esenţă pe solidaritate şi ale cărui caracteristici economice au fost introduse pentru a asigura continuitatea regimului şi realizarea obiectivelor sociale şi de solidaritate care îl susţin nu prezintă un caracter economic, astfel încât prestatorii de asigurări de sănătate care operează în cadrul acestui regim nu sunt întreprinderi.

În al treilea rând, Comisia consideră că Tribunalul a denaturat elementele de probă care i-au fost prezentate în primă instanţă, întrucât a concluzionat că exista „o concurenţă intensă şi complexă” între prestatorii de asigurări de sănătate în Slovacia, în timp ce din dosarul cauzei rezulta numai un grad de concurenţă foarte limitat în ceea ce priveşte furnizarea unor prestaţii facultative cu titlu gratuit.

____________