Language of document : ECLI:EU:C:2018:869

Ediție provizorie

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

HENRIK SAUGMANDSGAARD ØE

prezentate la 25 octombrie 2018(1)

Cauzele conexate C-350/17 și C-351/17

Mobit Soc. cons. arl

împotriva

Regione Toscana (C-350/17)

cu participarea

Autolinee Toscane SpA

Régie autonome des transports parisiens (RATP)

și

Autolinee Toscane SpA,

împotriva

Mobit Soc. cons. arl (C-351/17)

cu participarea

Regione Toscana,

Régie autonome des transports parisiens (RATP)

[cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato (Consiliul de Stat, Italia)]

„Trimitere preliminară – Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 – Servicii publice de transport feroviar și rutier de călători – Articolul 5 – Atribuirea contractelor de servicii publice – Articolul 8 alineatul (2) – Regim tranzitoriu – Inaplicabilitatea articolului 5 în cazul atribuirilor efectuate între 3 decembrie 2009 și 2 decembrie 2019 – Articolul 8 alineatul (3) – Regim tranzitoriu – Inaplicabilitatea articolului 5 în cazul atribuirilor efectuate înainte de 3 decembrie 2009 – Articolul 5 alineatul (2) – Atribuire directă – Cerința limitării activităților operatorului intern – Nerespectare – Lipsa incidenței asupra unei proceduri competitive de atribuire – Noțiunile «autoritate competentă» și «operator intern»”






I.      Introducere

1.        Prin două decizii din 6 aprilie 2017, Consiglio di Stato (Consiliul de Stat, Italia) a adresat Curții două cereri prin care a solicitat pronunțarea a două decizii preliminare cu privire la interpretarea articolului 5 alineatul (2) și a articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și nr. 1107/70 ale Consiliului(2).

2.        Aceste cereri au fost formulate, pe de o parte, în cadrul unui litigiu între Mobit Soc. cons. arl, un consorțiu format din mai multe întreprinderi italiene care operează în sectorul transporturilor și Regione Toscana (regiunea Toscana, Italia) cu privire la atribuirea definitivă către Autolinee Toscane SpA, întreprindere controlată de Régie autonome des transports parisiens [Regia Autonomă de Transport Paris], a unui contract de servicii publice de transport local și, pe de altă parte, al unui litigiu care se înscrie în același cadru factual, între Autolinee Toscane și Mobit.

3.        Prin intermediul acestor întrebări, instanța de trimitere urmărește, în esență, să afle dacă articolele 5 și 8 din Regulamentul nr. 1370/2007 trebuie interpretate în sensul că un operator, precum Autolinee Toscane în litigiul principal, trebuie exclus dintr-o procedură competitivă de atribuire pentru motivul că acest operator este controlat de un alt operator, și anume RATP în acest litigiu, care a beneficiat de o atribuire directă înaintea intrării în vigoare a acestui regulament(3).

4.        Pentru motivele expuse în continuare în prezentele concluzii, considerăm că nicio dispoziție din Regulamentul nr. 1370/2007 nu se opune, în împrejurările din litigiul principal, atribuirii printr-o procedură competitivă a unui contract de servicii publice de transport unui operator precum Autolinee Toscane.

II.    Cadrul juridic

A.      Dreptul Uniunii

5.        Potrivit articolului 1 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 1370/2007, scopul acestuia este de a defini modul în care, în conformitate cu normele dreptului Uniunii, autoritățile competente pot acționa în domeniul transportului public de călători pentru a garanta prestarea de servicii de interes general care sunt, printre altele, mai numeroase, mai sigure, de calitate mai bună sau au costuri mai scăzute decât cele pe care le-ar fi permis numai acțiunea forțelor pieței.

6.        Articolul 2 din acest regulament prevede, printre altele, următoarele definiții:

„[...]

(b)      prin «autoritate competentă» se înțelege orice autoritate publică sau grup de autorități publice dintr-unul sau mai multe state membre, care are competența de a interveni în transportul public de călători într-o zonă geografică dată sau orice organism învestit cu o astfel de autoritate;

[...]

(h)      prin «atribuire directă» se înțelege atribuirea unui contract de servicii publice unui anumit operator de serviciu public, fără o procedură competitivă de atribuire prealabilă;

[...]

(j)      prin «operator intern» se înțelege o entitate cu personalitate juridică distinctă asupra căreia autoritatea locală competentă sau, în cazul unui grup de autorități, cel puțin una dintre autoritățile locale competente exercită un control asemănător cu cel exercitat asupra propriilor sale departamente;

[...]”

7.        Conform articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1370/2007, „[î]n cazul în care o autoritate competentă decide să acorde unui operator ales un drept exclusiv și/sau o compensație de orice natură în schimbul îndeplinirii unor obligații de serviciu public, autoritatea respectivă face aceasta în cadrul unui contract de servicii publice”.

8.        Articolul 5 din Regulamentul nr. 1370/2007, intitulat „Atribuirea de contracte de servicii publice”, prevede:

„(1)      Contractele de servicii publice se atribuie în conformitate cu normele stabilite prin prezentul regulament. [...]

(2)      Cu excepția cazului în care acest lucru este interzis de dreptul intern, orice autoritate locală competentă, fie că este o autoritate de sine stătătoare sau un grup de autorități care furnizează servicii publice integrate de transport de călători, poate decide să furnizeze ea însăși servicii publice de transport de călători sau să atribuie contracte de servicii publice în mod direct unei entități cu personalitate juridică distinctă asupra căreia autoritatea locală competentă sau, în cazul unui grup de autorități, cel puțin una dintre autoritățile locale competente exercită un control similar celui exercitat asupra propriilor sale departamente. Următoarele dispoziții se aplică în cazul în care o autoritate locală competentă ia o astfel de decizie:

(a)      în scopul de a stabili dacă autoritatea locală competentă exercită controlul, sunt luați în considerare factori, precum gradul de reprezentare în organele administrative, de conducere sau supraveghere, dispozițiile referitoare la această reprezentare în actul constitutiv, participarea la capitalul social, influența efectivă și controlul efectiv asupra deciziilor strategice și asupra deciziilor manageriale individuale. În conformitate cu dreptul comunitar, participarea autorității publice competente la capitalul social în proporție de 100 %, în special în cazul parteneriatelor public-privat, nu este o cerință obligatorie pentru stabilirea controlului în sensul prezentului alineat, cu condiția să existe o influență publică dominantă și să se poată stabili controlul pe baza altor criterii;

(b)      condiția de aplicare a prezentului alineat este aceea ca operatorul intern și orice entitate asupra căreia respectivul operator exercită chiar și o influență minimă să își desfășoare activitatea de transport public de călători pe teritoriul autorității locale competente, fără a aduce atingere vreunei linii de ieșire sau altor elemente auxiliare activității respective care intră pe teritoriul autorităților locale competente vecine, și să nu participe la proceduri competitive de atribuire privind prestarea de servicii de transport public de călători în afara teritoriului autorității locale competente;

(c)      fără a aduce atingere literei (b), operatorul intern poate participa la proceduri competitive echitabile de atribuire începând cu doi ani înaintea expirării contractului său de servicii publice atribuit direct, cu condiția să se fi luat o decizie finală, în sensul ca serviciile publice de transport de călători vizate de contractul operatorului intern să facă obiectul unei proceduri competitive echitabile de atribuire și ca operatorul intern respectiv să nu fi încheiat nici un alt contract de servicii publice atribuit direct;

(d)      în lipsa unei autorități locale competente, literele (a), (b) și (c) se aplică unei autorități naționale cu privire la o zonă geografică ce nu corespunde teritoriului național, cu condiția ca operatorul intern să nu participe la proceduri competitive de atribuire privind prestarea de servicii publice de transport de călători care se organizează în afara zonei pentru care a fost atribuit contractul de servicii publice;

[...]

(3)      Orice autoritate competentă care face apel la un terț, altul decât un operator intern, atribuie contractele de servicii publice pe baza unei proceduri competitive de atribuire, cu excepția cazurilor menționate la alineatele (4), (5) și (6). Procedura competitivă de atribuire adoptată este deschisă tuturor operatorilor, este echitabilă și respectă principiile transparenței și nediscriminării. În urma depunerii ofertelor și a eventualei etape de preselecție, procedura poate presupune negocieri în conformitate cu aceste principii, cu scopul de a stabili modul optim de a îndeplini anumite cerințe speciale sau complexe.

[...]”

9.        Articolul 8 din Regulamentul nr. 1370/2007, intitulat „Tranziția”, prevede:

„(1)      Contractele de servicii publice se atribuie în conformitate cu normele stabilite prin prezentul regulament. [...].

(2)      Fără a aduce atingere alineatului (3), atribuirea de contracte de servicii publice feroviare și rutiere respectă articolul 5 începând cu 3 decembrie 2019. În această perioadă de tranziție, statele membre trebuie să ia măsuri pentru a se conforma treptat dispozițiilor articolului 5, cu scopul de a evita eventuale probleme structurale grave legate, în special, de capacitatea de transport.

În termen de șase luni de la încheierea primei jumătăți a perioadei de tranziție, statele membre transmit Comisiei un raport privind progresele înregistrate, care subliniază punerea în aplicare a oricărei atribuiri treptate de contracte de servicii publice în conformitate cu articolul 5. Pe baza rapoartelor statelor membre, Comisia poate propune măsuri corespunzătoare adresate statelor membre.

(3)      În vederea aplicării alineatului (2), nu se ține seama de contractele de servicii publice atribuite în conformitate cu dreptul comunitar și cu dreptul intern:

(a)      înainte de 26 iulie 2000 pe baza unei proceduri competitive echitabile de atribuire;

(b)      înainte de 26 iulie 2000 pe baza unei proceduri, alta decât o procedură competitivă echitabilă de atribuire;

(c)      după 26 iulie 2000 și înainte de 3 decembrie 2019, pe baza unei proceduri competitive echitabile de atribuire;

(d)      după 26 iulie 2000 și înainte de 3 decembrie 2009, pe baza unei proceduri, alta decât o procedură competitivă echitabilă de atribuire.

Contractele menționate la litera (a) pot continua până la expirare. Contractele menționate la literele (b) și (c) pot continua până la expirare, dar nu mai mult de 30 de ani. Contractele menționate la litera (d) pot continua până la expirare, cu condiția să fie încheiate pe termen limitat, comparabil cu duratele menționate la articolul 4.

Contractele de servicii publice pot continua până la expirare, în cazul în care rezilierea lor ar produce consecințe juridice sau economice disproporționate și cu condiția ca Comisia să își fi dat acordul.

[...]”

B.      Dreptul italian

10.      Instanța de trimitere a precizat că, pe lângă dispozițiile Regulamentului nr. 1370/2007, sunt relevante pentru soluționarea litigiilor principale normele stabilite prin decreto-legislativo du 19 novembre 1997, n° 422, conferimento alle regionied agli enti locali di funzioni e compiti in materia di trasporto pubblico locale, a norma dell’articolo 4, comma 4, della legge n° 59, del 15 marzo 1997 (Decretul legislativ nr. 422 din 19 noiembrie 1997 privind încredințarea către regiuni și organisme locale a unor atribuții și sarcini în materia transportului public local, în temeiul articolului 4 alineatul 4 din Legea nr. 59 din 15 martie 1997 (denumit în continuare „Decretul legislativ din 19 noiembrie 1997”).

11.      Articolul 18 din Decretul legislativ din 19 noiembrie 1997, intitulat „Organizarea serviciilor de transport public regional și local”, prevede:

„[...]

2)      În scopul de a încuraja depășirea structurilor monopoliste și de a introduce norme de funcționare concurențială în gestionarea serviciilor de transport regional și local, pentru atribuirea serviciilor, regiunile și colectivitățile locale respectă principiile prevăzute la articolul 2 din Legea nr. 481 din 14 noiembrie 1995 și garantează în special:

a)      recurgerea la proceduri competitive de atribuire pentru selectarea operatorului serviciului, pe baza unor elemente ale contractului de servicii prevăzut la articolul 19 și în conformitate cu legislația comunitară și națională în domeniul contractelor de achiziții publice de servicii […]. Societățile, precum și societățile-mamă ale acestora, societățile membre ale aceluiași grup și filialele care, în Italia sau în străinătate, beneficiază de proceduri de atribuire de contracte care nu sunt conforme cu dispozițiile coroborate ale articolului 5 și ale articolului 8 alineatul (3) din [Regulamentul nr. 1370/2007], și a căror durată se întinde după data de 3 decembrie 2019 nu pot participa la nicio procedură de atribuire de servicii, chiar dacă a fost deja inițiată. Excluderea nu se aplică întreprinderilor cărora li s-a atribuit serviciul care face obiectul procedurii competitive de atribuire […]”.

III. Litigiile principale și întrebările preliminare

12.      Mobit este un consorțiu italian de societăți („società consortile”) din care fac parte mai multe întreprinderi din sectorul transportului.

13.      Autolinee Toscane este o societate italiană controlată de RATP prin societățile RATP DEV SA și RATP DEV Italia Srl. Potrivit indicațiilor furnizate de instanța de trimitere, RATP este o instituție publică creată și controlată de statul francez, care i-a încredințat contracte de servicii publice de transport din anul 1948. Contractul atribuit RATP în Franța, în vigoare la data faptelor pertinente, urmează să expire la 31 decembrie 2039.

14.      Prin avizul publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 5 octombrie 2013, Regione Toscana a inițiat o procedură prin care se urmărește atribuirea serviciilor publice de transport local în concesiune pe teritoriul său.

15.      Regione Toscana a adresat invitații de a depune oferte singurelor două entități care își manifestaseră interesul de a participa la procedură, și anume Mobit și Autolinee Toscane.

16.      La 24 noiembrie 2015, contractul a fost atribuit provizoriu Autolinee Toscane. Atribuirea definitivă către Autolinee Toscane a fost decisă la 2 martie 2016.

17.      La 15 aprilie 2016, Mobit a atacat această decizie de atribuire definitivă în fața Tribunale amministrativo della Toscana (Tribunalul Administrativ Regional din Toscana, Italia). Prin intermediul acțiunii formulate, Mobit a contestat legalitatea procedurii, pe baza unor motive întemeiate pe nelegalitatea participării la procedura de atribuire a Autolinee Toscane și pe neregularitățile ofertei aferente, precum și, cu titlu subsidiar, pe nelegalitatea întregii proceduri.

18.      Autolinee Toscane a formulat o acțiune incidentă, prin care a solicitat excluderea ofertei depuse de Mobit. RATP a intervenit în cauză în susținerea Autolinee Toscane.

19.      Prin hotărârea din 28 octombrie 2016, Tribunale amministrativo della Toscana (Tribunalul Administrativ din Toscana) a admis acțiunea principală formulată de Mobit și acțiunea incidentă formulată de Autolinee Toscana. Această instanță a anulat actele și măsurile atacate, pornind de la atribuirea decisă în favoarea Autolinee Toscane, a cărei ofertă nu ar fi îndeplinit condițiile stabilite în cererea de ofertă. De asemenea, instanța a exclus oferta depusă de Mobit, aceasta neputându-se substitui în consecință ofertei depuse de Autolinee Toscane în cadrul procedurii de atribuire.

20.      Mobit a declarat apel împotriva acestei hotărâri în fața instanței de trimitere, invocând în special o încălcare a articolului 2 literele (b) și (j), a articolului 5 alineatul (2) și a articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1370/2007.

21.      În special, Mobit a susținut că Autolinee Toscane ar fi trebuit să fie exclusă din procedura de atribuire în temeiul articolului 5 alineatul (2) literele (b) și (d) din Regulamentul nr. 1370/2007, întrucât este controlată de o întreprindere – RATP – care a beneficiat de o atribuire directă în Franța și trebuie să fie calificată drept operator intern în sensul dispozițiilor citate anterior.

22.      Potrivit instanței de trimitere, deși acest regulament ar trebui interpretat în sensul că impune, în cadrul unei proceduri competitive de atribuire, excluderea întreprinderilor care au beneficiat, pe de altă parte, de o atribuire directă, aceasta ar fi obligată să modifice hotărârea pronunțată în primă instanță, declarând că Autolinee Toscane nu putea avea calitatea de adjudecatar.

23.      În consecință, Consiglio di Stato (Consiliul de Stat) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)      Articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 [în special în ceea ce privește interdicția – prevăzută la literele (b) și (d) – ca un operator intern să participe la proceduri competitive de atribuire extra moenia] trebuie sau nu să fie aplicat și atribuirilor efectuate la o dată anterioară intrării în vigoare a aceluiași regulament?

2)      Se poate considera în mod abstract că are calitatea de «operator intern» – în sensul aceluiași regulament și eventual prin analogie, sub aspectul finalității, cu jurisprudența referitoare la sistemul in house providing – o persoană juridică de drept public care beneficiază de o atribuire directă a serviciului de transport local de către autoritatea statală, atunci când cea dintâi este legată direct de cea de a doua din perspectiva organizării și a controlului, iar capitalul său social este deținut de statul în cauză (integral sau pro quota, în acest din urmă caz împreună cu alte organisme publice)?

3)      În cazul unei atribuiri directe de servicii care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1370/2007, faptul că, ulterior atribuirii, autoritatea statală menționată înființează un organism public administrativ care are competențe organizatorice în privința serviciilor în discuție (statul păstrând însă competența exclusivă de a dispune de licența de concesiune) – organism care nu exercită niciun «control asemănător» asupra entității căreia îi sunt atribuite serviciile în mod direct – constituie sau nu constituie o împrejurare susceptibilă să excludă atribuirea în cauză din domeniul de aplicare al articolului 5 alineatul (2) din regulament?

4)      Data inițială de expirare a unei atribuiri directe stabilită după termenul de 30 de ani care expiră la 3 decembrie 2039 [termen care începe să curgă de la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1370/2007] implică în orice caz neconformitatea atribuirii cu principiile enunțate la articolul 5 coroborat cu articolul 8 alineatul (3) din același regulament sau neregularitatea menționată trebuie considerată ca fiind remediată automat, cu toate efectele juridice, prin reducerea implicită ex lege [articolul 8 alineatul (3) al doilea paragraf] la un astfel de termen de 30 de ani? ”

IV.    Procedura în fața Curții

24.      Cererile de decizie preliminară au fost înregistrate la grefa Curții la 12 iunie 2017.

25.      Mobit, Autolinee Toscane, Regione Toscana, RATP, guvernele francez și portughez, precum și Comisia Europeană au prezentat observații scrise.

26.      Mobit, Autolinee Toscane, Regione Toscana, RATP, guvernele italian și francez, precum și Comisia, au fost prezente la ședința din 21 iunie 2018 pentru a-și prezenta observațiile.

V.      Analiză

27.      Instanța de trimitere a adresat patru întrebări cu privire la interpretarea articolului 5 alineatul (2) și a articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1370/2007 pentru a se stabili dacă un operator, precum Autolinee Toscane în litigiul principal, trebuie să fie exclus dintr-o procedură competitivă de atribuire pentru motivul că acest operator este controlat de un alt operator, și anume RATP în acest litigiu, care a beneficiat de o atribuire directă înaintea intrării în vigoare a acestui regulament.

28.      În opinia noastră, nicio dispoziție din Regulamentul nr. 1370/2007 nu se opune, în împrejurările din litigiul principal, atribuirii printr-o procedură competitivă a unui contract de servicii publice de transport unui operator precum Autolinee Toscane.

29.      Această abordare decurge din trei motive distincte și autonome, și anume regimul tranzitoriu prevăzut la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007 (secțiunea A), regimul tranzitoriu prevăzut la articolul 8 alineatul (3) din acest regulament (secțiunea B) și coroborarea articolului 5 alineatul (2) cu articolul 5 alineatul (3) din regulamentul menționat (secțiunea C).

30.      Din motive de exhaustivitate, vom examina în secțiunea D noțiunile „operator intern” și „autoritate competentă”, care fac obiectul celei de a doua și al celei de a treia întrebări.

A.      Cu privire la aplicabilitatea regimului tranzitoriu prevăzut la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007 unei proceduri de atribuire precum cea în discuție în litigiul principal

31.      Prima întrebare adresată de instanța de trimitere privește aplicabilitatea articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007 atribuirilor directe efectuate înainte de intrarea în vigoare a regulamentului menționat. În contextul litigiului principal, această întrebare se referă la atribuirea directă de care a beneficiat RATP în Franța, care nu face obiectul acestui litigiu, dar ar putea, potrivit argumentării dezvoltate de Mobit, conduce la excluderea Autolinee Toscane din procedura de atribuire în cauză în litigiul respectiv, în temeiul articolului 5 alineatul (2) litera (b) din regulamentul respectiv(4).

32.      Or, chiar înainte de a examina această chestiune, este necesar să se ridice problema dacă o autoritate competentă, precum Regione Toscana, era obligată să respecte articolul 5 din Regulamentul nr. 1370/2007 în cadrul unei proceduri de atribuire finalizate la 2 martie 2016, precum cea în discuție în litigiul principal(5).

33.      În opinia noastră, mai întâi, din regimul tranzitoriu prevăzut la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007 rezultă că articolul 5 din acest regulament nu se aplică în cadrul unei proceduri de atribuire precum cea în discuție în litigiul principal (subsecțiunea 1).

34.      În continuare, din motive de exhaustivitate, vom examina un argument invocat de Mobit potrivit căruia acest regim tranzitoriu ar privi numai articolul 5 alineatul (3) din regulamentul menționat, în pofida modului clar de redactare a articolului 8 alineatul (2) din același regulament (subsecțiunea 2).

35.      În sfârșit, vom prezenta motivele pentru care este necesar să se facă distincție între regimul tranzitoriu prevăzut la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007 și cel prevăzut la articolul 8 alineatul (3) din acest regulament (subsecțiunea 3), acest din urmă regim făcând obiectul secțiunii B din prezentele concluzii.

1.      Cu privire la inaplicabilitatea articolului 5 din Regulamentul nr. 1370/2007 în cadrul unei proceduri de atribuire precum cea în discuție în litigiul principal

36.      Subliniem că articolul 12 din Regulamentul nr. 1370/2007 prevede că acest regulament intră în vigoare la 3 decembrie 2009. Cu toate acestea, articolul 8 alineatul (2) primul paragraf prima teză din regulamentul menționat prevede că atribuirea de contracte de servicii publice feroviare și rutiere trebuie să respecte articolul 5 din același regulament începând cu 3 decembrie 2019.

37.      Cu alte cuvinte, articolul 8 alineatul (2) primul paragraf prima teză din Regulamentul nr. 1370/2007 prevede o perioadă de tranziție de zece ani, de la data intrării în vigoare a acestui regulament și până la 2 decembrie 2019, în care autoritățile competente ale statelor membre nu sunt obligate să se conformeze articolului 5 din regulamentul menționat atunci când atribuie un contract de servicii publice de transport rutier, precum contractul în discuție în litigiul principal.

38.      Or, litigiul principal privește o atribuire care a avut loc la 2 martie 2016, respectiv înaintea expirării acestei perioade de tranziție(6). Deducem de aici că Regione Toscana nu era obligată să se conformeze articolului 5 din Regulamentul nr 1370/2007 în contextul acestui litigiu.

39.      Situația ar fi diferită numai în ipoteza în care atribuirea în discuție în litigiul menționat ar intra sub incidența unui regim național de punere în aplicare în mod anticipat a articolului 5 din Regulamentul nr. 1370/2007, ceea ce este autorizat expres și chiar încurajat prin articolul 8 alineatul (2) primul paragraf a doua teză din regulamentul respectiv. În acest caz, ar trebui să se considere că Regione Toscana era obligată în mod efectiv să se conformeze respectivului articol 5 în contextul aceluiași litigiu, în măsura stabilită de acest regim național.

40.      Totuși, din niciun element din dosarul prezentat Curții nu reiese că Republica Italiană sau Regione Toscana ar fi decis să pună în aplicare articolul 5 din Regulamentul nr. 1370/2007 în mod anticipat, cu alte cuvinte înaintea expirării perioadei de tranziție. Întrebate cu privire la acest subiect în ședința de audiere a pledoariilor, guvernul italian și Regione Toscana au confirmat această nepunere în aplicare anticipată. Revine însă instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă aceasta este într-adevăr situația.

41.      În consecință, cu titlu principal, propunem Curții să răspundă la întrebările adresate după cum urmează. Articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007 trebuie interpretat în sensul că articolul 5 din acest regulament nu este aplicabil în cadrul unei proceduri de atribuire efectuate înainte de expirarea perioadei de tranziție prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din regulamentul menționat, precum cea în discuție în litigiul principal, cu excepția ipotezei în care această atribuire ar intra sub incidența unui regim național de punere în aplicare anticipată a respectivului articol 5, în măsura stabilită de acest regim.

2.      Cu privire la raporturile dintre articolul 8 alineatul (2) și articolul 5 din Regulamentul nr. 1370/2007

42.      Chiar din modul de redactare a articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007 reiese că această dispoziție prevede o excepție temporară privind articolul 5 din regulamentul menționat în ansamblu, astfel cum au subliniat Autolinee Toscane, Regione Toscana, RATP și guvernul francez.

43.      Cu toate acestea, în orientările sale pentru interpretarea Regulamentului nr. 1370/2007, Comisia a afirmat că „în acest context, par a fi relevante doar dispozițiile articolului 5 alineatul (3) [...]”(7). Mobit a susținut această interpretare în observațiile sale scrise.

44.      Pentru a justifica această interpretare, Comisia a invocat un argument sistemic în orientările sale. Potrivit acesteia, dispozițiile articolului 5 din Regulamentul nr. 1370/2007, altele decât cele incluse la alineatul (3) ar fi „mai puțin stricte decât principiile generale din tratat și jurisprudența corespunzătoare”. Cu alte cuvinte, faptul de „a îngheța” aplicarea acestor dispoziții în perioada de tranziție ar obliga autoritățile competente să se conformeze unor obligații mai stricte, și anume cele care decurg din principiile generale din tratat și din jurisprudența corespunzătoare.

45.      În opinia noastră, această interpretare trebuie respinsă pentru următoarele trei motive.

46.      Mai întâi, aceasta contrazice modul de redactare univoc al articolului 8 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 1370/2007, care se referă la articolul 5 din acest regulament, fără altă precizare.

47.      În continuare, nu este de competența Curții să „ghicească” domeniul de aplicare al unui regim tranzitoriu, precum cel stabilit la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007, prin efectuarea unor comparații de ordin sistemic între obligațiile care decurg din două instrumente, în speță acest regulament și Tratatul FUE. Un asemenea demers ar constitui, în opinia noastră, un precedent periculos în raport cu principiile separației puterilor și securității juridice.

48.      În sfârșit, considerăm că Comisia urmărește să reintroducă o restricție pe cale interpretativă, care a fost respinsă de legiuitorul Uniunii. Astfel, deși această restricție a domeniului de aplicare al articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007 nu apare în prima versiune a acestui regulament astfel cum a fost adoptată la 23 octombrie 2007, aceasta a fost de asemenea respinsă de legiuitorul Uniunii cu ocazia adoptării Regulamentului (UE) 2016/2338 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 decembrie 2016 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1370/2007 în ceea ce privește deschiderea pieței pentru serviciile de transport feroviar intern de călători(8).

49.      Astfel, în propunerea sa de regulament de modificare, Comisia a propus în mod expres restrângerea domeniului de aplicare al articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007 doar la articolul 5 alineatul (3) din acest regulament(9). Or, textul final al regulamentului de modificare, astfel cum a fost adoptat de Consiliu și de Parlamentul European, nu cuprinde asemenea restricții(10).

50.      Din considerațiile care precedă deducem că articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007 prevede o perioadă de tranziție în care toate dispozițiile articolului 5 din acest regulament sunt lipsite de forță obligatorie.

3.      Cu privire la raporturile dintre articolul 8 alineatul (2) și articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1370/2007

51.      Pentru următoarele motive, considerăm că articolul 8 alineatul (2) și articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1370/2007 stabilesc două regimuri tranzitorii diferite, astfel cum au arătat în esență RATP, guvernul francez și Comisia.

52.      Subliniem cu titlu introductiv că procesul legislativ care a condus la adoptarea Regulamentului nr. 1370/2007, care a fost inițiat printr-o propunere a Comisiei din data de 26 iulie 2000, a fost deosebit de lung și de dificil. În urma unui blocaj durabil la Consiliu(11), au fost aduse modificări substanțiale textului propus inițial de Comisie. În special, mecanismele tranzitorii prevăzute la articolul 8 alineatele (2) și (3) din acest regulament sunt, în mare parte, rezultate din poziția comună adoptată de Consiliu la 11 decembrie 2006(12).

53.      În primul rând, aceste două dispoziții au în vedere atribuiri efectuate în perioade diferite. Articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007 urmărește să asigure o tranziție pentru atribuirile noi, cu alte cuvinte cele efectuate după 3 decembrie 2009, data intrării în vigoare a acestui regulament(13). În schimb, articolul 8 alineatul (3) din regulamentul menționat prevede un mecanism tranzitoriu pentru atribuirile existente, și anume cele efectuate înainte de 3 decembrie 2009.

54.      În al doilea rând, datele de expirare a acestor două mecanisme tranzitorii sunt diferite. Pe de o parte, mecanismul instituit la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007 expiră la 2 decembrie 2019. Astfel, din modul de redactare a acestei dispoziții reiese că impune respectarea articolului 5 din acest regulament începând cu 3 decembrie 2019.

55.      Pe de altă parte, articolul 8 alineatul (3) din acest regulament prevede că contractele atribuite în trecut pot continua până la expirare, prevăzând totodată o dată limită pentru majoritatea acestor contracte. Pentru a lua un exemplu concret, contractul atribuit în mod direct RATP de către statul francez, care a fost invocat de Mobit în litigiul principal, expiră la 31 decembrie 2039, însă va putea beneficia de regimul stabilit la dispoziția citată anterior numai până la data limită de 3 decembrie 2039(14). În consecință, este evident că durata acestui al doilea mecanism tranzitoriu nu coincide cu cea a primului mecanism de tranziție, care expiră la 2 decembrie 2019.

56.      Astfel, primul mecanism tranzitoriu amână aplicarea articolului 5 din Regulamentul nr. 1370/2007 în cazul unor atribuiri noi până la 3 decembrie 2019, în timp ce al doilea mecanism tranzitoriu exclude aplicarea acestui regulament atribuirilor existente până la expirarea lor sau până la o dată limită.

57.      În al treilea rând, domeniul de aplicare al mecanismului tranzitoriu stabilit la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007 se limitează la articolul 5 din acest regulament, a cărui aplicare se amână pentru atribuirile noi efectuate între 3 decembrie 2009 și 2 decembrie 2019. În schimb, mecanismul tranzitoriu prevăzut la articolul 8 alineatul (3) din regulamentul respectiv nu este, în opinia noastră, limitat la o anumită dispoziție și, prin urmare, vizează toate dispozițiile regulamentului, care nu pot fi aplicate atribuirilor existente(15).

58.      În al patrulea rând, partea introductivă a articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007, și anume termenii „[f]ără a aduce atingere alineatului (3)”, sugerează existența unui mecanism tranzitoriu suplimentar prevăzut la alineatul (3). De asemenea, expresia „[î]n vederea aplicării alineatului (2)”, utilizată la articolul 8 alineatul (3) din acest regulament, evocă natura complementară a mecanismului prevăzut la această din urmă dispoziție.

59.      În al cincilea rând, intenția de a institui două mecanisme tranzitorii distincte decurge și din poziția comună adoptată de Consiliu(16), din care provine textul articolului 8 din Regulamentul nr. 1370/2007.

60.      Pentru a rezuma, astfel cum a explicat cu claritate guvernul francez în ședința de audiere a pledoariilor, Regulamentul nr. 1370/2007 a prevăzut trei regimuri distincte în funcție de data atribuirii, în vederea concilierii cerințelor deschiderii spre concurență, securității juridice și încrederii legitime.

61.      Regimul definitiv se referă la atribuirile noi efectuate începând cu 3 decembrie 2019, care trebuie să fie conforme cu Regulamentul nr. 1370/2007 în integralitatea sa.

62.      Primul regim tranzitoriu privește atribuirile noi efectuate între 3 decembrie 2009 și 2 decembrie 2019, pentru care aplicarea articolului 5 din acest regulament se suspendă, potrivit articolului 8 alineatul (2) din regulamentul menționat.

63.      Al doilea regim tranzitoriu exclude ca regulamentul să fie aplicabil atribuirilor efectuate înainte de 3 decembrie 2009, conform normelor prevăzute la articolul 8 alineatul (3) din același regulament.

64.      În secțiunea următoare, vom examina aplicabilitatea acestui din urmă regim în împrejurări precum cele din litigiul principal.

B.      Cu privire la aplicabilitatea regimului tranzitoriu prevăzut la articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1370/2007 în cazul unui contract menționat la articolul 8 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din acest regulament și care expiră după termenul de 30 de ani prevăzut la această dispoziție (prima și a patra întrebare)

65.      Prin intermediul primei și al celei de a patra întrebări, care trebuie examinate împreună, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1370/2007 trebuie interpretat în sensul că articolul 5 alineatul (2) din acest regulament se aplică atribuirii directe a unui contract efectuate înaintea intrării în vigoare a regulamentului menționat, fiind de la sine înțeles că acest contract expiră după termenul de 30 de ani prevăzut pentru contractele menționate la articolul 8 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din același regulament.

66.      Subliniem încă o dată că „atribuirea directă” avută în vedere de această întrebare nu a fost efectuată de Regione Toscana în procedura aflată la originea litigiului principal, această procedură fiind o procedură competitivă de atribuire după intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 1370/2007.

67.      În realitate, această întrebare privește atribuirea directă de care a beneficiat RATP în Franța înainte de intrarea în vigoare a acestui regulament. Amintim în această privință că instanța de trimitere urmărește să afle dacă Autolinee Toscane trebuie exclusă din procedura de atribuire în discuție în litigiul principal pentru motivul că este controlată de RATP(17).

68.      Asemenea pozițiilor susținute de guvernul francez, precum și de Comisie, considerăm că articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007, și în special litera (b) a dispoziției menționate, nu se aplică unei atribuiri directe efectuate înaintea intrării în vigoare a acestui regulament, conform normelor prevăzute la articolul 8 alineatul (3) din respectivul regulament, pentru următoarele motive.

69.      În primul rând, din articolul 8 alineatul (3) primul paragraf 1 literele (a)-(d) din Regulamentul nr. 1370/2007 reiese că acest regim tranzitoriu privește orice contract atribuit înaintea intrării în vigoare a regulamentului menționat, care a avut loc la 3 decembrie 2009(18).

70.      În al doilea rând, obiectul articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1370/2007 este de a exclude aplicarea acestui regulament, conform normelor prevăzute la dispoziția menționată, contractelor atribuite înainte de 3 decembrie 2009. Această excludere poate lua, în opinia noastră, două forme distincte.

71.      Pe de o parte, validitatea unor asemenea contracte nu poate fi repusă în discuție pentru încălcarea Regulamentului nr. 1370/2007 și în special a articolului 5 din acesta. Acest lucru reiese din articolul 8 alineatul (3) al doilea paragraf din regulamentul menționat, potrivit căruia contractele în cauză „pot continua”.

72.      Pe de altă parte, potrivit articolului 8 alineatul (3) primul paragraf din regulamentul respectiv, „nu se ține seama” de asemenea contracte. Deducem din această dispoziție că autoritățile competente din statele membre nu trebuie să țină seama de contractele atribuite înaintea intrării în vigoare a acestui regulament atunci când efectuează o atribuire în temeiul articolului 5 din același regulament.

73.      În cadrul litigiului principal, doar acest al doilea efect este pertinent întrucât instanța de trimitere ridică problema posibilității de a exclude Autolinee Toscane din procedura de atribuire în cauză, ca urmare a atribuirii directe de care a beneficiat RATP înainte de 3 decembrie 2009.

74.      În al treilea rând, articolul 8 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1370/2007 definește durata acestui regim tranzitoriu, care variază în funcție de data și de tipul de atribuire.

75.      În această privință, din constatările de fapt efectuate de Tribunale amministrativo della Toscana (Tribunalul Administrativ din Toscana), care au fost preluate de instanța de trimitere(19) și nu au fost contestate de părțile care au prezentat observații în fața Curții, reiese că:

–        atribuirea directă de care RATP beneficiază în Franța s-a făcut în anul 1948 și

–        contractul atribuit RATP în Franța, în vigoare la data faptelor relevante, expiră la 31 decembrie 2039.

76.      În consecință, contractul de care RATP beneficiază în Franța intră sub incidența articolului 8 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din Regulamentul nr. 1370/2007, astfel cum a arătat instanța de trimitere.

77.      Conform articolului 8 alineatul (3) al doilea paragraf din regulamentul menționat, acest tip de contract poate „continua până la expirare, dar nu mai mult de 30 de ani”.

78.      Este regretabil că această din urmă dispoziție nu specifică momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de ani, astfel cum au arătat Mobit și Comisia. Mai multe astfel de momente sunt, în teorie, posibile, cum ar fi data propunerii inițiale de regulament prezentate de Comisie (26 iulie 2000), astfel cum a sugerat Mobit, data intrării în vigoare a Regulamentului nr. 1370/2007 (3 decembrie 2009), data zilei care urmează expirării perioadei de tranziție prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din acest regulament (3 decembrie 2019), data atribuirii contractului analizat sau chiar data intrării în vigoare a acestui contract.

79.      Cu toate acestea, considerăm că data intrării în vigoare a Regulamentului nr. 1370/2007 trebuie reținută ca moment de la care începe să curgă acest termen de 30 de ani, pentru următoarele două motive. Pe de o parte, utilizarea unei date referitoare la contractul analizat nu ar permite aplicarea unei soluții uniforme tuturor contractelor menționate la articolul 8 alineatul (3) din acest regulament. O asemenea situație ar genera dificultăți de aplicare pentru autoritățile competente și insecuritate juridică pentru operatorii care își desfășoară activitatea în sectorul transportului.

80.      Pe de altă parte, subliniem că această dispoziție are în vedere toate contractele încheiate înainte de 3 decembrie 2009, data intrării în vigoare a regulamentului respectiv. Prin urmare, pare rezonabil să se considere că această dată reprezintă, de asemenea, momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de ani prevăzut la articolul 8 alineatul (3) al doilea paragraf din acest regulament pentru contractele menționate la articolul 8 alineatul (3) primul paragraf literele (b) și (c) din regulamentul menționat, astfel cum au prezumat instanța de trimitere și guvernul francez.

81.      Prin urmare, trebuie să se considere, conform acestei interpretări a dispozițiilor relevante, că termenul de 30 de ani menționat expiră la 3 decembrie 2039(20).

82.      Prin intermediul celei de a patra întrebări, această instanță urmărește să afle dacă contractul atribuit de statul francez RATP ar putea beneficia de regimul tranzitoriu prevăzut la articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1370/2007, în pofida faptului că acest contract expiră la 31 decembrie 2039, respectiv după 3 decembrie 2039, data expirării termenului de 30 de ani.

83.      În această privință, Mobit a susținut că contractul atribuit RATP nu este, dată fiind durata sa, conform cu dispoziția citată anterior. Cu toate acestea, considerăm că poziția respectivă rezultă dintr-o confuzie între condițiile de aplicare și efectele acestui regim tranzitoriu.

84.      Astfel, pe de o parte, din modul de redactare a articolului 8 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul nr. 1370/2007 rezultă că regimul tranzitoriu respectiv se aplică tuturor contractelor atribuite înainte de 3 decembrie 2009, independent de durata lor. Pe de altă parte, articolul 8 alineatul (3) al doilea paragraf din acest regulament precizează nu tipul de contract care intră sub incidența acestui regim, ci efectele și durata regimului respectiv.

85.      Conform acestei interpretări a dispozițiilor relevante, nu avem nicio îndoială că contractul atribuit RATP de statul francez ar putea beneficia într-adevăr de regimul tranzitoriu prevăzut la articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1370/2007, în pofida faptului că acest contract expiră la 31 decembrie 2039, astfel cum au arătat Autolinee Toscane, RATP, Regione Toscana, guvernele francez și portughez, precum și Comisia. Contractul respectiv va putea beneficia însă de acest regim doar în cursul termenului de 30 de ani prevăzut pentru contractele menționate la articolul 8 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din acest regulament, care expiră la 3 decembrie 2039.

86.      În consecință, articolul 5 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1370/2007 poate fi aplicat unui contract precum cel de care beneficiază RATP numai începând cu 4 decembrie 2039. Durata relativ lungă a acestui regim tranzitoriu se poate explica, printre altele, prin dificultatea de a ajunge la un acord la Consiliu cu privire la adoptarea acestui regulament(21).

87.      Având în vedere considerațiile care precedă, propunem Curții să răspundă la prima și la a patra întrebare după cum urmează. Articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1370/2007 trebuie interpretat în sensul că articolul 5 alineatele (2) și (3) din acest regulament nu se aplică, în cursul unui termen de 30 ani care expiră la 3 decembrie 2039, unui contract menționat la articolul 8 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din regulamentul respectiv, în pofida faptului că acest contract expiră după 3 decembrie 2039.

88.      La fel ca răspunsul propus în secțiunea A din prezentele concluzii, acest răspuns permite să se răspundă la toate întrebările adresate de instanța de trimitere. Cu titlu încă mai subsidiar, vom examina în secțiunea următoare dacă articolul 5 din Regulamentul nr. 1370/2007 poate fi interpretat în sensul că o întreprindere este exclusă dintr-o procedură competitivă de atribuire pentru motivul că este controlată de o întreprindere care a beneficiat anterior de o atribuire directă.

C.      Cu privire la natura sancțiunii aferente cerinței de restricționare a activităților operatorilor interni prevăzute la articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007

89.      A doua și a treia întrebare adresate de instanța de trimitere se întemeiază pe o premisă care necesită o examinare specifică, și anume posibilitatea, sau chiar obligația, de a exclude o societate, precum Autolinee Toscane în litigiul principal, dintr-o procedură competitivă de atribuire în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1370/2007, pentru motivul că această întreprindere sau întreprinderea care o controlează, precum RATP în acest litigiu, a beneficiat de o atribuire directă în sensul articolului 5 alineatul (2) din acest regulament.

90.      Pentru motivele prezentate în continuare, considerăm că această premisă este eronată. Astfel, nu suntem de acord cu poziția exprimată de Comisie potrivit căreia o întreprindere nu poate fi exclusă dintr-o procedură competitivă de atribuire pentru motivul că a beneficiat, pe de altă parte, de o atribuire directă.

91.      Amintim că articolul 5 din Regulamentul nr. 1370/2007 oferă autorității competente libertatea de a alege între o procedură de atribuire directă, reglementată de articolul 5 alineatul (2) din acest regulament, și o procedură competitivă de atribuire, prevăzută la articolul 5 alineatul (3) din regulamentul menționat.

92.      Totuși, această libertate de alegere a fost supusă unei cerințe de limitare geografică a activității operatorului intern atunci când autoritatea competentă a ales să treacă la o atribuire directă. Acest principiu al limitării, al cărui conținut a fost precizat la articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007, urmărește să prevină eventuale denaturări ale concurenței care ar rezulta din participarea la o procedură competitivă de atribuire a unui operator intern care beneficiază de condiții economice favorabile în cadrul unui alt contract atribuit fără desfășurarea procedurii respective.

93.      Niciuna dintre părțile care au prezentat observații în fața Curții nu a contestat principiul acestei cerințe de limitare a activităților operatorului intern. În schimb, aceste părți au prezentat opinii divergente în ceea ce privește sancțiunea prevăzută în cazul încălcării acestei cerințe.

94.      Instanța de trimitere a pornit de la ipoteza potrivit căreia această sancțiune constă în excluderea operatorilor interni din orice procedură competitivă de atribuire. Această poziție a fost susținută de Mobit și de guvernul italian.

95.      În schimb, Autolinee Toscane, Regione Toscana, RATP, guvernul francez și Comisia au arătat că participarea unui operator intern la o procedură competitivă de atribuire nu conduce la excluderea acestui operator din procedura respectivă, ci chiar la invaliditatea atribuirii directe de care a beneficiat acest operator.

96.      În opinia noastră, nerespectarea cerinței de restricționare prevăzute la articolul 5 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1370/2007 nu poate avea nicio incidență asupra procedurii competitive de atribuire în sensul articolului 5 alineatul (3) din acest regulament.

97.      În primul rând, subliniem că cerința de limitare este prevăzută la articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007, care reglementează atribuirile directe, iar nu la articolul 5 alineatul (3) din acest regulament, care se referă la procedurile competitive de atribuire.

98.      În al doilea rând, această interpretare decurge din modul de redactare a articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007. Astfel, din articolul 5 alineatul (2) litera (b) din acest regulament și în special din formularea „condiția de aplicare a prezentului alineat este aceea ca”, reiese în mod explicit că cerința de limitare a activităților operatorului intern este o condiție de validitate a procedurilor de atribuire internă.

99.      În al treilea rând, modul de redactare a articolului 5 alineatul (3) a doua teză din Regulamentul nr. 1370/2007 militează de asemenea împotriva excluderii operatorilor care au beneficiat de o atribuire directă întrucât impune în mod expres ca această procedură să fie „deschisă tuturor operatorilor”. Subliniem în această privință că articolul 5 alineatul (3) din regulamentul menționat, care se referă la procedurile competitive de atribuire, nu conține nici o trimitere la cerința de limitare prevăzută la articolul 5 alineatul (2) litera (b) din regulamentul menționat, nici o cerință similară.

100. Desigur, o interpretare formalistă a termenilor „[o]rice autoritate competentă care face apel la un terț, altul decât un operator intern”, care figurează în partea introductivă a articolului 5 alineatul (3) prima teză din Regulamentul nr. 1370/2007, ar putea sugera că toți operatorii interni sunt în mod automat excluși din procedurile competitive de atribuire. În realitate, această sintagmă vizează în mod necesar doar operatorii interni ai autorității competente în cauză, și anume cea care efectuează atribuirea competitivă.

101. Astfel, domeniul de aplicare al acestor termeni nu implică excluderea oricărui operator intern din procedurile competitive de atribuire, ci chiar impunerea procedurii competitive de atribuire ori de câte ori o autoritate competentă nu efectuează o atribuire directă în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007. Cu alte cuvinte, autoritățile competente sunt obligate să fi recurs fie la atribuirea directă, fie la atribuirea competitivă(22) și sunt de asemenea obligate, atunci când optează pentru această din urmă procedură, să o deschidă oricărui operator.

102. În al patrulea rând, interpretarea propusă de Comisie este conformă cu unul dintre obiectivele urmărite de Regulamentul nr. 1370/2007, și anume utilizarea sporită a procedurilor competitive pentru atribuirea contractelor de servicii publice de transport(23). Astfel, potrivit acestei interpretări, participarea unui operator intern la o procedură competitivă de atribuire poate fi sancționată prin invaliditatea procedurilor de atribuire directă de care a beneficiat(24). În opinia noastră, fără îndoială că această sancțiune este de natură să descurajeze un operator intern să mai participe la o procedură competitivă de atribuire. Cu toate acestea, orice operator intern își păstrează pe deplin dreptul de a participa la proceduri competitive de atribuire, al căror caracter efectiv este astfel păstrat.

103. Din considerațiile care precedă deducem că articolul 5 din Regulamentul nr. 1370/2007 trebuie interpretat în sensul că nu se opune procedurii competitive de atribuire a unui contract de servicii publice de transport, precum cel în discuție în litigiul principal, unui operator controlat de un alt operator care a beneficiat de o atribuire directă înainte de intrarea în vigoare a acestui regulament.

104. În schimb, participarea unui operator intern la o procedură competitivă de atribuire ar putea, după caz, repune în discuție validitatea atribuirii directe de care a beneficiat această întreprindere sau întreprinderea care o controlează, presupunând că articolul 5 este aplicabil(25). Subliniem că această chestiune nu face, în opinia noastră, obiectul litigiului principal.

D.      Cu privire la noțiunile „operator intern” și „autoritate competentă” prevăzute la articolul 2 literele (b) și (j), precum și la articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007 (a doua și a treia întrebare)

105. Asemenea pozițiilor susținute de RATP, de Autolinee Toscane, de guvernul francez și de Comisie, considerăm că nu este necesar să se răspundă la a doua și la a treia întrebare.

106. Astfel, din răspunsurile pe care le-am propus în secțiunile anterioare din prezentele concluzii reiese că Regulamentul nr. 1370/2007 nu se opune, în împrejurările din litigiul principal, procedurii competitive de atribuire a unui contract de servicii publice de transport unui operator precum Autolinee Toscane.

107. Cu toate acestea, din motive de exhaustivitate, vom răspunde pe scurt la a doua și la a treia întrebare în prezenta secțiune.

108. Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 2 litera (j) și articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007 trebuie interpretate în sensul că poate fi calificată drept „operator intern” o persoană juridică de drept public care este titular al unui contract de servicii publice de transport local, atribuit în mod direct de autoritatea statală, care este direct legată de această autoritate din perspectiva organizării și a controlului său, și al cărei capital este deținut de stat.

109. Potrivit explicațiilor furnizate de instanța respectivă, această întrebare urmărește să clarifice statutul RATP în raport cu regulamentul menționat.

110. În opinia noastră, răspunsul la această întrebare depinde în mare parte de constatările de fapt care țin de competența instanței naționale.

111. Mai precis, revine instanței naționale sarcina de a verifica dacă autoritatea competentă exercită asupra operatorului în cauză un „control asemănător cu cel exercitat asupra propriilor sale departamente”, în lumina criteriilor definite la articolul 5 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1370/2007.

112. Astfel cum a subliniat în mod întemeiat Mobit, în vederea calificării drept operator intern, este lipsită de relevanță împrejurarea că un operator, precum RATP, are forma juridică a unei persoane juridice de drept public. Astfel, Regulamentul nr. 1370/2007 nu face nicio distincție între întreprinderile publice și întreprinderile private, în conformitate cu considerentul (12) al acestuia.

113. Prin intermediul celei de a treia întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007 coroborat cu articolul 2 litera (b) din acest regulament trebuie interpretat în sensul că un contract care a făcut obiectul unei atribuiri directe în conformitate cu această dispoziție poate să fie ulterior exclus din domeniul său de aplicare ca urmare a transferului competenței de organizare a serviciilor de transport în cauză către un organism care nu exercită un „control asemănător” asupra entității căreia îi sunt atribuite direct aceste servicii.

114. Conform explicațiilor furnizate de instanța de trimitere, această întrebare este motivată de necesitatea de a identifica autoritatea competentă în ceea ce privește serviciile de transport furnizate de RATP. Potrivit acestei instanțe, autoritatea competentă respectivă ar putea fi fie statul francez, care și-a păstrat un drept de dispoziție efectivă cu privire la concesiunea atribuită RATP, fie Syndicat des transports d’Île-de-France (denumit în continuare „STIF”), un organism public administrativ care nu mai este controlat de statul francez începând din anul 2004 și căruia îi sunt încredințate funcții de organizare a transportului în regiunea pariziană. Instanța respectivă subliniază însă că STIF nu are nicio competență în ceea ce privește controlul, modalitățile, obiectul și atribuirea concesiunii acordate ex lege RATP.

115. Din nou, considerăm că răspunsul la această întrebare depinde în mare parte de verificări factuale pe care instanța națională trebuie să le efectueze.

116. Având în vedere definiția noțiunii „autoritate competentă”, prevăzută la articolul 2 litera (b) din Regulamentul nr. 1370/2007, pot fi avute în vedere trei situații în urma transferului competenței de a organiza serviciile de transport în cauză către STIF:

–        doar statul francez a păstrat competența de a interveni în transportul public de călători în zona geografică în cauză;

–        această competență este partajată în prezent între statul francez și STIF, sau

–        competența respectivă este deținută exclusiv de STIF.

117. Astfel, pentru a se decide dacă contractul atribuit direct RATP continuă să intre sub incidența articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007, revine instanței naționale sarcina de a stabili, într-o primă etapă, dacă statul francez și/sau STIF trebuie să fie calificate drept autorități competente. Într-o a doua etapă, acesteia îi va reveni sarcina de a aprecia dacă condițiile privind „controlul asemănător” și de limitare a activităților operatorului intern sunt îndeplinite.

118. Potrivit modului de redactare a întrebării adresate, instanța de trimitere consideră că STIF nu exercită un „control asemănător”, în sensul articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007, asupra RATP. Prin urmare, contractul deținut de RATP continuă să intre sub incidența acestei dispoziții, fără a aduce atingere transferului către STIF al competenței de a organiza serviciile de transport în cauză, dacă, pe de o parte, autoritatea statală păstrează, singură sau împreună cu STIF, competența de a interveni în transportul public de călători în zona geografică în cauză (și, în consecință, poate fi calificată drept „autoritate competentă”) și, pe de altă parte, dacă această autoritate continuă să exercite un „control asemănător” asupra entității căreia îi este atribuit contractul.

119. În consecință, propunem Curții să răspundă la a doua și la a treia întrebare adresată după cum urmează.

120. Articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007 coroborat cu articolul 2 litera (j) din acest regulament trebuie interpretat în sensul că poate fi calificată drept „operator intern” o persoană juridică de drept public care este titular al unui contract de servicii publice de transport local, atribuit în mod direct de autoritatea statală, cu condiția ca autoritatea respectivă să exercite asupra acestei persoane un „control asemănător” cu cel exercitat asupra propriilor departamente.

121. Pe de altă parte, articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007 coroborat cu articolul 2 litera (b) din același regulament trebuie interpretat în sensul că transferul competenței de a organiza serviciile de transport, de la autoritatea statală către un organism care nu exercită un „control asemănător” asupra entității căreia i s-a atribuit contractul, nu conduce la excluderea contractului atribuit din domeniul de aplicare al acestei dispoziții, cu condiția ca, pe de o parte, autoritatea statală să păstreze, singură sau împreună cu acest organism, competența de a interveni în transportul public de călători în zona geografică în cauză (și, în consecință, să poată fi calificată drept „autoritate competentă”) și, pe de altă parte, ca această autoritate să continue să exercite un „control asemănător” asupra entității căreia i s-a atribuit contractul.

VI.    Concluzie

122. Având în vedere considerațiile care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Consiglio di Stato (Consiliul de Stat, Italia) după cum urmează:

„1)      Articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și nr. 1107/70 ale Consiliului trebuie interpretat în sensul că articolul 5 din acest regulament nu este aplicabil în cadrul unei proceduri de atribuire efectuate înainte de expirarea perioadei de tranziție, prevăzută la articolul 8 alineatul (2) din regulamentul menționat, precum cea în discuție în litigiul principal, cu excepția ipotezei în care această atribuire ar intra sub incidența unui regim național de punere în aplicare în mod anticipat a respectivului articol 5 și în măsura stabilită de acest regim.

2)      Cu titlu subsidiar, articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1370/2007 trebuie interpretat în sensul că articolul 5 din acest regulament nu se aplică, în cursul unui termen de 30 ani care expiră la 3 decembrie 2039, unui contract menționat la articolul 8 alineatul (3) primul paragraf litera (b) din regulamentul respectiv, în pofida faptului că acest contract expiră după 3 decembrie 2039.

3)      Cu titlu încă mai subsidiar, articolul 5 din Regulamentul nr. 1370/2007 trebuie interpretat în sensul că nu se opune procedurii competitive de atribuire a unui contract de servicii publice de transport, precum cel în discuție în litigiul principal, unui operator controlat de un alt operator care a beneficiat de o atribuire directă înaintea intrării în vigoare a acestui regulament.

4)      Cu titlu cu totul subsidiar, articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007 coroborat cu articolul 2 litera (j) din acest regulament trebuie interpretat în sensul că poate fi calificată drept «operator intern» o persoană juridică de drept public care este titular al unui contract de servicii publice de transport local, atribuit în mod direct de autoritatea statală, cu condiția ca autoritatea respectivă să exercite asupra acestei persoane un «control asemănător» cu cel exercitat asupra propriilor departamente.

Pe de altă parte, articolul 5 alineatul (2) din regulamentul menționat coroborat cu articolul 2 litera (b) din același regulament trebuie interpretat în sensul că transferul competenței de a organiza serviciile de transport, de la autoritatea statală către un organism care nu exercită un «control asemănător» asupra entității căreia i s-a atribuit contractul, nu conduce la excluderea contractului atribuit din domeniul de aplicare al acestei dispoziții, cu condiția ca, pe de o parte, autoritatea statală să păstreze, singură sau împreună cu acest organism, competența de a interveni în transportul public de călători în zona geografică în cauză (și, în consecință, să poată fi calificată drept «autoritate competentă») și, pe de altă parte, această autoritate să continue să exercite un «control asemănător» asupra entității căreia i s-a atribuit contractul.”


1      Limba originală: franceza.


2      JO 2007, L 315, p. 1.


3      A se vedea punctele 21 și 22 din prezentele concluzii.


4      A se vedea punctele 21 și 22 din prezentele concluzii.


5      A se vedea punctul 16 din prezentele concluzii.


6      A se vedea punctul 16 din prezentele concluzii.


7      Comunicarea Comisiei referitoare la orientări pentru interpretarea Regulamentului (CE) nr. 1370/2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători (JO 2014, C 92, p. 1), punctul 2.6.1.


8      JO 2016, L 354, p. 22. Acest regulament de modificare a intrat în vigoare la 24 decembrie 2017, potrivit articolului 2 din acesta.


9      Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 în ceea ce privește deschiderea pieței pentru serviciile de transport feroviar intern de călători, 30 ianuarie 2013, COM(2013) 28 final, p. 7 și 16.


10      A se vedea articolul 1 punctul 9 din Regulamentul 2016/2338.


11      A se vedea în special Propunerea revizuită a Comisiei de regulament al Consiliului și al Parlamentului European privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători, 20 iulie 2005, COM(2005) 319 final, p. 4: „De cinci ani, această propunere este încă blocată la Consiliu. Nu s-a putut ajunge la un compromis în vederea unei poziții comune, statele membre fiind foarte împărțite cu privire la întinderea, și chiar deschiderea transporturilor terestre către concurență, ținând seama în special de disparitățile dintre experiențele de deschidere care au fost desfășurate”.


12      Poziția comună (CE) nr. 2/2007 adoptată de Consiliu, 11 decembrie 2006 (JO 2007, C 70E, p. 1, a se vedea în special p. 9 și 17).


13      A se vedea articolul 12 din Regulamentul nr. 1370/2007.


14      A se vedea punctele 75-85 din prezentele concluzii.


15      Pe lângă articolul 5 din Regulamentul nr. 1370/2007, mecanismul tranzitoriu prevăzut la articolul 8 alineatul (3) din acest regulament ar putea privi în special obligația de a încheia un contract de servicii publice (articolul 3), normele privind compensația [articolul 4 alineatele (1) și (2) și articolul 6] sau chiar cele care definesc durata contractului [articolul 4 alineatele (3) și (4)].


16      Poziția comună (CE) nr. 2/2007 adoptată de Consiliu, 11 decembrie 2006 (JO 2007, C70E, p. 1), p. 17: „Pentru ca autoritățile și operatorii să dispună de suficient timp pentru a se adapta la noul cadru legislativ, Consiliul aduce mai multe modificări la dispozițiile tranzitorii propuse de Comisie. În primul rând, regulamentul intră în vigoare după trei ani de la data publicării. În termen de 12 ani de la data intrării în vigoare, contractele de servicii publice pentru transportul feroviar și rutier trebuie atribuite în conformitate cu dispozițiile regulamentului. [...]


      În ceea ce privește contractele care au fost încheiate înaintea intrării în vigoare a regulamentului, poziția comună prevede un regim tranzitoriu care corespunde într‑o foarte mare măsură propunerilor făcute de Parlament în prima sa lectură. Consiliul urmărește să concilieze, pe de o parte, respectarea principiului pacta sunt servanda și, pe de altă parte, preocuparea de a se evita o închidere a piețelor pe o perioadă prea lungă. […]” (sublinierea noastră).


17      A se vedea punctele 21 și 22 din prezentele concluzii.


18      Subliniem că cele două date pe care se bazează articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1370/2007 corespund, pe de o parte, datei la care Comisia a prezentat propunerea sa inițială de regulament (26 iulie 2000) și, pe de altă parte, intrării în vigoare a acestui regulament (3 decembrie 2009). A se vedea Poziția comună (CE) nr. 2/2007 adoptată de Consiliu, 11 decembrie 2006 (JO 2007, C 70E, p. 1), în special p. 17.


19      A se vedea punctul 13 din prezentele concluzii.


20      Amintim că, potrivit normelor clasice de calculare a termenelor, atunci când un termen este exprimat în ani, dies ad quem este ziua ultimului an a cărei dată corespunde celei a dies a quo. A se vedea articolul 4 alineatul (2) din Convenția europeană privind calcularea termenelor, adoptată la Basel la 16 mai 1972. Curtea a făcut referire la această convenție în Hotărârea din 11 noiembrie 2004, Toeters și Verberk (C-171/03, EU:C:2004:714, punctul 34).


21      A se vedea punctul 51 din prezentele concluzii.


22      Caracterul reciproc exclusiv al celor două proceduri de atribuire prevăzute la articolul 5 din Regulamentul nr. 1370/2007 este confirmat de definiția noțiunii de atribuire directă prevăzută la articolul 2 litera (h) din acest regulament: „atribuirea unui contract de servicii publice unui anumit operator de serviciu public, fără o procedură competitivă de atribuire prealabilă”.


23      A se vedea în special considerentele (6) și (7) ale Regulamentului nr. 1370/2007.


24      Amintim că regulamentele sunt obligatorii în toate elementele lor și se aplică direct în ordinea internă a statelor membre în temeiul articolului 288 al doilea paragraf TFUE. Potrivit unei jurisprudențe constante, regulamentul, dată fiind natura și funcția sa în sistemul surselor de drept al Uniunii, este de natură să confere particularilor drepturi pe care instanțele naționale au obligația să le protejeze (a se vedea în special Hotărârea din 14 decembrie 1971, Politi, 43/71, EU:C:1971:122, punctul 9, precum și Hotărârea din 17 septembrie 2002, Muñoz și Superior Fruiticola, C-253/00, EU:C:2002:497, punctul 27).


25      A se vedea în această privință secțiunea B, punctele 65-88 din prezentele concluzii.