Language of document : ECLI:EU:C:2019:190

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

DOAMNA ELEANOR SHARPSTON

prezentate la 12 martie 2019(1)

Cauza C616/17

Procureur de la République

împotriva lui

Mathieu Blaise

Sabrina Dauzet

Alain Feliu

Marie Foray

Sylvestre Ganter

Dominique Masset

Ambroise Monsarrat

Sandrine Muscat

JeanCharles Sutra

Blanche Yon

Kevin LeoPol Fred Perrin

Germain Yves Dedieu

Olivier Godard

Kevin Pao Donovan Schachner

Laura Dominique Chantal Escande

Nicolas Benoit Rey

Eric Malek Benromdan

Olivier Eric Labrunie

Simon Joseph Jeremie Boucard

Alexis Ganter

Pierre André Garcia

părți interveniente:

Espace Émeraude

[cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal correctionnel de Foix (Tribunalul Corecțional, Foix, Franța)]

„Cerere de decizie preliminară – Mediu – Introducerea pe piață a produselor fitosanitare – Validitatea Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 în ceea ce privește principiul precauției – Fiabilitatea și imparțialitatea procedurii de evaluare – Efectul cumulativ al substanțelor active – Pesticide – Glifosat”






1.        Această trimitere formulată de Tribunal Correctionnel de Foix (Tribunalul Corecțional din Foix, Franța, denumit în continuare „instanța de trimitere”) se referă la procedurile aplicate pentru a stabili un echilibru adecvat între efectele negative și cele pozitive ale utilizării substanțelor chimice în ceea ce privește protecția plantelor. O serie de activiști în domeniul mediului (denumiți în continuare „inculpații”) sunt acuzați de producerea de daune de natură penală unor containere cu produse erbicide (mai precis, produsul „Roundup”) care conțin substanța chimică glifosat. În apărarea lor, aceștia susțin că produsele prezintă un risc potențial inacceptabil pentru sănătatea umană și pentru mediu, precum și că procesul de aprobare instituit de Uniune este deficitar și, prin urmare, ilegal.

 Dreptul Uniunii

2.        Deoarece esența cauzei inculpaților este aceea că sistemul instituit de legiuitorul Uniunii de evaluare și de monitorizare a utilizării produselor fitosanitare care conțin anumite substanțe este deficitar, este necesar să se precizeze în detaliu modul în care funcționează acest sistem.

 Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

3.        În ceea ce privește transparența necesară pentru acțiunile Uniunii, articolul 15 alineatul (1) TFUE stabilește principiul potrivit căruia „instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii acționează respectând în cel mai înalt grad principiul transparenței”. Articolul 15 alineatul (3) TFUE prevede că dreptul cetățenilor de a avea acces la documentele instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii respectă „[p]rincipiile generale și limitele care, din motive de interes public sau privat, reglementează exercitarea dreptului de acces la documente, se stabilesc prin regulamente”. Principiul transparenței stă, așadar, la baza tuturor activităților Uniunii.

4.        Articolul 168 TFUE impune Uniunii să asigure „[î]n definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii […] un nivel ridicat de protecție a sănătății umane”. Articolul 191 alineatul (2) TFUE prevede că „[p]olitica Uniunii în domeniul mediului urmărește un nivel ridicat de protecție, ținând seama de diversitatea situațiilor din diferitele regiuni ale Uniunii” și că aceasta „se bazează pe principiile precauției și acțiunii preventive, pe principiul remedierii, cu prioritate la sursă, a daunelor provocate mediului și pe principiul «poluatorul plătește»”.

 Regulamentul (CE) nr. 1107/2009(2)

5.        Articolul 1 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1107/2009 (denumit în continuare „Regulamentul PPP”) prevede că scopul acestuia este „de a asigura un nivel ridicat de protecție atât a sănătății oamenilor și a animalelor, cât și a mediului și de a îmbunătăți funcționarea pieței interne […]”. Articolul 1 alineatul (4) prevede că „[d]ispozițiile prezentului regulament se bazează pe principiul precauției pentru a asigura că substanțele active și produsele introduse pe piață nu au un efect negativ asupra sănătății umane sau animale sau asupra mediului. În special, statele membre nu sunt împiedicate să aplice principiul precauției în cazurile în care există o incertitudine științifică cu privire la riscurile pentru sănătatea umană și animală sau pentru mediu prezentate de produse fitosanitare care urmează a fi autorizate pe teritoriile acestora”(3).

6.        Articolul 2 alineatul (1) definește produsele fitosanitare drept „[produse] care constau în sau care conțin substanțe active, agenți fitoprotectori sau agenți sinergici, în forma în care sunt prezentate utilizatorului, și care sunt destinate pentru […] (a) protecția plantelor sau a produselor vegetale împotriva tuturor organismelor dăunătoare sau prevenirea acțiunii unor astfel de organisme […] (b) influențarea proceselor vitale ale plantelor […] (c) conservarea produselor vegetale […] (d) distrugerea unor plante sau părți nedorite ale acestora […] [și] (e) controlul sau prevenirea creșterii nedorite a plantelor […]”.

7.        Articolul 2 prevede domeniul de aplicare al Regulamentului PPP. Astfel, normele pe care acesta le reglementează se aplică în primul rând „substanțelor active” [„substanțelor(4), inclusiv microorganismelor, care exercită o acțiune generală sau specifică împotriva organismelor dăunătoare sau asupra plantelor, a unor părți ale acestora sau asupra produselor vegetale”: articolul 2 alineatul (2)]. Regulamentul se aplică de asemenea „agenților fitoprotectori” [„substanțele sau preparatele adăugate în compoziția unui produs fitosanitar în scopul eliminării sau al reducerii efectelor fitotoxice exercitate de produsul fitosanitar asupra anumitor plante”: articolul 2 alineatul (3) litera (a)], „agenților sinergici” [„substanțele sau preparatele care, deși nu au decât o acțiune slabă sau chiar nulă […], pot intensifica activitatea substanței (substanțelor) active din compoziția unui produs fitosanitar”: articolul 2 alineatul (3) litera (b)], „coformulanților” [„substanțele sau preparatele care sunt utilizate sau destinate utilizării în compoziția unui produs fitosanitar sau a unui adjuvant, dar care nu sunt nici substanțe active, nici agenți fitoprotectori și nici agenți sinergici”: articolul 2 alineatul (3) litera (c)] și „adjuvanților” („substanțele sau preparatele care constau în coformulanți sau preparate care conțin unul sau mai mulți coformulanți, sub forma în care se livrează utilizatorilor și se introduc pe piață pentru a fi amestecate de aceștia cu un produs fitosanitar și care ameliorează eficacitatea sau alte proprietăți pesticide ale acestuia”: articolul 2 alineatul (3) litera (d)].

8.        Articolul 4 prevede criteriile de aprobare a substanțelor active. Articolul 4 alineatul (1) prevede că substanțele active „se aprobă în conformitate cu anexa II dacă, în lumina cunoștințelor științifice și tehnice actuale și ținând seama de criteriile de aprobare indicate la punctele 2 și 3 din anexa menționată, se poate presupune că produsele fitosanitare care conțin respectivele substanțe active îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatele (2) și (3)”(5).

9.        Articolul 4 alineatul (2) prevede că reziduurile produselor fitosanitare care conțin substanța activă „folosite în conformitate cu bunele practici fitosanitare și luându‑se în considerare condiții realiste de utilizare […] (a) nu produc efecte nocive asupra sănătății umane, inclusiv aceea a grupurilor vulnerabile, ori asupra sănătății animale, luând în considerare efectele cumulative și sinergice cunoscute, atunci când sunt disponibile metodele științifice acceptate de autoritate(6) pentru evaluarea acestor efecte, sau asupra apelor subterane” și că (b) „nu produc efecte inacceptabile asupra mediului”.

10.      Articolul 4 alineatul (3) impune ca un produs fitosanitar care cuprinde substanța activă „(a) […] este suficient de eficient, (b) […] nu exercită imediat sau în timp efecte nocive asupra sănătății umane, inclusiv asupra sănătății grupurilor vulnerabile, sau asupra sănătății animale, direct sau prin intermediul apei potabile […], al alimentelor, al hranei pentru animale sau al aerului, sau consecințe la locul de muncă ori alte efecte indirecte, ținând cont de efectele cumulative și sinergice cunoscute, atunci când sunt disponibile metodele științifice acceptate de autoritate pentru evaluarea acestor efecte, sau asupra apelor subterane, (c) […] nu produce niciun efect inacceptabil asupra plantelor sau asupra produselor vegetale, (d) […] nu provoacă vertebratelor controlate suferințe și dureri inutile, (e) […] nu produce efecte inacceptabile asupra mediului […]”.

11.      Articolul 4 alineatul (4) prevede că „[c]erințele prevăzute la alineatele (2) și (3) se evaluează în lumina principiilor uniforme prevăzute la articolul 29 alineatul (6)”. Această din urmă dispoziție cuprinde competențe de reglementare care trebuie prevăzute pentru stabilirea unor principii uniforme de evaluare și autorizare și afirmă, în plus, că, „[î]n conformitate cu aceste principii, interacțiunile dintre substanțele active, agenții fitoprotectori, agenții sinergici și coformulanți sunt luate în considerare la evaluarea produselor fitosanitare”(7).

12.      Articolul 6 cuprinde o listă neexhaustivă de tipuri de restricții care pot fi impuse în ceea ce privește aprobarea unei substanțe active, a unui agent fitoprotector sau a unui agent sinergic, care include „orice alte condiții speciale apărute ca urmare a evaluării informațiilor furnizate în contextul prezentului regulament” [articolul 6 litera (j)].

13.      Regulamentul PPP reglementează, în capitolul II secțiunea 1 subsecțiunea 2, intitulată „Procedura de aprobare”, etapele care trebuie respectate pentru aprobarea unei substanțe active. Conform articolului 7 alineatul (1) din regulament, prima etapă constă în depunerea unei cereri de către producătorul(8) substanței active, însoțită de un „rezumat și un dosar complet, în conformitate cu dispozițiile articolului 8 alineatele (1) și (2)” în unul dintre statele membre, denumit „stat membru raportor”, care să demonstreze că respectiva substanță activă îndeplinește criteriile de aprobare prevăzute la articolul 4. Articolul 8 alineatul (1) litera (a) prevede că dosarul rezumativ trebuie să cuprindă, printre altele, „informații cu privire la una sau mai multe utilizări reprezentative asupra unei culturi larg răspândite în fiecare zonă(9) a cel puțin unui produs fitosanitar conținând substanța activă, care să demonstreze îndeplinirea criteriilor de aprobare prevăzute la articolul 4 […]”. Articolul 8 alineatul (2) prevede că „[d]osarul complet conține textul integral al fiecărui raport cu privire la teste și studii […]”.

14.      Cerințele referitoare la datele privind conținutul dosarului sunt stabilite de Regulamentul (UE) nr. 283/2013 al Comisiei(10). Acest regulament prevede, printre altele, că „[i]nformațiile sunt suficiente pentru evaluarea riscurilor previzibile, imediate sau pe termen lung […]” [punctul 1.1 din introducerea la anexa la Regulamentul (UE) nr. 283/2013], că „[s]unt incluse orice informații cu privire la efectele potențiale nocive ale substanței active, ale metaboliților săi și ale impurităților asupra sănătății umane și animale sau asupra apelor subterane” (punctul 1.2), că trebuie inclus un rezumat al „[…] [tuturor datelor] relevante din literatura științifică publicată, evaluată inter pares, referitoare la substanța activă, metaboliții săi, produsele de degradare sau de reacție și produsele de protecție a plantelor care conțin substanța activă și care au ca obiect efectele secundare asupra sănătății, mediului sau speciilor nețintă” (punctul 1.4), că „testele și analizele [trebuie] să se efectueze în conformitate cu principiile stabilite în Directiva 2004/10/CE(11) […] atunci când sunt efectuate cu scopul obținerii unor date privind proprietățile sau siguranța relevante pentru sănătatea oamenilor sau a animalelor sau pentru mediu” (punctul 3.1) și că vor fi incluse „[r]ezultatele studiilor pe termen lung efectuate și raportate, împreună cu alte date și informații relevante privind substanța activă […]”, „suficiente pentru […] identificarea efectelor ca urmare a expunerilor repetate la substanța activă” (punctul 5.5 din partea A a anexei la Regulamentul nr. 283/2013). Punctul 2 din introducerea la anexa la Regulamentul nr. 283/2013 prevede că „[c]erințele prevăzute în prezentul regulament reprezintă informațiile minime care trebuie furnizate”.

15.      Cea de a doua etapă în temeiul Regulamentului PPP constă în examinarea dosarului de către statul membru raportor. Odată ce acesta consideră că dosarul este complet și, în termen de douăsprezece luni de la notificarea solicitantului din industrie, a celorlalte state membre, a Comisiei Europene și a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”), că cererea este admisibilă, statul membru raportor întocmește un proiect de raport de evaluare, „apreciind în ce măsură se preconizează ca substanța activă să îndeplinească criteriile de aprobare” și comunică acest raport Comisiei „împreună cu o copie transmisă autorității” [articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul PPP]. Evaluarea statului membru raportor trebuie să fie „independentă, obiectivă și transparentă” și trebuie efectuată „în lumina cunoștințelor științifice și tehnice actuale” [articolul 11 alineatul (2)].

16.      A treia etapă constă în revizuirea de către autoritate a proiectului de raport de evaluare. După transmiterea proiectului de raport de evaluare tuturor celorlalte state membre, prin punerea unei versiuni a raportului la dispoziția publicului și prin acordarea unui termen de 60 de zile pentru prezentarea de observații scrise [articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul PPP], autoritatea „adoptă concluziile cu privire la eventuala îndeplinire de către substanța activă a criteriilor de aprobare prevăzute la articolul 4, în lumina cunoștințelor științifice și tehnice actuale și utilizând documentele orientative disponibile la momentul depunerii cererii […]” [articolul 12 alineatul (2)].

17.      Cea de a patra etapă constă în faptul că Comisia ține cont de concluziile autorității și de proiectul de raport de evaluare(12) și întocmește un „raport de revizuire” și un proiect de regulament prin care propune fie să se aprobe (cu sau fără condiții), fie să nu se aprobe substanța activă în cauză [articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul PPP]. În sfârșit, pe baza acestui raport și „a altor factori legitimi pentru subiectul în cauză și a principiului precauției”, comitetul menționat la articolul 79 alineatul (1) din regulament adoptă un regulament prin care fie se aprobă, cu sau fără condiții, fie nu se aprobă substanța în cauză [articolul 13 alineatul (2)].

18.      Aprobarea unei substanțe active poate sau nu poate să fie prelungită ca urmare a unei cereri depuse de producătorul (producătorii) în cauză, în temeiul articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul PPP, în funcție de aspectul dacă „se stabilește că sunt îndeplinite criteriile de aprobare prevăzute la articolul 4”.

19.      Faptul că o substanță activă a fost aprobată nu este în sine suficient pentru a permite unui producător să includă respectiva substanță într‑un produs fitosanitar și să introducă acest produs pe piață.

20.      Articolul 28 alineatul (1) din Regulamentul PPP prevede că „[u]n produs fitosanitar nu se introduce pe piață și nu se utilizează fără să fi fost autorizat în statul membru în cauză, în conformitate cu prezentul regulament”. Articolul 29 alineatul (1) prevede că produsele fitosanitare se autorizează numai dacă, „în conformitate cu principiile uniforme menționate la alineatul (6)”(13), îndeplinesc (printre altele) următoarele cerințe: „(a) substanțele lor active, agenții fitoprotectori și agenții sinergici au fost aprobați; […] (c) coformulanții acestora nu sunt incluși în anexa III(14); (d) formula lor tehnică este de așa natură încât expunerea utilizatorului și alte riscuri sunt limitate în cea mai mare măsură posibilă fără a compromite funcționarea produsului; (e) în lumina cunoștințelor științifice și tehnice actuale, acestea îndeplinesc cerințele de la articolul 4 alineatul (3)(15); (f) natura și cantitatea de substanțe active, agenți fitoprotectori și agenți sinergici ai acestora și, dacă este cazul, de impurități și coformulanți care au relevanță toxicologică, ecotoxicologică sau ecologică pot fi determinate prin metode adecvate; […]”

21.      Articolul 29 alineatul (2) din regulament impune solicitantului din industrie să „demonstr[eze] că sunt îndeplinite cerințele menționate la alineatul (1) literele (a)-(h)”. Articolul 29 alineatul (3) prevede că conformitatea „cu cerințele prevăzute la alineatul (1) litera (b) și literele (e)-(h) este stabilită pe baza unor teste și analize oficiale sau recunoscute oficial […]”.

22.      La fel ca în cazul procedurii de aprobare a unei substanțe active la nivelul Uniunii, Regulamentul PPP prevede o serie de etape care trebuie respectate la nivelul statelor membre în ceea ce privește autorizarea unui produs fitosanitar. Prima etapă constă în depunerea unei cereri de către solicitantul din industrie, adresată fiecărui stat membru „în care se dorește comercializarea produsului fitosanitar respectiv” [articolul 33 alineatul (1)]. Această cerere este însoțită de „(a) […] un dosar complet și un dosar rezumativ pentru fiecare cerință referitoare la date privind produsul fitosanitar în cauză; (b) pentru fiecare substanță activă, agent fitoprotector sau agent sinergic din compoziția produsului fitosanitar, un dosar complet și unul rezumativ pentru fiecare cerință referitoare la date privind substanța activă, agentul fitoprotector sau agentul sinergic; […]” [articolul 33 alineatul (3)].

23.      Cerințele în materie de date privind conținutul dosarului sunt prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 284/2013 al Comisiei(16). Prin urmare, dosarul trebuie să îndeplinească, printre altele, următoarele cerințe: „[i]nformațiile [conținute în dosar] sunt suficiente pentru evaluarea eficacității și a riscurilor previzibile, imediate sau pe termen lung, pe care le poate prezenta produsul de protecție a plantelor pentru om, inclusiv pentru grupuri vulnerabile, animale și mediu și care conțin cel puțin informațiile și rezultatele studiilor menționate în prezenta anexă” (punctul 1.1 din introducerea la anexa la Regulamentul nr. 284/2013), „[s]unt incluse orice informații cu privire la efectele potențial nocive ale produsului de protecție a plantelor asupra sănătății umane și animale sau asupra apelor subterane, precum și efectele cumulative și sinergice cunoscute și preconizate” (punctul 1.2), „[s]unt incluse orice informații cu privire la efectele potențial inacceptabile ale produsului de protecție a plantelor asupra mediului, plantelor și produselor din plante, precum și efectele cumulative și sinergice cunoscute și preconizate” (punctul 1.3), „[i]nformațiile includ toate datele relevante din literatura științifică publicată, evaluată inter pares, referitoare la substanța activă, metaboliții săi, produsele de degradare sau de reacție și produsele de protecție a plantelor care conțin substanța activă și care au ca obiect efectele secundare asupra sănătății, mediului sau speciilor nețintă” (punctul 1.4) și „[i]nformațiile furnizate pentru produsul de protecție a plantelor și pentru substanța activă sunt suficiente pentru: […] (c) a permite evaluarea riscurilor, pe termen scurt sau lung, pentru speciile, populațiile, comunitățile și procesele nețintă; […] (e) a permite o evaluare a riscurilor prezentate de expunerea acută și cronică a consumatorilor, inclusiv, după caz, o evaluare a riscurilor cumulative care rezultă din expunerea la mai mult de o substanță activă; […] (f) a permite o estimare a expunerii acute și cronice a operatorilor, lucrătorilor, rezidenților și persoanelor prezente, inclusiv, după caz, a expunerii cumulative la mai mult de o substanță activă” (punctul 1.12).

24.      În ceea ce privește cererile de aprobare a unei substanțe active, conținutul dosarului, astfel cum este prevăzut în Regulamentul nr. 284/2013, reprezintă „informațiile minime care trebuie furnizate” (punctul 2 din introducerea la anexă) și „este necesar ca testele și analizele să se efectueze în conformitate cu principiile stabilite în Directiva 2004/10/CE […]” (buna practică de laborator: punctul 3).

25.      În temeiul articolului 36 alineatul (1) din Regulamentul PPP, a doua etapă impune statului membru în cauză să realizeze „o evaluare independentă, obiectivă și transparentă în lumina cunoștințelor științifice și tehnice actuale, utilizând documentele orientative disponibile la momentul depunerii cererii […]”. Acest stat membru va aplica „principiile uniforme de evaluare și autorizare a produselor fitosanitare prevăzute la articolul 29 alineatul (6)” și va oferi de asemenea „tuturor statelor membre din aceeași zonă posibilitatea de a prezenta observații de care urmează să se țină seama în cadrul evaluării”.

26.      A treia etapă constă fie în acordarea, fie în refuzul autorizațiilor de către statul membru (statele membre) în cauză „pe baza concluziilor evaluării" [articolul 36 alineatul (2) din Regulamentul PPP].

27.      Atât în cursul procedurii de aprobare, cât și al celei de autorizare în temeiul Regulamentului PPP, solicitantul din industrie poate cere ca statele membre în cauză să păstreze confidențiale anumite date prezentate de acesta în cuprinsul cererilor și dosarelor lor [articolul 7 alineatul (3) și articolul 33 alineatul (4) din Regulamentul PPP]. Solicitantul depune această cerere prin trimitere la articolul 63 din Regulamentul PPP, care prevede că „[o] persoană care solicită ca informațiile furnizate în temeiul prezentului regulament să fie tratate în regim de confidențialitate trebuie să aducă dovezi care pot fi verificate că dezvăluirea respectivelor informații i‑ar putea leza interesele comerciale sau protecția vieții private și a integrității persoanei”. Articolul 63 nu aduce atingere Directivei 2003/4/CE privind accesul publicului la informațiile despre mediu(17).

28.      Aprobarea unei substanțe active poate fi întotdeauna revizuită. Astfel, articolul 21 alineatul (1) din Regulamentul PPP prevede că „Comisia poate revizui aprobarea acordată pentru o substanță activă în orice moment” și „ia în considerare solicitarea unui stat membru de revizuire, în lumina noilor cunoștințe științifice și tehnice și a datelor de monitorizare, a aprobării unei substanțe active […]”.

29.      În sfârșit, articolul 69 din Regulamentul PPP prevede un mecanism al măsurilor de urgență „[î]n cazurile în care devine evident că o substanță activă, un agent fitoprotector, agent sinergic sau coformulant aprobat ori un produs fitosanitar autorizat în conformitate cu prezentul regulament poate constitui un pericol grav pentru sănătatea umană sau animală ori pentru mediu, iar pericolul respectiv nu poate fi combătut în mod satisfăcător prin măsurile luate de statul membru (statele membre) în cauză”. În astfel de circumstanțe, „se adoptă fără întârziere măsuri de limitare sau interzicere a utilizării și/sau a comercializării respectivei substanțe/respectivului produs […], fie din inițiativa Comisiei înseși, fie la solicitarea unui stat membru [însă] [î]nainte de adoptarea unor astfel de măsuri, Comisia examinează dovezile și poate solicita punctul de vedere al autorității”. În cazuri de „extremă urgență”, articolul 70 permite adoptarea de „măsuri de urgență” după ce Comisia a consultat statul membru (statele membre) în cauză. În plus, „[î]n cazul în care un stat membru informează oficial Comisia despre necesitatea unor măsuri de urgență, dar nu se întreprinde nicio acțiune în conformitate cu articolul 69 sau 70, statul membru poate adopta măsuri de protecție provizorii” (articolul 71 din Regulamentul PPP).

 Dreptul național

30.      Articolul 322-1 din Code Pénal (Codul penal francez) prevede că distrugerea, degradarea sau deteriorarea unui bun aparținând altor persoane se pedepsește cu doi ani de închisoare și cu 30 000 EUR amendă. În cazul în care sunt cauzate doar prejudicii de mică importanță, care intră în categoria unei infracțiuni minore, amenda maximă este de 1 500 EUR.

31.      Articolele 40 și 40-1 din Code de procédure pénale (Codul de procedură penală francez) oferă procurorilor libertatea de apreciere în ceea ce privește modul în care să soluționeze plângerile, acuzațiile și rapoartele oficiale pe care aceștia le primesc. Atunci când procurorul consideră că infracțiunea a fost săvârșită și că nu există nicio dispoziție legală care să se opună începerii urmăririi penale, revine procurorului sarcina de a decide dacă dispune începerea urmăririi penale sau clasează cauza. Articolul 122-7 din Codul penal francez prevede că starea de necesitate constituie un motiv de stabilire a lipsei răspunderii penale.

 Situația de fapt și istoricul cauzei

32.      În două ocazii distincte – la 27 septembrie 2016 și la 1 martie 2017 – inculpații, membri ai grupului de activiști denumit „Distrugători voluntari de OMG‑uri, departamentul Ariège”, au pătruns în trei magazine. În două dintre ele, aceștia au murdărit cu vopsea containere cu produse erbicide care conțineau glifosat (în mod specific „Roundup”). În cel de‑al treilea magazin, au folosit vopsea și role chiar din interiorul magazinului pentru a murdări produsele Roundup și câteva vitrine de prezentare. Într‑unul dintre magazine, aceștia au distribuit pliante cu titlul „Roundup și Co, nu mai suportăm, nu mai vrem”. Anumiți membri ai grupului au informat poliția că intenția lor era să „atragă atenția” asupra faptului că se încalcă normele care impun ca produsele care conțin glifosat să fie păstrate închise în vitrine de prezentare și să fie însoțite de avertismentul vânzătorului potrivit căruia glifosatul este cancerigen.

33.      Inculpații au fost acuzați de degradarea sau deteriorarea adusă proprietății unei alte persoane, acționând în complicitate. În cadrul unei ședințe desfășurate în fața instanței de trimitere la 17 august 2017, inculpații au solicitat ca această instanță să adreseze întrebări Curții în temeiul articolului 267 TFUE. Procurorul nu s‑a opus acestei cereri pe baza faptului că (i) dacă s‑ar fi constatat că produsele care conțin glifosat ar prezenta riscuri pentru sănătatea umană și pentru mediu, acesta ar fi putut alege să nu înceapă urmărirea penală a inculpaților și că (ii) o astfel de constatare ar fi putut anula temeiul juridic pe care se baza urmărirea penală. Inculpații au susținut de asemenea că, chiar dacă ar fi condamnați, o astfel de constatare ar determina instanța de trimitere să le acorde o suspendare, având în vedere motivul lăudabil al actelor lor.

34.      Instanța de trimitere și‑a exprimat îndoieli cu privire la aspectul (i) dacă solicitantului din industrie i se acordă o prea mare marjă de apreciere pentru a defini substanța activă care face obiectul procesului de aprobare, (ii) dacă normele permit solicitanților din industrie să efectueze pe cont propriu testele și analizele cuprinse în dosar și să utilizeze normele în materie de confidențialitate pentru a preveni o contra‑analiză independentă a respectivului dosar, precum și (iii) dacă este impusă o suficientă testare a produsului fitosanitar propriu‑zis care conține glifosat și care este introdus pe piață (atât în ceea ce privește așa‑numitul „efect‑cocktail”, cât și în ceea ce privește toxicitatea pe termen lung).

35.      În contextul unei controverse științifice referitoare la glifosat și constatând că Regulamentul PPP se întemeiază pe principiul precauției, instanța de trimitere a considerat că legislația Uniunii, în forma sa actuală, ar putea fi insuficientă pentru a asigura acordarea unei protecții depline oamenilor și mediului lor înconjurător. Prin urmare, aceasta a decis să adreseze Curții următoarele întrebări:

„1)      Regulamentul nr. 1107/2009 din 21 octombrie 2009 este conform cu principiul precauției atunci când omite să definească tocmai ceea ce reprezintă o substanță activă, lăsând solicitantului aprobării sarcina de a alege ceea ce denumește substanță activă în produsul său și posibilitatea de a orienta în integralitate cererea sa către o substanță unică, deși produsul său finit comercializat are în compoziție mai multe substanțe?

2)      Principiul precauției și imparțialitatea autorizației de comercializare sunt asigurate atunci când testele, analizele și evaluările necesare pentru analiza dosarului sunt efectuate numai de solicitanții aprobării care pot face prezentări parțiale, fără nicio contra‑analiză independentă și fără să fie publicate rapoartele privind cererile de autorizare supuse protecției secretului industrial?

3)      Regulamentul nr. 1107/2009 este conform cu principiul precauției atunci când nu ține seama de multitudinea de substanțe active și de utilizarea lor cumulată, în special atunci când nu prevede nicio analiză specifică completă la nivel european cu privire la cumulul de substanțe active în cadrul aceluiași produs?

4)      Regulamentul nr. 1107/2009 este conform cu principiul precauției atunci când exceptează în capitolele 3 și 4 de la analize de toxicitate (genotoxicitate, examen de carcinogenicitate, examen cu privire la tulburările endocrine etc.) produsele pesticide în formulele lor comerciale astfel cum au fost introduse pe piață și astfel cum consumatorii și mediul sunt expuse la acestea, impunând numai teste sumare efectuate întotdeauna de solicitantul aprobării?”

36.      La 15 martie 2018, Curtea a solicitat instanței de trimitere să indice impactul specific pe care l‑ar avea răspunsul la întrebările adresate asupra urmăririlor penale începute împotriva inculpaților. Instanța de trimitere a răspuns prin scrisoarea din 10 aprilie 2018.

37.      Inculpații, guvernele finlandez, francez și elen, Parlamentul European, Consiliul și Comisia au depus observații scrise. Cu excepția guvernului finlandez și a celui elen, aceste părți au prezentat observații suplimentare în ședința care a avut loc la 25 noiembrie 2018 și au răspuns întrebărilor adresate de Curte.

 Admisibilitate

38.      Comisia, Parlamentul European și guvernul francez se întreabă dacă trimiterea este admisibilă pentru motivul că nu este clar modul în care răspunsurile la întrebări – care se referă la sistemul general de reglementare a produselor fitosanitare la nivelul Uniunii – vor avea vreun efect asupra procedurilor penale care au ca obiect prejudiciile aduse produselor a căror substanță activă este glifosatul.

39.      În decizia sa de trimitere, instanța de trimitere arată că inculpații au susținut existența unei stări de necesitate. În răspunsul la întrebările adresate de Curte, aceasta a confirmat, printre altele, că „răspunsurile afirmative la întrebări […] ar fi putut determina […] instanța sesizată cu urmăririle penale să considere că elementul penal al infracțiunii era neutralizat, având în vedere caracterul nociv al produselor comercializate deteriorate de toți inculpații”. În cadrul ședinței, guvernul francez a admis că răspunsurile ar putea avea importanță în ceea ce privește orice sancțiune pronunțată de instanță. Acest lucru este conform cu argumentul invocat în subsidiar de inculpați în fața instanței de trimitere, astfel cum este descris în decizia de trimitere.

40.      Potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul unei proceduri desfășurate în temeiul articolului 267 TFUE, instanța națională, care este singura care cunoaște direct faptele cauzei cu care este sesizată, este cea mai în măsură să aprecieze, având în vedere particularitățile acesteia din urmă, necesitatea unei decizii preliminare pentru a pronunța o hotărâre. Curtea este obligată în principiu să statueze. Cu toate acestea, Curtea poate decide să examineze condițiile în care a fost sesizată de instanța națională în scopul de a verifica propria sa competență(18).

41.      În opinia noastră, trimiterea este în mod plauzibil admisibilă. În orice caz, inculpații susțin, iar guvernul francez admite, că hotărârea Curții poate juca un rol important în stabilirea sancțiunii pe care inculpații o pot suporta în cele din urmă. Nu există niciun motiv întemeiat pentru a distinge între urmărirea penală propriu‑zisă și posibila sentință, în scopul procedurii trimiterii preliminare conform articolului 267 TFUE. Nu facem nicio observație referitoare la motivul necesității și la aspectul dacă acesta este sau nu este admisibil ca principiu de drept intern: acest aspect trebuie să fie evaluat exclusiv de instanța de trimitere. Prin urmare, în opinia noastră, trimiterea este admisibilă(19).

 Apreciere

 Observații introductive

42.      Trebuie să facem două observații referitoare la contextul în care întrebările preliminare au fost prezentate Curții. Prima observație se referă la utilizarea substanței active glifosat cu titlu de exemplu de presupuse omisiuni existente în sistemul general de reglementare a produselor fitosanitare. A doua observație se referă la rolul pe care trebuie să îl aibă principiul precauției în revizuirea valabilității unui act juridic al Uniunii.

 Utilizarea glifosatului cu titlu de exemplu

43.      Inculpații susțin că glifosatul este exemplul a ceea ce este în neregulă cu Regulamentul PPP. Deși instituțiile Uniunii au adoptat acte specifice ale Uniunii care se referă la utilizarea glifosatului(20), cele patru întrebări adresate nu menționează – și cu atât mai puțin vizează – aceste acte. În schimb, accentul se pune pe structura generală a reglementării stabilită de Regulamentul PPP, care se referă la toate produsele fitosanitare.

44.      Validitatea unei dispoziții a dreptului Uniunii se apreciază astfel în funcție de caracteristicile specifice acestei dispoziții și nu poate depinde de circumstanțele particulare ale unui anumit caz(21). În opinia noastră, acest principiu este deosebit de relevant în această cauză. Cu excepția cazului în care preocupările referitoare la glifosat se dovedesc a fi reprezentative pentru o deficiență sistemică și fundamentală care subminează Regulamentul PPP și obiectivul pe care acest regulament urmărește să îl atingă, aceste preocupări nu pot pune la îndoială validitatea globală a sistemului de aprobare prealabilă instituit prin acest regulament.

45.      Astfel, deși au fost prezentate elemente care demonstrează existența unor divergențe de opinie științifică între terți, cum ar fi oamenii de știință(22) și instituțiile internaționale(23), și instituțiile Uniunii, orice presupuse erori intervenite în concluziile formulate de acestea din urmă se limitează în mod necesar la situația specifică a glifosatului. În mod similar, faptul că ar fi existat sau nu ar fi existat nereguli privind independența și transparența în cursul evaluărilor glifosatului nu poate fi considerat o dovadă că orice evaluare a unei substanțe active în temeiul regulamentului este afectată de aceleași pretinse erori(24).

46.      Chestiunea esențială cu care este sesizată Curtea o constituie pur și simplu aspectul dacă dispoziții generice și sistemice ale Regulamentului PPP sunt atât de viciate de erori încât să determine lipsa de validitate a acestui regulament.

 Rolul principiului precauției în controlul jurisdicțional al validității actelor Uniunii

47.      Toate întrebările adresate se referă la conformitatea Regulamentului PPP cu principiul precauției. Instanța de trimitere nu explică însă ce înțelege aceasta că reprezintă elementele componente ale acestui principiu sau nu arată în ce măsură acest principiu trebuie aplicat de Curte atunci când aceasta analizează dacă o măsură a Uniunii precum Regulamentul PPP nu este validă. Înțelegerea ambelor elemente este necesară pentru a stabili domeniul de aplicare al prezentei analize.

48.      O aplicare corectă a principiului precauției presupune, în primul rând, identificarea consecințelor potențial negative pentru sănătate (sau pentru mediu) ale utilizării propuse a substanței în cauză și, în al doilea rând, o evaluare completă a riscului pentru sănătate (sau pentru mediu) întemeiată pe cele mai fiabile date științifice disponibile și pe cele mai recente rezultate ale cercetării internaționale(25). Odată ce aceste condiții au fost îndeplinite, autoritățile competente (fie cele de la nivelul Uniunii, fie cele de la nivelul statelor membre) pot apoi aplica principiul precauției pentru a „lua măsuri de protecție fără a trebui să aștepte demonstrarea deplină a caracterului real și grav al acestor riscuri”(26). Măsurile adoptate trebuie să fie de asemenea proporționale prin aceea că trebuie „să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru realizarea obiectivelor legitime urmărite de reglementarea în cauză […]”(27).

49.      Prin urmare, acțiunile în anulare pot fi formulate în temeiul principiului precauției pentru a contesta un act care se consideră prea restrictiv(28), spre deosebire de un act care se consideră a nu fi suficient de restrictiv(29). În cazul celor dintâi acte, întrebarea dacă a existat o încălcare trebuie în esență să fie formulată în sensul că măsura în cauză încalcă principiul proporționalității(30). În cazul celor din urmă acte, considerațiile cu privire la încălcarea principiului precauției au avut tendința de a arăta „că nu folosesc decât la susținerea motivelor și argumentelor invocate deja în mod explicit”(31).

50.      Regulamentul PPP reprezintă el însuși o măsură de precauție deoarece stabilește un sistem de aprobare prealabilă care se referă la o categorie generică de produse (produsele fitosanitare)(32). Textul regulamentului indică foarte clar că acesta se bazează pe principiul precauției(33) și că măsurile adoptate în temeiul acestuia trebuie să se întemeieze pe principiul precauției(34).

51.      Întrebările adresate de instanța de trimitere nu sugerează că sistemul de aprobare prealabilă instituit de Regulamentul PPP încalcă în sine principiul precauției. Dimpotrivă, aceste întrebări se referă la presupuse omisiuni generice în sistemul general de evaluare a riscurilor asupra produselor fitosanitare – mai precis, la faptul că evaluarea nu este suficient de cuprinzătoare (prima, a treia și a patra întrebare) sau că nu este suficient de independentă și de transparentă (a doua întrebare).

52.      Domeniul juridic reglementat de Regulamentul PPP este complex din punct de vedere tehnic și științific. Prin urmare, instituțiile Uniunii se bucură de o marjă de apreciere deosebit de largă în definirea măsurilor pe care le adoptă. Astfel de măsuri sunt susceptibile să fie anulate numai în cazul în care sunt vădit inadecvate sau în cazul în care instituțiile au săvârșit erori vădite în lumina obiectivului care se urmărește a fi atins(35).

 Prima și a treia întrebare

53.      Prima și a treia întrebare se suprapun în sensul că ambele ridică îndoieli cu privire la aspectul dacă „efectul‑cocktail” al unei substanțe active [și anume efectul expunerii (i) la diferite produse fitosanitare care conțin aceeași substanță activă sau (ii) la diferite substanțe active conținute într‑un singur produs fitosanitar] este pe deplin examinat de Regulamentul PPP. Întrucât noțiunea de „substanță activă” trebuie să fie definită de solicitantul din industrie, instanța națională este preocupată și de faptul că acesta din urmă poate beneficia de prea multă putere de apreciere cu privire la ceea ce constituie în cele din urmă obiectul evaluării de către autoritățile competente(36).

54.      Vom analiza mai întâi cerințele specifice referitoare la date prevăzute în Regulamentul PPP, care privesc atât identitatea substanței active, cât și „efectul‑cocktail”, iar apoi vom examina mecanismele generale de siguranță instituite prin regulament.

55.      Articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul PPP precizează că orice substanță care exercită „o acțiune generală sau specifică împotriva organismelor dăunătoare sau asupra plantelor, a unor părți ale acestora sau asupra produselor vegetale” trebuie considerată „substanță activă” căreia i se aplică regulamentul. În cazul în care o astfel de substanță respectă această definiție, ea poate fi introdusă în mod legal pe piața Uniunii pentru unul dintre scopurile menționate la articolul 2 alineatul (1) din regulament numai dacă producătorul care dorește să facă acest lucru a solicitat și a obținut aprobarea. În acest din urmă caz, este clar că, dacă dorește să obțină aprobarea, acesta va trebui să furnizeze autorităților competente date obținute în mod obiectiv. Mai precis, acesta trebuie să furnizeze (printre altele) date detaliate privind identitatea substanței sale, formula sa moleculară, specificarea purității, impuritățile și aditivii relevanți și semnificativi(37). Astfel, sistemul instituit de Regulamentul PPP este destinat să furnizeze autorităților competente informații detaliate despre compoziția exactă a substanței active, inclusiv despre impuritățile conținute în aceasta.

56.      În mod similar, considerăm că Regulamentul PPP și legislația sa secundară aferentă, interpretate împreună, trebuie să asigure ca posibilele „efecte‑cocktail” atât ale unei substanțe active, cât și ale unui produs fitosanitar să fie incluse în evaluarea globală a riscurilor efectuată de autoritățile competente.

57.      Astfel, în ceea ce privește substanțele active, articolul 4 alineatele (2) și (3) din Regulamentul PPP prevăd că evaluarea unei substanțe active include luarea „în considerare [a] efecte[lor] cumulative și sinergice cunoscute, atunci când sunt disponibile metodele științifice acceptate de autoritate pentru evaluarea acestor efecte […]”(38). Pentru a permite realizarea acestui lucru, Regulamentul (UE) nr. 283/2013 impune ca datele prezentate de un solicitant din industrie să fie suficiente pentru „a permite o evaluare a riscurilor prezentate de expunerea consumatorilor, inclusiv, după caz, o evaluare a riscurilor cumulative care rezultă din expunerea la mai mult de o substanță activă [și] a permite o estimare a expunerii operatorilor, lucrătorilor, rezidenților și persoanelor neimplicate, inclusiv, după caz, a expunerii cumulative la mai mult de o substanță activă”(39). Aceste cerințe în materie de date și aceste obiective de evaluare se reflectă la nivelul statelor membre atunci când acestea din urmă analizează cereri de autorizare a unui produs fitosanitar(40).

58.      Noțiunile „cumulative” și „sinergice” reprezintă, după cum înțelegem, alternative mai științifice la noțiunea „cocktail”. În cazul în care există îndoieli cu privire la aspectul dacă aceste noțiuni se referă la noțiunea „efect‑cocktail”, acestea sunt îndepărtate cu ajutorul articolului 29 alineatul (6) din Regulamentul PPP. Acest articol reiterează faptul că procedura de evaluare atât de la nivelul Uniunii, cât și de la nivelul statelor membre în ceea ce privește aprobările și autorizările se extinde dincolo de caracteristicile specifice ale unei anumite substanțe active care acționează individual, impunând să se ia în considerare și „interacțiunile dintre substanțele active, agenții fitoprotectori, agenții sinergici și coformulanți”.

59.      Prin urmare, o interpretare mai amănunţită a Regulamentului PPP conduce la concluzia evidentă că procedura de evaluare pe care acesta o reglementează ia în considerare și „efectul‑cocktail”. Atunci când a fost întrebat în ședință care sunt modificările concrete pe care ar trebui să le aducă legiuitorul Regulamentului PPP pentru a aborda pretinsa omisiune din cuprinsul acestuia de a analiza efectul‑cocktail, avocatul inculpaților a sugerat impunerea unei cerințe suplimentare potrivit căreia solicitanții din industrie să prezinte date privind testarea toxicității pe termen lung atunci când aceștia solicită autorizarea produselor lor fitosanitare(41). Interpretarea structurală mai amplă a regulamentului, pe care tocmai am prezentat‑o, nu a fost în realitate contestată.

60.      În cazul în care o anumită procedură de aprobare nu ia în mod corespunzător în considerare efectul‑cocktail, există mecanisme de siguranță care permit adoptarea unor măsuri restrictive în temeiul principiului precauției. Astfel, de exemplu, Regulamentul PPP permite impunerea de restricții ulterior aprobării unei substanțe active, în cazul în care „Comisia ajunge la concluzia că nu mai sunt îndeplinite criteriile de aprobare prevăzute la articolul 4”. Prin urmare, sistemul general asigură faptul că problemele care pot trece neobservate în etapa de aprobare sunt depistate într‑o etapă ulterioară(42). Mai mult decât atât, pot fi adoptate măsuri de protecție independent de orice evaluare a riscurilor întreprinsă ca parte a procedurii de aprobare și autorizare prevăzute de Regulamentul PPP(43). Acest din urmă regulament permite, așadar, în mod specific autorităților competente de la nivelul Uniunii și al statelor membre să invoce efectuarea altor evaluări pentru a justifica măsurile de protecție, în cazul în care este necesar.

61.      În concluzie, nu a fost prezentat niciun element care să demonstreze că Regulamentul PPP este viciat de o eroare vădită în așa măsură încât evaluările efectuate în temeiul acestui regulament să nu ia în considerare „efectul‑cocktail” sau în așa măsură încât un solicitant din industrie să poată manipula prezentarea datelor sale astfel încât acest efect să nu fie evaluat. Sistemul instituit de regulament este bine conceput și permite ca erorile de evaluare apărute în anumite cazuri să fie depistate și corectate.

 A doua întrebare

62.      A doua întrebare pleacă de la mai multe premise: în primul rând, aceea că un solicitant care dorește să obțină aprobarea substanței active sau autorizarea produsului fitosanitar poate prezenta autorităților un set de date deturnate pentru a fi evaluate; în al doilea rând, premisa că acest set de date nu este „contra‑analizat” în mod independent și, în al treilea rând, premisa că cererile de aprobare (precum și cele de autorizare) sunt protejate de controlul terților prin aplicarea normelor în materie de confidențialitate favorabile industriei. În cazul în care aceste ipoteze sunt corecte, evaluările efectuate nu vor fi imparțiale sau transparente și pot pune astfel în pericol recurgerea la principiul precauției în materie normativă.

63.      În opinia noastră, aceste ipoteze nu rezistă la examinare. Le vom analiza pe fiecare pe rând.

64.      Toate evaluările efectuate în temeiul Regulamentului PPP, indiferent că este vorba despre cele de la nivelul Uniunii sau despre cele de la nivelul statelor membre, sunt condiționate de prezentarea unor dosare complete de date. În cazul în care normele sunt respectate, aceste date vor respecta anumite criterii stabilite de acest regulament și de legislația sa secundară aferentă. Astfel, de exemplu, „literatura științifică publicată, evaluată inter pares” trebuie inclusă de solicitantul din industrie în dosarul pe care acesta îl prezintă pentru aprobarea unei substanțe active(44) alături de „teste și analize oficiale sau recunoscute oficial”(45), după caz, iar astfel de teste și analize trebuie efectuate în conformitate cu normele privind buna practică de laborator(46).

65.      Aceste cerințe exprese împiedică un solicitant din industrie să efectueze el însuși studiile necesare conform propriilor protocoale (deturnate) și criterii (parțiale) și să aleagă care sunt datele pe care preferă să le prezinte în dosarul său. Dimpotrivă, ne pare evident că Regulamentul PPP prevede exact contrariul prin impunerea unor cerințe obiective referitoare la calitatea datelor care trebuie prezentate.

66.      Odată prezentat, setul de date care susține cererea de aprobare trebuie, în temeiul Regulamentului PPP, să fie evaluat de o serie de autorități publice. Astfel, datele pentru substanțele active sunt revizuite de un stat membru raportor, iar ulterior această evaluare este revizuită de celelalte state membre și de autoritate(47). În ceea ce privește produsele fitosanitare, evaluarea este efectuată de un stat membru, iar ulterior această evaluare este revizuită de celelalte state membre din aceeași zonă geografică(48). Toate aceste evaluări sunt efectuate „în lumina cunoștințelor științifice și tehnice actuale”(49). În mod similar, toate aceste evaluări sunt efectuate „în mod independent, obiectiv și transparent”, cele efectuate de statele membre, deoarece Regulamentul nr. 1107/2009 impune astfel(50), iar cele efectuate de autoritate, deoarece această autoritate a fost supusă respectării acestor cerințe la momentul instituirii sale(51).

67.      Cu alte cuvinte, la toate nivelurile procedurii de aprobare sau de autorizare desfășurate în temeiul Regulamentului PPP există un grad de control pe care legislația îl impune a fi de un anumit nivel obiectiv și care, admitem, prevede o analiză sistemică independentă a elementelor prezentate de un solicitant din industrie(52).

68.      Prin urmare, este lipsit de importanță faptul că solicitantul din industrie poate alege în care stat membru să înceapă procedura de evaluare a substanței sale active. Toate statele membre au aceleași obligații de control. În cazul în care statul membru raportor nu reușește din diverse motive să efectueze o analiză independentă corespunzătoare a setului de date prezentat de solicitantul din industrie, mecanismul de siguranță se regăsește în obligațiile altor state membre, precum și ale autorității de a efectua o revizuire suplimentară în temeiul acelorași obligații.

69.      Prin urmare, considerăm că nu a fost prezentat niciun document care să infirme concluzia potrivit căreia sistemul de evaluare structurată de la nivelul Uniunii și de la nivelul statelor membre, prevăzut de Regulamentul PPP, este în egală măsură adecvat și suficient pentru a atinge nivelul ridicat de protecție urmărit a mediului și a sănătății umane. Atunci când este aplicat în mod corect, acest sistem normativ va genera o evaluare cuprinzătoare a riscurilor care poate fi invocată de autoritățile competente pentru a justifica, după caz, adoptarea măsurilor de protecție.

70.      Ce anume se poate spune despre afirmația că normele în materie de confidențialitate prevăzute în Regulamentul PPP pot fi invocate de solicitantul din industrie pentru a împiedica publicarea anumitor aspecte menționate în cererea sa de aprobare și pot astfel împiedica revizuirea efectuată de terți?

71.      În opinia noastră, aceste norme nu implică faptul că evaluarea efectuată este în mod general insuficient de transparentă sau de independentă.

72.      Aceste norme se aplică prin excepție de la principiul general al accesului la informații și la documente. Acest lucru reiese din articolul 63 alineatul (3) din Regulamentul PPP, care prevede că normele în materie de confidențialitate nu aduc atingere Directivei 2003/4/CE. Această directivă stabilește drepturile și obligațiile autorităților statelor membre atunci când acestea primesc o cerere de acces la informațiile despre mediu. Curtea a statuat în mod constant că această directivă are ca obiectiv „garantarea unui acces de principiu la informațiile despre mediu deținute de către sau în numele autorităților publice și […] realizarea celei mai largi disponibilități și diseminări sistematice la nivelul publicului a acestor informații”(53). Orice derogare întemeiată pe rațiuni de interes public sau privat de la acest principiu general trebuie să fie interpretată și aplicată în mod restrictiv(54). Norme echivalente care vizează cereri de divulgare a aceluiași tip de informații de către instituțiile Uniunii se regăsesc și în Regulamentul (CE) nr. 1367/2006(55). Acest din urmă regulament vizează aceleași principii ale accesului cât mai larg posibil la documente și ale excepțiilor interpretate în mod strict(56).

73.      Articolul 63 din Regulamentul PPP nu aduce atingere acestor principii consacrate de mult timp. Dimpotrivă, articolul 63 alineatul (1) prevede că cererile formulate de solicitantul din industrie de tratare a informațiilor în regim de confidențialitate pentru motivul că dezvăluirea respectivelor informații „i‑ar putea leza interesele comerciale sau protecția vieții private și a integrității persoanei” trebuie să fie însoțite de „dovezi care pot fi verificate”(57). În plus, cererile de confidențialitate cu privire la specificațiile unei impurități sau cu privire la metoda de analiză a unei impurități vor fi respinse dacă respectivele impurități sau respectivele metode „sunt considerate relevante din punct de vedere toxicologic, ecotoxicologic sau ecologic” [articolul 63 alineatul (2) literele (b) și (d)].

74.      Nu există un drept absolut de acces public la toate datele cuprinse în dosarul unui solicitant din industrie. Un astfel de drept absolut ar fi în contradicție cu dreptul primar al Uniunii, sub forma articolului 15 alineatul (3) TFUE, care permite instituțiilor Uniunii să prevadă în regulamentele lor „limite din motive de interes public sau privat” aduse principiului general al accesului cât mai larg posibil(58). Un terț nu are un drept absolut de a efectua o contra‑analiză a riscurilor prin trimitere la dosarul de date neprelucrate al solicitantului din industrie. Rolul terților în procesul de evaluare a riscurilor este însă garantat prin intermediul altor mecanisme din cadrul Regulamentului PPP, cum ar fi punerea la dispoziția publicului a dosarului rezumativ al solicitantului din industrie (articolul 10 din Regulamentul PPP) și a proiectului de raport de evaluare, însoțit de un termen pentru prezentarea de observații (articolul 12 din Regulamentul PPP).

75.      În opinia noastră, dispozițiile adoptate de instituțiile Uniunii în Regulamentul PPP referitoare la accesul publicului la datele prezentate de solicitantul din industrie sunt conforme cu articolul 15 alineatul (3) TFUE și cu principiile generale prevăzute în jurisprudența Curții(59). Aceste dispoziții sunt, așadar, adecvate și nu sunt afectate de erori vădite.

 A patra întrebare

76.      A patra întrebare are la bază faptul că Regulamentul PPP „derogă” de la cerința ca solicitanții din industrie să prezinte date privind „analiza toxicității pe termen lung a pesticidelor găsite pe piață și la care sunt expuși oamenii” (cu alte cuvinte, nu este necesar să se prezinte astfel de date în cazul cererilor de autorizare a produselor fitosanitare). Mai precis, nu este necesar să se efectueze teste complete de genotoxicitate, de carcinogenitate, de perturbare a sistemului endocrin (și alte teste similare), efectuarea de teste sumare fiind considerată suficientă. Această „derogare” este în contrast cu cerințele în materie de date aplicabile cererilor de aprobare a substanțelor active.

77.      Cerințele legale referitoare la datele privind testarea toxicității asupra sănătății umane diferă într‑adevăr în funcție de aspectul dacă cererea este depusă pentru o substanță activă(60) sau pentru un produs fitosanitar. În sens strict, nu există o „derogare” propriu‑zisă de la prezentarea unor astfel de date în ceea ce privește produsele fitosanitare. Dimpotrivă, Regulamentul PPP și Regulamentul (UE) nr. 284/2013 prevăd că setul de date care trebuie prezentate în ceea ce privește produsele fitosanitare trebuie să demonstreze că produsul „nu exercită imediat sau în timp efecte nocive asupra sănătății umane, inclusiv asupra sănătății grupurilor vulnerabile, sau asupra sănătății animale, direct sau prin intermediul apei potabile (ținând cont de substanțele care rezultă din tratarea apei potabile), al alimentelor, al hranei pentru animale sau al aerului, sau consecințe la locul de muncă ori alte efecte indirecte, ținând cont de efectele cumulative și sinergice cunoscute […]”(61). Cerințele în materie de date prevăzute în Regulamentul nr. 284/2013 reprezintă cerințele minime solicitate(62). Cu toate acestea, autoritățile de revizuire au competența specifică de a solicita date suplimentare. De exemplu, acestea pot solicita efectuarea de „studii suplimentare […], ținând cont de rezultatele studiilor de toxicitate acută referitoare la fiecare produs de protecție a plantelor și de proprietățile toxicologice ale substanțelor active, de posibilitatea de expunere la combinația de produse în cauză în special pentru grupurile vulnerabile, precum și de informațiile disponibile sau de experiența practică privind produsele în cauză sau produse similare”(63).

78.      În cazul în care o evaluare demonstrează că există un risc pentru sănătatea umană, ca urmare (de exemplu) a toxicității pe termen lung, însă nu este clar cât de grav este acest risc, niciun element din cuprinsul Regulamentului PPP nu împiedică autoritățile competente să respingă cererea de autorizare a respectivului produs fitosanitar, în aplicarea principiului precauției.

79.      Este de la sine evident că este întotdeauna posibilă impunerea unor cerințe mai stricte în materie de date. Impunerea unei analize de toxicitate pe termen lung anterior autorizării introducerii pe piață a unui produs fitosanitar implică atât generarea unor costuri suplimentare, cât și amânarea momentului la care agricultorii au acces la acest produs pentru a‑și proteja culturile. La fel ca în cazul multor lucruri în viață, regulamentul presupune în acest caz atingerea unui echilibru între două deziderate concurente: asigurarea unui nivel suficient de ridicat de protecție pentru oameni, pentru animale și pentru mediu(64) și posibilitatea ca produsele care pot spori productivitatea agricolă să fie introduse pe piață. Nu a fost prezentat niciun element care să susțină concluzia potrivit căreia legiuitorul Uniunii a săvârșit o eroare vădită în atingerea acestui echilibru în cuprinsul Regulamentului nr. 1107/2009.

 Efectul în timp al invalidității

80.      Comisia a susținut că, în cazul în care Curtea consideră că regulamentul nu este valid, efectele acestuia trebuie totuși să fie menținute până când sunt adoptate măsurile de remediere necesare de către instituțiile Uniunii în cauză.

81.      În cazul în care Curtea nu este de acord cu analiza pe care am efectuat‑o mai sus, am dori să subscriem la respectiva propunere având în vedere complexitatea acestui domeniu specific de drept, alături de posibilele efecte secundare ale măsurilor aferente al căror temei juridic îl constituie Regulamentul nr. 1107/2009. De asemenea, continuitatea în programul privind produsele fitosanitare este, fără îndoială, esențială(65).

 Postscriptum

82.      În cadrul ședinței, inculpații s‑au întemeiat în mare măsură pe „Raportul referitor la procedura de autorizare a pesticidelor de către Uniune” emis de Parlamentul European(66). Acest raport arată că „deși Uniunea are unul dintre cele mai stricte sisteme din lume, atât regulamentul, cât și punerea sa în aplicare trebuie să fie îmbunătățite pentru a‑și îndeplini obiectivele”(67). Prin urmare, au fost făcute o serie de recomandări.

83.      Publicarea acestui raport este un indiciu excelent că procedurile de control și de revizuire prevăzute de măsurile instituționale ale Uniunii funcționează așa cum ar trebui. Nimic din ceea ce am afirmat în prezentele concluzii nu trebuie interpretat ca sugerând că ar fi oportun ca legiuitorul Uniunii să se complacă în pasivitate și să nu acorde atenție atunci când se ridică probleme referitoare la posibilele riscuri pentru sănătatea umană și animală și pentru mediu ca urmare a utilizării preparatelor chimice moderne în agricultură. Cu toate acestea, faptul că sunt făcute recomandări care sugerează că o lege existentă ar putea fi îmbunătățită cu succes nu înseamnă în mod necesar că această lege existentă este atât de viciată încât ar trebui abrogată. Majoritatea legilor pot fi îmbunătățite, iar Regulamentul PPP nu face probabil excepție de la această regulă generală. După examinarea în detaliu a regulamentului în lumina întrebărilor adresate, concluzionăm că acesta nu este afectat de o eroare vădită și că, prin urmare, nu se ridică nicio problemă legată de validitatea acestuia.

 Concluzie

84.      În lumina considerațiilor de mai sus, propunem Curții să răspundă la cele patru întrebări adresate de Tribunal Correctionnel de Foix (Tribunalul Corecțional, Foix, Franţa) după cum urmează:

„Examinarea elementelor puse la dispoziția Curții nu a evidențiat niciun factor care să afecteze validitatea Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului.”


1      Limba originală: engleza.


2      Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO 2009, L 309, p. 1).


3      Considerentul (8) al Regulamentului nr. 1107/2009 indică faptul că „[s]copul prezentului regulament este acela de a asigura un nivel ridicat de protecție, atât pentru sănătatea umană, cât și pentru cea animală, precum și un nivel ridicat de protecție a mediului și, în același timp, de a proteja competitivitatea agriculturii în Comunitate” și în continuare că, „[e]ste necesară aplicarea principiului precauției și prezentul regulament ar trebui să asigure faptul că industria dovedește că substanțele sau produsele fabricate sau introduse pe piață nu exercită niciun efect nociv asupra sănătății umane sau animale și nu au niciun efect inacceptabil asupra mediului”.


4      Noțiunea „[s]ubstanțe” este definită în continuare ca însemnând „elemente chimice și compușii acestora, în stare naturală sau rezultate în urma fabricației, inclusiv orice impuritate care rezultă inevitabil din procesul de fabricație” [articolul 3 alineatul (2) din regulament].


5      Articolul 25 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009 prevede că agenții fitoprotectori sau agenții sinergici trebuie să respecte aceeași procedură de aprobare ca cea aplicată substanțelor active. Normele și etapele care sunt descrise la punctele următoare se aplică astfel în egală măsură acestor substanțe.


6      „Autoritate” înseamnă Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară instituită de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO 2002, L 31, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 8, p. 68).


7      Regulamentul (UE) nr. 546/2011 al Comisiei din 10 iunie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește principiile uniforme de evaluare și autorizare a produselor fitosanitare (JO 2011, L 155, p. 127) prevede la partea 1 a secțiunii A.1 a anexei că „[p]rincipiile prevăzute în prezenta anexă urmăresc ca evaluările și deciziile referitoare la autorizarea produselor de protecție a plantelor, în măsura în care este vorba despre preparate chimice, să se traducă prin aplicarea cerințelor prevăzute la articolul 29 alineatul (1) litera (e), coroborat cu articolul 4 alineatul (3), articolul 29 alineatul (1) literele (f), (g) și (h) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 de către toate statele membre și cu un nivel ridicat de protecție a sănătății umane sau animale și a mediului”.


8      Noțiunea „producător” este definită la articolul 3 punctul 11 din Regulamentul PPP ca însemnând „orice persoană care fabrică produse fitosanitare, substanțe active, agenți fitoprotectori, agenți sinergici, coformulanți sau adjuvanți pe cont propriu sau pe bază de contract cu o altă parte sau orice persoană desemnată de producător ca reprezentant unic, în scopul respectării prezentului regulament”. În cuprinsul prezentelor concluzii, ne vom referi la producătorii care solicită aprobări sau autorizații ca fiind „solicitanți din industrie”.


9      Uniunea este împărțită în trei zone: Zona A – Nord: Danemarca, Estonia, Letonia, Lituania, Finlanda, Suedia; Zona B – Centru: Belgia, Republica Cehă, Germania, Irlanda, Luxemburg, Ungaria, Țările de Jos, Austria, Polonia, România, Slovenia, Slovacia, Regatul Unit și Zona C – Sud: Bulgaria, Grecia, Spania, Franța, Italia, Cipru, Malta, Portugalia (anexa I la regulament).


10      Regulamentul (UE) nr. 283/2013 al Comisiei din 1 martie 2013 de stabilire a cerințelor în materie de date aplicabile substanțelor active, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 (JO 2013, L 93, p. 1).


11      Directiva 2004/10/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 februarie 2004 privind armonizarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea principiilor bunei practici de laborator și verificarea aplicării acestora la testele efectuate asupra substanțelor chimice (JO 2004, L 50, p. 44, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 219).


12      Atât evaluarea efectuată de autoritate, cât și cea efectuată de statul membrul raportor „trebuie să se bazeze pe principii științifice și pe recomandările experților” (punctul 1.2 din anexa II la Regulamentul nr. 1107/2009).


13      A se vedea punctul 11 de mai sus.


14      Anexa III la Regulamentul PPP cuprinde „lista coformulanților care nu pot intra în compoziția produselor fitosanitare, astfel cum se prevede la articolul 27” (din același regulament). Astfel cum s‑a arătat în cadrul ședinței, această listă este însă în prezent goală.


15      A se vedea punctul 10 de mai sus în ceea ce privește un sumar al criteriilor prevăzute la articolul 4 alineatul (3).


16      Regulamentul din 1 martie 2013 de stabilire a cerințelor în materie de date aplicabile produselor de protecție a plantelor, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 (JO 2013, L 93, p. 85).


17      Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (JO 2003, L 41, p. 26, Ediție specială, 15/vol. 9, p. 200).


18      Hotărârea din 22 noiembrie 2005, Mangold (C‑144/04, EU:C:2005:709, punctele 34-36).


19      În împrejurări similare, Curtea a admis o trimitere în care a analizat argumentul potrivit căruia, indiferent de răspunsul pe care aceasta îl furnizează, urmărirea penală ar avea totuși loc. Trimiterea era admisibilă în respectiva cauză deoarece nu reieșea „în mod evident că întrebările adresate nu sunt necesare instanței naționale […]”: Hotărârea din 1 aprilie 2004, Bellio F.lli (C‑286/02, EU:C:2004:212, punctele 26-30).


20      Astfel, glifosatul a fost aprobat și inclus pentru prima dată pe lista substanțelor aprobate prin Directiva 2001/99/CE a Comisiei din 20 noiembrie 2001 de modificare a anexei I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare în scopul includerii glifosatului și metil tifensulfuronului ca substanțe active (JO 2001, L 304, p. 14, Ediție specială, 3/vol. 39, p. 254), astfel cum aceasta a fost cel mai recent reînnoită prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 2017/2324 al Comisiei din 12 decembrie 2017 de reînnoire a aprobării substanței active glifosat, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (JO 2017, L 333, p. 10).


21      Hotărârea din 29 mai 2018, Liga van Moskeeën en Islamitische Organisaties Provincie Antwerpen și alții (C‑426/16, EU:C:2018:335, punctele 72-74 și jurisprudența citată).


22      Diverse materiale sunt menționate atât de instanța de trimitere, cât și de inculpați (printre altele, cercetările efectuate de dr. Portier din 29 mai 2017, articole ale lui Seralini din 2012 și 2016 și ale lui Defarge din 2016 și 2018). De asemenea, s‑a făcut referire la „Monsanto Papers”, care au ieșit la iveală în cursul procedurilor de soluționare a unor litigii în Statele Unite și care printre altele au fost luate în considerare în mod specific de către autoritate în evaluarea de către aceasta a glifosatului („EFSA statement regarding the EU assessment of glyphosate and the co‑called «Monsanto papers»”).


23      Astfel, Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului a concluzionat, în evaluarea generală a glifosatului pe care a efectuat‑o, că acesta era „probabil cancerigen pentru oameni”: a se vedea punctul 6.3 de la p. 78 a monografiei actualizate din 11 august 2016 (care poate fi accesată prin intermediul următorului link: https://monographs.iarc.fr/iarc‑monographs‑on‑the‑evaluation‑of‑carcinogenic‑risks‑to‑humans-4/). Acest punct de vedere nu a fost împărtășit nici de autoritate, nici de Agenția Europeană pentru Produse Chimice: a se vedea considerentul (4) al Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/1056 al Comisiei din 29 iunie 2016 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 privind prelungirea perioadei de aprobare a substanței active glifosat (JO 2016, L 173, p. 52) și considerentul (15) al Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/2324 al Comisiei menționat la nota de subsol 20 de mai sus.


24      A se vedea printre altele articolele publicate în ziarul „Le Monde” la 28 martie 2016 și la 16 septembrie 2017, intitulate „Roundup: le pesticide divise l’Union européene et l’OMS” și, respectiv, „Glyphosate: expertise truffée de copiés‑collés de documents Monsanto”, care susțin în esență că există divergențe de opinii științifice, că Germania, în calitate de stat membru raportor, a efectuat un „copy‑paste” al unor întregi secțiuni din concluziile științifice care au fost formulate de solicitantul din industrie în scopul evaluării glifosatului, că există conflicte de interese în cadrul autorității care afectează imparțialitatea activității sale, precum și că există o divergență de opinii științifice referitoare la glifosat.


25      Hotărârea din 22 decembrie 2010, Gowan Comércio Internacional e Serviços (C‑77/09, EU:C:2010:803, punctul 75).


26      Hotărârea din 22 decembrie 2010, Gowan Comércio Internacional e Serviços (C‑77/09, EU:C:2010:803, punctul 73 și jurisprudența citată). O definiție anterioară a principiului precauției se regăsește în Hotărârea din 5 mai 1998, National Farmers’ Union și alții (C‑157/96, EU:C:1998:191, punctul 63). O expunere recentă se găsește în Hotărârea din 22 noiembrie 2018, Swedish Match (C‑151/17, EU:C:2018:938, punctul 38). Înseși tratatele Uniunii nu cuprind nicio definiție a acestui principiu. Legislația secundară definește acest principiu într‑o mică măsură: a se vedea de exemplu articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 178/2002.


27      Hotărârea din 9 iunie 2016, Pesce și alții (C‑78/16 și C‑79/16, EU:C:2016:428, punctul 48).


28      A se vedea printre altele Hotărârea din 22 decembrie 2010, Gowan Comércio Internacionale Serviços (C‑77/09, EU:C:2010:803), Hotărârea din 7 iulie 2009, S. P. C. M. și alții (C‑558/07, EU:C:2009:430) și Hotărârea din 5 mai 1998, National Farmers’ Union și alții (C‑157/96, EU:C:1998:191). În cazul Tribunalului, a se vedea Hotărârea din 17 mai 2018, Bayer CropScience și alții/Comisia (T‑429/13 și T‑451/13, EU:T:2018:280) și Hotărârea din 11 septembrie 2002, Pfizer Animal Health/Consiliul (T‑13/99, EU:T:2002:209).


29      A se vedea de exemplu Hotărârea din 11 iulie 2007, Suedia/Comisia (T‑229/04, EU:T:2007:217, punctele 191 și 262).


30      A se vedea de exemplu Hotărârea din 28 ianuarie 2010, Comisia/Franța (C‑333/08, EU:C:2010:44, punctele 85-110 în special punctul 95 și următoarele).


31      A se vedea Hotărârea din 11 iulie 2007, Suedia/Comisia (T‑229/04, EU:T:2007:217, punctul 128), în care Tribunalul și‑a însușit poziția comună a părților cu privire la acest aspect. După ce a realizat o examinare foarte detaliată a celorlalte argumente, Tribunalul a concluzionat că „[a]vând în vedere cele de mai sus […] este necesar să se admită […] încălcarea […] principiului […] precauției” (la punctul 262) și a anulat directiva în cauză.


32      A se vedea Hotărârea din 22 decembrie 2010, Gowan Comércio Internacional e Serviços (C‑77/09, EU:C:2010:803, punctul 74), și prin analogie Hotărârea din 19 ianuarie 2017, Queisser Pharma (C‑282/15, EU:C:2017:26, punctul 58).


33      A se vedea articolul 1 alineatul (4) din Regulamentul PPP. Temeiul juridic al Regulamentului nr. 1107/2009 îl constituie articolul 37 alineatul (2) din Tratatul de instituire a Comunității Europene (denumit în continuare „TCE”) (în prezent articolul 43 TFUE, politica agricolă comună), articolul 95 TCE (în prezent articolul 114 TFUE, piața internă) și articolul 152 alineatul (4) litera (b) TCE (în prezent articolul 168 TFUE, sănătatea publică). Cerințele referitoare la politica Uniunii de asigurare a unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane, întemeiată pe principiul precauției, „sunt o componentă a tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii”: a se vedea Hotărârea din 22 decembrie 2010, Gowan Comércio Internacional e Serviços (C‑77/09, EU:C:2010:803, punctele 71-72).


34      Articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul PPP.


35      A se vedea printre altele Hotărârea din 8 iulie 2010, Afton Chemical (C‑343/09, EU:C:2010:419, punctul 38), Hotărârea din 22 decembrie 2010, Gowan Comércio Internacional e Serviços (C‑77/09, EU:C:2010:803, punctele 55-56), Hotărârea din 21 decembrie 2016, Associazione Italia Nostra Onlus (C‑444/15, EU:C:2016:978, punctul 46), și Hotărârea din 9 iunie 2016, Pesce și alții (C‑78/16 și C‑79/16, EU:C:2016:428, punctul 49).


36      Instanța de trimitere menționează aici articolul 8 din Regulamentul nr. 1107/2009, care se referă la procesul de aprobare a substanțelor active. Prin urmare, concluziile noastre referitoare la acest aspect se limitează la normele referitoare la acest proces de aprobare.


37      În ceea ce privește toate cerințele referitoare la datele privind identitatea substanței active, a se vedea partea A, secțiunea 1 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 283/2013. A se vedea de asemenea Comunicarea Comisiei 2013/C 95/02 în cadrul punerii în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 284/2013 al Comisiei din 1 martie 2013 de stabilire a cerințelor în materie de date aplicabile produselor de protecție a plantelor, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (JO 2013, C 95, p. 21).


38      „Raportul referitor la procedura de autorizare a pesticidelor de către Uniune” al Parlamentului European [2018/2153 (INI), 18.12.2018] precizează la punctul AC de la p. 10 că „astfel de metodologii sunt în prezent disponibile […]”.


39      Punctul 1.11 literele (q) și (r) din Introducerea la anexa la Regulamentul (UE) nr. 283/2013.


40      A se vedea printre altele articolul 29 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul nr. 1107/2009 [care se referă la rândul său la articolul 4 alineatul (3) și la articolul 29 alineatul (6) din acesta], precum și punctul 1.2, punctul 1.3 și punctul 1.12 literele (e) și (f) din Introducerea la anexa la Regulamentul (UE) nr. 284/2013.


41      Acest lucru reflectă una dintre recomandările Parlamentului European cuprinse în „Raportul referitor la procedura de autorizare a pesticidelor de către Uniune” emis de acesta [2018/2153 (INI), 18.12.2018] la punctul 57 de la p. 22. A se vedea de asemenea punctul 76 și următoarele de mai jos.


42      Acest lucru reprezintă într‑adevăr exact ceea ce s‑a întâmplat în cazul glifosatului. În cursul unei revizuiri a aprobării inițiale a acestei substanțe, a fost adoptată o restricție de interzicere a utilizării glifosatului în combinație cu coformulantul „polioxietilenamină”, deoarece „[a]u fost subliniate motive de îngrijorare […] cu privire la potențialul polioxietilenaminei de a afecta sănătatea umană atunci când este utilizată în produsele de protecție a plantelor care conțin glifosat”: a se vedea Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1313 al Comisiei din 1 august 2016 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește condițiile de aprobare a substanței active glifosat (JO 2016, L 208, p. 1).


43      A se vedea de exemplu articolul 36 alineatul (3), articolul 56 și articolele 69-71 din Regulamentul nr. 1107/2009. A se vedea de asemenea prin analogie Hotărârea din 9 septembrie 2003, Monsanto Agricoltura Italia și alții (C‑236/01, EU:C:2003:431, punctele 102-113).


44      Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1107/2009.


45      Articolul 29 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1107/2009.


46      A se vedea punctul 3.1 din Introducerea la anexa atât la Regulamentul (UE) nr. 283/2013, cât și la Regulamentul (UE) nr. 284/2013. Pe lângă existența unei cerințe de prezentare a unor astfel de date, există și un interes comercial ca solicitanții din industrie să procedeze astfel: articolul 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1107/2009 permite acestor solicitanți să își protejeze datele de menționarea acestora de către alți solicitanți din industrie care depun cereri distincte, dar numai în cazul în care aceste date au fost printre altele „recunoscute conforme cu principiile de bună practică de laborator sau de bună practică experimentală”.


47      Articolul 11 alineatul (2) și articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1107/2009.


48      Articolul 36 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009.


49      A se vedea articolul 11 alineatul (2) a doua liniuță și articolul 12 alineatul (2) a doua liniuță din Regulamentul nr. 1107/2009.


50      Articolul 11 alineatul (2) a doua liniuță și articolul 36 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009.


51      A se vedea printre altele articolul 22 alineatul (2), articolul 23 litera (k), articolul 28 alineatele (3) și (4) și articolul 37 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.


52      Adăugăm faptul că prezentarea pe care am efectuat‑o în legătură cu etapele de control stabilite prin Regulamentul nr. 1107/2009 nu este exhaustivă. De exemplu, articolul 12 alineatul (3) al treilea paragraf din regulament dă dreptul autorității de a „cere Comisiei să consulte un laborator comunitar de referință […] în scopul de a verifica dacă metoda analitică pentru determinarea reziduurilor propusă de solicitant este satisfăcătoare […]”.


53      Hotărârea din 23 noiembrie 2016, Bayer CropScience și Stichting De Bijenstichting (C‑442/14, EU:C:2016:890, punctul 55).


54      A se vedea printre altele Hotărârea din 23 noiembrie 2016, Bayer CropScience și Stichting De Bijenstichting (C‑442/14, EU:C:2016:890, punctul 56). A se vedea de asemenea, prin analogie cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 1/vol. 3, p. 76), Hotărârea din 13 iulie 2017, Saint‑Gobain Glass Deutschland/Comisia (C‑60/15 P, EU:C:2017:540, punctele 61-63).


55      Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO 2006, L 264, p. 13, Ediție specială, 15/vol. 17, p. 126).


56      Hotărârea din 23 noiembrie 2016, Comisia/Stichting Greenpeace Nederland și PAN Europe (C‑673/13 P, EU:C:2016:889, punctele 52 și 53).


57      Pentru un exemplu a ceea ce presupune obligația de a aduce „dovezi care pot fi verificate”, a se vedea Hotărârea din 14 decembrie 2018, Arysta LifeScience Netherlands/EFSA (T‑725/15, EU:T:2018:977, punctele 105-130).


58      Articolul 339 TFUE prevede obligația ca „[m]embrii instituțiilor Uniunii, membrii comitetelor, precum și funcționarii și agenții Uniunii [să fie] obligați, […], să nu divulge informațiile care, prin natura lor, constituie secret profesional și, îndeosebi, informațiile referitoare la întreprinderi și la relațiile lor comerciale sau la elementele de preț de cost”.


59      A se vedea punctul 72 de mai sus.


60      Partea A secțiunea 5 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 283/2013 impune ca o serie de teste de toxicitate pe termen lung (inclusiv cele de carcinogenitate) să facă parte din dosarul prezentat autorităților competente.


61      Articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1107/2009 la care face trimitere articolul 29 alineatul (1) litera (e).


62      A se vedea punctul 1.1 și punctul 2 din introducerea la anexa la Regulamentul (UE) nr. 284/2013.


63      A se vedea punctele 7.1.7 și 7.1.8 din partea A a secțiunii 7 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 284/2013.


64      Cu privire la decizia esențial politică referitoare la ce anume ar trebui să însemne acest nivel, facem trimitere la articolul exemplificativ al colegului nostru de la Tribunal, domnul judecător Ian Forrester, care se regăsește în eseul său, „The Dangers of too Much Precaution” (Hoskins și Robinson, în „A True European”, Hart Publishing, Oxford și Portland, Oregon, 2003, p. 203), în care acesta analizează afirmația președintelui Curții Supreme de Justiție, domnul Burger, făcută în cadrul Hotărârii Industrial Union Department, AFL‑CIO/American Petroleum Institute și alții, 448 US 607 (1980), la p. 664, potrivit căreia „siguranța perfectă reprezintă o himeră; reglementările nu trebuie să obstrucționeze activitatea umană în căutarea imposibilului” (p. 213).


65      A se vedea prin analogie Hotărârea din 5 iulie 1995, Parlamentul European/Consiliul (C‑21/94, EU:C:1995:220, punctul 31 și jurisprudența citată).


66      A se vedea nota de subsol 38 de mai sus.


67      La punctul 1 de la p. 17.