Language of document : ECLI:EU:C:2019:1124

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a treia)

19 decembrie 2019(*)

„Trimitere preliminară – Regulamentul (UE) nr. 1360/2013 – Agricultură – Organizarea comună a piețelor – Sectorul zahărului – Cotizație la producție – Efect util – Dreptul la rambursarea sumelor plătite în mod nejustificat – Aplicabilitatea normelor naționale referitoare la termenele de prescripție – Principiul efectivității”

În cauza C‑360/18,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Finanzgericht Düsseldorf (Tribunalul Fiscal din Düsseldorf, Germania), prin decizia din 16 mai 2018, primită de Curte la 4 iunie 2018, în procedura

Cargill Deutschland GmbH

împotriva

Hauptzollamt Krefeld,

CURTEA (Camera a treia),

compusă din doamna A. Prechal, președintă de cameră, domnul K. Lenaerts, președintele Curții, îndeplinind funcția de judecător al Camerei a treia, doamna L. S. Rossi (raportoare) și domnii J. Malenovský și F. Biltgen, judecători,

avocat general: doamna E. Sharpston,

grefier: domnul M. Longar, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 2 mai 2019,

luând în considerare observațiile prezentate:

–        pentru Cargill Deutschland GmbH, de D. Ehle, Rechtsanwalt;

–        pentru Hauptzollamt Krefeld, de B. Grothe și de R. M. Gleim‑Arnold, în calitate de agenți;

–        pentru guvernul belgian, de J.‑C. Halleux și de M. Jacobs, în calitate de agenți, asistați de B. De Moor și de M. Callebaut, avocats;

–        pentru Comisia Europeană, de B. Eggers și de B. Hofstötter, în calitate de agenți,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 29 iulie 2019,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Cererea de decizie preliminară privește interpretarea Regulamentului (UE) nr. 1360/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire, pentru anii de comercializare 2001/2002, 2002/2003, 2003/2004, 2004/2005 și 2005/2006, a cotizațiilor la producție pentru sectorul zahărului, pentru anii de comercializare 2001/2002 și 2004/2005, a coeficientului necesar pentru calcularea cotizației suplimentare și a sumelor care urmează a fi plătite vânzătorilor de sfeclă de zahăr de către producătorii de zahăr, având în vedere diferența dintre valoarea maximă a cotizațiilor și valoarea acestor cotizații care urmează a fi încasată pentru anii de comercializare 2002/2003, 2003/2004 și 2005/2006 (JO 2013, L 343, p. 2).

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Cargill Deutschland GmbH, pe de o parte, și Hauptzollamt Krefeld (Biroul Vamal Principal din Krefeld, Germania), pe de altă parte, în legătură cu rambursarea cotizațiilor la producție în sectorul zahărului plătite pentru anii de comercializare 2001/2002‑2004/2005.

 Cadrul juridic

 Dreptul Uniunii

3        Considerentele (10), (11), (13) și (23) ale Regulamentului nr. 1360/2013 au următorul cuprins:

„(10)       La 27 septembrie 2012, Curtea a dispus, în cauzele conexate C‑113/10, C‑147/10 și C‑234/10, anularea Regulamentului (CE) nr. 1193/2009 [al Comisiei din 3 noiembrie 2009 de rectificare a Regulamentelor (CE) nr. 1762/2003, (CE) nr. 1775/2004, (CE) nr. 1686/2005, (CE) nr. 164/2007 și de stabilire, pentru anii de comercializare 2002/2003, 2003/2004, 2004/2005 și 2005/2006, a valorilor cotizațiilor la producție pentru sectorul zahărului (JO 2009, L 321, p. 1)], declarând că, în scopul calculării pierderii medii estimate pe tonă de produs, articolul 15 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1260/2001 [al Consiliului din 19 iunie 2001 privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului (JO 2001, L 178, p. 1)] se interpretează în sensul că valoarea totală a restituțiilor include valoarea totală a restituțiilor la export efectiv plătite.

(11)      Prin urmare, cotizațiile în sectorul zahărului ar trebui să fie stabilite la un nivel corespunzător. […]

[…]

(13)      [C]otizațiile corectate ar trebui să se aplice de la aceleași date ca cele care au fost anulate.

[…]

(23)      Din motive de securitate juridică și în vederea asigurării unui tratament uniform pentru agenții economici vizați din diferite state membre, este necesar să se fixeze o dată comună de aplicare a cotizațiilor stabilite în prezentul regulament […] Totuși, această dată de aplicare nu ar trebui să se aplice în cazul în care statele membre au obligația, conform legislațiilor lor naționale, să efectueze restituții operatorilor în cauză după respectiva dată de aplicare.”

4        Articolul 1 alineatul (1) din acest regulament prevede:

„Cotizațiile la producție pentru sectorul zahărului pentru anii de comercializare 2001/2002, 2002/2003, 2003/2004, 2004/2005 și 2005/2006 sunt cele stabilite la punctul 1 din anexă.”

5        Potrivit articolului 2 din regulamentul menționat:

„Data de aplicare a cotizațiilor stabilite prin prezentul regulament, astfel cum este menționată la articolul 2 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 [al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților (JO 2000, L 130, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 2, p. 184)], este 30 septembrie 2014, cu excepția cazului în care statele membre nu pot respecta această dată de aplicare, în temeiul dispozițiilor legislațiilor lor naționale privind recuperarea sumelor plătite nejustificat de către operatorii economici.”

6        Articolul 3 al doilea‑al patrulea paragraf din același regulament stabilește datele de la care cotizațiile la producție, care figurează la punctul 1 din anexa la acesta din urmă, se aplică în ceea ce privește anii de comercializare 2001/2002‑2005/2006.

7        Considerentele (13) și (14) ale Regulamentului (UE) 2018/264 al Consiliului din 19 februarie 2018 de stabilire a cotizațiilor la producție și a coeficientului pentru calculul cotizației suplimentare în sectorul zahărului pentru anul de comercializare 1999/2000 și de stabilire a cotizațiilor la producție în sectorul zahărului pentru anul de comercializare 2000/2001 (JO 2018, L 51, p. 1) au următorul cuprins:

„(13)      Din motive de securitate juridică și în vederea asigurării unui tratament uniform pentru operatorii economici vizați din diferite state membre, este necesar să se stabilească o dată până la care să se stabilească cotizațiile prevăzute de prezentul regulament […] Cu toate acestea, respectiva dată de aplicare nu ar trebui să se aplice în cazul în care statelor membre le revine obligația, conform dreptului intern, să efectueze restituții operatorilor în cauză după respectiva dată de aplicare.

(14)      Diferența dintre sumele plătite în mod nejustificat cu titlu de cotizații la producție în sectorul zahărului stabilite prin Regulamentele (CE) nr. 2267/2000 [al Comisiei din 12 octombrie 2000 de stabilire a cotizațiilor la producție și a coeficientului pentru calculul cotizației suplimentare în sectorul zahărului pentru anul de comercializare 1999/2000 (JO 2000, L 259, p. 29)] și (CE) nr. 1993/2001 [al Comisiei din 11 octombrie 2001 de stabilire a cotizațiilor la producție în sectorul zahărului pentru anul de comercializare 2000/2001 (JO 2001, L 271, p. 15)] și cotizațiile prevăzute de prezentul regulament ar trebui să fie rambursată.”

8        Articolul 2 alineatul (2) din acest regulament prevede:

„Diferența dintre cotizațiile stabilite de Regulamentele […] nr. 2267/2000 și […] nr. 1993/2001 și cotizațiile prevăzute la articolul 1 din prezentul regulament se rambursează acelor operatori economici care au plătit cotizații aferente anilor de comercializare 1999/2000 și 2000/2001, la cererea motivată a acestora.”

 Dreptul german

9        Articolul 12 alineatul 1 prima teză din Gesetz zur Durchführung der gemeinsamen Marktorganisationen und der Direktzahlungen (Legea de punere în aplicare a sistemului organizării comune a pieței și al plăților directe, BGBl. 2017 I, p. 3746) prevede:

„Dispozițiile Codului fiscal […] se aplică mutatis mutandis […] în privința cotizațiilor percepute pentru organizările comune ale pieței, dacă prin prezenta lege sau printr‑o ordonanță adoptată în temeiul acestei legi nu se prevede o normă derogatorie de la aceste dispoziții.”

10      Potrivit articolului 37 alineatul 2 prima și a doua teză din Codul fiscal:

„În cazul în care un impozit a fost achitat sau restituit fără temei legal […], persoana în numele căreia s‑a efectuat plata are dreptul ca beneficiarul plății să îi restituie suma achitată sau rambursată. Situația este aceeași atunci când temeiul legal pe baza căruia a fost efectuată plata sau rambursarea dispare ulterior.”

11      Articolul 164 alineatele 1, 2 și 4 din acest cod are următorul cuprins:

„(1)      Taxele pot fi stabilite, în general sau în cazuri particulare, sub rezerva verificării, fără ca această rezervă să trebuiască să fie motivată […]

(2)      Decizia de stabilire poate fi anulată sau modificată atât timp cât se poate efectua o verificare […]

[…]

(4)      Posibilitatea de a efectua o verificare devine caducă odată cu expirarea termenului de stabilire.”

12      Articolul 169 alineatele 1 și 2 din codul menționat prevede:

„(1)      Stabilirea unei taxe, anularea sau modificarea acesteia nu mai sunt autorizate după expirarea termenului de stabilire. […]

(2)      Termenul de stabilire este:

1.      de un an pentru accize și rambursări de accize;

2.      de patru ani pentru impozite și rambursări de impozite, care nu sunt nici impozite sau rambursări de impozite în sensul punctului 1, nici taxe la import și la export, în sensul articolului 5 punctele 20 și 21 din Codul vamal al Uniunii.

[…]”

13      Articolul 170 alineatul 1 din Codul vamal prevede:

„Termenul de stabilire curge începând cu sfârșitul anului calendaristic în care s‑a născut obligația de plată a impozitului […]”

14      Articolul 175 alineatul 1 primul paragraf din acest cod este redactat astfel:

„Decizia de impunere trebuie întocmită, anulată sau modificată

[…]

2.      dacă intervine un eveniment care are consecințe în materie fiscală pentru trecut (eveniment cu efect retroactiv).”

 Litigiul principal și întrebarea preliminară

15      Cargill Deutschland a fost supusă, în calitate de societate producătoare de izoglucoză, sistemului de cotizații la producție în sectorul zahărului, prevăzut de Regulamentul nr. 1260/2001, pentru anii de comercializare 2001/2002‑2005/2006.

16      Cuantumul cotizațiilor la producție pentru acești ani de comercializare a fost stabilit în temeiul regulamentelor adoptate în fiecare an de Comisia Europeană, și anume Regulamentul (CE) nr. 1837/2002 al Comisiei din 15 octombrie 2002 de stabilire, pentru anul de comercializare 2001/2002, a valorilor cotizațiilor la producție și a coeficientului pentru cotizația suplimentară pentru sectorul zahărului (JO 2002, L 278, p. 13), Regulamentul (CE) nr. 1762/2003 al Comisiei din 7 octombrie 2003 de stabilire, pentru anul de comercializare 2002/2003, a valorilor cotizațiilor la producție pentru sectorul zahărului (JO 2003, L 254, p. 4), Regulamentul (CE) nr. 1775/2004 al Comisiei din 14 octombrie 2004 de stabilire, pentru anul de comercializare 2003/2004, a valorilor cotizațiilor la producție pentru sectorul zahărului (JO 2004, L 316, p. 64), Regulamentul (CE) nr. 1686/2005 al Comisiei din 14 octombrie 2005 de stabilire, pentru anul de comercializare 2004/2005, a valorilor cotizațiilor la producție și a coeficientului pentru cotizația suplimentară pentru sectorul zahărului (JO 2005, L 271, p. 12) și Regulamentul (CE) nr. 164/2007 al Comisiei din 19 februarie 2007 de stabilire, pentru anul de comercializare 2005/2006, a valorilor cotizațiilor la producție pentru sectorul zahărului (JO 2007, L 51, p. 17).

17      În temeiul acestor regulamente, Biroul Vamal Principal din Krefeld a stabilit printre altele cuantumul cotizațiilor la producție care trebuiau plătite de Cargill Deutschland, pentru anii de comercializare menționați, prin decizii de impunere emise, sub rezerva verificării, la 23 octombrie 2002, la 20 octombrie 2003, la 30 martie 2004 și la 18 octombrie 2005.

18      Cu toate acestea, prin Hotărârea din 8 mai 2008, Zuckerfabrik Jülich și alții (C‑5/06 și C‑23/06‑C‑36/06, EU:C:2008:260), precum și prin Ordonanțele din 6 octombrie 2008, Raffinerie Tirlemontoise (C‑200/06, nepublicată, EU:C:2008:541) și SAFBA (C‑175/07‑C‑184/07, nepublicată, EU:C:2008:543), Regulamentele nr. 1762/2003, nr. 1775/2004 și nr. 1686/2005 au fost anulate de Curte. Aceste regulamente au fost, prin urmare, modificate prin Regulamentul nr. 1193/2009.

19      Prin Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții (C‑113/10, C‑147/10 și C‑234/10, EU:C:2012:591), Regulamentul nr. 1193/2009 a fost, la rândul său, anulat de Curte. În urma pronunțării acestei hotărâri, Consiliul Uniunii Europene a procedat la o nouă stabilire a cotizațiilor la producție în sectorul zahărului pentru anii de comercializare 2001/2002‑2005/2006, prin adoptarea Regulamentului nr. 1360/2013, în care a redus cotizațiile la producție referitoare la acești ani de comercializare.

20      La 1 mai 2014, Cargill Deutschland a depus la Biroul Vamal Principal din Krefeld o cerere prin care solicita stabilirea cuantumului noilor cotizații la producție și obținerea de către aceasta a rambursării cotizațiilor pe care le plătise în mod nejustificat pentru anii de comercializare 2001/2002‑2004/2005.

21      Prin decizia sa din 18 aprilie 2016, confirmată la 19 septembrie 2016 în urma unei proceduri de opoziție infructuoase, Biroul Vamal Principal din Krefeld a respins această cerere, pentru motivul că, în temeiul articolului 164 și al articolului 169 alineatul (2) a doua teză punctul 2 din Codul fiscal, termenul de stabilire de patru ani, prevăzut în scopul anulării, al modificării sau al rectificării deciziilor de impunere, expirase pentru acești ani de comercializare, astfel încât deciziile de impunere corespunzătoare deveniseră definitive.

22      Astfel, în conformitate cu articolul 170 alineatul (1) din Codul fiscal, acest termen de stabilire începe să curgă de sfârșitul anului calendaristic în care s‑a născut obligația de plată a impozitului. Prin urmare, în speță, astfel cum precizează instanța de trimitere în cererea sa de decizie preliminară, termenul de stabilire pentru anul de comercializare 2004/2005 începuse să curgă la 31 decembrie 2006. În aceste condiții, cererea formulată de Cargill Deutschland, care a fost introdusă abia în anul 2014, a parvenit Biroului Vamal Principal din Krefeld după ce termenul de stabilire menționat expirase. De asemenea, în ceea ce privește cotizațiile la producție pentru anii de comercializare anteriori, același termen de stabilire expirase a fortiori.

23      Cargill Deutschland a introdus la instanța de trimitere, Finanzgericht Düsseldorf (Tribunalul Fiscal din Düsseldorf, Germania), o acțiune împotriva deciziei Biroului Vamal Principal din Krefeld, susținând că dreptul său la rambursarea cotizațiilor plătite în mod nejustificat ar decurge direct din Regulamentul nr. 1360/2013. Acest drept nu ar fi supus niciunui termen de stabilire și nu ar fi afectat de caracterul definitiv al deciziilor de impunere emise de Biroul Vamal Principal din Krefeld.

24      În această privință, instanța de trimitere arată că, în cauze anterioare, a considerat că aspectul dacă o societate putea beneficia de un drept la rambursarea cotizațiilor plătite în mod nejustificat atunci când ratele cotizațiilor la producție erau reduse retroactiv, în temeiul Regulamentului nr. 1360/2013, trebuia să fie soluționat numai pe baza dreptului național aplicabil, cu respectarea principiilor echivalenței și efectivității.

25      Or, în speță, această abordare ar conduce la a refuza Cargill Deutschland acest drept, în special din cauza faptului că reducerea retroactivă a ratelor cotizațiilor la producție, prevăzută de Regulamentul nr. 1360/2013, ar determina numai nelegalitatea deciziilor de stabilire a impozitului, iar nu nulitatea deciziilor de impunere corespunzătoare, care, întrucât au fost emise în temeiul unor decizii rămase definitive, nu ar mai putea face obiectul unor modificări, în conformitate cu dispozițiile dreptului național aplicabil.

26      Cu toate acestea, instanța de trimitere subliniază că, într‑o procedură similară privind rectificarea cuantumurilor cotizațiilor la producție în sectorul zahărului pentru anii de comercializare 1999/2000 și 2000/2001, Cargill Deutschland a obținut, printr‑o decizie din 7 mai 2018 a Biroului Vamal Principal din Krefeld, întemeiată pe Regulamentul 2018/264, rambursarea parțială a cotizațiilor pe care aceasta le plătise în mod nejustificat, în condițiile în care termenele de prescripție aplicabile în temeiul dreptului național expiraseră. Această rambursare ar fi fost astfel posibilă ca urmare, pe de o parte, a pronunțării Hotărârii din 9 februarie 2017, Raffinerie Tirlemontoise (C‑585/15, EU:C:2017:105), prin care Curtea a anulat Regulamentele nr. 2267/2000 și nr. 1993/2001, care determinau aceste cuantumuri, și, pe de altă parte, a adoptării consecutive a Regulamentului 2018/264, care ar fi stabilit din nou aceste cuantumuri, fără a impune în mod expres luarea în considerare a acestor termene de prescripție.

27      În acest context, instanța de trimitere ridică problema dacă, prin adoptarea Regulamentului 2018/264, legiuitorul Uniunii nu a intenționat în realitate să stabilească un principiu general care să permită din acel moment rambursarea cotizațiilor la producție plătite în mod nejustificat în sectorul zahărului, independent de normele de prescripție aplicabile în temeiul dreptului național. Ea arată că o asemenea interpretare ar fi de natură să permită astfel Cargill Deutschland să obțină rambursarea cotizațiilor la producție plătite în mod nejustificat pentru anii de comercializare 2001/2002‑2004/2005, așa cum au fost recalculate în conformitate cu Regulamentul nr. 1360/2013.

28      În aceste condiții, Finanzgericht Düsseldorf (Tribunalul Fiscal din Düsseldorf) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Rambursarea cotizațiilor la producție pentru sectorul zahărului, pentru care, în temeiul [Regulamentului (UE) nr. 1360/2013], este necesar să se realizeze calcule diferite de cele utilizate anterior trebuie efectuată, luând în considerare principiile echivalenței și eficienței, în conformitate cu legislația națională și în special cu aplicarea termenului de prescripție prevăzut în aceasta?”

 Cu privire la întrebarea preliminară

29      Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă Regulamentul nr. 1360/2013, care determină printre altele cotizațiile la producție în sectorul zahărului pentru anii de comercializare 2001/2002‑2005/2006, trebuie interpretat în sensul că rambursarea sumelor plătite în mod nejustificat de operatorii economici în temeiul acestor cotizații trebuie să fie efectuată în conformitate cu dreptul național, în special în termenele de prescripție prevăzute de acesta din urmă, cu respectarea principiilor echivalenței și efectivității.

30      Cu titlu introductiv, este necesar să se arate că îndoielile exprimate de instanța de trimitere rezultă în special din împrejurarea că Cargill Deutschland a obținut de la autoritățile germane competente, în temeiul articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul 2018/264, rambursarea cotizațiilor plătite în mod nejustificat pentru anii de comercializare 1999/2000 și 2000/2001, în condițiile în care termenele de prescripție prevăzute de dispozițiile dreptului național aplicabile expiraseră.

31      Astfel, Regulamentul 2018/264, care a rectificat cuantumul cotizațiilor la producție pentru anii de comercializare 1999/2000 și 2000/2001, prevede, la articolul 2 alineatul (2), că sumele plătite în mod nejustificat de operatorii economici care au achitat cotizații pentru acești ani trebuie să fie rambursate acestora din urmă pe baza unei cereri justificate în mod corespunzător, fără ca această dispoziție să facă vreo referire sau vreo trimitere la dreptul național aplicabil.

32      În aceste condiții, instanța de trimitere nu exclude ca articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul 2018/264 să poată fi interpretat în sensul că stabilește un principiu general care permite rambursarea sumelor plătite în mod nejustificat de operatorii economicii cu titlu de cotizații la producție în sectorul zahărului. Un asemenea principiu s‑ar putea aplica independent de expirarea termenelor de prescripție aplicabile în temeiul dreptului național, chiar dacă această rambursare ar fi fost solicitată în temeiul Regulamentului nr. 1360/2013.

33      În această privință, este suficient să se arate că, astfel cum a observat doamna avocată generală la punctul 31 din concluzii, Regulamentul 2018/264, în măsura în care privește numai anii de comercializare 1999/2000 și 2000/2001, nu este aplicabil, ratione temporis, litigiului principal, care privește o cerere de rambursare a cotizațiilor la producție plătite pentru anii de comercializare 2001/2002‑2004/2005.

34      Rezultă că Regulamentul 2018/264 nu poate constitui temeiul juridic al unei cereri de rambursare a unor cotizații plătite în mod nejustificat pentru acești din urmă ani de comercializare.

35      Cu toate acestea, trebuie amintit că, prin Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții (C‑113/10, C‑147/10 și C‑234/10, EU:C:2012:591), Curtea a anulat Regulamentul nr. 1193/2009. Astfel cum reiese în special din cuprinsul punctelor 48 și 49 din această hotărâre, metoda care figurează în acest regulament, utilizată de Comisie pentru a stabili cotizațiile la producție pentru anii de comercializare 2001/2002‑2005/2006, nu era corectă, întrucât ea determina creșterea în mod artificial a cuantumului total al restituirilor. Din acest motiv, astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 69 din hotărârea menționată, producătorii aveau dreptul de a obține nu numai rambursarea sumelor plătite în mod nejustificat cu titlu de cotizații la producție percepute în mod nejustificat de statele membre în perioada în discuție, ci și plata dobânzilor aferente acestor sume.

36      Pentru a se conforma Hotărârii din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții (C‑113/10, C‑147/10 și C‑234/10, EU:C:2012:591), Consiliul a adoptat Regulamentul nr. 1360/2013, al cărui obiectiv era corectarea retroactivă a cuantumului cotizațiilor la producție în sectorul zahărului, prevăzute pentru anii de comercializare 2001/2002‑2005/2006. Potrivit legiuitorului Uniunii, noile cotizații la producție au fost calculate conform metodei validate de Curte în această hotărâre și au fost stabilite la un „nivel corespunzător”, în sensul considerentului (11) al regulamentului menționat.

37      Efectul util al Regulamentului nr. 1360/2013 presupune, prin urmare, să se permită producătorilor de zahăr vizați să obțină rambursarea cotizațiilor la producție plătite în mod nejustificat cu mai mulți ani înainte de adoptarea acestui regulament.

38      Rezultă că, pe de o parte, după cum a arătat doamna avocată generală la punctul 37 din concluzii, dreptul producătorilor de zahăr la rambursarea cotizațiilor plătite în mod nejustificat pentru anii de comercializare în discuție în litigiul principal decurge din dreptul Uniunii, astfel cum a fost interpretat de Curte în Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții (C‑113/10, C‑147/10 și C‑234/10, EU:C:2012:591), și cum a fost pus în aplicare de legiuitorul Uniunii, în lumina acestei hotărâri, prin adoptarea Regulamentului nr. 1360/2013.

39      Prin urmare, Curtea a statuat că dreptul de a obține rambursarea unor taxe percepute într‑un stat membru cu încălcarea normelor dreptului Uniunii este urmarea și completarea drepturilor conferite justițiabililor de dispozițiile dreptului Uniunii, astfel cum au fost interpretate de aceasta (Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C‑446/04, EU:C:2006:774, punctul 202, Hotărârea din 19 iulie 2012, Littlewoods Retail și alții, C‑591/10, EU:C:2012:478, punctul 24, precum și Hotărârea din 25 iulie 2018, Messer France, C‑103/17, EU:C:2018:587, punctul 56).

40      Pe de altă parte, numai în urma stabilirii retroactive a noilor cotizații la producție în Regulamentul nr. 1360/2013 autoritățile naționale competente au putut stabili cuantumul exact al excedentului plătit în temeiul acestor cotizații de fiecare dintre producătorii vizați.

41      În aceste condiții, pentru a garanta efectul util al regulamentului respectiv, este necesar să se considere că data intrării în vigoare a acestuia, și anume 20 decembrie 2013, este cea de la care producătorii de zahăr vizați au avut posibilitatea de a lua cunoștință de cuantumul exact al cotizațiilor plătite în mod nejustificat, potrivit calculelor Comisiei, astfel cum au fost corectate pentru a ține seama de jurisprudența Curții, și, așadar, de a introduce în mod valabil cereri având ca obiect obținerea rambursării acestor cotizații.

42      În acest scop, mai întâi, în conformitate cu articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1360/2013, punctul 1 din anexa la acesta din urmă prevede un tabel care stabilește cotizațiile la producție în sectorul zahărului, exprimate sub forma unui cuantum în euro pe tonă de produs, pentru fiecare an de comercializare, de la anul de comercializare 2001/2002 până la anul de comercializare 2005/2006.

43      În continuare, articolul 2 din același regulament stabilește, în principiu, cel târziu la 30 septembrie 2014 data la care statele membre au obligația de a înscrie în contul resurselor proprii ale Uniunii cuantumul cotizațiilor stabilite de Regulamentul nr. 1360/2013.

44      În sfârșit, articolul 3 din acest regulament se limitează să stabilească datele de la care se aplică cotizațiile la producție, care figurează la punctul 1 din anexa la acesta din urmă, în ceea ce privește fiecare dintre anii de comercializare în discuție în litigiul principal.

45      Or, trebuie să se constate că, astfel cum a arătat doamna avocată generală la punctul 42 din concluzii, Regulamentul nr. 1360/2013 nu conține nicio dispoziție referitoare la procedurile și la modalitățile care trebuie aplicate de statele membre pentru a concretiza dreptul operatorilor economici de a obține rambursarea cotizațiilor la producție plătite în mod nejustificat în sectorul zahărului pentru anii de comercializare în discuție în litigiul principal.

46      Conform unei jurisprudențe constante, în absența unor norme armonizate care să reglementeze rambursarea taxelor impuse cu încălcarea dreptului Uniunii, statele membre își păstrează dreptul de a aplica modalitățile procedurale prevăzute de ordinea lor juridică internă, în special în materie de termene de prescripție sau de decădere, sub rezerva respectării principiilor echivalenței și efectivității (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 septembrie 2011, Q‑Beef și Bosschaert, C‑89/10 și C‑96/10, EU:C:2011:555, punctul 34, precum și Hotărârea din 20 decembrie 2017, Caterpillar Financial Services, C‑500/16, EU:C:2017:996, punctul 37).

47      Respectarea acestor principii impune ca aceste modalități procedurale să nu fie mai puțin favorabile decât cele care privesc cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept național (principiul echivalenței) și nici să fie concepute astfel încât să facă practic imposibilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (principiul efectivității) (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C‑113/10, C‑147/10 și C‑234/10, EU:C:2012:591, punctul 61, precum și jurisprudența citată).

48      În această privință, din cererea de decizie preliminară reiese că, potrivit instanței de trimitere, aplicarea normelor interne este conformă cu principiile menționate, întrucât ele permit, cu respectarea termenului general de prescripție prevăzut în dreptul fiscal german, o corectare în cazul în care actele Uniunii sunt modificate retroactiv. Cu toate acestea, rezultă de asemenea din cererea de decizie preliminară în esență că, potrivit instanței de trimitere, caracterul definitiv pe care îl are o decizie de impunere în dreptul german se opune unei cereri de rambursare întemeiate pe Regulamentul nr. 1360/2013, din moment ce termenul de prescripție aplicabil a expirat la momentul formulării acestei cereri.

49      Or, trebuie amintit că, în cadrul procedurii de cooperare între instanțele naționale și Curte, instituită la articolul 267 TFUE, este de competența acesteia să ofere instanței naționale un răspuns util, care să îi permită să soluționeze litigiul cu care este sesizată. În acest scop, Curtea poate extrage din ansamblul elementelor furnizate de instanța națională și mai ales din motivarea deciziei de trimitere elementele de drept al Uniunii care necesită o interpretare ținând seama de obiectul litigiului principal (Hotărârea din 18 decembrie 2019, Generálny riaditeľ Sociálnej poisťovne Bratislava și alții, C‑447/18, EU:C:2019:1098, punctul 35 și jurisprudența citată).

50      În speță, este necesar să se verifice, în plus, dacă normele naționale care reglementează exercitarea dreptului la rambursarea excedentului plătit de producători de zahăr, cu titlu de cotizații la producție prevăzute de Regulamentul nr. 1260/2001 și stabilite definitiv prin Regulamentul nr. 1360/2013 pentru anii de comercializare în discuție în litigiul principal, care, astfel cum au fost interpretate și aplicate de instanțele competente, se opun ca o cerere de rambursare să fie introdusă după intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 1360/2013, pentru motivul că termenul de prescripție aplicabil unor asemenea cereri a expirat, sunt conforme principiilor echivalenței și efectivității.

51      În prezentul context, trebuie examinată mai întâi compatibilitatea unor asemenea norme cu principiul efectivității. Or, dintr‑o jurisprudență constantă rezultă că fiecare caz în care se ridică problema dacă o dispoziție procedurală internă face imposibilă sau excesiv de dificilă aplicarea dreptului Uniunii trebuie analizat ținând cont de locul pe care respectiva dispoziție îl ocupă în cadrul procedurii în ansamblul său, de modul în care se derulează și de particularitățile acesteia în fața diverselor instanțe naționale. Din această perspectivă, este necesar printre altele să se ia în considerare, după caz, principiul protecției dreptului la apărare, principiul securității juridice și buna desfășurare a procedurii (Hotărârea din 20 octombrie 2016, Danqua, C‑429/15, EU:C:2016:789, punctul 42, și Hotărârea din 22 februarie 2018, INEOS Köln, C‑572/16, EU:C:2018:100, punctul 44).

52      În ceea ce privește în special termenele de prescripție sau de decădere, Curtea a statuat în mod repetat că stabilirea unor termene rezonabile de introducere a acțiunii îndeplinește în principiu cerința efectivității, în măsura în care aceasta constituie o aplicare a principiului fundamental al securității juridice care protejează în același timp persoana interesată și administrația vizată, chiar dacă expirarea unor asemenea termene este susceptibilă, prin natura sa, să împiedice persoanele vizate să își valorifice drepturile în tot sau în parte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 februarie 2018, INEOS Köln, C‑572/16, EU:C:2018:100, punctele 46 și 53, precum și jurisprudența citată). În această privință, cu titlu de exemplu, un termen național de decădere de trei ani a fost considerat rezonabil (Hotărârea din 8 septembrie 2011, Q‑Beef și Bosschaert, C‑89/10 și C‑96/10, EU:C:2011:555, punctul 36, precum și jurisprudența citată).

53      Rezultă fără echivoc din cererea de decizie preliminară că Cargill Deutschland nu mai poate pretinde, în temeiul dreptului național, rambursarea cotizațiilor aferente anilor de comercializare în discuție în litigiul principal, din moment ce, astfel cum s‑a amintit la punctele 21 și 22 din prezenta hotărâre, termenul de prescripție pentru a solicita rambursarea cotizațiilor plătite în mod nejustificat a expirat. Aceasta ar fi situația, potrivit cererii de decizie preliminară, în pofida faptului că Regulamentul nr. 1360/2013 a modificat retroactiv dreptul Uniunii, înlocuind dispozițiile regulamentelor anulate anterior de Curte, pe care erau întemeiate deciziile de stabilire a impozitului și deciziile de impunere corespunzătoare. Această modificare retroactivă decurge din articolul 3 al doilea‑al patrulea paragraf din acest regulament, care stabilește datele de la care se aplică cotizațiile la producție în sectorul zahărului care figurează la punctul 1 din anexa la regulament, în ceea ce privește fiecare dintre anii de comercializare în discuție în litigiul principal.

54      Or, astfel cum a arătat în esență doamna avocată generală la punctul 60 din concluzii, ar fi fost practic imposibil ca Cargill Deutschland să introducă o cerere de rambursare în termenul de prescripție de patru ani prevăzut în acest scop, întrucât acest termen a expirat încă dinainte de intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 1360/2013, la 20 decembrie 2013, și anume înainte ca legiuitorul Uniunii să fi rectificat cotizațiile la producție în sectorul zahărului pentru anii de comercializare în discuție în litigiul principal, în temeiul articolului 1 și al anexei la acest regulament.

55      Rezultă că, în măsura în care, astfel cum s‑a precizat la punctele 40 și 41 din prezenta hotărâre, autoritățile naționale competente nu puteau, înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 1360/2013, să cuantifice valoarea unei eventuale rambursări a cotizațiilor plătite în mod nejustificat de operatorii economici care beneficiază de drepturi în temeiul acestui regulament și în care acești operatori nu au fost nici în măsură să cunoască o asemenea valoare, normele naționale, interpretate de instanța de trimitere în sensul că prevăd că termenul de prescripție relevant expiră înainte de intrarea în vigoare a acestui regulament, fac practic imposibilă exercitarea dreptului, conferit de ordinea juridică a Uniunii operatorilor menționați, de a obține rambursarea cotizațiilor la producție plătite în mod nejustificat pentru anii de comercializare în discuție în litigiul principal.

56      În ceea ce privește afirmația, formulată de Biroul Vamal Principal din Krefeld în ședință, potrivit căreia un operator economic diligent ar fi putut contesta deciziile de impunere înainte de expirarea termenului de prescripție aplicabil, ea nu poate infirma această concluzie. Trebuie arătat astfel că modalitățile procedurale prevăzute de dreptul național fac practic imposibilă exercitarea unui drept conferit unui operator printr‑o reglementare a Uniunii, care stabilește în mod definitiv condițiile care reglementează acest drept, din moment ce ele supun exercitarea acestui drept condiției ca operatorul în cauză să fi introdus, încă dinaintea intrării în vigoare a acestei reglementări, o cerere sau o acțiune având ca obiect contestarea deciziilor naționale întemeiate pe o versiune anterioară a aceleiași reglementări a Uniunii, pe care Curtea a anulat‑o între timp.

57      Având în vedere elementele de analiză care precedă, referitoare la principiul efectivității și la concluzia reținută în această privință la punctul 55 din prezenta hotărâre, nu este necesar să se examineze eventuala aplicabilitate a principiului echivalenței în cadrul prezentei hotărâri.

58      Din ansamblul celor ce precedă rezultă că este necesar să se răspundă la întrebarea adresată că Regulamentul nr. 1360/2013 trebuie interpretat în sensul că:

–        rambursarea sumelor plătite în mod nejustificat de operatorii economici, cu titlu de cotizații la producție în sectorul zahărului pentru anii de comercializare 2001/2002‑2005/2006, trebuie efectuată în temeiul dreptului național, în special în termenele de prescripție prevăzute de acesta din urmă, cu respectarea principiilor echivalenței și efectivității;

–        se opune unor norme naționale care, astfel cum sunt interpretate de instanțele naționale competente, prevăd că termenul de prescripție aplicabil pentru a solicita rambursarea cotizațiilor la producția de zahăr plătite în mod nejustificat expiră înainte de intrarea în vigoare a acestui regulament, ceea ce face practic imposibilă exercitarea dreptului, conferit de ordinea juridică a Uniunii acestor operatori economici, de a obține rambursarea acestor cotizații pentru anii de comercializare vizați de regulamentul menționat.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

59      Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:

Regulamentul (UE) nr. 1360/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire, pentru anii de comercializare 2001/2002, 2002/2003, 2003/2004, 2004/2005 și 2005/2006, a cotizațiilor la producție pentru sectorul zahărului, pentru anii de comercializare 2001/2002 și 2004/2005, a coeficientului necesar pentru calcularea cotizației suplimentare și a sumelor care urmează a fi plătite vânzătorilor de sfeclă de zahăr de către producătorii de zahăr, având în vedere diferența dintre valoarea maximă a cotizațiilor și valoarea acestor cotizații care urmează a fi încasată pentru anii de comercializare 2002/2003, 2003/2004 și 2005/2006, trebuie interpretat în sensul că:

–        rambursarea sumelor plătite în mod nejustificat de operatorii economici, în temeiul acestor cotizații, trebuie efectuată în temeiul dreptului național, în special în termenele de prescripție prevăzute de acesta din urmă, cu respectarea principiilor echivalenței și efectivității;

–        se opune unor norme naționale care, astfel cum sunt interpretate de instanțele naționale competente, prevăd că termenul de prescripție aplicabil pentru a solicita rambursarea cotizațiilor la producția de zahăr plătite în mod nejustificat expiră înainte de intrarea în vigoare a acestui regulament, ceea ce face practic imposibilă exercitarea dreptului, conferit de ordinea juridică a Uniunii acestor operatori economici, de a obține rambursarea acestor cotizații pentru anii de comercializare vizați de regulamentul menționat.

Semnături


*      Limba de procedură: germana.