Language of document : ECLI:EU:C:2019:1140

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a noua)

19 decembrie 2019(*)

„Trimitere preliminară – Regulamentul (UE) nr. 528/2012 – Articolul 3 alineatul (1) literele (a) și (c) – Noțiunea de «produs biocid» – Noțiunea de «substanță activă» – Produs bacterian care conține tipul de bacterie Bacillus ferment – Mod de acțiune altul decât simpla acțiune fizică sau mecanică – Mod de acțiune indirect – Timpul de acțiune a produsului”

În cauza C‑592/18,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de College van Beroep voor het bedrijfsleven (Curtea de Apel pentru Contencios Administrativ în materie Economică, Țările de Jos), prin decizia din 18 septembrie 2018, primită de Curte la 21 septembrie 2018, în procedura

Darie BV

împotriva

Staatssecretaris van Infrastructuur en Milieu,

CURTEA (Camera a noua),

compusă din domnul S. Rodin, președinte de cameră, doamna K. Jürimäe și domnul N. Piçarra (raportor), judecători,

avocat general: doamna J. Kokott,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

având în vedere procedura scrisă,

luând în considerare observațiile prezentate:

–        pentru Darie BV, de H. Lamon și de J. A. M. Jonkhout, advocaaten;

–        pentru guvernul neerlandez, de M. K. Bulterman și de C. S. Schillemans, în calitate de agenți;

–        pentru guvernul austriac, inițial de G. Hesse și ulterior de J. Schmoll, în calitate de agenți;

–        pentru guvernul norvegian, de J. T. Kaasin și de T. Skjeie, în calitate de agenți;

–        pentru Comisia Europeană, de L. Haasbeek și de R. Lindenthal, în calitate de agenți,

după ascultarea concluziilor avocatei generale în ședința din 17 octombrie 2019,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 3 din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide (JO 2012, L 167, p. 1).

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Darie BV, o societate comercială care își desfășoară activitatea pe piața angro a produselor de întreținere, de curățare și de spălare, pe de o parte, și Staatssecretaris van Infrastructuur en Milieu (secretarul de stat pentru infrastructură și mediu, Țările de Jos) (denumit în continuare „secretarul de stat”), pe de altă parte, în legătură cu legalitatea unei decizii a acestuia din urmă prin care se dispune ca societatea menționată să pună capăt punerii la dispoziție pe piață a unui produs pe care secretarul de stat l‑a calificat drept „produs biocid” și care nu a fost autorizat.

 Cadrul juridic

 Dreptul Uniunii

 Regulamentul nr. 528/2012

3        Considerentul (5) al Regulamentului nr. 528/2012 are următorul cuprins:

„Normele privind punerea la dispoziție pe piață a produselor biocide în interiorul Comunității au fost instituite prin Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului [din 16 februarie 1998 privind comercializarea produselor biodestructive (JO 1998, L 123, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 24, p. 67)]. Este necesară adaptarea normelor respective din perspectiva experienței, în special pe baza raportului privind primii șapte ani de aplicare, prezentat de Comisie Parlamentului European și Consiliului, raport care analizează problemele și punctele slabe ale respectivei directive.”

4        Articolul 1 din acest regulament, intitulat „Scopul și obiectul”, prevede:

„(1)      Scopul prezentului regulament este de a îmbunătăți funcționarea pieței interne prin armonizarea normelor privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide, asigurând totodată un nivel ridicat de protecție a sănătății oamenilor și a animalelor și de protecție a mediului. Dispozițiile prezentului regulament se bazează pe principiul precauției, al cărui scop este să garanteze sănătatea oamenilor și a animalelor, precum și protecția mediului. […]

(2)      Prezentul regulament stabilește norme referitoare la:

(a)      stabilirea, la nivelul Uniunii, a unei liste a substanțelor active care pot fi utilizate în produsele biocide;

(b)      autorizarea produselor biocide;

[…]”

5        Articolul 2 din regulamentul menționat, intitulat „Domeniul de aplicare”, prevede la alineatul (1):

„Prezentul regulament se aplică produselor biocide și articolelor tratate. O listă cu tipurile de produse biocide care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament și descrierile acestora figurează în anexa V.”

6        Articolul 3 din același regulament, intitulat „Definiții”, prevede la alineatul (1):

„În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiții:

(a)      «produs biocid» înseamnă:

–        orice substanță sau amestec, în forma în care este furnizată utilizatorului, care este compus din, conține sau generează una sau mai multe substanțe active, având scopul de a distruge, de a împiedica, de a face inofensive organismele dăunătoare, de a preveni acțiunea acestora sau de a exercita un efect de control asupra acestora în orice alt mod decât prin simpla acțiune fizică sau mecanică;

–        orice substanță sau amestec, compuse din substanțe sau amestecuri care nu intră sub incidența celor prevăzute la prima liniuță, a căror utilizare are scopul de a distruge, de a împiedica sau de a face inofensive organismele dăunătoare, de a preveni acțiunea acestora sau de a exercita un efect de control asupra acestora în orice alt mod decât prin simpla acțiune fizică sau mecanică.

Un articol tratat care are în primul rând o funcție biocidă este considerat un produs biocid;

[…]

(c)      «substanță activă» înseamnă o substanță sau un microorganism care exercită o acțiune asupra sau împotriva organismelor dăunătoare;

[…]

(g)      «organism dăunător» înseamnă un organism, inclusiv agenții patogeni, a cărui prezență nu este dorită sau care produce efecte nocive asupra omului, activităților acestuia sau produselor pe care acesta le utilizează sau le produce, asupra animalelor sau asupra mediului;

[…]”

7        Articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 528/2012 prevede:

„Produsele biocide nu sunt puse la dispoziție pe piață sau utilizate decât dacă sunt autorizate în conformitate cu prezentul regulament.”

8        Anexa V la acest regulament, intitulată „Tipurile de produse biocide și descrierea acestora prevăzute la articolul 2 alineatul (1)”, clasifică produsele menționate în patru grupuri, și anume dezinfectanți, conservanți, produse de combatere a dăunătorilor și alte produse biocide. Această anexă precizează, pe de o parte, că dezinfectanții nu includ produsele de curățare fără efect biocid și, pe de altă parte, că conservanții, cu excepția unor indicații diferite, includ doar produsele destinate prevenirii dezvoltării microbilor și algelor.

 Directiva 98/8

9        Articolul 2, intitulat „Definiții”, din Directiva 98/8, care a fost abrogată și înlocuită prin Regulamentul nr. 528/2012, prevedea la alineatul (1):

„În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

(a)      Produse biodestructive

Substanțe active și preparate care conțin una sau mai multe substanțe active, prezentate sub forma în care sunt livrate utilizatorului, destinate distrugerii, opririi, anihilării organismelor dăunătoare sau prevenirii acțiunilor acestora sau combaterii lor în orice mod, printr‑o acțiune chimică sau biologică.

[…]”

 Regulamentul (CE) nr. 648/2004

10      În considerentul (21) al Regulamentului (CE) nr. 648/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 privind detergenții (JO 2004, L 104, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 43, p. 378) se amintește că „se poate aplica agenților tensioactivi din detergenți o altă legislație orizontală”, printre actele în cauză figurând Directiva 98/8.

11      Articolul 2 punctul 1 din acest regulament enunță definiția „detergentului” în sensul regulamentului menționat.

 Dreptul neerlandez

12      Articolul 1 din Wet gewasbeschermingsmiddelen en biociden (Legea privind produsele fitosanitare și produsele biocide, denumită în continuare „Wgb”), intitulat „Definiții”, prevede:

„1.      În sensul prezentei legi și al dispozițiilor bazate pe aceasta:

[…]

Produse biocide înseamnă produsele biocide în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul [nr. 528/2012];

[…]”

13      Potrivit articolului 43 din Wgb, intitulat „Încălcări ale regulamentului”:

„1.      Este interzisă săvârșirea unor acte contrare articolului 17 alineatele (1), (5) și (6) […] din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 sau regulamentelor adoptate pentru punerea în aplicare a acestuia.

[…]”

14      Articolul 86 din Wgb, intitulat „Constrângere administrativă”, prevede:

„Ministrul este autorizat să impună măsuri de constrângere administrativă pentru aplicarea regulilor stabilite de prezenta lege sau în temeiul acesteia, precum și pentru aplicarea articolului 5:20 din Algemene wet bestuursrecht [Codul administrativ], în măsura în care obligația se referă la cooperarea cu funcționarii desemnați menționați la articolul 82.”

 Litigiul principal și întrebările preliminare

15      Prin decizia din 13 ianuarie 2017, secretarul de stat, întemeindu‑se pe dispozițiile coroborate ale articolelor 43 și 86 din WGB și ale articolului 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 528/2012, a dispus ca Darie, sub sancțiunea plății unei penalități cu titlu cominatoriu de 1 000 de euro pe săptămână plafonate la 25 000 de euro, să pună capăt punerii la dispoziție pe piață a Pure Air, produs pe care l‑a calificat drept „produs biocid” și care nu a fost autorizat de autoritatea competentă, și anume College voor de toelating van gewasbeschermingsmiddelen en biociden (organismul abilitat să autorizeze produsele fitosanitare și biocide, Țările de Jos).

16      Darie a formulat o contestație împotriva deciziei secretarului de stat, susținând că acesta a clasat în mod eronat Pure Air drept un „produs biocid”, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 528/2012.

17      Secretarul de stat a respins această contestație prin decizia din 26 mai 2017.

18      Darie a introdus o acțiune împotriva acestei decizii la College van Beroep voor het bedrijfsleven (Curtea de Apel pentru Contencios Administrativ în materie Economică, Țările de Jos), contestând calificarea Pure Air drept „produs biocid”, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 528/2012. Potrivit acestei societăți, Pure Air are un efect probiotic, iar nu biocid, întrucât specia bacteriană Bacillus ferment prezentă în acest produs generează enzime care asimilează și consumă toate deșeurile organice cu care se hrănesc microorganismele, astfel încât, pe suprafețele tratate cu produsul respectiv, nu se poate crea niciun biotop propice dezvoltării unor microorganisme, cum ar fi ciupercile.

19      Instanța de trimitere arată că eticheta Pure Air descrie acest produs ca fiind un lichid concentrat biodegradabil de pulverizat, îmbogățit cu probiotice, și care conține, printre altele, specia bacteriană Bacillus ferment, utilizată „pentru a asigura lipsa ciupercilor” și pentru „eliminarea și prevenirea unor mirosuri neplăcute”, aducând suprafețelor pulverizate o microfloră sănătoasă și sigură. Instrucțiunile de utilizare a Pure Air precizează, pe de o parte, că, înainte de pulverizarea acestui produs pe suprafețele care trebuie tratate, trebuie să se elimine ciupercile „pentru a porni de la zero” și, pe de altă parte, că, „[p]entru a preveni revenirea ciupercilor, trebuie pulverizat [Pure Air] o dată la trei sau patru săptămâni în funcție de umiditatea din locuință”.

20      Această instanță adaugă că, la 22 martie 2017, site‑ul internet al Darie afișa informația potrivit căreia „[p]rodusele de curățare probiotice acționează precum tehnicile tradiționale. Acestea îndepărtează petele vizibile. Există însă o diferență importantă. Dispar și potențialii agenți patogeni precum ciupercile și bacteriile dăunătoare. Prin eliminarea mediului de creștere a acestora, numărul bacteriilor nocive și al ciupercilor se va reduce în mod semnificativ. În plus, produsul este sigur și durabil. Baza acestuia este compusă din bacterii bune și apă, fiind astfel produsul cel mai ecologic disponibil pe piața profesională”.

21      Instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă acțiunea Pure Air revendicată de Darie, care constă în combaterea nu a organismelor dăunătoare, ci mai degrabă a apariției sau a menținerii unui mediu fertil propice acestor organisme, intră sub incidența noțiunii de „produs biocid”, prevăzută la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 528/2012 coroborat cu articolul 3 alineatul (1) litera (c) din acest regulament.

22      În aceste condiții, College van Beroep voor het bedrijfsleven (Curtea de Apel pentru Contencios Administrativ în materie Economică) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)      Noțiunea de «produs biocid» prevăzută la articolul 3 din Regulamentul [nr.] 528/2012 trebuie interpretată în sensul că privește și produse compuse din unul sau din mai multe tipuri de bacterii, enzime sau alte elemente, având în vedere că, datorită modului lor de acțiune specific, acestea nu acționează direct asupra organismelor dăunătoare împotriva cărora sunt destinate, ci asupra apariției, respectiv a menținerii mediului potențial propice acestui organism dăunător și, dacă este cazul, care sunt cerințele pe care trebuie să le îndeplinească o asemenea acțiune?

2)      Este relevant, pentru răspunsul la prima întrebare, faptul că un astfel de produs este aplicat într‑o situație în care nu există organismul dăunător și, în cazul unui răspuns afirmativ, în baza cărui criteriu trebuie să se evalueze dacă este vorba despre o astfel de situație?

3)      Este relevant, pentru răspunsul la prima întrebare, în cât timp acționează produsul?”

 Cu privire la întrebările preliminare

 Cu privire la admisibilitate

23      Darie arată că cererea de decizie preliminară trebuie respinsă, pentru motivul că instanța de trimitere dispune de toate elementele care îi permit, fără a fi necesar să adreseze Curții întrebări preliminare, să constate că produsul în discuție în litigiul principal nu este un produs biocid. În plus, în Hotărârea din 1 martie 2012, Söll (C‑420/10, denumită în continuare „Hotărârea Söll”, EU:C:2012:111), Curtea ar fi răspuns deja la prima întrebare.

24      În această privință, trebuie amintit că, în cadrul cooperării dintre Curte și instanțele naționale, instituite prin articolul 267 TFUE, numai instanța națională sesizată cu soluționarea litigiului și care trebuie să își asume răspunderea pentru hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată are competența să aprecieze, luând în considerare particularitățile cauzei, atât necesitatea unei decizii preliminare pentru a fi în măsură să pronunțe propria hotărâre, cât și pertinența întrebărilor pe care le adresează Curții. În consecință, în cazul în care întrebările adresate privesc interpretarea dreptului Uniunii, Curtea este, în principiu, obligată să se pronunțe [Hotărârea din 25 iulie 2018, AY (Mandat de arestare – Martor), C‑268/17, EU:C:2018:602, punctul 24 și jurisprudența citată].

25      În consecință, întrebările referitoare la interpretarea dreptului Uniunii, adresate de instanța națională în cadrul normativ și factual pe care îl definește sub răspunderea sa și a cărui exactitate Curtea nu are competența să o verifice, beneficiază de o prezumție de pertinență. Respingerea de către Curte a unei cereri de decizie preliminară formulate de o instanță națională este posibilă numai dacă este evident că interpretarea solicitată a dreptului Uniunii nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal, atunci când problema este de natură ipotetică ori atunci când Curtea nu dispune de elementele de fapt și de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările care i‑au fost adresate [Hotărârea din 25 iulie 2018, AY (Mandat de arestare – Martor), C‑268/17, EU:C:2018:602, punctul 25 și jurisprudența citată].

26      Or, în speță, în fața instanței de trimitere este pendinte un litigiu referitor în esență la calificarea produsului Pure Air ca „produs biocid”, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 528/2012. Având în vedere că această instanță solicită interpretarea noțiunilor de „produs biocid” și de „substanță activă” în sensul acestui regulament și că furnizează Curții elemente de fapt și de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările adresate, nu există nicio îndoială că întrebările respective sunt pertinente pentru soluționarea litigiului și că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de decizie preliminară amintite la punctul anterior.

27      Prin urmare, prezenta cerere de decizie preliminară este admisibilă.

 Cu privire la fond

 Cu privire la prima întrebare

28      Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă noțiunea de „produs biocid”, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 528/2012, trebuie interpretată în sensul că include produse care conțin una sau mai multe specii bacteriene, enzime sau alte componente care, ca urmare a modului lor de acțiune specific, nu acționează direct asupra organismelor dăunătoare țintă, ci asupra apariției sau a menținerii unui mediu fertil propice acestor organisme și, dacă este cazul, care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o astfel de acțiune.

29      În această privință, trebuie arătat că, întrucât Regulamentul nr. 528/2012 a abrogat și a înlocuit Directiva 98/8, interpretarea dispozițiilor directivei respective furnizată de Curte este valabilă și pentru regulamentul menționat în cazul în care dispozițiile celor două instrumente ale dreptului Uniunii pot fi calificate ca fiind echivalente (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 noiembrie 2016, Schmidt, C‑417/15, EU:C:2016:881, punctul 26, Hotărârea din 9 martie 2017, Pula Parking, C‑551/15, EU:C:2017:193, punctul 31, și Hotărârea din 15 noiembrie 2018, Kuhn, C‑308/17, EU:C:2018:911, punctul 31).

30      La punctul 31 din Hotărârea Söll, Curtea a statuat că noțiunea de „produse biodestructive” care figurează la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva 98/8 trebuie interpretată în sensul că include produsele care acționează numai în mod indirect asupra organismelor dăunătoare țintă, în cazul în care conțin una sau mai multe substanțe active care declanșează o acțiune chimică sau biologică ce face parte integrantă dintr‑un lanț de cauzalitate având ca obiectiv producerea unui efect inhibitor asupra organismelor amintite.

31      În această privință, trebuie precizat că, la punctul 24 din Hotărârea Söll, Curtea a arătat că articolul 2 alineatul (1) litera (a) primul paragraf din Directiva 98/8 structurează definiția produselor biodestructive pe baza a trei elemente cumulative. Acestea țin de prezența în produs a unei „substanțe active”, de urmărirea de către acest produs a anumitor finalități și de modul său de acțiune chimică sau biologică. Concluzia dedusă de Curte la punctul 31 din hotărârea menționată se întemeia în special pe o analiză a celui de al doilea element al acestei definiții, interpretat în lumina obiectivelor directivei amintite.

32      Or, analiza comparativă a modului de redactare a articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 528/2012 și a articolului 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva 98/8 evidențiază că acest element este formulat în mod identic în cele două dispoziții, în sensul că calificarea drept „produs biocid” este condiționată în special de împrejurarea că produsul are „scopul de a distruge, de a împiedica, de a face inofensive organismele dăunătoare, de a preveni acțiunea acestora sau de a exercita un efect de control asupra acestora în orice alt mod”.

33      În aceste condiții, astfel cum a arătat doamna avocată generală la punctul 29 din concluziile sale, interpretarea reținută în Hotărârea Söll, potrivit căreia sunt incluse în noțiunea de „produs biodestructiv” nu numai efectele directe, ci și efectele indirecte ale unui produs, rămâne, prin urmare, aplicabilă noțiunii de „produs biocid”, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 528/2012.

34      O astfel de interpretare este de asemenea coerentă cu contextul în care se înscrie această dispoziție. Astfel, trebuie amintit că articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 528/2012 definește noțiunea de „substanță activă”, din care poate fi compus un produs biocid, ca fiind „o substanță sau un microorganism care exercită o acțiune asupra sau împotriva organismelor dăunătoare”. Cele două componente alternative ale acestei noțiuni, și anume o acțiune „asupra” organismelor dăunătoare și o acțiune „împotriva” acestor organisme, confirmă că o asemenea noțiune include nu numai acțiunile directe asupra organismelor dăunătoare, ci și acțiuni indirecte împotriva acestor organisme, cu condiția ca efectele acestora să facă parte integrantă dintr‑un lanț de cauzalitate având ca obiectiv producerea unui efect inhibitor asupra organismelor menționate.

35      În schimb, trebuie arătat că, în ceea ce privește modul de acțiune a unui produs biocid, articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 528/2012, spre deosebire de articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva 98/8, nu îl limitează la urmărirea „unei acțiuni chimice sau biologice”, ci îl extinde la orice „alt mod decât prin simpla acțiune fizică sau mecanică”.

36      Astfel cum a arătat doamna avocată generală la punctul 27 din concluziile sale, acest regulament nu reia propunerea Comisiei de a limita în mod expres noțiunea de „produs biocid” la efectele biologice și chimice, astfel cum prevedea articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Propunerea Comisiei din 12 iunie 2009 de Regulament privind introducerea pe piață și utilizarea produselor biocide [COM(2009) 267 final].

37      Extinderea definiției modului de acțiune al unui produs biocid, operată prin Regulamentul nr. 528/2012, este în concordanță cu obiectivul, amintit în considerentul (5) al acestui regulament, de a adapta normele Directivei 98/8 „din perspectiva experienței” și de a garanta un nivel de protecție sporită a sănătății umane și animale și a mediului.

38      În consecință, împrejurarea că un produs are un efect probiotic, iar nu chimic, nu se opune, prin ea însăși, calificării acestuia drept „produs biocid” în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 528/2012. Dimpotrivă, în măsura în care efectul probiotic al unui produs rezultă în „orice alt mod decât prin simpla acțiune fizică sau mecanică”, în sensul dispoziției menționate, iar celelalte condiții prevăzute de aceasta sunt întrunite, produsul respectiv intră incontestabil în domeniul de aplicare al dispoziției amintite.

39      În aceste condiții, trebuie să se răspundă la prima întrebare că noțiunea de „produs biocid”, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 528/2012, trebuie interpretată în sensul că include produse care conțin una sau mai multe specii bacteriene, enzime sau alte componente care, ca urmare a modului lor de acțiune specific, nu acționează, în principiu, direct asupra organismelor dăunătoare țintă, ci asupra apariției sau a menținerii unui mediu fertil propice acestor organisme, în măsura în care aceste produse implică o altă acțiune decât o simplă acțiune fizică sau mecanică, făcând parte integrantă dintr‑un lanț de cauzalitate având ca obiectiv producerea unui efect inhibitor asupra organismelor menționate.

 Cu privire la a doua întrebare

40      Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 528/2012 trebuie interpretat în sensul că faptul că un produs trebuie să fie aplicat pe suprafața care trebuie tratată numai după eliminarea organismelor dăunătoare țintă instalate pe această suprafață are incidență asupra calificării acestui prim produs drept „produs biocid” în sensul acestei dispoziții și, în cazul unui răspuns afirmativ la această întrebare, care este criteriul pe baza căruia trebuie să se aprecieze dacă suprafața care trebuie tratată este efectiv debarasată de aceste organisme ca urmare a eliminării menționate.

41      În această privință, trebuie subliniat în primul rând că gradarea finalităților produselor biocide efectuată la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 528/2012 enumeră finalitățile produselor biocide. Acestea merg de la distrugerea organismelor dăunătoare până la prevenția împotriva lor (a se vedea în acest sens Hotărârea Söll, punctul 28). De altfel, anexa V la acest regulament, care conține lista produselor biocide reglementate de regulamentul menționat, include în lista respectivă produse cu acțiune preventivă care sunt utilizate în general în situații în care nu sunt prezente organisme dăunătoare.

42      Rezultă că noțiunea de „produs biocid”, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 528/2012, este înțeleasă în sens larg și cuprinde, printre altele, produse preventive. Această interpretare largă este confirmată de obiectivul enunțat la articolul 1 din acest regulament, întemeiat pe principiul precauției, de a asigura „un nivel ridicat de protecție a sănătății oamenilor și a animalelor și de protecție a mediului”.

43      Or, acest obiectiv nu ar putea fi realizat pe deplin dacă produsele care conțin „substanțe active”, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 528/2012, nu ar fi calificate drept „produse biocide” din cauza efectului lor pur preventiv asupra organismelor dăunătoare țintă și nu ar fi supuse normelor referitoare la punerea la dispoziție pe piață și la utilizarea unor astfel de produse stabilite de acest regulament.

44      Astfel, după cum a statuat Curtea la punctul 27 din Hotărârea Söll, însăși prezența substanței active ca atare poate prezenta un risc pentru mediu, indiferent dacă substanța respectivă acționează în mod direct sau indirect asupra organismelor țintă.

45      În al doilea rând, noțiunea „substanță activă”, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 528/2012, nu impune distrugerea organismelor dăunătoare. Astfel, în cazul în care specii bacteriene, enzime sau alte componente ale unui produs împiedică apariția sau menținerea unui mediu fertil propice organismelor dăunătoare țintă, privându‑le de mediul nutritiv, acestea acționează împotriva acestor organisme cu titlu preventiv, ca substanță activă.

46      Astfel, faptul că organismele dăunătoare țintă au fost eliminate în prealabil printr‑o acțiune, alta decât cea produsă de substanța în cauză, presupunând că acesta este stabilit, nu pune în discuție calificarea acestei substanțe care acționează asupra apariției unui mediu propice acestor organisme dăunătoare ca „substanță activă”, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 528/2012.

47      În al treilea rând, eventualul efect de curățare al unui produs care conține una sau mai multe specii bacteriene, enzime sau alte componente care, ca urmare a modului lor de acțiune specific, nu acționează direct asupra organismelor dăunătoare, ci asupra apariției sau a menținerii unui mediu fertil propice acestor organisme, nu poate exclude calificarea sa drept „produs biocid”.

48      Astfel, după cum a arătat doamna avocată generală la punctele 32 și 33 din concluziile sale, detergenții nu sunt excluși din domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 528/2012. Pe de altă parte, astfel cum reiese în special din considerentul (21) al Regulamentului nr. 648/2004, un produs poate fi calificat în același timp drept „detergent”, în sensul articolului 2 punctul 1 din acest regulament, și drept „produs biocid”, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 528/2012.

49      Prin urmare, numai caracteristicile enunțate la articolul 3 alineatul (1) literele (a) și (c) din Regulamentul nr. 528/2012 sunt relevante pentru calificarea unui produs drept „produs biocid”.

50      Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 528/2012 trebuie interpretat în sensul că faptul că un produs trebuie aplicat pe suprafața care trebuie tratată numai după eliminarea organismelor dăunătoare țintă instalate pe această suprafață nu are incidență asupra calificării acestui prim produs drept „produs biocid”, în sensul dispoziției menționate.

 Cu privire la a treia întrebare

51      Prin intermediul celei de a treia întrebări, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 528/2012 trebuie interpretat în sensul că timpul de acțiune a unui produs are incidență asupra calificării acestui produs ca „produs biocid”, în sensul dispoziției menționate.

52      În această privință, din analiza efectuată în cadrul celei de a doua întrebări reiese că numai elementele care integrează noțiunile de „produs biocid” și de „substanță activă”, în sensul articolului 3 alineatul (1) literele (a) și (c) din Regulamentul nr. 528/2012, sunt relevante pentru calificarea unui produs drept „produs biocid”. Or, timpul de acțiune a unui produs nu face parte dintre aceste elemente.

53      În consecință, trebuie să se răspundă la a treia întrebare că articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 528/2012 trebuie interpretat în sensul că timpul de acțiune a unui produs nu are incidență asupra calificării acestui produs drept „produs biocid”, în sensul dispoziției menționate.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

54      Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a noua) declară:

1)      Noțiunea de „produs biocid”, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide, trebuie interpretată în sensul că include produse care conțin una sau mai multe specii bacteriene, enzime sau alte componente care, ca urmare a modului lor de acțiune specific, nu acționează, în principiu, direct asupra organismelor dăunătoare țintă, ci asupra apariției sau a menținerii unui mediu fertil propice acestor organisme, în măsura în care aceste produse implică o altă acțiune decât o simplă acțiune fizică sau mecanică, făcând parte integrantă dintrun lanț de cauzalitate având ca obiectiv producerea unui efect inhibitor asupra organismelor menționate.

2)      Articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 528/2012 trebuie interpretat în sensul că faptul că un produs trebuie aplicat pe suprafața care trebuie tratată numai după eliminarea organismelor dăunătoare țintă instalate pe această suprafață nu are incidență asupra calificării acestui prim produs drept „produs biocid”, în sensul dispoziției menționate.

3)      Articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 528/2012 trebuie interpretat în sensul că timpul de acțiune a unui produs nu are incidență asupra calificării acestui produs drept „produs biocid”, în sensul dispoziției menționate.

Semnături


*      Limba de procedură: neerlandeza.