Language of document : ECLI:EU:F:2007:116

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE (Camera a doua)

28 iunie 2007(*)

„Funcționari – Numire în grad – Post de director publicat înainte de 1 mai 2004 – Modificarea statutului – Articolul 2 și articolul 5 alineatul (5) din anexa XIII la statut – Încadrare în grad potrivit noilor dispoziții, mai puțin favorabile – Principiul conform căruia orice funcționar are dreptul la carieră”

În cauza F‑21/06,

având ca obiect o acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA,

Joao da Silva, funcționar al Comisiei Comunităților Europene, domiciliat în Bruxelles (Belgia), reprezentat de G. Vandersanden și L. Levi, avocați,

reclamant,

împotriva

Comisiei Comunităților Europene, reprezentată de domnii J. Currall, H. Kraemer și de doamna K. Herrmann, în calitate de agenți,

pârâtă,

susținută de

Consiliul Uniunii Europene, reprezentat de doamnele M. Arpio Santacruz și I. Sulce, în calitate de agenți,

intervenient,

TRIBUNALUL (Camera a doua),

compus din domnul S. Van Raepenbusch (raportor), președinte, doamna I. Boruta și domnul H. Kanninen, judecători,

grefier: domnul S. Boni, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 15 martie 2007,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Prin cererea primită la grefa Tribunalului la 2 martie 2006 prin fax (originalul fiind depus ulterior, la 6 martie), domnul da Silva solicită în special:

–        anularea deciziei Comisiei Comunităților Europene din 18 mai 2005 în măsura în care se referă la încadrarea sa ca director în gradul A*14 treapta 2;

–        încadrarea sa în gradul A*15 în conformitate cu dispozițiile anunțului pentru ocuparea unui post vacant COM/R/8003/03, publicat la 7 noiembrie 2003 (JO C 268 A, p. 1, denumit în continuare „anunțul pentru ocuparea unui post vacant”), precum și

–        reconstituirea integrală a carierei sale, cu efect retroactiv de la data încadrării sale în grad și în treaptă astfel rectificate, inclusiv plata dobânzilor de întârziere.

 Cadrul juridic

2        Articolul 29 din Statutul funcționarilor Comunităților Europene (denumit în continuare „statutul”), în versiunea sa aplicabilă până la 30 aprilie 2004, avea următorul cuprins:

„(1) În vederea ocupării posturilor vacante dintr‑o instituție, autoritatea împuternicită să facă numiri, după ce a analizat:

(a)       posibilitățile de promovare și de transfer în cadrul instituției;

(b)       posibilitățile de organizare a unor concursuri interne în cadrul instituției;

(c)       cererile de transfer ale funcționarilor din celelalte instituții ale celor trei Comunități Europene,

inițiază procedura de concurs pe bază de dosare, pe bază de examene sau atât pe bază de dosare, cât și de examene. Procedura de concurs este stabilită în anexa III.

Această procedură poată fi inițiată și în vederea constituirii unei rezerve pentru recrutări ulterioare.

(2) Autoritatea împuternicită să facă numiri poate adopta o altă procedură de recrutare decât cea pe bază de concurs pentru recrutarea funcționarilor din gradele A 1 și A 2, precum și, în cazuri excepționale, pentru posturi pentru care se cer calificări speciale.” [traducere neoficială]

3        Prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 723/2004 al Consiliului din 22 martie 2004 de modificare a Statutului funcționarilor Comunităților Europene, precum și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai acestor Comunități (JO L 124, p. 1), intrat în vigoare la 1 mai 2004, a fost adoptată o nouă structură a carierei.

4        Din considerentul (10) al acestui regulament rezultă următoarele:

„Este necesar, în mod evident, să fie confirmat principiul evoluției carierei, întemeiată pe merit, și să fie întărită legătura dintre performanță și remunerație oferind mai multă motivație prin recompensarea prestațiilor adecvate prin intermediul modificărilor structurale ale sistemului carierelor, asigurându‑se echivalența profilurilor de carieră medii între noua și vechea structură, cu respectarea tabelului efectivelor și a disciplinei bugetare.” [traducere neoficială]

5        Punerea în aplicare a acestei noi structuri a carierei a fost însoțită de măsuri tranzitorii menționate în anexa XIII la statut, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 723/2004. Astfel, articolul 2 alineatul (1) din această anexă prevede în special că, în ceea ce privește funcționarii aflați în una dintre pozițiile menționate la articolul 35 din statut, gradele A 3 și A 2 sunt redenumite A*14 și, respectiv, A*15.

6        Articolul 5 alineatul (5) din anexa XIII la statut are următorul cuprins:

„Un funcționar care are gradul A 3 la 30 aprilie 2004 trebuie, în cazul în care este numit după această dată în funcția de director, să fie promovat în gradul imediat următor, în conformitate cu articolul 7 alineatul (5) din prezenta anexă. Ultima teză din articolul 46 din statut nu se aplică.” [traducere neoficială]

7        În conformitate cu articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut, funcționarii înscriși pe o listă de candidați eligibili înainte de 1 mai 2006 și recrutați în perioada 1 mai 2004-30 aprilie 2006 sunt încadrați:

–        atunci când lista este stabilită pentru categoria A*, B* sau C*, în gradul publicat în anunțul de concurs;

–        atunci când lista este stabilită pentru categoria A, LA, B sau C, conform tabelului următor:

Gradul concursului

Gradul recrutării

A/LA 8

A*5

A/LA 7 et A/LA 6

A*6

A/LA 5 și A/LA 4

A*9

A/LA 3

A*12

A 2

A*14

A 1

A*15

B 5 și B 4

B*3

B 3 și B 2

B*4

C 5 și C 4

C*1

C 3 și C 2

C*2

  

8        Trecerea de la fosta grilă salarială la cea actuală face obiectul articolului 7 din anexa XIII la statut, care prevede, în special la alineatul (1), că „[s]alariului lunar de bază plătit fiecărui funcționar nu i se aduce nicio modificare în urma schimbării denumirii gradelor efectuate în aplicarea articolului 2 alineatul (1)”. [traducere neoficială]

9        În conformitate cu articolul 19 din anexa XIII la statut:

„În cazul în care primește, în cursul perioadei tranzitorii 1 mai 2004-31 decembrie 2008, o remunerație lunară netă, înaintea aplicării oricărui coeficient corector, mai mică decât remunerația netă pe care ar fi primit‑o în aceeași situație personală în luna anterioară datei de 1 mai 2004, funcționarul beneficiază de o indemnizație compensatorie egală cu diferența. Această dispoziție nu se aplică atunci când reducerea remunerației nete provine din ajustarea anuală a remunerațiilor menționată în anexa XI la statut. Această garanție a veniturilor nete nu acoperă efectele prelevării speciale, ale evoluțiilor ratelor contribuțiilor la pensii sau ale modificărilor aduse dispozițiilor referitoare la transferul unei părți din remunerație.” [traducere neoficială]

10      Anunțul pentru ocuparea unui post vacant de director, gradul A 2, al Direcției „Tehnologii emergente și infrastructuri, aplicații” din cadrul Direcției Generale (DG) Societatea Informațională, publicat la 7 noiembrie 2003 în temeiul articolului 29 alineatul (2) din statut, prevedea, printre condițiile de recrutare, că „[r]emunerația și condițiile de muncă sunt cele prevăzute pentru funcționarii de gradul A 2 ai Comunităților Europene”. Termenul de trimitere a candidaturilor era 5 decembrie 2003.

 Istoricul cauzei

11      Reclamantul a fost angajat la Comisie la 16 martie 1991 ca agent temporar cu gradul A 4 și a fost repartizat la DG Telecomunicații, Industria Informației și Inovare.

12      La 16 martie 1993, reclamantul a fost numit, tot în calitate de agent temporar, șef al unității B 3 „Comunicații mobile” din aceeași DG, denumită atunci „Tehnologii și Industria Informației și Telecomunicațiilor”. La 1 februarie 1997, acesta a fost promovat la gradul A 3 treapta 4.

13      Prin decizia din 17 aprilie 2002, reclamantul a fost numit funcționar stagiar începând cu data de 16 martie 2002, iar încadrarea sa s‑a stabilit în gradul A 3 treapta 6. Acesta și‑a păstrat postul pe care îl ocupa în acel moment ca șef de unitate. La 16 decembrie 2002, reclamantul a fost titularizat pe post.

14      Pe de altă parte, i s‑a cerut să ocupe, în două perioade, postul de director, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din statut, prima oară din noiembrie 2002 până în ianuarie 2003 și a doua oară din 16 aprilie până la 16 septembrie 2004.

15      La 20 noiembrie 2003, reclamantul și‑a depus candidatura pentru poziția menționată în anunțul pentru ocuparea unui post vacant.

16      La 1 mai 2004, data de intrare în vigoare a Regulamentului nr. 723/2004, gradul A 3 treapta 7, pe care era încadrat reclamantul, a fost redenumit A*14 treapta 7.

17      La reuniunea din 7 iulie 2004, colegiul comisarilor l‑a numit pe reclamant în postul de director menționat în anunțul pentru ocuparea unui post vacant. La punctul 7.11 din procesul‑verbal al acestei reuniuni se menționa că data de la care decizia produce efecte va fi stabilită ulterior.

18      La 1 ianuarie 2005, reclamantul a ajuns la treapta 8 a gradului A*14.

19      Prin scrisoarea din 11 ianuarie 2005, doamna S., directoarea Direcției „Personal și carieră” a DG Personal și Administrație, l‑a informat pe reclamant în legătură cu dificultățile întâmpinate de administrație pentru determinarea încadrării sale, fapt care ar fi condus‑o pe aceasta să consulte, la 25 octombrie 2004, Serviciul juridic, al cărui aviz era încă așteptat.

20      Prin scrisoarea din 21 februarie 2005, adresată directorului general al DG Personal și Administrație, reclamantul și‑a exprimat surprinderea față de întârzierea în adoptarea deciziei oficiale de numire a sa în postul de director, după cum urmează:

„Cu atât mai puțin înțeleg absența unei decizii în ceea ce mă privește, cu cât anunțul publicat în Jurnalul Oficial prevedea în mod clar că încadrarea postului se va face în gradul A 2, adică gradul A*15 [de la 1 mai 2004]. Vă semnalez, în orice scop care s‑ar dovedi util, că în prezent sunt încadrat în gradul A*14 [treapta] 8, care reprezintă ultima treaptă a gradului A*14, și ar fi cel puțin normal să fiu numit în gradul A*15 fără o diminuare a salariului.”

21      Prin nota din 2 martie 2005, doamna S. l‑a informat pe reclamant că administrația nu era încă în măsură să întocmească actul oficial de numire din motive independente de voința sa, întrucât Serviciul juridic nu și‑a comunicat încă avizul în urma consultării din 25 octombrie 2004.

22      Prin scrisoarea din 7 aprilie 2005, reclamantul și‑a exprimat regretul cu privire la absența oricărei decizii oficiale în ceea ce îl privește și și‑a manifestat intenția de a aduce situația sa la cunoștința doamnei Reding, comisar, și a domnului Barroso, președintele Comisiei, dacă în termen de o săptămână nu va fi adoptată nicio decizie „justă și echitabilă”.

23      Prin nota din 8 aprilie 2005, doamna S. l‑a informat pe reclamant cu privire la faptul că, întrucât a fost obținut avizul Serviciului juridic, administrația era în măsură să întocmească decizia oficială de numire. Aceasta a precizat, mai întâi, că reclamantul nu avea vechimea necesară în gradul A 3 (redenumit A*14 la 1 mai 2004) pentru a fi promovat în gradul superior în calitate de candidat „intern” și că nu era, așadar, promovabil în gradul A*15, prin urmare, că numirea sa trebuia considerată o nouă angajare în gradul A*14 treapta 2, fără coeficient corector, prin aplicarea criteriilor normale și, în sfârșit, că nu era posibil ca reclamantul să își păstreze gradul A*14 treapta 8.

24      Prin scrisoarea din 11 aprilie 2005, reclamantul l‑a informat pe directorul general al DG Personal și Administrație că nu putea accepta o încadrare care ar fi reprezentat o reducere a drepturilor sale „actuale” (salariu) și viitoare (pensie) prin nerespectarea anunțului pentru ocuparea unui post vacant, precum și a articolului 5 alineatul (5) din anexa XIII la statut. În consecință, acesta a solicitat ca, înainte ca decizia oficială de numire să fie înaintată președintelui Comisiei pentru semnare, să îi fie oferite explicații privind motivele care au condus administrația la a se îndepărta de anunțul pentru ocuparea unui post vacant și de prevederea sus‑menționată.

25      Prin decizia din 18 mai 2005, primită de reclamant la 27 mai, semnată de președintele Comisiei, numirea reclamantului în postul de director a fost confirmată cu efect din 16 septembrie 2004, iar încadrarea sa a fost fixată în gradul A*14 treapta 2, vechimea în treaptă având efect din 1 septembrie 2004.

26      Prin nota din 30 mai 2005, reclamantul l‑a informat pe președintele Comisiei că se simțea obligat să refuze propunerea de numire ca director, deoarece încadrarea în gradul A*14 treapta 2 care rezulta din aceasta avea drept consecință diminuarea salariului său net lunar cu aproximativ 1 000 de euro și echivala mai degrabă cu o retrogradare implicită, de natura unei sancțiuni, decât cu o promovare. În plus, acesta sublinia că anunțul pentru ocuparea unui post vacant făcea referire în mod expres la gradul A 2, redenumit A*15 după 1 mai 2004, și că nu și‑ar fi depus candidatura dacă ar fi putut prevedea o încadrare în gradul A*14 treapta 2. El solicita președintelui Comisiei suspendarea numirii sale până la finalul procedurii precontencioase pe care intenționa să o introducă împotriva deciziei din 18 mai 2005 și arăta că o „decizie justă ar fi să [i] se propună o încadrare care să nu [îi] prejudicieze nici drepturile, nici salariul”. O copie a acestei scrisori a fost adresată de asemenea directorului general al DG Personal și Administrație.

27      La 14 iulie 2005, reclamantul a introdus o plângere, în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut, prin care solicita, pe de o parte, anularea deciziei Comisiei din 18 mai 2005, în măsura în care aceasta stabilește încadrarea reclamantului ca director în gradul A*14 treapta 2 (denumită în continuare „decizia atacată”), iar pe de altă parte, încadrarea sa în gradul A*15, fără diminuare a salariului, începând din 16 septembrie 2004 sau, în subsidiar, numirea într‑o treaptă care să nu modifice condițiile sale de salarizare, cu menținerea gradului și a treptei pe care le deținea până în acel moment, și anume gradul A*14 treapta 8.

28      Prin decizia din 14 noiembrie 2005, notificată prin poștă la 21 noiembrie, autoritatea împuternicită să facă numiri (denumită în continuare „AIPN”) a respins plângerea introdusă de reclamant.

29      Prin nota Oficiului pentru administrarea și plata drepturilor individuale al Comisiei (denumit în continuare „PMO”) din 12 ianuarie 2006, reclamantul a fost informat că, în temeiul articolului 85 din statut, în perioada februarie‑iulie 2006 va fi recuperată o sumă de 12 615,85 euro sub formă de rețineri eșalonate, pentru acoperirea plăților nedatorate de care a beneficiat și care constau în diferența de remunerație dintre fostul său grad A*14 treapta 8 și gradul A*14 treapta 2, atribuit în executarea deciziei atacate.

30      Prin nota din 23 ianuarie 2006, ca urmare a unei discuții care a avut loc între aceștia la 19 ianuarie 2006, notă adresată directorului general al DG Personal și Administrație, reclamantul a arătat că nu poate „accepta postul de director, gradul A*14 treapta 2, fără factor de multiplicare și fără factor de protecție nominală” și a solicitat „să binevoiască să dispună corectarea, prin mărire, a salariului [său] pentru luna ianuarie 2006 [...] și anularea ordinului de recuperare a peste 12 600 de euro pentru plăți pretins «nedatorate»”. Reclamantul mai sublinia în această notă:

„Vă amintesc că nu am acceptat niciodată numirea mea în gradul A*14 treapta 2.”

31      Prin scrisoarea din 13 februarie 2006, directorul general al DG Personal și Administrație l‑a informat pe reclamant cu privire la faptul că, în acord cu cabinetul vicepreședintelui Comisiei, domnul Kallas, nu intenționa să propună colegiului comisarilor reconsiderarea deciziei atacate.

32      La 21 februarie 2006, reclamantul i‑a scris din nou directorului general al DG Personal și Administrație în legătură cu faptul că refuză postul de director cu încadrarea A*14 treapta 2, solicitând AIPN să ia poziție în această problemă, de vreme ce încă nu primise nicio explicație sau argumente din partea acesteia, și să ia toate măsurile utile pentru a dispune corectarea salariului său prin majorare, începând cu ianuarie 2006, precum și anularea ordinului de recuperare a sumelor plătite și pretins nedatorate. Acesta îl informa de asemenea pe directorul general al DG Personal și Administrație în legătură cu intenția sa de a introduce o acțiune împotriva respingerii plângerii sale, ținând cont în special de caracterul de ordine publică al termenelor de introducere a acțiunii, și preciza că acțiunea sa nu putea fi considerată ca punând în discuție refuzul său de a accepta postul de director. Comisia nu a răspuns la această scrisoare.

33      Prin nota din 22 februarie 2006 adresată domnului comisar Kallas, doamna comisar Reding s‑a declarat surprinsă de situația în care a fost pus reclamantul și i‑a solicitat domnului Kallas să se angajeze personal în găsirea unei soluții, pentru a se evita ca respectivul caz al persoanei interesate să fie adus la cunoștința Parlamentului European sau a unui public mai larg.

 Concluziile părților și procedura

34      Reclamantul solicită Tribunalului:

–        declararea acțiunii ca admisibilă și fondată, inclusiv a excepției de nelegalitate pe care o cuprinde;

–        anularea deciziei atacate;

–        pe cale de consecință, reintegrarea sa în gradul și în treapta în care ar fi trebuit să fie în mod normal încadrat (sau echivalentul acestora, în conformitate cu încadrarea stabilită prin statut, în versiunea sa aplicabilă începând cu 1 mai 2004), în conformitate cu prevederile anunțului pentru ocuparea unui post vacant;

–        reconstituirea în mod integral a carierei sale cu efect retroactiv de la data încadrării sale în grad și în treaptă astfel rectificate (inclusiv valorificarea experienței sale în încadrarea astfel rectificată, drepturile de avansare și drepturile de pensie), inclusiv plata dobânzilor de întârziere pe baza ratei fixate de Banca Centrală Europeană pentru principalele operațiuni de refinanțare, aplicabilă în perioada respectivă, majorată cu două puncte, asupra totalului sumelor reprezentând diferența dintre salariul corespunzător încadrării sale care figurează în decizia de recrutare și cel al încadrării la care ar fi trebuit să aibă dreptul, până la data la care va interveni decizia de încadrare corectă;

–        obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

35      Pârâta solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii ca nefondată;

–        obligarea la plata cheltuielilor de judecată potrivit dispozițiilor legale.

36      Prin Ordonanța Tribunalului din 17 mai 2006, Consiliul Uniunii Europene a fost admis ca intervenient în susținerea concluziilor pârâtei.

 În drept

37      Reclamantul invocă, în susținerea acțiunii sale, patru motive întemeiate pe încălcarea:

–        articolului 2 alineatul (1) și a articolului 5 alineatul (5) din anexa XIII la statut;

–        articolului 7 alineatul (1) din statut și a principiilor nediscriminării, echivalenței postului și a gradului, precum și interesului serviciului;

–        principiilor neretroactivității și securității juridice, protecției încrederii legitime, precum și a drepturilor dobândite și a dreptului la carieră;

–        principiului bunei administrări și a obligației de solicitudine.

38      În subsidiar, în ipoteza în care temeiul juridic al deciziei atacate ar fi articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut, reclamantul invocă excepția de nelegalitate a respectivei dispoziții.

39      Trebuie să fie examinate, în primul rând și împreună, primul, al treilea și al patrulea motiv.

 Argumentele părților

 În ceea ce privește pretinsa încălcare a articolului 2 alineatul (1) și a articolului 5 alineatul (5) din anexa XIII la statut

40      Referitor la primul motiv, reclamantul arată că pârâta distinge între candidatul „extern”, care ar fi acela care participă la o procedură de recrutare deschisă atât candidaților care lucrează deja pentru instituție, cât și celor care nu lucrează pentru aceasta, și candidatul „intern”, care ar fi acela care participă la o procedură de recrutare deschisă numai persoanelor care lucrează deja pentru respectiva instituție. Pe baza acestei distincții, pentru determinarea gradului și a treptei reclamantului cu ocazia numirii sale, pârâta s‑ar fi considerat obligată să aplice articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut deoarece gradul A 2 nu mai exista începând cu 1 mai 2004.

41      În legătură cu aceasta, reclamantul nu contestă faptul că nu avea vechimea în treaptă necesară pentru a‑și putea prezenta candidatura în cadrul unei proceduri de promovare deschise în temeiul articolului 29 alineatul (1) din statut. Totodată, tocmai datorită faptului că pârâta nu ar fi găsit un candidat care să corespundă cerințelor postului care trebuia ocupat, dacă ar fi urmat procedura de promovare prevăzută de aceste dispoziții, pârâta ar fi deschis procedura de recrutare în temeiul articolului 29 alineatul (2) din statut. În plus, dacă împrejurarea de a dispune sau de a nu dispune de calitatea de funcționar în momentul lansării procedurii de selecție constituie o diferență esențială pentru situația juridică a candidaților, care să justifice aplicarea unor dispoziții statutare diferite, reclamantul avea tocmai calitatea de funcționar în momentul lansării procedurii de selecție, astfel încât situația sa nu putea fi reglementată în temeiul dispozițiilor aplicabile persoanelor nou‑recrutate.

42      Reclamantul adaugă că anexa XIII la statut, care nu reglementează explicit ipoteza unei numiri intervenite după 1 mai 2004 la încheierea unei proceduri de recrutare inițiate înainte de această dată în temeiul articolului 29 alineatul (2) din statut, introduce totuși prevederile care permit convertirea vechilor grade în grade noi, definite în această anexă. Acesta ar fi obiectul articolului 2 alineatul (1) din anexa XIII la statut, în temeiul căruia gradul A 2 este redenumit A*15.

43      Or, dacă este adevărat că articolul 2 alineatul (1) din anexa XIII la statut nu se referă decât la gradele funcționarilor aflați în una dintre pozițiile menționate la articolul 35 din statut la 1 mai 2004, dat fiind că reclamantul nu avea la acea dată calitatea de director în una dintre respectivele poziții și nu era, prin urmare, încadrat în gradul A 2, nu ar fi mai puțin adevărat că, în lipsa unei prevederi speciale, aplicarea prin analogie a articolului 2 alineatul (1) din anexa XIII la statut ar fi fost de natură să rezolve problema care rezultă din „dispariția” gradului A 2, menționat în anunțul pentru ocuparea unui post vacant, evitându‑se astfel ca reclamantul, numit într‑un post superior, să fie retrogradat.

44      În schimb, reclamantul respinge orice aplicare prin analogie a articolului 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut. Această prevedere nu s‑ar referi decât la procedurile de concurs, în timp ce articolul 29 alineatul (2) din statut, care prevede procedura în urma căreia acesta a fost numit director, precizează explicit că procedura de recrutare pe care o instituie este diferită de aceea a concursului. În plus, articolul 12 alineatul (3) din respectiva anexă XIII, prin faptul că introduce un regim derogator de la regula de convertire a gradelor cuprinsă la articolul 2 alineatul (1) din aceeași anexă, ar trebui să facă obiectul unei interpretări restrictive. În subsidiar, reclamantul invocă o excepție de nelegalitate a articolului 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut, care face obiectul unor expuneri separate în susținerile scrise ale acestuia.

45      Reclamantul apreciază că, pentru stabilirea încadrării sale, pârâta ar fi trebuit să aplice articolul 5 alineatul (5) din anexa XIII la statut, care se referă în special la situația funcționarului de gradul A 3 la 30 aprilie 2004, care, în cazul în care este numit după această dată în funcția de director, trebuie să fie promovat în gradul imediat următor.

46      Reclamantul recunoaște că numirea sa nu a intervenit ca urmare a unei promovări în sensul articolului 45 din statut. Totodată, el contestă interpretarea pârâtei conform căreia articolul 5 alineatul (5) din anexa XIII la statut nu s‑ar aplica decât situațiilor de promovare în temeiul respectivului articol 45. Într‑adevăr, dacă legiuitorul ar fi intenționat să restrângă această dispoziție la situații de acest tip, ar fi preferat termenul „promovat” în loc de „numit”. În plus, faptul că noua structură a carierei prevede două grade pentru postul‑tip de director – A*14 și A*15 – față de un singur grad în regimul anterior – A 2 – nu ar însemna că articolul 5 alineatul (5) din respectiva anexă nu se referă decât la promovări în sensul articolului 29 alineatul (1) din statut.

47      Reclamantul concluzionează că, aplicând articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut, pârâta a încălcat articolul 2 alineatul (1) și articolul 5 alineatul (5) din aceeași anexă. El adaugă că, dacă ar exista mai multe posibilități de a stabili încadrarea sa, era de datoria pârâtei, fie și numai în temeiul obligației de solicitudine, să o rețină pe cea mai favorabilă pentru persoana interesată.

48      Pârâta arată că, dacă postul în litigiu ar fi fost publicat în temeiul articolului 29 alineatul (1) din statut, reclamantul nici nu ar fi putut să își depună candidatura, deoarece nu avea vechimea necesară ca funcționar titularizat în gradul A 3 pentru a fi promovat în gradul A 2. Numai datorită faptului că postul în litigiu era deschis pentru candidații „externi”, în temeiul articolului 29 alineatul (2) din statut, reclamantul a fost eligibil și a putut participa la procedura de selecție. De aici ar rezulta că normele aplicabile sunt cele care reglementează numirea oricărui candidat „extern” ca funcționar. În ședință, pârâta a asimilat numirea reclamantului în temeiul articolului 29 alineatul (2) din statut cu o „a doua recrutare” în cadrul instituției.

49      În opinia pârâtei, acest raționament nu ar fi contrar principiului egalității de tratament, faptul de a dispune sau de a nu dispune de calitatea de funcționar în momentul inițierii procedurii de selecție constituind o diferență esențială între candidați, diferență care ar justifica să i se aplice reclamantului dispoziții statutare aplicabile persoanelor nou‑recrutate.

50      În ceea ce privește aplicabilitatea articolului 2 alineatul (1) din anexa XIII la statut, pârâta arată că acesta nu vizează decât persoanele care aveau deja calitatea de funcționar înainte de 1 mai 2004. Cu toate acestea, în opinia pârâtei, dacă respectivul articol 2 ar trebui să se aplice prin analogie încadrării în grad în momentul unei recrutări, logica ar impune ca această dispoziție să fie aplicată atât recrutării care are loc la încheierea unei proceduri de concurs, cât și celei care are loc la încheierea unei proceduri desfășurate în temeiul articolului 29 alineatul (2) din statut. Aceste două proceduri, deși distincte în ceea ce privește scopul, nu ar fi distincte în cazul unei schimbări a structurii carierei, efectuată între publicarea anunțului de concurs sau a anunțului pentru ocuparea unui post vacant și numire.

51      În ceea ce privește aplicabilitatea articolului 5 alineatul (5) din anexa XIII la statut, pârâta susține că această dispoziție figurează printre prevederile din respectiva anexă prin care legiuitorul ar fi intenționat să mențină dreptul la carieră al funcționarilor care, înainte de 1 mai 2004, aveau deja această calitate și că respectiva dispoziție nu se referă decât la promovare, prin urmare la procedura din articolul 29 alineatul (1) din statut, iar nu la aceea din articolul 29 alineatul (2) din statut. Într‑adevăr, în ceea ce privește funcționarii cu gradul A 3, dreptul lor la carieră presupunea, înainte de 1 mai 2004, posibilitatea unei promovări la gradul A 2 în cazul numirii într‑un post de director sau de consilier principal. În noua structură a carierei, postul de director ar corespunde gradului A*14, cu posibilitatea de promovare la gradul A*15. Tocmai prin derogare de la această regulă, articolul 5 alineatul (5) din anexa XIII la statut ar prevedea o promovare la gradul A*15 pentru funcționarii care deținuseră fostul grad A 3, înainte de 1 mai 2004, în momentul numirii lor pe un post de director. Ar rezulta din această prevedere că, în cazul ocupării postului de director în temeiul articolului 29 alineatul (1) din statut, articolul 5 alineatul (5) din anexa XIII la respectivul statut ar trebui interpretat în sensul că pentru numirea într‑un astfel de post ar fi necesară o vechime de doi ani în gradul A 3. În schimb, această ultimă dispoziție nu s‑ar aplica atunci când recrutarea are loc conform procedurii prevăzute la articolul 29 alineatul (2) din statut.

 În ceea ce privește pretinsa încălcare a principiilor neretroactivității și securității juridice, protecției încrederii legitime, precum și a drepturilor dobândite și a dreptului la carieră

52      În cadrul celui de al treilea motiv, reclamantul arată că decizia atacată are drept consecință retrogradarea sa. Într‑adevăr, deși era încadrat în gradul A*14 treapta 8 înainte de adoptarea oficială a deciziei atacate, reclamantul a fost încadrat în gradul A*14 treapta 2 ca urmare a acestei decizii. Un astfel de rezultat ar aduce atingere drepturilor dobândite referitoare la încadrarea sa și la drepturile sale pecuniare, care ar fi reduse în mod substanțial, precum și dreptului său la carieră.

53      Reclamantul subliniază că statutul consacră, atât în însuși textul său, cât și în măsurile tranzitorii pe care le prevede, principiul drepturilor dobândite. Într‑adevăr, menținerea salariului de bază, precum și a nivelului remunerației, în pofida schimbării denumirii gradelor, ar fi garantată prin articolul 7 alineatul (1) și prin articolul 19 din anexa XIII la statut. De asemenea, articolul 45a din statut ar garanta că numirea într‑un post din grupa de funcții AD nu modifică nici gradul, nici treapta în care este încadrat funcționarul la data numirii. În fine, articolul 46 din statut ar garanta drepturile dobândite cu privire la vechimea în treaptă în cazul numirii într‑un grad superior.

54      Pârâta ar fi încălcat de asemenea principiul protecției încrederii legitime, reclamantul având dreptul de a se aștepta ca decizia de numire, adoptată la încheierea procedurii de recrutare inițiate la 7 noiembrie 2003, să fie conformă cu anunțul pentru ocuparea unui post vacant, nimic din statut nepermițând punerea în discuție a încadrării unui funcționar ca urmare a numirii sale în gradul superior în temeiul articolului 29 alineatul (2) din statut.

55      Reclamantul reproșează pârâtei că nu a luat în considerare, în niciun moment, faptul că el era deja funcționar atât la data deschiderii procedurii de recrutare, cât și la data adoptării deciziei atacate. Pe de altă parte, aplicarea noilor norme rezultate din reforma statutară nu ar putea avea ca efect să aducă atingere drepturilor dobândite de reclamant înainte de 1 mai 2004 în calitatea sa de funcționar.

56      Pârâta arată că reclamantul nu a făcut obiectul unei retrogradări, încadrarea sa în gradul A*14 treapta 2 rezultând din numirea sa ca director în urma procedurii de recrutare desfășurate în temeiul articolului 29 alineatul (2) din statut.

57      În ceea ce privește pretinsa încălcare a drepturilor pecuniare dobândite, pârâta arată că articolul 7 alineatul (1) și articolul 19 din anexa XIII la statut privesc așa‑numita „protecție a nominalului” și se referă la cazul funcționarului a cărui situație statutară a rămas neschimbată după intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 723/2004, neutralizând astfel modificările aduse de acest regulament unei situații preexistente și care continuă să existe. Într‑adevăr, domeniul de aplicare al articolului 19 din anexa XIII la statut ar privi ipotezele în care intrarea în vigoare a respectivului regulament a putut avea un impact asupra remunerațiilor percepute de funcționari. Articolul 45a din statut ar privi procedura de certificare, care ar fi comparabilă mai degrabă cu o procedură de promovare, astfel cum este prevăzută la articolul 29 alineatul (1) litera (a) punctele (ii) și (iii) din statut, decât cu o recrutare.

58      În ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului protecției încrederii legitime, reclamantul nu ar fi demonstrat că administrația i‑ar fi furnizat asigurări precise, necondiționale și concordante că încadrarea sa urma să se facă în gradul A*15. Pârâta amintește că, în conformitate cu jurisprudența, încrederea legitimă nu se poate întemeia decât pe asigurări conforme cu normele aplicabile (Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 30 iunie 1993, Devillez și alții/Parlamentul European, T‑46/90, Rec., p. II‑699, punctul 38, și Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 11 iulie 2002, Wasmeier/Comisia, T‑381/00, RecFP, p. I‑A‑125 și II‑677, punctul 106). În opinia sa, articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut ar prevedea clar încadrarea funcționarilor recrutați înainte de 1 mai 2004 în gradele pe care le indică, fără a lăsa AIPN o marjă de apreciere.

59      În plus, anunțul pentru ocuparea unui post vacant pentru o poziție determinată, deși reprezintă cadrul legal care leagă AIPN cu privire la calificările cerute candidaților, nu ar constitui totuși un cadru obligatoriu cu privire la conținutul viitoarei decizii de recrutare a funcționarului selectat în temeiul acestui anunț. Această decizie de recrutare ar fi supusă numai dispozițiilor din statut în vigoare în momentul adoptării sale.

 În ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului bunei administrări și a obligației de solicitudine

60      În ceea ce privește al patrulea motiv, reclamantul apreciază că pârâta a încălcat principiul bunei administrări și obligația de solicitudine prin faptul că acesta nu a putut cunoaște, în niciun moment, că va fi recrutat într‑un grad inferior celui menționat în anunțul pentru ocuparea unui post vacant, precum și celui corespunzător postului său de șef de unitate, cu atât mai mult cu cât decizia colegiului comisarilor din 7 iulie 2004 prin care era numit director nu oferea nicio informație referitoare la încadrarea sa, iar decizia atacată nu indica temeiul juridic specific care ar permite încadrarea sa.

61      Reclamantul arată că problema încadrării sale era atât de neclară încât DG Personal și Administrație a considerat util să consulte Serviciul juridic, care a avut nevoie de o perioadă considerabilă pentru a-și exprima avizul.

62      Pârâta arată că argumentul reclamantului, conform căruia decizia atacată nu se referă expres la articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut, nu afectează caracterul fondat al acestei decizii, ci constituie o critică a motivării sale, care poate, conform unei jurisprudențe constante, să fie completată cu cea cuprinsă în răspunsul la plângere. În plus, perioada lungă care s‑a scurs între preluarea de către reclamant a atribuțiilor în calitate de director și adoptarea oficială a deciziei atacate, precum și consultarea Serviciului juridic nu ar constitui elemente de natură să pună în discuție legalitatea respectivei decizii atacate.

 Aprecierea Tribunalului

63      Trebuie să se constate, cu titlu introductiv, că anexa XIII la statut, care are ca obiect fixarea „măsurilor tranzitorii” ca urmare a intrării în vigoare a Regulamentului nr. 723/2004, nu cuprinde nicio dispoziție de reglementare a situației unui funcționar numit într‑un post superior după 1 mai 2004 la încheierea unei proceduri de recrutare inițiate în temeiul articolului 29 alineatul (2) din statut înaintea acestei date.

64      Nici articolul 5 alineatul (5) din anexa XIII la statut, de care se prevalează reclamantul, nici articolul 12 alineatul (3) din respectiva anexă, care a fost aplicat de pârâtă, în speță, prin analogie, nu își găsesc aplicabilitatea, la o primă analiză, într‑o astfel de ipoteză.

65      Într‑adevăr, aceste dispoziții se referă exclusiv la posibilitățile de ocupare a unui post vacant în cadrul unei instituții, prin promovare în temeiul articolului 29 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) din statut, în cazul articolului 5 alineatul (5) din anexa XIII la statut, sau prin procedura de concurs, în cazul articolului 12 alineatul (3) din aceeași anexă.

66      Dacă este adevărat că articolul 5 alineatul (5) din anexa XIII la statut se referă, în general, la „numirea” funcționarului, încadrat în gradul A 3 la 30 aprilie 2004, în calitate de director după această dată, se face clar precizarea că persoana interesată este „promovată” în gradul imediat următor și că ultima frază din articolul 46 din statut, care se referă la promovare, nu se aplică.

67      Or, trebuie să se constate că procedura de recrutare, prevăzută la articolul 29 alineatul (2) din statut, care a fost urmată efectiv în speță, nu se referă nici la promovarea propriu‑zisă, nici la procedura de concurs, după cum rezultă chiar din cuprinsul acestei dispoziții.

68      Nu este mai puțin adevărat că situația reclamantului ridică problema determinării încadrării sale care, în pofida lipsei unor dispoziții specifice în statut, nu poate fi lăsată fără răspuns de către administrație. Chiar dacă articolul 5 alineatul (5) sau articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut nu sunt aplicabile ca atare, nu este exclus ca regimul prevăzut de una sau de cealaltă dintre aceste dispoziții să poată fi reținut în speță în aplicarea unuia dintre principiile generale ale dreptului funcției publice comunitare, cum ar fi cele invocate în al treilea și în al patrulea motiv.

69      În această privință, trebuie amintit că reclamantul, care avea gradul A 3 treapta 7 la 30 aprilie 2004 [redenumit A*14 treapta 7 la 1 mai 2004 în temeiul articolului 2 alineatul (1) din anexa XIII la statut], a fost numit director la încheierea unei proceduri de recrutare în temeiul articolului 29 alineatul (2) din statut și încadrat în gradul A*14 treapta 2, adică același grad pe care îl deținea anterior, dar pe o treaptă inferioară.

70      Trebuie să se examineze, mai întâi, în raport cu principiul conform căruia orice funcționar are dreptul la carieră în cadrul instituției sale, dacă o astfel de încadrare poate fi justificată în mod valabil sau dacă, astfel cum susține reclamantul, AIPN trebuia să îl încadreze în gradul imediat următor, mai exact în gradul A*15.

71      În primul rând, principiul dreptului fiecărui funcționar la carieră în cadrul instituției sale a fost invocat de Curte și de Tribunalul de Primă Instanță în legătură cu ordinea de preferință stabilită la articolul 29 alineatul (1) din statut, conform căruia AIPN trebuie, atunci când intenționează să ocupe posturi vacante, să examineze mai întâi posibilitățile de promovare sau de transfer în cadrul instituției și ulterior, după această verificare, posibilitățile de organizare a unor concursuri interne în cadrul instituției (Hotărârea Curții din 13 decembrie 1984, Vlachos/Curtea de Justiție, 20/83 și 21/83, Rec., p. 4149, punctele 19, 23 și 24 , Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 19 februarie 1998, Campogrande/Comisia, T‑3/97, RecFP, p. I‑A‑89 și II‑215, punctul 65, și Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 23 aprilie 2002, Campolargo/Comisia, T‑372/00, RecFP, p. I‑A‑49 și II‑223, punctele 91 și 92).

72      Aceasta nu înseamnă totuși că principiul conform căruia orice funcționar are dreptul la carieră în cadrul instituției sale își găsește unica expresie în ordinea de preferință stabilită la articolul 29 alineatul (1) din statut.

73      În al doilea rând, este important să se sublinieze că articolul 29 alineatul (2) din statut a fost interpretat ca oferind o posibilitate, desigur excepțională, funcționarilor și agenților de a beneficia de o numire într‑un post superior și, prin urmare, de o avansare în carieră. Într‑adevăr, procedura de recrutare prevăzută de această dispoziție nu vizează numai recrutarea persoanelor care nu se află încă în serviciul Comunităților, ci și funcționarii sau agenții aflați deja în funcție. Astfel cum s‑a pronunțat Curtea în Hotărârea din 5 decembrie 1974 (Van Belle/Consiliul, 176/73, Rec., p. 1361, punctul 10), nu ar fi nici echitabil, nici conform interesului serviciului ca respectiva procedură să nu își poată găsi aplicabilitatea decât în privința candidaților care nu sunt funcționari atunci când această procedură se substituie unui concurs, intern sau general, la care ar fi putut participa candidați funcționari.

74      Altfel spus, la fel ca un concurs general (Hotărârea Van Belle/Consiliul, citată anterior, punctul 8), procedura prevăzută la articolul 29 alineatul (2) din statut nu constituie exclusiv un mod de recrutare externă, contrar unui concurs intern sau numirii într‑un grad superior prin promovare, din moment ce este deschisă în același timp candidaților din afara instituțiilor comunitare și altor candidați care au deja calitatea de funcționari sau de agenți.

75      În aceste condiții, contrar celor susținute de pârâtă, numirea unui funcționar, aflat în activitate, într‑un post superior în temeiul articolului 29 alineatul (2) din statut nu poate fi considerată o a doua recrutare în cadrul instituției, având ca efect întreruperea carierei. Într‑un astfel de caz, trebuie mai degrabă să se aprecieze că procedura aleasă de AIPN trebuie asimilată procedurii de promovare, astfel cum s‑a pronunțat Curtea în Hotărârea Vlachos/Curtea de Justiție (citată anterior, punctul 23), privitoare la ocuparea unui post prin concurs intern în cadrul instituției.

76      Din moment ce numirea unui funcționar într‑un post superior constituie o avansare în cariera sa, aceasta nu poate determina o diminuare a gradului sau a treptei sale și, pe cale de consecință, o scădere a remunerației sale fără să fie încălcat principiul dreptului oricărui funcționar la carieră în cadrul instituției sale, astfel cum a fost preluat acest principiu în statut.

77      Într‑adevăr, rezultă din grila salariilor lunare de bază, stabilite pentru fiecare grad și fiecare treaptă la articolul 66 din statut și, tranzitoriu, la articolul 2 din anexa XIII la statut, că orice avansare în carieră, mai exact în grad, trebuie să determine în mod normal o creștere a salariului lunar de bază și, dacă nu este cazul, cel puțin menținerea nivelului remunerației percepute înainte de numirea într‑un post superior. O astfel de creștere salarială răspunde, de altfel, obiectivului enunțat în considerentul (10) al Regulamentului nr. 723/2004 și se află la baza articolului 46 din statut, care prevede, în cazul promovării, încadrarea funcționarului în prima, respectiv în a doua treaptă a gradului superior.

78      În al treilea rând, trebuie să se determine de asemenea încadrarea care, în raport cu cele de mai sus, ar fi trebuit atribuită efectiv reclamantului ca urmare a numirii sale în calitate de director.

79      În această privință, trebuie să se constate că postul‑tip de director poate fi încadrat în gradele A*14 și A*15, în conformitate cu anexa XIII.1 („Posturi‑tip în cursul perioadei tranzitorii”) la statut. În măsura în care procedura de recrutare specială prevăzută la articolul 29 alineatul (2) din statut poate, atunci când de aceasta beneficiază un funcționar sau un agent aflat în activitate, să fie asimilată unei promovări, astfel cum rezultă de la punctul 75 al prezentei hotărâri, trebuie să fie urmată soluția reținută de însuși legiuitorul comunitar la articolul 5 alineatul (5) din anexa XIII la statut și să se prevadă o încadrare în „gradul imediat următor”, mai exact, în speță, în gradul A*15, din moment ce reclamantul era șef de unitate cu gradul A*14 înainte de numirea sa ca director, în conformitate cu articolul 7 alineatul (5) din aceeași anexă.

80      O astfel de soluție se impune cu atât mai mult cu cât este conformă cu obligația de solicitudine care revine administrației, care presupune în special, conform unei jurisprudențe constante, ca, în momentul în care se pronunță asupra situației unui funcționar, autoritatea competentă să ia în considerare ansamblul elementelor susceptibile să determine decizia sa și, astfel, să țină seama nu numai de interesul serviciului, ci și de cel al respectivului funcționar (Hotărârea Curții din 29 iunie 1994, Klinke/Curtea de Justiție, C‑298/93 P, Rec., p. I‑3009, punctul 38, Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 20 iunie 1990, Burban/Parlamentul European, T‑133/89, Rec., p. II‑245, punctul 27, și Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 1 iunie 1999, Rodríguez Pérez și alții/Comisia, T‑114/98 și T‑115/98, RecFP, p. I‑A‑97 și II‑529, punctul 32). Or, în speță, reclamantul avea un interes legitim, fără a fi contrar regulilor statutare în vigoare, ca remunerația sa să nu fie diminuată după ce ar fi fost numit într‑un post superior ca recunoaștere a meritelor sale personale.

81      În ceea ce privește, în sfârșit, concluziile din cerere referitoare la reconstituirea carierei reclamantului, trebuie să se constate că acestea fac parte dintre măsurile pe care va trebui să le ia pârâta pentru a asigura executarea prezentei hotărâri.

82      Ținând seama de cele de mai sus, trebuie să se stabilească faptul că AIPN a încălcat principiul conform căruia orice funcționar are dreptul la carieră în cadrul instituției sale, atribuind reclamantului, numit într‑un post superior după 1 mai 2004, în urma unei proceduri de recrutare inițiate înainte de această dată în temeiul articolului 29 alineatul (2) din statut, o încadrare inferioară în grad și în treaptă față de cea pe care o deținea înainte de numire.

83      Prin urmare, fără a fi nevoie de analizarea celorlalte argumente formulate în susținerea primului, a celui de al treilea și a celui de al patrulea motiv, nici a celui de al doilea motiv și nici a excepției de nelegalitate invocate cu privire la articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut, trebuie ca decizia atacată să fie anulată.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

84      Astfel cum s‑a pronunțat Tribunalul în Hotărârea din 26 aprilie 2006, Falcione/Comisia (F‑16/05, nepublicată încă în Recueil, punctele 77-86), atât timp cât Regulamentul de procedură al Tribunalului și în special prevederile speciale referitoare la cheltuielile de judecată nu au intrat în vigoare, trebuie să se aplice numai Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene, aplicabil mutatis mutandis Tribunalului în temeiul articolului 3 alineatul (4) din Decizia 2004/752/CE, Euratom a Consiliului din 2 noiembrie 2004 de instituire a Tribunalului Funcției Publice al Uniunii Europene (JO L 333, p. 7, Ediție specială, 01/vol. 5, p. 142), până la intrarea în vigoare a Regulamentului de procedură al acestui Tribunal.

85      Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât pârâta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

86      Pe de altă parte, în temeiul articolului 87 alineatul (4) primul paragraf din același regulament de procedură, statele membre și instituțiile care au intervenit în litigii suportă propriile cheltuieli de judecată. Prin urmare, Consiliul, intervenient, suportă propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a doua)

declară și hotărăște:

1)      Anulează decizia Comisiei Comunităților Europene din 18 mai 2005 în măsura în care stabilește încadrarea domnului da Silva în calitate de director în gradul A*14 treapta 2.

2)      Comisia Comunităților Europene suportă cheltuielile de judecată ale domnului da Silva, precum și propriile cheltuieli de judecată.

3)      Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

Van Raepenbusch

Boruta

Kanninen

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 28 iunie 2007.

Grefier

 

       Președinte

W. Hakenberg

 

       S. Van Raepenbusch

Textul prezentei decizii, precum și cel al deciziilor instanțelor comunitare citate în cuprinsul acesteia și nepublicate încă în Repertoriu sunt disponibile pe pagina de internet a Curții de Justiție: www.curia.europa.eu


* Limba de procedură: franceza.