Acţiune introdusă la 15 octombrie 2007 - Nijs/Curtea de Conturi a Comunităţilor Europene

(Cauza F-108/07)

Limba de procedură: franceza

Părţile

Reclamant: Bart Nijs (Bereldange, Belgia) (reprezentant: F. Rollinger, avocat)

Pârâtă: Curtea de Conturi a Comunităţilor Europene

Concluziile reclamantului

Anularea deciziei Curţii de Conturi a Comunităţilor Europene de reînnoire a mandatului secretarului general al Curţii de Conturi pentru o nouă perioadă de șase ani, cu începere de la 1 iulie 2007;

în subsidiar, anularea celor două acte care ar constitui "deciziile autorităţii împuternicite să facă numiri (AIPN)" din 8 decembrie 2006 de punere în executare a hotărârii din 3 octombrie 2006 a Tribunalului de Primă Instanţă în cauza T-171/05 și, respectiv, din 12 iulie 2007 de respingere a plângerii reclamantului din 12 martie 2007.

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele şi principalele argumente

În susţinerea acţiunii, reclamantul invocă, printre altele, următoarele fapte: i) acţiunea ilegală a secretarului general al Curţii de Conturi care, în loc să sesizeze OLAF, ar fi refuzat în mod expres să ia măsuri sau să examineze problema atunci când fusese înștiinţat cu privire la existenţa unei fraude în dauna regimului de pensii de invaliditate, prin documente în acest sens, ii) exercitarea ilegală a atribuţiilor de către un funcţionar, iii) lipsa repetată a publicării deciziilor de promovare și a datelor acestora, iv) ilegalitatea alegerilor din 2004 și din 2006 pentru Comitetul de personal, pentru mai multe motive, v) existenţa unui număr mare de abateri de la procedura promovării și, de asemenea, a unei uzurpări a autorităţii de a face numiri acordată unui șef de unitate, ca și a unui număr mare de interese personale susceptibile să compromită independenţa AIPN aproape în toate deciziile sale, vi) "deciziile AIPN" ar fi rezultatul intereselor personale ale tuturor superiorilor ierarhici ai reclamantului și ale disimulării faptului că s-a recurs la o colegă pentru a exercita provizoriu atribuţiile unui superior, ca și ale lipsei sesizării OLAF, vii) AIPN și-ar fi fundamentat deciziile atacate pe aceeași înlănţuire de erori evidente, la fel ca și deciziile iniţiale, pe care le confirmă, întemeindu-se pe o hotărâre fără autoritate de lucru judecat și fără a infirma fie și cel mai neînsemnat argument al reclamantului, viii) lipsa informării comitetelor implicate în procedura de evaluare și de promovare cu privire la compromiterea independenţei superiorilor ierarhici ai reclamantului.

____________