Language of document : ECLI:EU:T:2007:196

Cauza T‑475/04

Bouygues SA și Bouygues Télécom SA

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Ajutoare de stat – Telefonie mobilă – Modificarea redevențelor datorate de Orange France și SFR pentru licențele UMTS – Decizie de constatare a inexistenței unui ajutor de stat”

Sumarul hotărârii

1.      Ajutoare acordate de către state – Examinarea plângerilor

[art. 87 alin. (1) CE]

2.      Ajutoare acordate de către state – Examinarea de către Comisie – Faza preliminară și faza contradictorie

[art. 88 alin. (2) și (3) CE; Directiva 97/13 a Parlamentului European și a Consiliului]

3.      Apropierea legislațiilor – Sectorul telecomunicațiilor

(Directiva 97/13 a Parlamentului european și a Consiliului)

1.      Motivarea unui act nu trebuie să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, întrucât aceasta se apreciază în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă. Prin urmare, deși Comisia are obligația de a‑i prezenta persoanei interesate într‑un mod satisfăcător motivele pentru care elementele de fapt și de drept invocate în plângerea pe care aceasta a introdus‑o în scopul de a denunța un ajutor de stat nu au fost suficiente pentru a demonstra existența unui astfel de ajutor, aceasta nu este totuși obligată să adopte o poziție cu privire la elemente care sunt vădit nerelevante, nesemnificative sau în mod clar secundare. În consecință, este motivată într‑un mod satisfăcător o decizie a Comisiei prin care se respinge o plângere introdusă împotriva unei măsuri naționale care egalizează redevențele datorate de operatori pentru atribuirea de licențe Universal Mobile Telecommunications System (UMTS) ca urmare a lipsei unuia dintre elementele cumulative care caracterizează noțiunea de ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) CE, și anume acordarea unui avantaj beneficiarului, fără a se motiva această respingere cu privire la alte elemente constitutive ale noțiunii menționate și prin faptul că măsura în cauză pune în aplicare o directivă comunitară și în special principiul nediscriminării consacrat de aceasta.

(a se vedea punctele 53-55)

2.      O decizie de a nu formula obiecții în privința unui ajutor de stat nu poate fi adoptată de Comisie în faza preliminară de examinare prevăzută la articolul 88 alineatul (3) CE fără inițierea procedurii oficiale prevăzute la articolul 88 alineatul (2) CE decât în cazul în care, fără a întâmpina dificultăți serioase, la finalul acestei examinări preliminare, Comisia poate dobândi convingerea că proiectul de ajutor este compatibil cu piața comună. Comisia poate astfel să adopte în mod legal o decizie prin care, la finalul fazei preliminare de examinare, să ajungă la concluzia inexistenței unui ajutor de stat pentru motivul lipsei unui avantaj selectiv acordat anumitor operatori printr‑o măsură națională de reducere a redevențelor datorate de aceștia pentru licențele Universal Mobile Telecommunications System (UMTS) în scopul alinierii condițiilor de acordare a tuturor licențelor emise, în cazul în care, din cauza unor întârzieri acumulate în instalarea rețelelor UMTS, anterioritatea atribuirii licențelor acestora nu a avut un efect defavorabil pentru operatorul care deține o licență acordată ulterior, cu ocazia unei invitații suplimentare de depunere a candidaturilor și în cazul în care pierderea unor resurse de stat care rezultă din această reducere, ținând seama de valoarea economică a licențelor, se referă la o creanță incertă la care statul trebuie să renunțe în mod inevitabil având în vedere specificitatea dreptului comunitar al telecomunicațiilor, care, în Directiva 97/13 privind un cadru comun pentru autorizațiile generale și licențele individuale în domeniul serviciilor de telecomunicații, prevede un principiu al egalității de tratament între operatori care presupune echivalența, în termeni economici, a redevențelor impuse.

(a se vedea punctele 89-91, 111, 116, 122, 124, 152, 153 și 156)

3.      Licențele Universal Mobile Telecommunications System (UMTS), care autorizează desfășurarea activităților economice de prestare de servicii de telefonie mobilă în spectrul de frecvențe și se analizează ca titluri de ocupare sau de utilizare a domeniului public respectiv, au o valoare economică de care administratorul domeniului în cauză trebuie să țină cont atunci când determină cuantumul redevențelor care vor fi datorate de operatorii în cauză și constituie, prin urmare, o resursă de stat.

Într‑adevăr, exercitarea atribuțiilor de autoritate publică nu exclude luarea în considerare a datelor de ordin economic în cadrul gestionării patrimoniale a unei resurse publice limitate precum radiofrecvențele care alcătuiesc spectrul de frecvențe aflat în domeniul public, asupra căruia se poate acorda un drept de acces sau un drept de utilizare. Astfel, statele membre dețin în același timp rolul de autoritate de reglementare a telecomunicațiilor și rolul de administrator al patrimoniului public pe care îl constituie spectrul de frecvențe.

(a se vedea punctele 100, 101, 104 și 105)