Language of document : ECLI:EU:C:2007:816

Cauza C‑281/06

Hans‑Dieter Jundt și Hedwig Jundt

împotriva

Finanzamt Offenburg

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesfinanzhof)

„Libera prestare a serviciilor – Activitate de învățământ cu titlu accesoriu – Noțiunea «remunerație» – Indemnizații pentru cheltuieli profesionale – Reglementare în materie de scutiri fiscale – Condiții – Remunerație plătită de o universitate națională”

Sumarul hotărârii

1.        Libera prestare a serviciilor – Dispozițiile tratatului – Domeniu de aplicare

(art. 45 primul paragraf CE, art. 49 CE și 50 CE)

2.        Libera prestare a serviciilor – Restricții – Legislație fiscală

(art. 49 CE)

1.        O activitate de învățământ exercitată de un contribuabil dintr‑un stat membru în serviciul unei persoane juridice de drept public, precum o universitate situată într‑un alt stat membru, intră în domeniul de aplicare al articolului 49 CE, chiar dacă aceasta este exercitată cu titlu accesoriu și cvasibenevol.

Într‑adevăr, pentru ca o activitate să intre în domeniul de aplicare al dispozițiilor tratatului privind libera prestare a serviciilor, determinant este caracterul său economic, mai precis activitatea nu trebuie exercitată fără contraprestație. În schimb, în această privință, nu este necesar ca prestatorul serviciilor să urmărească realizarea unui câștig. În plus, faptul că o activitate de învățământ remunerată este exercitată în numele unei universități, persoană juridică de drept public, nu are ca efect scoaterea serviciului prestat din domeniul de aplicare al articolului 49 CE, din moment ce activitățile civile de învățământ de la universitate nu intră în domeniul de aplicare al derogării prevăzute la articolul 45 primul paragraf CE coroborat cu articolul 50 CE, aceasta fiind restrânsă la activități care reprezintă, în sine, o participare directă și specifică la exercitarea autorității publice.

(a se vedea punctele 32, 33, 35 și 37-39 și dispozitiv 1)

2.        Restricția privind libera prestare a serviciilor, care constă în faptul că o reglementare națională prevede aplicarea unei scutiri de la impozitul pe venit în privința remunerațiilor plătite de universități, persoane juridice de drept public, stabilite pe teritoriul național în schimbul unei activități de învățământ exercitate cu titlu accesoriu, însă refuză aplicarea ei atunci când aceste remunerații sunt plătite de o universitate stabilită într‑un alt stat membru, nu este justificată de motive imperative de interes general.

Într‑adevăr, o astfel de reglementare, care se aplică în același mod resortisanților naționali și străini care exercită activități în cadrul persoanelor juridice naționale de drept public, instituie un tratament mai puțin favorabil pentru serviciile furnizate unor destinatari din alte state membre, în comparație cu tratamentul prevăzut pentru serviciile prestate pe teritoriul național. Restricția menționată privind libera prestare a serviciilor nu poate fi justificată de promovarea învățământului, a cercetării și a dezvoltării, în măsura în care aceasta aduce atingere libertății profesorilor care își exercită activitatea cu titlu accesoriu de a alege locul unde să își presteze serviciile în cadrul Comunității, fără să se fi stabilit că, pentru a atinge obiectivul declarat al promovării învățământului, este necesar ca beneficiul scutirii fiscale în cauză în acțiunea principală să fie prevăzut numai pentru acei contribuabili care exercită o activitate de învățământ auxiliară în universități situate pe teritoriul național. În plus, această restricție nu poate fi justificată de necesitatea de a asigura coerența regimului fiscal german, din moment ce, din punctul de vedere al regimului fiscal, nu există o legătură directă între scutirea fiscală a indemnizațiilor pentru cheltuieli profesionale plătite de universitățile germane și o compensare a acestui avantaj cu o prelevare fiscală determinată.

Pe de altă parte, faptul că statele membre au competența de a decide ele însele cu privire la organizarea sistemului educațional propriu nu poate face compatibilă cu dreptul comunitar reglementarea menționată, ce prevede beneficiul unei scutiri fiscale pentru contribuabilii care exercită activități în serviciul sau în numele unor universități publice naționale. Această reglementare nu este o măsură referitoare la conținutul învățământului sau la organizarea sistemului educațional, ci o măsură fiscală de natură generală care acordă un avantaj fiscal atunci când un particular se consacră desfășurării unor activități în beneficiul colectivității. Chiar dacă o astfel de reglementare constituia o măsură legată de organizarea sistemului educațional, aceasta nu ar însemna că ar fi mai puțin incompatibilă cu tratatul, având în vedere că afectează alegerea locului în care să își presteze serviciile profesorii care își exercită activitatea cu titlu accesoriu.

(a se vedea punctele 54, 56, 57, 61, 69, 71, 73, 83-85, 88 și 89 și dispozitiv 2 și 3)