Language of document : ECLI:EU:C:2008:534

Cauza C‑372/07

Nicole Hassett

împotriva

South Eastern Health Board

și

Cheryl Doherty

împotriva

North Western Health Board

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Supreme Court)

„Competență judiciară – Regulamentul (CE) nr. 44/2001 – Articolul 22 punctul 2 – Litigii privind validitatea deciziilor organelor societăților – Competența exclusivă a instanțelor din statul în care este situat sediul – Sindicatul profesional al medicilor”

Sumarul hotărârii

Cooperare judiciară în materie civilă – Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială – Regulamentul nr. 44/2001 – Competențe exclusive – Litigii cu privire la societăți și la persoane juridice

(Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului, art. 22 punctul 2)

Articolul 22 punctul 2 din Regulamentul nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că, în temeiul acestei dispoziții, o acțiune în cadrul căreia o parte invocă faptul că printr‑o decizie adoptată de organul unei societăți i‑au fost încălcate drepturile pe care această parte pretinde că le are în temeiul statutelor acestei societăți, nu privește validitatea deciziilor organelor unei societăți.

Astfel, în vederea aplicării articolului 22 punctul 2 din Regulamentul nr. 44/2001, nu este suficient ca o acțiune judiciară să prezinte o oarecare legătură cu o decizie adoptată de un organ al unei societăți. Obiectivul esențial al excepției de la regula competenței generale stabilite de această dispoziție și care prevede competența exclusivă a instanțelor statului membru în care se află sediul unei societăți este acela de a centraliza competența pentru a evita decizii contradictorii în ceea ce privește existența societăților și validitatea deciziilor organelor acestora. Or, dacă toate litigiile care vizează decizia unui organ al unei societăți ar intra în domeniul de aplicare al articolului menționat, aceasta ar însemna că acțiunile în justiție, fie de natură contractuală, fie de natură delictuală sau de altă natură, intentate împotriva unei societăți, ar fi aproape întotdeauna de competența instanțelor din statul membru în care își are sediul această societate.

În plus, o astfel de interpretare ar avea drept rezultat faptul că ar fi supuse competenței derogatorii prevăzute la articolul 22 punctul 2, atât litigii în care nu s‑ar putea pronunța decizii contradictorii privind validitatea deliberărilor organelor unei societăți, cât și litigii care nu necesită în niciun mod analiza formalităților de publicitate aplicabile unei societăți. În consecință, o astfel de interpretare ar avea drept rezultat extinderea domeniului de aplicare al articolului 22 punctul 2 din Regulamentul nr. 44/2001 dincolo de ceea ce impune obiectivul acestuia. Domeniul de aplicare al acestei dispoziții nu vizează, așadar, decât litigiile în care o parte contestă validitatea unei decizii a unui organ al unei societăți în raport cu dreptul societăților comerciale aplicabil sau cu dispozițiile statutare privind funcționarea organelor sale.

(a se vedea punctele 19, 20 și 22-26 și dispozitivul)