Language of document : ECLI:EU:F:2010:10

ORDONANȚA PREȘEDINTELUI TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

23 februarie 2010


Cauza F‑99/09 R


Elisavet Papathanasiou

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Funcție publică — Procedura măsurilor provizorii — Agenți temporari — Contract pe perioadă nedeterminată cu clauză de reziliere — Cerere de suspendare a executării unei decizii de reziliere a unui contract de agent temporar — Urgență — Inexistență”

Obiectul: Cerere introdusă în temeiul articolelor 278 TFUE și 157 EA, precum și în temeiul articolului 279 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta din urmă, prin care doamna Papathanasiou solicită suspendarea, pe de o parte, a deciziei OAPI din 12 martie 2009 de reziliere a contractului de agent temporar al acesteia începând de la 15 noiembrie 2009 și, pe de altă parte, a deciziei din 3 august 2009 de prelungire până la 15 februarie 2010 a preavizului de reziliere stabilit inițial, prin decizia din 12 martie 2009, pentru 15 noiembrie 2009

Decizia: Respinge cererea de măsuri provizorii. Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.


Sumarul ordonanței

1.      Procedură privind măsurile provizorii — Suspendarea executării — Măsuri provizorii — Condiții de acordare — Urgență — Fumus boni iuris — Caracter cumulativ — Ordine de examinare și mod de verificare — Putere de apreciere a judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii

[art. 278 TFUE și 279 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 39 și anexa I art. 7 alin. (1); Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 102 alin. (2)]

2.      Procedură privind măsurile provizorii — Suspendarea executării — Măsuri provizorii — Condiții de acordare — Prejudiciu grav și ireparabil — Sarcina probei

[art. 278 TFUE și 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 102 alin. (2)]

3.      Funcționari — Reprezentare — Protecția reprezentanților personalului

(Statutul funcționarilor, anexa II art. 1 al șaselea paragraf)


1.      În temeiul articolului 102 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, cererile cu privire la măsuri provizorii trebuie să indice, între altele, împrejurările care determină urgența, precum și motivele de fapt și de drept care justifică la prima vedere (fumus boni iuris) dispunerea măsurilor solicitate.

Condițiile privind urgența și fumus boni iuris sunt cumulative, astfel încât o cerere de măsuri provizorii trebuie respinsă în cazul în care una dintre aceste condiții nu este îndeplinită. Judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii efectuează de asemenea, dacă este cazul, evaluarea comparativă a intereselor prezente în cauză.

În cadrul acestei examinări de ansamblu, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii dispune de o largă putere de apreciere și poate determina în mod liber, în raport cu particularitățile speței, modul în care trebuie verificate aceste diferite condiții, precum și ordinea acestei examinări, dat fiind că nicio normă de drept nu îi impune o schemă de analiză prestabilită pentru a aprecia necesitatea de a se pronunța cu titlu provizoriu.

(a se vedea punctele 33‑35)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 10 septembrie 1999, Elkaïm și Mazuel/Comisia, T‑173/99 R, RecFP, p. I‑A‑155 și II‑811, punctul 18; 9 august 2001, De Nicola/BEI, T‑120/01 R, RecFP, p. I‑A‑171 și II‑783, punctele 12 și 13

Tribunalul Funcției Publice: 31 mai 2006, Bianchi/ETF, F‑38/06 R, RecFP, p. I‑A‑1‑27 și II‑A‑1‑93, punctele 20 și 22


2.      Scopul procedurii privind măsurile provizorii nu este asigurarea reparării unui prejudiciu, ci garantarea deplinei eficacități a hotărârii pe fond. În vederea atingerii acestui din urmă obiectiv, se impune ca măsurile solicitate să fie urgente, în sensul că este necesar, pentru a evita prejudicierea gravă și ireparabilă a intereselor reclamantului, ca acestea să fie pronunțate și să își producă efectele înainte de decizia din acțiunea principală. În plus, părții care solicită acordarea măsurilor provizorii îi revine sarcina de a dovedi că nu poate aștepta finalizarea procedurii principale fără a suferi un prejudiciu de această natură.

În principiu, simpla necesitate de a găsi un loc de muncă în străinătate nu poate constitui în sine un prejudiciu grav și ireparabil.

(a se vedea punctele 41 și 42)

Trimitere la:

Curte: 25 martie 1999, Willeme/Comisia, C‑65/99 P(R), Rec., p. I‑1857, punctul 62

Tribunalul de Primă Instanță: Elkaïm și Mazuel/Comisia, citată anterior, punctul 25; 19 decembrie 2002, Esch‑Leonhardt și alții/BCE, T‑320/02 R, RecFP, p. I‑A‑325 și II‑1555, punctul 27

Tribunalul Funcției Publice: 25 aprilie 2008, Bennett și alții/OAPI, F‑19/08 R, RepFP, p. I‑A‑1‑131 și II‑A‑1‑713, punctul 28

3.      În temeiul articolului 1 al șaselea paragraf din anexa II la statut, un membru al comitetului pentru personal nu poate suferi niciun prejudiciu din cauza exercitării funcțiilor sale în cadrul comitetului amintit.

În măsura în care exercitarea funcțiilor în cadrul comitetului pentru personal este legată de calitatea de membru al personalului și nu există independent de contractul dintre agent și o instituție sau o agenție, în cazul în care contractul unui agent membru al comitetului pentru personal ia sfârșit, pe cale de consecință, și mandatul său de reprezentant al personalului în cadrul comitetului pentru personal ia sfârșit de plin drept. Numai în cazul în care un agent suferă un prejudiciu, spre exemplu este concediat, „din cauza” exercitării funcțiilor sale în cadrul comitetului pentru personal este încălcat articolul 1 al șaselea paragraf din anexa II la statut.

(a se vedea punctele 50‑52)