Language of document : ECLI:EU:F:2010:69

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera întâi)

29 iunie 2010


Cauza F‑11/10


María Soledad Palou Martínez

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică — Funcționari — Inadmisibilitate vădită — Tardivitate — Nerespectarea procedurii precontencioase — Articolul 35 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de procedură”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care doamna Palou Martínez solicită Tribunalului „[s]ă studieze faptele săvârșite și împrejurările care privesc situația [sa] și ulterior […] să pronunțe o hotărâre prin care să accepte cererile [sale]”; să anuleze „decizia Comisiei [Europene]”; să impună Comisiei să „recunoască și să garanteze postul [său] de muncă și categoria [sa] la Barcelona” (Spania) și, „în consecință”, să îi „redea postul, categoria sa implicită și întreaga remunerație începând din momentul în care a fost declarată capabilă și aptă de muncă”

Decizia: Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Reclamanta suportă propriile cheltuieli de judecată.


Sumarul ordonanței

1.      Funcționari — Acțiune — Obiect — Cerere adresată administrației — Declarație — Inadmisibilitate

(Statutul funcționarilor, art. 91)

2.      Funcționari — Acțiune — Acțiune în anulare neformulată în termenele prevăzute — Acțiune în despăgubire care vizează un rezultat identic — Inadmisibilitate

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

3.      Funcționari — Acțiune — Acțiune în despăgubire formulată în lipsa unei proceduri precontencioase conforme cu statutul — Inadmisibilitate

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)


1.      În cadrul unei acțiuni formulate în temeiul articolului 91 din statut, concluziile care vizează ca Tribunalul Funcției Publice să adreseze somații administrației sau să recunoască temeinicia anumitor motive invocate în susținerea concluziilor în anulare sunt în mod vădit inadmisibile, întrucât nu este de competența instanței Uniunii să adreseze somații instituțiilor Uniunii sau să facă declarații în drept. Acesta este cazul concluziilor prin care se urmărește ca Tribunalul Funcției Publice să stabilească existența unor fapte și să solicite administrației să adopte măsuri de natură să repună persoana interesată în drepturile sale.

(a se vedea punctele 29‑31)

Trimitere la:

Curte: 21 noiembrie 1989, Becker și Starquit/Parlamentul European, C‑41/88 și C‑178/88, Rec., p. 3807, punctul 2

Tribunalul de Primă Instanță: 9 iunie 1994, X/Comisia, T‑94/92, RecFP, p. I‑A‑149 și II‑481, punctul 32; 15 decembrie 1999, Latino/Comisia, T‑300/97, RecFP, p. I‑A‑259 și II‑1263, punctul 28 și jurisprudența citată; 25 octombrie 2007, Lo Giudice/Comisia, T‑154/05, RepFP, p. I‑A‑2‑203 și II‑A‑2‑1309, punctul 55 și jurisprudența citată

Tribunalul Funcției Publice: 7 noiembrie 2007, Hinderyckx/Consiliul, F‑57/06, RepFP, p. I‑A‑1‑329 și II‑A‑1‑1831, punctul 65


2.      Este exclus ca o acțiune în despăgubire să permită unui funcționar să conteste un act care lezează pe care nu l‑a contestat anterior în termenele prevăzute de statut.

(a se vedea punctul 43)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 21 februarie 2008, Skoulidi/Comisia, F‑4/07, RepFP, p. I‑A‑1‑47 și II‑A‑1‑229, punctele 69 și 70 și jurisprudența citată


3.      În temeiul articolelor 90 și 91 din statut, o acțiune în despăgubire trebuie în mod normal să fie precedată de o cerere adresată administrației și de o reclamație îndreptată împotriva cererii. În consecință, în cazul în care această procedură în două etape nu a precedat sesizarea Tribunalului Funcției Publice, acțiunea trebuie respinsă ca vădit inadmisibilă.

(a se vedea punctul 44)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 6 iulie 1995, Ojha/Comisia, T‑36/93, RecFP, p. I‑A‑161 și II‑497, punctul 117; 6 noiembrie 1997, Liao/Consiliul, T‑15/96, RecFP, p. I‑A‑329 și II‑897, punctul 57

Tribunalul Funcției Publice: 2 mai 2007, Giraudy/Comisia, F‑23/05, RepFP, p. I‑A‑1‑121 și II‑A‑1‑657, punctul 69; Skoulidi/Comisia, citată anterior, punctul 56