HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE
(Camera a treia)
29 februarie 2012
Cauza F‑100/10
AM
împotriva
Parlamentului European
„Funcție publică – Funcționari – Securitate socială – Asigurare de accidente și de boli profesionale – Articolul 73 din statut – Refuzul recunoașterii originii accidentale a unui accident vascular cerebral – Comisie medicală – Principiul colegialității”
Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care AM solicită în principal, pe de o parte, anularea deciziei din 12 noiembrie 2009 prin care Parlamentul European a refuzat recunoașterea drept accident, în sensul articolului 73 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, a accidentului vascular cerebral suferit de acesta la 5 martie 2006 și, pe de altă parte, obligarea Parlamentului European la plata către acesta a sumei de 25 000 de euro drept reparare a prejudiciului său material și a sumei de 50 000 de euro drept reparare a prejudiciului său moral
Decizia: Respinge acțiunea. AM suportă totalitatea cheltuielilor de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Asigurări sociale – Asigurare pentru accident și boală profesională – Expertiză medicală – Putere de apreciere a comisiei medicale – Control jurisdicțional – Limite – Obligația de motivare – Conținut
(Statutul funcționarilor, art. 73; Reglementarea privind asigurarea riscurilor de accident și de boală profesională, art. 23)
2. Funcționari – Asigurări sociale – Asigurare pentru accident și boală profesională – Expertiză medicală – Refuzul unuia dintre membrii comisiei medicale de a semna raportul – Viciu de formă – Inexistență – Condiții
[Statutul funcționarilor, art. 73; Reglementarea privind asigurarea riscurilor de accident și de boală profesională, art. 22 alin. (3)]
1. Competența comisiei medicale, prevăzută la articolul 23 din Reglementarea comună privind acoperirea riscurilor de accident și de boală profesională ale funcționarilor Uniunii, de a formula cu deplină obiectivitate și independență o apreciere cu privire la aspecte de ordin medical impune, pe de o parte, ca această comisie să dispună de toate elementele care îi pot fi utile și, pe de altă parte, ca libertatea ei de apreciere să fie deplină. Aprecierile medicale propriu‑zise formulate de comisia medicală trebuie considerate definitive în cazul în care au fost emise în condițiile legii. Instanța are numai competența să verifice, pe de o parte, dacă comisia respectivă a fost constituită și a funcționat în mod legal și, pe de altă parte, dacă avizul său este legal, în special dacă conține o motivație care permite aprecierea considerațiilor pe care se întemeiază și dacă dovedește o legătură comprehensibilă între constatările medicale pe care le cuprinde și concluziile la care a ajuns.
Având în vedere controlul jurisdicțional limitat pe care îl exercită instanța, nu poate fi primită o critică întemeiată pe o eroare vădită de apreciere săvârșită de comisia medicală. Acest control trebuie să aibă în vedere însăși natura lucrărilor comisiei medicale, care nu vizează să soluționeze o dezbatere în contradictoriu, ci să stabilească constatări medicale.
În cazul în care comisia medicală este sesizată cu întrebări complexe de ordin medical privind un diagnostic dificil sau legătura de cauzalitate dintre afecțiunea persoanei interesate și exercitarea de către aceasta a atribuțiilor sale profesionale în cadrul unei instituții, revine acesteia în special să arate în aviz elementele din dosar pe care se întemeiază și să precizeze, în cazul unei divergențe semnificative, motivele pentru care se îndepărtează de anumite rapoarte medicale, anterioare și relevante, mai favorabile persoanei interesate.
(a se vedea punctele 65, 66, 68, 85 și 110)
Trimitere la:
Curte: 19 ianuarie 1988, Biedermann/Curtea de Conturi, 2/87, punctul 16
Tribunalul de Primă Instanță: 15 decembrie 1999, Latino/Comisia, T‑300/97, punctul 41; 15 decembrie 1999, Nardone/Comisia, T‑27/98, punctele 30, 68 și 87; 16 iunie 2000, C/Consiliul, T‑84/98, punctul 43; 27 iunie 2000, Plug/Comisia, T‑47/97, punctul 117; 26 februarie 2003, Latino/Comisia, T‑145/01, punctul 47
Tribunalul Funcției Publice: 14 septembrie 2010, AE/Comisia, F‑79/09, punctele 64, 65, 84 și 89 și jurisprudența citată; 11 mai 2011, J/Comisia, F‑53/09, punctele 102 și 104
2. Comisia medicală poate decide cu votul majorității membrilor încheierea lucrărilor sale și raportul ei nu este, așadar, afectat de un viciu de formă ca urmare a faptului că unul dintre membrii săi a refuzat semnarea acestuia, din moment ce s‑a stabilit că membrul care s‑a abținut să semneze a avut ocazia de a‑și prezenta punctul de vedere în fața celorlalți doi membri.
(a se vedea punctele 73 și 78)
Trimitere la:
Curte: 10 decembrie 1987, Jänsch/Comisia, 277/84, punctul 14; Biedermann/Curtea de Conturi, citată anterior, punctele 10 și 16
Tribunalul de Primă Instanță: 29 ianuarie 1998, De Corte/Comisia, T‑62/96, punctul 81; 15 noiembrie 2000, Camacho‑Fernandes, T‑20/00, punctele 31 și 32