ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

4 noiembrie 2008

Cauza F‑18/07

Luigi Marcuccio

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică — Funcționari — Cerere — Respingere explicită notificată ulterior respingerii implicite — Act pur confirmativ — Reclamație tardivă — Inadmisibilitate vădită”

Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Marcuccio solicită printre altele anularea deciziei Comisiei din 25 octombrie 2005 prin care se refuză recunoașterea faptului că era afectat de o boală gravă în sensul articolului 72 din statut și al reglementării comune privind asigurarea împotriva riscurilor de boală a funcționarilor Comunităților Europene

Decizia: Respinge acțiunea ca inadmisibilă. Comisia suportă, în afară de propriile cheltuieli de judecată, o treime din cheltuielile de judecată efectuate de reclamant.

Sumarul ordonanței

1.      Funcționari — Acțiune — Act care lezează — Noțiune — Decizie explicită de respingere a unei cereri, notificată ulterior deciziei de respingere implicită devenite definitivă — Act de confirmare

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

2.      Procedură — Cheltuieli de judecată — Compensație — Motive excepționale

[Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 87 alin. (3) primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 122]

1.      O decizie explicită de respingere a unei cereri, notificată persoanei interesate ulterior nașterii deciziei implicite de respingere devenite definitivă, nu constituie decât un act pur confirmativ al acestei ultime decizii și nu poate fi considerat un act care lezează, susceptibil să facă obiectul, în temeiul articolului 91 alineatul (1) din statut, al unei acțiuni în anulare.

(a se vedea punctul 27)

2.      În temeiul articolului 87 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, aplicabil mutatis mutandis cauzelor în curs de judecată în fața Tribunalului Funcției Publice înainte de intrarea în vigoare, la 1 noiembrie 2007, a propriului regulament de procedură, Tribunalul Funcției Publice poate repartiza cheltuielile de judecată pentru motive excepționale.

În această privință, constituie un motiv excepțional care justifică repartizarea între instituția în cauză și funcționarul reclamant a cheltuielilor efectuate de acesta din urmă pentru desfășurarea procedurii faptul că, în cadrul unei acțiuni respinse din motive ce țin de tardivitatea reclamației prealabile, administrația nu a informat persoana interesată că decizia făcând obiectul reclamației nu constituie decât un act pur confirmativ și nu se poate solicita anularea ei și că administrația nu a evocat, pe de altă parte, ipoteza unei eventuale tardivități a reclamației, putând astfel, fără a respecta obligația de solicitudine, să dea impresia eronată funcționarului că, dacă ar introduce o acțiune, aceasta ar fi admisibilă.

(a se vedea punctele 35-39)