HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera întâi)


17 octombrie 2013


Cauza F‑77/12


Vasil Vasilev

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Concurs general – Anunțul de concurs EPSO/AD/208/11 – Imposibilitatea folosirii, în cadrul probei preliminare, a tastaturii cu care era obișnuit candidatul – Refuzarea admiterii la probele de evaluare – Egalitate de tratament”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care domnul Vasilev solicită în special anularea deciziei din 10 mai 2012 prin care comisia de evaluare din cadrul concursului general EPSO/AD/208/11 a refuzat să îl admită la probele de evaluare din cadrul concursului menționat

Decizia:      Respinge acțiunea. Domnul Vasilev suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune introdusă de funcționari – Acțiune îndreptată împotriva unei decizii de neadmitere la probele unui concurs – Posibilitate de invocare a nelegalității desfășurării concursului

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2) și art. 91]

2.      Funcționari – Concurs – Desfășurarea unui concurs general – Imposibilitate pentru candidat de a schimba tipul de tastatură în cadrul probei preliminare – Încălcarea principiului egalității de tratament – Lipsă

(Statutul funcționarilor, art. 1d și art. 27 primul paragraf)

1.      Având în vedere caracterul complex al procedurii de recrutare, care este compusă dintr‑o succesiune de decizii foarte strâns legate, un reclamant are dreptul de a invoca neregularitățile intervenite în derularea unui concurs în cadrul unei acțiuni îndreptate împotriva unei decizii individuale ulterioare precum o decizie de neadmitere la probele de evaluare.

(a se vedea punctul 15)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 21 martie 2013, Taghani/Comisia, F‑93/11, punctul 38

2.      Principiul egalității de tratament, ca principiu general al dreptului Uniunii, impune ca situațiile comparabile să nu fie tratate în mod diferit, iar situațiile diferite să nu fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv. De asemenea, se încalcă principiul egalității de tratament, aplicabil dreptului funcției publice a Uniunii, atunci când două categorii de persoane aflate în serviciul Uniunii, ale căror situații de fapt și de drept nu prezintă o diferență esențială, beneficiază de un tratament diferit și când o astfel de diferență de tratament nu este justificată în mod obiectiv.

Faptul că un candidat la un concurs general pentru constituirea unei liste de rezervă pentru recrutarea de juriști‑lingviști de limbă bulgară a utilizat, anterior concursului, o tastatură fonetică, iar nu o tastatură BDS și că acesta nu s‑a familiarizat cu tastatura BDS, deși a fost informat că această tastatură va fi utilizată pentru susținerea probelor, ține de o împrejurare specifică respectivului candidat, care nu poate constitui o diferență susceptibilă să conducă la încălcarea principiului egalității de tratament.

Având în vedere larga putere de apreciere de care dispune comisia de evaluare cu privire la conținutul și la modalitățile de susținere a probelor unui concurs, tratamentul identic al tuturor candidaților și utilizarea de către toți exclusiv a tastaturii BDS sunt justificate de natura și de finalitatea concursului, întrucât este vorba despre un concurs specializat, prin care se urmărește selectarea unui anumit număr de juriști‑lingviști înalt calificați pentru Curtea de Justiție, unde toți juriștii‑lingviști bulgari utilizează tastatura standardizată BDS.

(a se vedea punctele 26, 31, 35 și 36)

Trimitere la:

Curte: 16 decembrie 2008, Arcelor Atlantique și Lorraine și alții, C‑127/07, punctul 23

Tribunalul de Primă Instanță: 5 aprilie 2005, Hendrickx/Consiliul, T‑376/03, punctul 33

Tribunalul Funcției Publice: 25 februarie 2010, Pleijte/Comisia, F‑91/08, punctul 36; 28 martie 2012, Marsili/Comisia, F‑19/10, punctul 20 și jurisprudența citată