ORDONANȚA CURȚII (Camera a zecea)
9 februarie 2017(*)
„Trimitere preliminară – Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Directiva 1999/70/CE – Acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP – Clauza 4 – Contracte de muncă pe durată determinată succesive în sectorul public – Restructurarea organizării universitare – Reglementare națională – Integrarea cadrelor didactice din colegiile universitare în corpul profesorilor universitari – Condiție – Obținerea titlului de doctor – Transformarea posturilor cu normă întreagă în posturi cu jumătate de normă – Aplicare numai în cazul cadrelor didactice angajate ca agenți netitulari – Principiul nediscriminării”
În cauza C‑443/16,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Juzgado de lo Contencioso‑Administrativo no 8 de Madrid (Tribunalul de Contencios Administrativ nr. 8 din Madrid, Spania), prin decizia din 21 iulie 2016, primită de Curte la 8 august 2016, în procedura
Francisco Rodrigo Sanz
împotriva
Universidad Politécnica de Madrid,
CURTEA (Camera a zecea),
compusă din doamna M. Berger, președinte de cameră, și domnii A. Borg Barthet și F. Biltgen (raportor), judecători,
avocat general: doamna E. Sharpston,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere decizia luată, după ascultarea avocatului general, de a se pronunța prin ordonanță motivată, în conformitate cu articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții,
dă prezenta
Ordonanță
1 Cererea de decizie preliminară privește interpretarea clauzei 4 din Acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată încheiat la 18 martie 1999 (denumit în continuare „acordul‑cadru”), anexat la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO 1999, L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Francisco Rodrigo Sanz, pe de o parte, și Universidad Politécnica de Madrid (Universitatea Politehnică din Madrid, Spania, denumită în continuare „UPM”), pe de altă parte, în legătură cu decizia luată de aceasta din urmă de a reduce timpul de muncă al persoanei interesate transformând un post cu normă întreagă în post cu jumătate de normă.
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
3 Potrivit articolului 1 din Directiva 1999/70, scopul acesteia este „punerea în aplicare a acordului‑cadru […], încheiat […] între organizațiile de tip confederativ generale CES, UNICE și CEEP […]”.
4 Articolul 2 primul paragraf din această directivă prevede:
„Statele membre adoptă și pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive [și sunt obligate] să adopte orice dispoziție necesară care să le permită garantarea în orice moment a rezultatelor impuse de prezenta directivă. […]”
5 Potrivit clauzei 1 din acordul‑cadru, obiectivul acestuia este, pe de o parte, îmbunătățirea calității muncii pe durată determinată, asigurând aplicarea principiului nediscriminării, și, pe de altă parte, stabilirea unui cadru pentru împiedicarea abuzurilor care pot rezulta din folosirea raporturilor sau a contractelor de muncă pe durată determinată succesive.
6 Clauza 2 din acordul‑cadru, intitulată „Domeniul de aplicare”, prevede la punctul 1:
„Prezentul acord se aplică în cazul lucrătorilor pe durată determinată care au un contract de muncă sau un raport de muncă, definite în legislația, convențiile colective sau practicile în vigoare în fiecare stat membru.”
7 Clauza 3 din acordul‑cadru, intitulată „Definiții”, prevede:
„(1) În sensul prezentului acord, «lucrător pe durată determinată» reprezintă o persoană care are un contract sau un raport de muncă pe durată determinată, încheiate direct între angajator și lucrător, în care încetarea contractului sau a raportului de muncă este determinată de condiții obiective, cum ar fi împlinirea termenului, îndeplinirea unei sarcini determinate sau producerea unui eveniment determinat.
(2) În sensul prezentului acord, termenul «lucrător pe durată nedeterminată comparabil» desemnează un lucrător care are un contract sau un raport de muncă pe durată nedeterminată, în cadrul aceleiași instituții, cu aceeași muncă sau ocupație, ținându‑se seama de calificare sau competențe. Dacă nu există un lucrător cu contract pe durată nedeterminată comparabil în aceeași instituție, comparația se face prin referire la convenția colectivă aplicabilă sau, dacă aceasta nu există, în conformitate cu legislația, convențiile colective sau practicile naționale.”
8 Clauza 4 punctul 1 din acordul‑cadru, intitulată „Principiul nediscriminării”, prevede:
„În ceea ce privește condițiile de încadrare în muncă, angajații cu contract pe durată determinată nu sunt tratați într‑un mod mai puțin favorabil decât lucrătorii cu contract pe durată nedeterminată comparabili, numai pentru că aceștia au un contract sau un raport de muncă pe durată determinată, cu excepția cazului în care tratamentul diferențiat este justificat de motive obiective.”
Dreptul spaniol
9 A doua dispoziție adițională din Ley Orgánica 4/2007 por la que se modifica la Ley Orgánica 6/2001, de 21 de diciembre, de universidades (Legea organică 4/2007 de modificare a Legii organice 6/2001 din 21 decembrie 2001 privind universitățile) din 12 aprilie 2007 (BOE nr. 89 din 13 aprilie 2007, p. 16241), intitulată „Cu privire la corpul cadrelor didactice din colegiile universitare și la integrarea membrilor acestuia în corpul profesorilor universitari”, prevede:
„1. În vederea accesului la corpul profesorilor universitari, cadrele didactice din colegiile universitare care la data intrării în vigoare a prezentei legi au titlul de doctor sau îl obțin ulterior și li se emite abilitarea specifică […] au acces direct la corpul profesorilor universitari, pe propriile posturi […].
2. Universitățile pun în aplicare programe prin care li se permite cadrelor didactice din colegiile universitare să își concilieze atribuțiile didactice cu obținerea titlului de doctor.
3. Persoanele care nu obțin calificarea de profesor universitar își mențin statutul, păstrându‑și toate drepturile și abilitarea didactică deplină și, dacă este cazul, pe cea de cercetare.
[…]”
10 În temeiul Ley 4/2012 de modificación de la Ley de presupuestos generales de la Comunidad de Madrid para el año 2012 y de medidas urgentes de racionalización del gasto público e impulso y agilización de la actividad económica (Legea 4/2012 privind rectificarea Legii finanțelor generale a Comunității autonome Madrid pentru anul 2012 și măsuri urgente de raționalizare a cheltuielilor publice și de promovare și facilitare a activității economice) din 4 iulie 2012 (BOE nr. 247 din 13 octombrie 2012, p. 73244), s‑a prevăzut printre altele modificarea timpului de muncă al cadrelor didactice agenți netitulari care nu dispun de abilitarea specifică prevăzută la punctul 1 al celei de a doua dispoziții adiționale a Legii organice 4/2007, transformând un post cu normă întreagă în post cu fracțiune de normă.
Litigiul principal și întrebarea preliminară
11 Domnul Rodrigo Sanz lucrează din anul 1983 pentru UPM, mai precis în cadrul Escuela Técnica Superior de Arquitectura de Madrid (Școala Superioară de Arhitectură din Madrid).
12 La 7 noiembrie 1989, acesta a fost numit agent netitular cu normă întreagă pe un post de cadru didactic într‑un colegiu universitar (profesor titular de escuela universitaria). Conținutul atribuțiilor, timpul de muncă și programul de lucru nu au fost modificate de atunci.
13 În vederea restructurării organizării universităților în Spania, Legea organică 4/2007 a prevăzut integrarea cadrelor didactice din colegiile universitare în corpul profesorilor universitari cu condiția de a fi obținut titlul de doctor.
14 În plus, în cadrul măsurilor care trebuie luate ca urmare a reducerilor bugetare impuse prin Legea 4/2012, Consiliul de administrație al UPM a decis reducerea timpului de muncă al cadrelor didactice angajate în calitate de agenți netitulari care nu erau abilitate să ocupe un post de conferențiar pe durată determinată, de conferențiar pe durată nedeterminată sau de profesor universitar, posturi pentru care este necesar un titlu de doctor.
15 Nefiind titular al unui doctorat, domnul Rodrigo Sanz a fost informat la 19 noiembrie 2012 despre modificarea postului său cu normă întreagă în post cu jumătate de normă, cu reducerea corespunzătoare a salariului.
16 Domnul Rodrigo Sanz a formulat o acțiune în anularea acestei decizii pentru motivul că ea răspundea nu unor nevoi legate de învățământ sau unor nevoi proprii ale departamentului în care preda, ci numai unor considerente legate de reducerea cheltuielilor universității. Întrucât se aplică numai agenților netitulari, decizia menționată ar avea drept efect ca aceștia să fie tratați într‑un mod mai puțin favorabil decât omologii lor funcționari.
17 UPM arată că măsura în discuție constituie o măsură de asigurare a calității care permite măsurarea performanței activităților didactice, de cercetare și de management ale corpului didactic universitar. Având în vedere competența de autoorganizare de care dispun autoritățile administrative de stat, această măsură ar constitui o reacție adecvată față de reducerea înscrierilor care ar fi fost constatată în ultimii ani.
18 Instanța de trimitere, Juzgado de lo Contencioso‑Administrativo no 8 de Madrid (Tribunalul de Contencios Administrativ nr. 8 din Madrid, Spania), amintește că acordul‑cadru prevede în special interdicția ca lucrătorii pe durată determinată să fie tratați într‑un mod mai puțin favorabil decât lucrătorii pe durată nedeterminată comparabili, numai pentru motivul că aceștia au un contract sau un raport de muncă pe durată determinată.
19 Instanța de trimitere subliniază că reglementarea spaniolă care prevede integrarea cadrelor didactice din colegiile universitare în corpul profesorilor universitari precizează în mod expres că persoanele care nu obțin această din urmă calificare în cadrul procedurii de acces își mențin statutul și își păstrează drepturile. Or, administrația universitară nu ar aplica în realitate această dispoziție decât cadrelor didactice care sunt funcționari, cu excluderea agenților netitulari, întemeindu‑se pe diferența fundamentală care există între funcționari și agenți netitulari: primii au fost declarați admiși în urma unui concurs care a condus la înființarea unui post, în timp ce numirea celorlalți este întemeiată numai pe motive legate de necesitatea și de caracterul urgent al ocupării unui post vacant.
20 Potrivit instanței de trimitere, caracteristicile locurilor de muncă ocupate, natura postului, atribuțiile încredințate și formarea necesară ar fi identice pentru fiecare dintre cele două categorii de cadre didactice. În plus, în opinia acesteia, este cert că singurul motiv al reducerii timpului de muncă rezidă în preocuparea de a limita cheltuielile, în condițiile în care nevoile departamentului în cauză în materie de învățământ ar fi rămas neschimbate, recentele invitații de depunere a candidaturilor demonstrând de altfel că este în continuare necesară ocuparea postului cu normă întreagă.
21 Prin urmare, instanța de trimitere ridică problema dacă aplicarea unei reglementări naționale de această natură este conformă cu acordul‑cadru din moment ce conduce la reducerea la jumătate a timpului de muncă al cadrelor didactice care fac parte din personalul nepermanent atunci când aceștia nu dețin titlul de doctor, în condițiile în care cadrele didactice care au calitatea de funcționari și care nu au doctorat își păstrează integral drepturile și nu suferă niciun dezavantaj.
22 În aceste condiții, Juzgado de lo Contencioso‑Administrativo no 8 de Madrid (Tribunalul de Contencios Administrativ nr. 8 din Madrid) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Clauza 4 din acordul‑cadru […] trebuie interpretată în sensul că se opune ca o reglementare precum cea prezentată să permită reducerea timpului de muncă al unei persoane numai ca urmare a faptului că lucrătorul este agent netitular?
În cazul unui răspuns afirmativ:
– Situația economică ce impune reducerea cheltuielilor ca urmare a reducerii creditului bugetar poate fi considerată un motiv obiectiv care justifică acest tratament diferențiat?
– Competența de autoorganizare a administrației poate fi considerată un motiv obiectiv care justifică acest tratament diferențiat?
2) Clauza 4 din acordul‑cadru […] trebuie interpretată în sensul că competența de autoorganizare a administrației este limitată întotdeauna și în orice caz de principiul nediscriminării lucrătorilor care se află în serviciul acesteia, indiferent dacă au calitatea de funcționar, de agent netitular, de personal auxiliar sau temporar?
3) Interpretarea și aplicarea punctului 3 al celei de a doua dispoziții adiționale din Legea organică nr. 4/2007 […] pot fi considerate contrare clauzei 4 din acordul‑cadru […] întrucât permit ca, în cursul procedurii de acces al cadrelor didactice din colegiile universitare [funcționari] [la] corpul profesorilor universitari, cadrele didactice respective să își mențină toate drepturile și capacitatea didactică deplină, în pofida faptului că nu dețin titlul de doctor, în timp ce cadrele didactice din colegiile universitare angajate ca agenți netitulari nu au această posibilitate?
4) În măsura în care nedeținerea titlului de doctor este invocată ca motiv obiectiv pentru a reduce cu 50 % timpul de muncă al cadrelor didactice din colegiile universitare care nu dețin acest titlu, această măsură nefiind însă aplicată cadrelor didactice din colegiile universitare care au calitatea de funcționar și care nu dețin, nici ele, acest titlu, se poate considera că această măsură este discriminatorie și, prin urmare, contrară clauzei 4 din acordul‑cadru […]?”
Cu privire la întrebările preliminare
23 Prin intermediul întrebărilor formulate, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă clauza 4 punctul 1 din acordul‑cadru trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care permite administrațiilor competente din statul membru în cauză să reducă la jumătate, în cadrul măsurilor de restructurare a organizării universităților, timpul de muncă al cadrelor didactice din colegiile universitare angajate ca agenți netitulari, din cauza faptului că nu dețin titlul de doctor, în timp ce cadrele didactice din colegiile universitare care au calitatea de funcționar, dar care nu dețin, nici ele, un titlu de doctor nu fac obiectul aceleiași măsuri.
24 În temeiul articolului 99 din Regulamentul de procedură, atunci când răspunsul la o întrebare formulată cu titlu preliminar poate fi în mod clar dedus din jurisprudență sau atunci când răspunsul la o astfel de întrebare nu lasă loc niciunei îndoieli rezonabile, Curtea, la propunerea judecătorului raportor și după ascultarea avocatului general, poate oricând să decidă să se pronunțe prin ordonanță motivată.
25 În prezenta cauză se impune aplicarea acestei dispoziții. Astfel, răspunsul la întrebările preliminare se poate deduce în mod clar din jurisprudența Curții, în special din Hotărârea din 13 septembrie 2007, Del Cerro Alonso (C‑307/05, EU:C:2007:509), din Hotărârea din 22 decembrie 2010, Gavieiro Gavieiro și Iglesias Torres (C‑444/09 și C‑456/09, EU:C:2010:819), din Hotărârea din 8 septembrie 2011, Rosado Santana (C‑177/10, EU:C:2011:557), din Hotărârea din 18 octombrie 2012, Valenza și alții (C‑302/11-C‑305/11, EU:C:2012:646), din Hotărârea din 12 decembrie 2013, Carratù (C‑361/12, EU:C:2013:830), și din Hotărârea din 14 septembrie 2016, de Diego Porras (C‑596/14, EU:C:2016:683), precum și din Ordonanța din 21 septembrie 2016, Álvarez Santirso (C‑631/15, EU:C:2016:725).
26 Din această jurisprudență reiese, mai întâi, că Directiva 1999/70 și acordul‑cadru sunt aplicabile tuturor lucrătorilor care efectuează servicii remunerate în cadrul unui raport de muncă pe durată determinată încheiat cu angajatorul lor (Hotărârea din 13 septembrie 2007, Del Cerro Alonso, C‑307/05, EU:C:2007:509, punctul 28, Hotărârea din 22 decembrie 2010, Gavieiro Gavieiro și Iglesias Torres, C‑444/09 și C‑456/09, EU:C:2010:819, punctul 42, și Hotărârea din 8 septembrie 2011, Rosado Santana, C‑177/10, EU:C:2011:557, punctul 40, precum și Ordonanța din 21 septembrie 2016, Álvarez Santirso, C‑631/15, EU:C:2016:725, punctul 27).
27 Prin urmare, prevederile cuprinse în acordul‑cadru se aplică contractelor și raporturilor de muncă pe durată determinată încheiate cu autoritățile publice și cu celelalte organe ale sectorului public (Hotărârea din 22 decembrie 2010, Gavieiro Gavieiro și Iglesias Torres, C‑444/09 și C‑456/09, EU:C:2010:819, punctul 38 și jurisprudența citată, precum și Ordonanța din 21 septembrie 2016, Álvarez Santirso, C‑631/15, EU:C:2016:725, punctul 28).
28 Întrucât domnul Rodrigo Sanz a exercitat timp de peste 30 de ani diferite funcții de cadru didactic în cadrul UPM ca agent netitular, în contextul mai multor numiri pe durată determinată, acesta intră sub incidența Directivei 1999/70 și a acordului‑cadru.
29 În continuare, trebuie amintit că, potrivit clauzei 1 litera (a) din acordul‑cadru, unul dintre obiectivele acestuia constă în îmbunătățirea calității muncii pe durată determinată, asigurând aplicarea principiului nediscriminării. Totodată, în cel de al treilea paragraf al preambulului acordului‑cadru se precizează că acesta „ilustrează disponibilitatea partenerilor sociali de a stabili un cadru general pentru asigurarea egalității de tratament pentru lucrătorii cu contract de muncă pe durată determinată, protejându‑i împotriva discriminării”. Considerentul (14) al Directivei 1999/70 menționează în acest sens că obiectivul acordului‑cadru constă în special în îmbunătățirea calității muncii pe durată determinată prin stabilirea unor cerințe minime de natură a garanta aplicarea principiului nediscriminării (Hotărârea din 22 decembrie 2010, Gavieiro Gavieiro și Iglesias Torres, C‑444/09 și C‑456/09, EU:C:2010:819, punctul 47, și Hotărârea din 14 septembrie 2016, de Diego Porras, C‑596/14, EU:C:2016:683, punctul 25, precum și Ordonanța din 21 septembrie 2016, Álvarez Santirso, C‑631/15, EU:C:2016:725, punctul 31).
30 Acordul‑cadru, în special clauza 4 din acesta, urmărește aplicarea principiului nediscriminării în privința lucrătorilor pe durată determinată pentru a împiedica astfel posibilitatea ca un raport de muncă de această natură să fie utilizat de un angajator pentru a‑i priva pe acești lucrători de drepturile recunoscute lucrătorilor pe durată nedeterminată (Hotărârea din 13 septembrie 2007, Del Cerro Alonso, C‑307/05, EU:C:2007:509, punctul 37, Hotărârea din 22 decembrie 2010, Gavieiro Gavieiro și Iglesias Torres, C‑444/09 și C‑456/09, EU:C:2010:819, punctul 48, și Hotărârea din 14 septembrie 2016, de Diego Porras, C‑596/14, EU:C:2016:683, punctul 26, precum și Ordonanța din 21 septembrie 2016, Álvarez Santirso, C‑631/15, EU:C:2016:725, punctul 32).
31 Având în vedere obiectivele urmărite prin acordul‑cadru, clauza 4 din acesta trebuie înțeleasă, așadar, în sensul că exprimă un principiu de drept social al Uniunii care nu poate fi interpretat în mod restrictiv (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 septembrie 2007, Del Cerro Alonso, C‑307/05, EU:C:2007:509, punctul 38, Hotărârea din 22 decembrie 2010, Gavieiro Gavieiro și Iglesias Torres, C‑444/09 și C‑456/09, EU:C:2010:819, punctul 49, și Hotărârea din 14 septembrie 2016, de Diego Porras, C‑596/14, EU:C:2016:683, punctul 27, precum și Ordonanța din 21 septembrie 2016, Álvarez Santirso, C‑631/15, EU:C:2016:725, punctul 33).
32 Astfel, Curtea a decis că criteriul determinant pentru a stabili dacă o măsură intră în sfera „condițiilor de încadrare în muncă” în sensul clauzei 4 punctul 1 din acordul‑cadru este tocmai criteriul încadrării în muncă, și anume raportul de muncă stabilit între un lucrător și angajatorul său (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 decembrie 2013, Carratù, C‑361/12, EU:C:2013:830, punctul 35, și Hotărârea din 14 septembrie 2016, de Diego Porras, C‑596/14, EU:C:2016:683, punctul 28, precum și Ordonanța din 21 septembrie 2016, Álvarez Santirso, C‑631/15, EU:C:2016:725, punctul 34).
33 În această privință este necesar să se constate că reiese din elementele din dosarul prezentat Curții că reducerea la jumătate a timpului de muncă și scăderea salarială care urmează îndeplinesc pe deplin criteriul determinant amintit la punctul anterior din prezenta ordonanță și, prin urmare, trebuie considerate că intră sub incidența noțiunii „condiții de încadrare în muncă”, în sensul clauzei 4 punctul 1 din acordul‑cadru.
34 În sfârșit, rezultă din jurisprudența constantă a Curții că, în ceea ce privește condițiile de încadrare în muncă în sensul clauzei 4 punctul 1 din acordul‑cadru recunoscute lucrătorilor pe durată determinată, acestea nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile lucrătorilor pe durată nedeterminată care se află într‑o situație comparabilă, cu excepția cazului în care un tratament diferențiat între aceste două categorii de lucrători este justificat de motive obiective (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 septembrie 2007, Del Cerro Alonso, C‑307/05, EU:C:2007:509, punctele 42 și 47, Hotărârea din 22 decembrie 2010, Gavieiro Gavieiro și Iglesias Torres, C‑444/09 și C‑456/09, EU:C:2010:819, punctul 53, Hotărârea din 8 septembrie 2011, Rosado Santana, C‑177/10, EU:C:2011:557, punctele 56, 57 și 64, precum și Hotărârea din 14 septembrie 2016, de Diego Porras, C‑596/14, EU:C:2016:683, punctul 34, și Ordonanța din 21 septembrie 2016, Álvarez Santirso, C‑631/15, EU:C:2016:725, punctul 40).
35 În speță este cert că există un tratament diferențiat între cadrele didactice din colegiile universitare angajate în calitate de agenți netitulari și cele angajate cu statut de funcționari, în sensul că doar celor din prima categorie li se impune o reducere la jumătate a timpului de lucru și, prin urmare, a remunerației numai pentru motivul că nu dețin titlul de doctor.
36 Având în vedere inegalitatea constatată, este necesar să se verifice dacă, în primul rând, cadrele didactice din colegiile universitare angajate ca agenți netitulari și cele angajate în calitate de funcționari se află într‑o situație comparabilă.
37 Noțiunea „lucrător pe durată nedeterminată comparabil” este definită în clauza 3 punctul 2 din acordul‑cadru în sensul că corespunde unui „lucrător care are un contract sau un raport de muncă pe durată nedeterminată, în cadrul aceleiași instituții, cu aceeași muncă sau ocupație, ținându‑se seama de calificare sau competențe” (Ordonanța din 21 septembrie 2016, Álvarez Santirso, C‑631/15, EU:C:2016:725, punctul 42).
38 Pentru a aprecia dacă lucrătorii prestează aceeași muncă sau au aceeași ocupație în sensul acordului‑cadru, este necesar ca, în conformitate cu clauza 3 punctul 2 și cu clauza 4 punctul 1 din acordul‑cadru, să se examineze dacă, ținând seama de un ansamblu de factori precum natura muncii, condițiile de formare și condițiile de muncă, se poate considera că acești lucrători se află într‑o situație comparabilă (Hotărârea din 18 octombrie 2012, Valenza și alții, C‑302/11-C‑305/11, EU:C:2012:646, punctul 42, și Hotărârea din 14 septembrie 2016, de Diego Porras, C‑596/14, EU:C:2016:683, punctul 40, precum și Ordonanța din 21 septembrie 2016, Álvarez Santirso, C‑631/15, EU:C:2016:725, punctul 43).
39 Deși, în fond, revine instanței de trimitere sarcina de a stabili dacă în speță cadrele didactice din colegiile universitare angajate ca agenți netitulari și cadrele didactice din colegiile universitare care beneficiază de statutul de funcționar se află într‑o situație comparabilă (a se vedea prin analogie Hotărârea din 8 septembrie 2011, Rosado Santana, C‑177/10, EU:C:2011:557, punctul 67, Hotărârea din 18 octombrie 2012, Valenza și alții, C‑302/11-C‑305/11, EU:C:2012:646, punctul 43, și Hotărârea din 14 septembrie 2016, de Diego Porras, C‑596/14, EU:C:2016:683, punctul 42, precum și Ordonanța din 21 septembrie 2016, Álvarez Santirso, C‑631/15, EU:C:2016:725, punctul 44), reiese cu claritate din indicațiile cuprinse în decizia de trimitere că, pentru fiecare dintre aceste două categorii de cadre didactice, caracteristicile locurilor de muncă ocupate, natura muncii efectuate, atribuțiile încredințate și formarea necesară sunt identice.
40 Prin urmare, este cert că singurul element de natură să diferențieze situația unui cadru didactic din colegiile universitare angajat ca agent netitular de cea a unui cadru didactic similar care beneficiază de statutul de funcționar este natura temporară a raportului de muncă încheiat de cel din prima categorie cu angajatorul său.
41 Întrucât aceste două categorii de cadre didactice se află într‑o situație comparabilă, trebuie să se verifice, în al doilea rând, dacă există un motiv obiectiv, în sensul clauzei 4 punctul 1 din acordul‑cadru, care justifică tratamentul diferențiat constatat la punctul 35 din prezenta ordonanță.
42 În această privință, nu constituie un „motiv obiectiv”, în sensul clauzei 4 punctul 1 din acordul‑cadru, de natură să justifice un tratament diferențiat între lucrătorii pe durată determinată și lucrătorii pe durată nedeterminată, simplul faptul că această diferențiere este prevăzută printr‑o normă generală și abstractă de drept intern, cum ar fi o lege sau o convenție colectivă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 septembrie 2007, Del Cerro Alonso, C‑307/05, EU:C:2007:509, punctul 57, Hotărârea din 22 decembrie 2010, Gavieiro Gavieiro și Iglesias Torres, C‑444/09 și C‑456/09, EU:C:2010:819, punctul 54, Hotărârea din 8 septembrie 2011, Rosado Santana, C‑177/10, EU:C:2011:557, punctul 72, și Hotărârea din 14 septembrie 2016, de Diego Porras, C‑596/14, EU:C:2016:683, punctul 46, precum și Ordonanța din 21 septembrie 2016, Álvarez Santirso, C‑631/15, EU:C:2016:725, punctul 48).
43 Recurgerea doar la natura temporară a muncii personalului din cadrul administrației publice nu poate, prin urmare, să constituie un motiv obiectiv în sensul clauzei 4 punctul 1 din acordul‑cadru (Hotărârea din 22 decembrie 2010, Gavieiro Gavieiro și Iglesias Torres, C‑444/09 și C‑456/09, EU:C:2010:819, punctul 56, Hotărârea din 8 septembrie 2011, Rosado Santana, C‑177/10, EU:C:2011:557, punctul 74, și Hotărârea din 14 septembrie 2016, de Diego Porras, C‑596/14, EU:C:2016:683, punctul 47, precum și Ordonanța din 21 septembrie 2016, Álvarez Santirso, C‑631/15, EU:C:2016:725, punctul 49).
44 Astfel, un tratament o diferențiat în ceea ce privește condițiile de încadrare în muncă între lucrătorii pe durată determinată și lucrătorii pe durată nedeterminată nu poate fi justificat de un criteriu care se referă, în mod general și abstract, chiar la durata raportului de muncă. A admite că natura temporară a unui raport de muncă este suficientă prin ea însăși pentru justificarea unei asemenea diferențe ar lipsi de conținut obiectivele Directivei 1999/70 și ale acordului‑cadru. În loc să amelioreze calitatea muncii pe durată determinată și să promoveze egalitatea de tratament urmărită atât de Directiva 1999/70, cât și de acordul‑cadru, recurgerea la un asemenea criteriu ar conduce la perpetuarea menținerii unei situații defavorabile lucrătorilor pe durată determinată (Hotărârea din 22 decembrie 2010, Gavieiro Gavieiro și Iglesias Torres, C‑444/09 și C‑456/09, EU:C:2010:819, punctul 57, precum și Ordonanța din 21 septembrie 2016, Álvarez Santirso, C‑631/15, EU:C:2016:725, punctul 50).
45 Noțiunea amintită impune astfel ca inegalitatea de tratament constatată să fie justificată de existența unor elemente precise și concrete ce caracterizează condiția de încadrare în muncă în discuție, în contextul specific în care se situează aceasta și în temeiul unor criterii obiective și transparente, pentru a verifica dacă această inegalitate răspunde unei necesități reale, dacă este susceptibilă să asigure îndeplinirea obiectivului urmărit și dacă este necesară pentru realizarea acestui scop. Aceste elemente pot rezulta cu precădere din natura specifică a atribuțiilor pentru îndeplinirea cărora au fost încheiate contractele pe durată determinată și din caracteristicile inerente ale acestor atribuții sau, dacă este cazul, din urmărirea unui obiectiv legitim de politică socială de către un stat membru (Hotărârea din 13 septembrie 2007, Del Cerro Alonso, C‑307/05, EU:C:2007:509, punctele 53 și 58, Hotărârea din 22 decembrie 2010, Gavieiro Gavieiro și Iglesias Torres, C‑444/09 și C‑456/09, EU:C:2010:819, punctul 55, Hotărârea din 8 septembrie 2011, Rosado Santana, C‑177/10, EU:C:2011:557, punctul 73, și Hotărârea din 14 septembrie 2016, de Diego Porras, C‑596/14, EU:C:2016:683, punctul 45, precum și Ordonanța din 21 septembrie 2016, Álvarez Santirso, C‑631/15, EU:C:2016:725, punctul 51).
46 În speță, din decizia de trimitere reiese că UPM consideră că tratamentul diferențiat este justificat de existența unor motive obiective, respectiv împrejurarea că colegiile universitare se confruntă cu restricții bugetare, precum și cu reducerea numărului studenților care se înscriu, motive care i‑ar permite să decidă, pe baza competenței de autoorganizare de care ar dispune, să se reducă la jumătate timpul de muncă al cadrelor didactice din această universitate care au fost angajate în calitate de agenți netitulari.
47 Ținând seama de marja de apreciere de care beneficiază statele membre în privința organizării propriilor administrații publice, acestea pot, în principiu, fără ca Directiva 1999/70 sau acordul‑cadru să fie încălcate, să prevadă condiții de vechime pentru accederea la anumite locuri de muncă, să restrângă accesul la o promovare internă numai la funcționarii de carieră și să impună funcționarilor menționați să facă dovada unei experiențe profesionale corespunzătoare gradului imediat inferior celui care face obiectul procedurii de selecție (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 septembrie 2011, Rosado Santana, C‑177/10, EU:C:2011:557, punctul 76, și Hotărârea din 18 octombrie 2012, Valenza și alții, C‑302/11-C‑305/11, EU:C:2012:646, punctul 57, precum și Ordonanța din 21 septembrie 2016, Álvarez Santirso, C‑631/15, EU:C:2016:725, punctul 53).
48 Totuși, în pofida acestei marje de apreciere, statele membre trebuie să se asigure ca asemenea restricții, care conduc la un tratament diferențiat, să facă obiectul unei aplicări transparente și al unor eventuale controale, întemeiate pe criterii obiective, pentru a împiedica orice excludere a lucrătorilor pe durată determinată numai pentru motivul duratei contractelor sau a raporturilor de muncă ce justifică vechimea în muncă a acestora și experiența lor profesională (a se vedea în acest sens Hotărârea 8 septembrie 2011, Rosado Santana, C‑177/10, EU:C:2011:557, punctul 77, și Hotărârea din 18 octombrie 2012, Valenza și alții, C‑302/11-C‑305/11, EU:C:2012:646, punctul 59, precum și Ordonanța din 21 septembrie 2016, Álvarez Santirso, C‑631/15, EU:C:2016:725, punctul 54).
49 În cazul în care, în cadrul unei proceduri de selecție, un asemenea tratament diferit rezultă din necesitatea de a se ține seama de exigențe obiective referitoare la postul care se intenționează a fi ocupat prin această procedură și care nu au legătură cu durata determinată a raportului de muncă dintre funcționarul temporar și angajatorul său, el poate fi justificat în mod valabil, în sensul clauzei 4 punctele 1 și/sau 4 din acordul‑cadru (Hotărârea din 8 septembrie 2011, Rosado Santana, C‑177/10, EU:C:2011:557, punctul 79, și Hotărârea din 18 octombrie 2012, Valenza și alții, C‑302/11-C‑305/11, EU:C:2012:646, punctul 61, precum și Ordonanța din 21 septembrie 2016, Álvarez Santirso, C‑631/15, EU:C:2016:725, punctul 55).
50 În schimb, aplicarea unei norme generale și abstracte, precum cea în discuție în litigiul principal, care impune o reducere la jumătate a timpului de muncă al cadrelor didactice din colegiile universitare numai pentru motivul că sunt angajate în calitate de agenți netitulari și nu dețin un titlu de doctor, fără să se ia în considerare alte criterii obiective și transparente legate în special de natura sau de obiectul postului în discuție, nu este conformă cu cerințele jurisprudenței amintite în cuprinsul punctelor anterioare din prezenta ordonanță.
51 Astfel, aplicarea unei asemenea norme se întemeiază pe premisa generală potrivit căreia durata determinată a raportului de muncă al cadrelor didactice din colegiile universitare justifică prin ea însăși un tratament diferențiat al acestei categorii de cadre didactice în raport cu cele care beneficiază de statutul de funcționar, în condițiile în care aceste două categorii de cadre didactice ocupă posturi similare. O asemenea premisă este în contradicție cu obiectivele Directivei 1999/70 și ale acordului‑cadru.
52 Această constatare nu poate fi repusă în discuție de argumentul potrivit căruia un tratament diferențiat al agenților netitulari ar fi justificat atât de măsuri de gestionare a corpului didactic universitar, cât și de restricțiile bugetare impuse de statul membru în cauză, în condițiile în care Curtea a statuat deja că considerente de ordin bugetar, inclusiv cele întemeiate pe necesitatea de a asigura gestionarea riguroasă a personalului, nu pot justifica o discriminare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 octombrie 2003, Schönheit și Becker, C‑4/02 și C‑5/02, EU:C:2003:583, punctul 85, precum și Hotărârea din 22 aprilie 2010, Zentralbetriebsrat der Landeskrankenhäuser Tirols, C‑486/08, EU:C:2010:215, punctul 46).
53 În acest sens, deși considerente de ordin bugetar pot sta la baza unor opțiuni de politică socială ale unui stat membru și pot influența natura sau întinderea măsurilor pe care acesta dorește să le adopte, ele nu constituie totuși în sine un obiectiv urmărit de această politică și, prin urmare, nu pot justifica aplicarea unei reglementări naționale care conduce la un tratament diferențiat în defavoarea lucrătorilor pe durată determinată (a se vedea prin analogie Hotărârea din 24 octombrie 2013, Thiele Meneses, C‑220/12, EU:C:2013:683, punctul 43, Hotărârea din 26 noiembrie 2014, Mascolo și alții, C‑22/13, C‑61/13-C‑63/13 și C‑418/13, EU:C:2014:2401, punctul 110, precum și Ordonanța din 21 septembrie 2016, Popescu, C‑614/15, EU:C:2016:726, punctul 63).
54 Din această perspectivă, nici argumentele invocate de UPM privind gestionarea personalului din universități, precum și restricțiile bugetare nu se întemeiază pe criterii obiective și transparente. În plus, aceste argumente sunt contrazise de fapte, după cum a arătat chiar instanța de trimitere, având în vedere că nevoile serviciilor în cauză au rămas neschimbate, iar anunțurile recente pentru ocuparea posturilor cu normă întreagă dovedesc contrariul.
55 În sfârșit, trebuie să se adauge că clauza 4 punctul 1 din acordul‑cadru este necondiționată și suficient de precisă pentru a putea fi invocată în fața unei instanțe naționale de către particulari împotriva statului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 decembrie 2010, Gavieiro Gavieiro și Iglesias Torres, C‑444/09 și C‑456/09, EU:C:2010:819, punctele 78-83, și Hotărârea din 8 septembrie 2011, Rosado Santana, C‑177/10, EU:C:2011:557, punctul 56, precum și Ordonanța din 21 septembrie 2016, Álvarez Santirso, C‑631/15, EU:C:2016:725, punctul 59).
56 Ținând seama de ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la întrebările adresate că clauza 4 punctul 1 din acordul‑cadru trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care permite administrațiilor competente din statul membru în cauză să reducă la jumătate, în cadrul măsurilor de restructurare a organizării universităților, timpul de muncă al cadrelor didactice din colegiile universitare angajate ca agenți netitulari, din cauza faptului că nu dețin titlul de doctor, în condițiile în care cadrele didactice din colegiile universitare care au calitatea de funcționari, dar care nu dețin, nici ele, un titlu de doctor nu fac obiectul aceleiași măsuri.
Cu privire la cheltuielile de judecată
57 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a zecea) declară:
Clauza 4 punctul 1 din Acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată încheiat la 18 martie 1999, anexat la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care permite administrațiilor competente din statul membru în cauză să reducă la jumătate, în cadrul măsurilor de restructurare a organizării universităților, timpul de muncă al cadrelor didactice din colegiile universitare angajate ca agenți netitulari, din cauza faptului că nu dețin titlul de doctor, în condițiile în care cadrele didactice din colegiile universitare care au calitatea de funcționari, dar care nu dețin, nici ele, un titlu de doctor nu fac obiectul aceleiași măsuri.
Semnături