ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE
(Camera a treia)
30 mai 2013
Cauza F‑102/11
Luigi Marcuccio
împotriva
Comisiei Europene
„Funcție publică – Articolul 34 alineatele (1) și (6) din Regulamentul de procedură – Cerere introductivă depusă prin fax în termenul de introducere a acțiunii – Semnătură olografă pe cererea trimisă prin fax diferită de cea care figurează pe originalul cererii introductive trimis prin poștă – Tardivitatea acțiunii – Inadmisibilitate vădită”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care domnul Marcuccio solicită, în esență, anularea deciziei din 22 decembrie 2010 prin care Comisia Europeană a respins cererea sa de plată a cheltuielilor de călătorie pentru anii 2005-2010, depusă în temeiul articolului 8 din anexa VII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”). Depunerea prin poștă a originalului cererii introductive a fost precedată de trimiterea prin fax, la 10 octombrie 2011, a unui document prezentat ca fiind copia originalului cererii introductive.
Decizia: Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Domnul Marcuccio suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de Comisie.
Sumarul ordonanței
1. Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Semnătură olografă a unui avocat – Normă esențială de strictă aplicare – Inexistență – Inadmisibilitate
[Statutul Curții de Justiție, art. 19 al treilea paragraf, art. 21 primul paragraf și anexa I, art. 7 alin (1); Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 34 alin. (1)]
2. Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Cerere introductivă depusă prin fax în termenul de introducere a acțiunii – Semnătură olografă diferită de cea care figurează pe originalul cererii introductive trimis prin poștă – Consecință – Neluarea în considerare a datei primirii faxului pentru aprecierea respectării termenului de introducere a acțiunii
[Statutul Curții de Justiție, art. 45 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 34 alin. (1) și (6); Statutul funcționarilor, art. 91 alin. (3)]
1. Rezultă din articolul 19 al treilea paragraf și din articolul 21 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție, aplicabile procedurii în fața Tribunalului Funcției Publice în temeiul articolului 7 alineatul (1) din anexa I la acest statut, că orice reclamant trebuie să fie reprezentat de o persoană abilitată în acest scop și că instanțele Uniunii nu pot fi sesizate în mod valabil decât printr‑o cerere introductivă semnată de aceasta. Nici Statutul Curții, nici Regulamentul de procedură al Tribunalului nu prevăd nicio derogare sau excepție de la această obligație.
Așadar, datorită importanței fundamentale a rolului avocatului în calitate de auxiliar al justiției în procedurile jurisdicționale în fața Tribunalului, articolul 34 alineatul (1) din Regulamentul de procedură prevede că originalul oricărui act de procedură trebuie să fie semnat de către reprezentantul părții. Astfel, prin aplicarea semnăturii, acesta își asumă răspunderea întocmirii și a conținutului cererii introductive și, în calitate de auxiliar al justiției, îndeplinește rolul esențial pe care i‑l conferă Statutul Curții de Justiție și Regulamentul de procedură al Tribunalului, permițând astfel, prin exercitarea atribuțiilor sale, accesul reclamantului la Tribunal.
Astfel, cerința unei semnături olografe garantează, în scopul securității juridice, autenticitatea cererii introductive și exclude riscul ca aceasta să nu fie întocmită în realitate de autorul abilitat în acest sens. Prin urmare, această cerință trebuie să fie considerată drept o normă esențială de formă și să facă obiectul unei aplicări stricte, nerespectarea sa determinând inadmisibilitatea acțiunii.
(a se vedea punctele 22-24)
Trimitere la:
Curte: 15 martie 1984, Vaupel/Curtea de Justiție, 131/83, punctul 8; 5 decembrie 1996, Lopes/Curtea de Justiție, C‑174/96 P, punctul 8
Tribunalul de Primă Instanță: 23 mai 2007, Parlamentul European/Eistrup, T‑223/06 P, punctele 50 și 51
2. În cadrul contenciosului funcției publice a Uniunii, pentru depunerea potrivit cerințelor legale a oricărui act de procedură, dispozițiile articolului 34 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, în special alineatele (1) și (6), impun reprezentantului părții vizate să semneze olograf originalul actului de procedură, care este transmis prin fax și care trebuie, în termen de maximum 10 zile, să fie depus material la grefa Tribunalului, fie prin poștă, fie direct. Altfel spus, pentru depunerea originalului oricărui act de procedură în termenele impuse, articolul 34 sus‑menționat nu permite reprezentantului părții vizate să aplice două semnături olografe distincte, chiar autentice, una pe documentul transmis grefei Tribunalului prin fax și cealaltă pe originalul care va fi trimis prin poștă sau depus direct la grefă.
În aceste condiții, în cazul în care originalul actului care este depus material la grefă în termen de zece zile de la transmiterea la Tribunalul Funcției Publice a copiei sale prin fax nu poartă aceeași semnătură ca și cea care figurează pe documentul transmis prin fax, trebuie să se constate că la grefa Tribunalului au fost primite două acte de procedură distincte, fiecare purtând o semnătură proprie, chiar dacă ambele au fost aplicate de aceeași persoană. Din moment ce transmiterea textului trimis prin fax nu îndeplinește condițiile de securitate juridică impuse de articolul 34 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, data transmiterii documentului trimis prin fax nu poate fi luată în considerare la analiza respectării termenului de introducere a acțiunii.
Pe de altă parte, termenul de introducere a acțiunii este stabilit de articolul 91 alineatul (3) din statut, la care se adaugă termenul pentru considerente de distanță prevăzut la articolul 45 primul paragraf din statutul Curții. Regulamentul de procedură al Tribunalului nu poate deroga de la aceste dispoziții. În consecință, trebuie ca originalul cererii introductive să fie întocmit până la expirarea acestui termen. Din acest punct de vedere, trimiterea prin fax nu este numai un mod de transmitere, ci permite și să se dovedească faptul că originalul cererii transmis după expirarea termenului fusese deja redactat în interiorul termenului sus‑menționat.
(a se vedea punctele 25-27)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 21 februarie 2013, Marcuccio/Comisia, F‑113/11, punctul 22