HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera a doua)

12 martie 2009

Cauza F‑4/08

Johannes Hambura

împotriva

Parlamentului European

„Funcţie publică – Agenţi temporari – Recrutare – Procedură de selecţie – Neadmitere – Aviz de recrutare PE/95/S – Neutilizarea actului de candidatură cuprins în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene – Admisibilitate – Procedură administrativă prealabilă”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Hambura solicită anularea deciziei Parlamentului European din 5 decembrie 2007 de respingere a candidaturii sale în calitate de agent temporar pentru postul de medic care a făcut obiectul avizului de recrutare PE/95/S (JO C 244 A, 18 octombrie 2007, p. 5)

Decizia: Respinge acțiunea. Obligă reclamantul la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Concurs – Condiţii de admitere – Stabilire în anunțul de concurs – Puterea de apreciere a administrației

(Statutul funcționarilor, anexa III)

2.      Procedură – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Expunere detaliată a motivelor și a argumentelor invocate în fața Tribunalului Funcției Publice

[Statutul Curții de Justiție, art. 21 primul paragraf și anexa I, art. 7 alin. (3); Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 35 alin. (1) lit. (e)]

1.      Fără a aduce atingere puterii sale de apreciere, comisia de evaluare este ținută de textul și în special de condițiile de admitere stabilite în anunțul de concurs. În principiu, situația este aceeași pentru administrație, care este astfel obligată să respecte condițiile de admitere a actelor de candidatură, în caz contrar fiind încălcat principiul egalității de tratament.

(a se vedea punctul 46)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 25 martie 2004, Petrich/Comisia, T‑145/02, RecFP, p. I‑A‑101 și II-447, punctul 34

Tribunalul Funcției Publice: 11 iulie 2006, Tas/Comisia, F‑12/05, RecFP, p. I‑A‑1-79 și II‑A-1-285, punctul 43

2.      Potrivit articolului 35 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, cererea introductivă trebuie să cuprindă expunerea motivelor și a argumentelor de fapt și de drept invocate. Aceste elemente trebuie să fie suficient de clare și de precise pentru a‑i permite pârâtului să își pregătească apărarea, iar Tribunalului, să se pronunțe asupra acțiunii, dacă este cazul, fără alte informații. În vederea garantării securității juridice și a bunei administrări a justiției, este necesar, pentru ca o acțiune să fie admisibilă, ca elementele esențiale de fapt și de drept pe care aceasta se întemeiază să rezulte în mod coerent și comprehensibil din chiar textul cererii introductive. Aceasta este situația cu atât mai mult cu cât, potrivit articolului 7 alineatul (3) din anexa I la Statutul Curții de Justiție, faza scrisă a procedurii în fața Tribunalului Funcției Publice nu cuprinde în principiu, cu excepția unei decizii contrare a Tribunalului, decât un singur schimb de memorii. Această ultimă particularitate a procedurii în fața Tribunalului Funcției Publice explică faptul că, spre deosebire de ceea ce este prevăzut pentru procedurile în fața Tribunalului de Primă Instanță sau a Curții de Justiție, potrivit articolului 21 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție, expunerea motivelor și a argumentelor în cererea introductivă nu poate fi sumară. O astfel de flexibilitate ar avea ca efect, în practică, lipsirea normei speciale și ulterioare prevăzute în anexa la Statutul Curții de Justiție de o mare parte din utilitatea sa.

(a se vedea punctele 49 și 50)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 28 aprilie 1993, De Hoe/Comisia, T‑85/92, Rec., p. II‑523, punctul 20; 21 mai 1999, Asia Motor France și alții/Comisia, T‑154/98, Rec., p. II‑1703, punctul 42; 15 iunie 1999, Ismeri Europa/Curtea de Conturi, T‑277/97, Rec., p. II‑1825, punctul 29

Tribunalul Funcției Publice: 26 iunie 2008, Nijs/Curtea de Conturi, F‑1/08, RepFP, p. I‑A‑1-0000 și II‑A-1-0000, punctul 25, care face obiectul unui recurs aflat pe rolul Tribunalului de Primă Instanță, cauza T‑376/08 P