HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a treia)

13 aprilie 2011

Cauza F‑30/09


Dhikra Chaouch

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Remunerație – Indemnizație de instalare – Stabilirea drepturilor – Intrare în funcție în calitate de funcționar stagiar – Luare în considerare a unei schimbări a reședinței după titularizare – Obligația de stabilire a reședinței ce revine unui funcționar în temeiul articolului 20 din statut”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA prin care doamna Chaouch solicită, în esență, anularea deciziei Comisiei prin care i se refuză acordarea indemnizației de instalare

Decizia: Respinge acțiunea reclamantei. Reclamanta suportă toate cheltuielile de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Rambursarea cheltuielilor – Indemnizație de instalare – Condiții de acordare

(Statutul funcționarilor, art. 20; anexa VII, art. 5)

2.      Funcționari – Rambursarea cheltuielilor – Indemnizație de instalare – Condiții de acordare

(Statutul funcționarilor, art. 20; anexa VII, art. 5)

1.      Pentru ca un funcționar să beneficieze de indemnizația de instalare trebuie să îndeplinească trei condiții cumulative. În primul rând, trebuie să fie funcționar titular. Trebuie de asemenea să justifice faptul că a fost obligat să își schimbe reședința pentru a îndeplini obligațiile prevăzute la articolul 20 din statut. Această ultimă condiție este compusă la rândul ei din două condiții, pe o parte, obligația de a‑și schimba reședința din cauza dificultăților cauzate exercitării atribuțiilor sale de distanța dintre reședința sa și locul de repartizare și, pe de altă parte, justificarea schimbării efective a reședinței.

(a se vedea punctul 55)

2.      În ceea ce privește trimiterea din cadrul articolului 5 din anexa VII la statut la articolul 20 din statut, este clar că trebuie să se aplice aceleași criterii de apreciere, pe de o parte, pentru a determina dacă un funcționar este sau nu este „obligat să își schimbe domiciliul” pentru a putea beneficia de indemnizația de instalare și, pe de altă parte, pentru a determina dacă un funcționar respectă sau nu respectă obligațiile legate de reședință care îi revin în temeiul articolului 20 din statut, în special faptul de a avea reședința „la o distanță de [locul său de repartizare] care să nu îi afecteze exercitarea atribuțiilor”.

Utilizarea acelorași criterii de apreciere pentru aplicarea, pe de o parte, a articolului 5 din anexa VII la statut și, pe de altă parte, a articolului 20 din statut presupune, prin urmare, riscul că adoptarea unei abordări favorabile drepturilor anumitor funcționari care doresc să beneficieze de indemnizația de instalare ar avea drept consecință automată să impună altor funcționari, aflați într‑o situație comparabilă, dar care preferă, dimpotrivă, să rămână la o anumită distanță de locul lor de repartizare, să își schimbe locul de reședință.

În plus, atât dispozițiile articolului 20 din statut, cât și cele ale articolului 5 din anexa VII la statut prevăd că funcționarul este „obligat” să își schimbe reședința, ceea ce implică o necesitate și restrânge marja de manevră a administrației. Prin urmare, aceasta nu poate să acorde indemnizația de instalare decât atunci când este evident că exercitarea atribuțiilor este afectată de distanța care separă locul de reședință al funcționarului de locul său de repartizare.

În sfârșit, legiuitorul nu a intenționat să stabilească limite spațiale, stabilite în kilometri, cum este cazul, de exemplu, în materia indemnizației de reinstalare. Prin urmare, deși îi revine administrației, iar ulterior instanței, în cazul formulării unei acțiuni, să se întemeieze în esență, în aprecierea sa, pe distanța în kilometri care separă reședința funcționarului de locul său de repartizare, nu este totuși exclus ca și împrejurări de fapt din fiecare caz, cum sunt, de exemplu, dificultățile concrete întâlnite pentru efectuarea traseului zilnic dintre locul de reședință și locul de repartizare, să fie luate în considerare pentru a stabili dacă distanța în cauză „nu îi afecte[ază] exercitarea atribuțiilor”.

(a se vedea punctele 60-63)