Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio (Italia) la 29 mai 2019 – Irideos SpA/Poste Italiane SpA

(Cauza C-419/19)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Irideos SpA

Pârâtă: Poste Italiane SpA

Întrebările preliminare

Având în vedere caracteristicile menționate anterior, societatea Poste Italiane S.p.A. trebuie să fie calificată „organism de drept public” în sensul articolului 3 alineatul 1 litera d) din Decretul legislativ nr. 50 din 2016 și al directivelor relevante ale Uniunii (2014/23/UE¹ , 2014/24/UE² și 2014/25/UE³ )?

Societatea menționată este ținută să organizeze proceduri de achiziții publice numai pentru atribuirea contractelor care au legătură directă cu activitatea pe care o desfășoară în sectoarele speciale, prevăzute de Directiva 2014/25/UE, în calitate de entitate contractantă, în privința căreia aceeași natură de organism de drept public ar trebui considerată absorbită în normele din partea II din Codul achizițiilor publice, dispunând în schimb de autonomie contractuală deplină și fiind supusă exclusiv normelor de drept privat pentru activitățile contractuale care nu privesc în sens strict sectoarele respective, ținând seama de principiile enunțate în considerentul (21) al Directivei 2014/23/UE și la articolul 16 din aceasta (Curtea de Casație, Secțiile Unite, nr. 4899 din 2018, citată anterior și pentru ultima parte, Consiliul de Stat, Plen, nr. 16 din 2011, citată anterior)?

În schimb, pentru contractele care trebuie considerate fără legătură cu materia specifică sectoarelor speciale, aceeași societate, atunci când îndeplinește cerințele referitoare la organismele de drept public, rămâne supusă dispozițiilor Directivei generale 2014/24/UE (și, prin urmare, normelor privind achizițiile publice), chiar și în cazul în care desfășoară activități cu caracter comercial și în regim de concurență, în condițiile în care a evoluat în raport cu momentul în care a fost înființată, astfel cum rezultă din Hotărârea din 10 aprilie 2008, Ing. Aigner (C-393/06, EU:C:2008:213), Directiva 2014/24/UE excluzând o interpretare diferită pentru contractele încheiate de autoritățile contractante? Considerentul (21) al Directivei 2014/23/UE și articolul 16 din aceasta, pe de altă parte, impun doar o prezumție pentru a exclude natura de organism de drept public pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea în condiții normale de piață, întrucât, în orice caz, este clară, în baza coroborării dispozițiilor menționate, referirea cu prioritate la momentul înființării organismului, atunci când acesta din urmă este destinat să răspundă „nevoilor de interes general” (în speță, existente și încă prezente)?

Indiferent de situație, în unități în care se desfășoară atât activități inerente serviciului special, cât și activități fără legătură cu acesta, noțiunea de „caracter instrumental” – în ceea ce privește serviciul de interes public special – trebuie interpretată într-un mod nerestrictiv (astfel cum s-a pronunțat până în prezent jurisprudența națională, în conformitate cu hotărârea nr. 16 din 2011 a Plenului Consiliului de Stat), în condițiile în care unei asemenea interpretări i se opun principiile enunțate de considerentul (16), precum și de articolele 6 și 13 din Directiva 2014/25/UE, care, pentru identificarea normelor aplicabile, face referire la noțiunea de „destinație” a uneia dintre activitățile reglementate de Codul achizițiilor publice? Prin urmare, trebuie să se clarifice dacă toate activitățile utile acestui sector din punct de vedere funcțional pot fi „destinate” - conform intențiilor autorității contractante (prin urmare, inclusiv contracte de întreținere obișnuită și extraordinară, curățenie, mobilier, precum și servicii de pază și de custodie a birourilor sau alte forme de utilizare a acestora din urmă, dacă sunt înțelese ca servicii pentru clienți) - sectorului special de referință, chiar și prin metodele obligatorii atenuate, proprii sectoarelor excluse, fiind efectiv privatizate numai activitățile „străine”, pe care entitatea publică sau privată le poate exercita liber în domenii complet diferite, conform unei reglementări care ține exclusiv de codul civil și de competența instanțelor de drept comun (serviciul bancar prestat de Poste Italiane, de exemplu, pentru ceea ce ne interesează aici, face cu siguranță parte din acest tip de activități, însă nu s-ar putea spune același lucru în ceea ce privește furnizarea și utilizarea instrumentelor de comunicare electronică, dacă sunt puse în slujba întregului domeniu de activitate al grupului, deși sunt necesare în mod special tocmai pentru activitatea bancară). Cu toate acestea, pare util să se sublinieze „dezechilibrul”, produs de interpretarea restrictivă din prezent, întrucât introduce în gestionarea sectoarelor similare sau învecinate reguli complet diferite pentru atribuirea de lucrări sau de servicii: pe de o parte, garanțiile detaliate impuse de Codul [achizițiilor publice] de identificare a celuilalt contractant, pe de altă parte, autonomia contractuală deplină a întreprinzătorului, liber să procedeze la negocieri în funcție exclusiv de interesele sale economice, fără niciuna dintre garanțiile de transparență impuse pentru sectoarele speciale și pentru cele excluse.

În sfârșit, lansarea unei proceduri de achiziții - cu formele de publicitate prevăzute la nivel național și comunitar - în conformitate cu Codul achizițiilor publice poate fi relevantă pentru identificarea domeniului căruia îi este destinat contractul sau pentru legătura acestuia din urmă cu sectorul special de referință, în conformitate cu noțiunea mai largă de „caracter instrumental”, menționată în întrebarea anterioară nr. [4)]?, sau - în subsidiar, excepția de necompetență a instanței de contencios administrativ ridicată de aceeași entitate care a lansat această procedură de licitație sau de entitățile care au participat cu succes la respectiva procedură poate fi considerată un abuz de drept în sensul articolului 54 din Carta [drepturilor fundamentale a Uniunii Europene], fiind un comportament care - deși nu poate afecta prin el însuși repartizarea competenței (a se vedea, de asemenea, în acest sens, Plenul Consiliului de Stat., nr. 16 din 2011, citată anterior)  - are relevanță cel puțin în ceea ce privește despăgubirile și cheltuielile de judecată aferente procedurii, întrucât încalcă așteptările legitime ale participanților la cererea de ofertă respectivă, în cazul în care nu sunt adjudecatari sau nu formulează acțiune în justiție?

____________

¹     Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO 2014, L 94, p. 1).

²     Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO 2014, L 94, p. 65).

³     Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ (JO 2014, L 94, p. 243).