Cauza C‑354/13
Fag og Arbejde (FOA)
împotriva
Kommunernes Landsforening (KL)
(cerere de decizie preliminară
formulată de Retten i Kolding)
„Trimitere preliminară – Politica socială – Concediere – Motiv – Obezitatea lucrătorului – Principiul general al nediscriminării pe motive de obezitate – Inexistență – Directiva 2000/78/CE – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – Interzicerea oricărei discriminări pe motive de handicap – Existența unui «handicap»”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 18 decembrie 2014
1. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Egalitate de tratament – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – Directiva 2000/78 – Interzicerea discriminării – Întindere – Discriminare pe motive de obezitate – Excludere – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Domeniu de aplicare – Concediere pretins întemeiată pe obezitate – Excludere
(art. 10 TFUE și 19 TFUE; Directiva 2000/78 a Consiliului, art. 1)
2. Politică socială – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – Directiva 2000/78 – Interzicerea discriminării pe motive de handicap – Noțiunea de handicap – Obezitatea unui lucrător care nu poate sau nu poate decât într‑o măsură limitată să își exercite activitatea un timp îndelungat – Includere
[Directiva 2000/78 a Consiliului, considerentul (16) și art. 1 și 5]
1. Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că nu consacră un principiu general al nediscriminării pe motive de obezitate, ca atare, în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
În această privință, trebuie constatat că nicio dispoziție din Tratatele UE și FUE nu cuprinde o interdicție privind discriminarea pe motive de obezitate ca atare. Mai precis, nici articolul 10 TFUE, nici articolul 19 TFUE nu se referă la obezitate.
În plus, nici dreptul derivat al Uniunii nu consacră un principiu al discriminării pe motive de obezitate în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă. În special, Directiva 2000/78 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă nu menționează obezitatea ca motiv de discriminare. Or, domeniul de aplicare al Directivei 2000/78 nu trebuie extins prin analogie dincolo de discriminările întemeiate pe motivele enumerate în mod exhaustiv la articolul 1 din aceasta. În consecință, obezitatea ca atare nu poate fi considerată un motiv care să se adauge celor în temeiul cărora Directiva 2000/78 interzice orice discriminare.
În sfârșit, nici dispozițiile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu au vocație să se aplice unei situații referitoare la o concediere pretins întemeiată pe obezitate.
(a se vedea punctele 33 și 35-40 și dispozitiv 1)
2. Directiva 2000/78 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretată în sensul că starea de obezitate a unui lucrător constituie un handicap, în sensul acestei directive, în cazul în care această stare cauzează o limitare care rezultă în special din afecțiuni fizice, mentale sau psihice pe termen lung, a căror interacțiune cu diferite bariere poate împiedica participarea deplină și efectivă a persoanei în cauză la viața profesională în condiții de egalitate cu ceilalți lucrători.
Astfel, în primul rând, a admite că directiva respectivă se poate aplica în funcție de originea handicapului ar contraveni însuși scopului acesteia, care este acela de a asigura egalitatea de tratament.
Pe de altă parte, definiția noțiunii de handicap în sensul articolului 1 din Directiva 2000/78 precedă stabilirea și aprecierea măsurilor de amenajare corespunzătoare prevăzute la articolul 5 din aceasta. Conform considerentului (16) al respectivei directive, asemenea măsuri urmăresc să țină seama de nevoile persoanelor cu handicap și sunt, așadar, consecința, iar nu elementul constitutiv, al noțiunii de handicap. Prin urmare, simpla împrejurare că astfel de măsuri de amenajare nu ar fi fost luate în privința unei persoane nu este suficientă pentru a considera că aceasta nu ar putea fi o persoană cu handicap în sensul directivei menționate.
În plus, starea de obezitate nu constituie, ca atare, un handicap în sensul Directivei 2000/78. În schimb, în cazul în care, în anumite circumstanțe, această stare cauzează o limitare care rezultă în special din afecțiuni fizice, mentale sau psihice, a căror interacțiune cu diferite bariere poate împiedica participarea deplină și efectivă a lucrătorului la viața profesională în condiții de egalitate cu ceilalți lucrători, și această limitare este de lungă durată, o astfel de stare poate intra în sfera noțiunii de handicap în sensul Directivei 2000/78.
Aceasta ar fi situația, printre altele, în cazul în care obezitatea lucrătorului ar împiedica participarea deplină și efectivă a acestuia la viața profesională în condiții de egalitate cu ceilalți lucrători din cauza unei mobilități reduse sau a apariției, la această persoană, a unor patologii care o împiedică să își îndeplinească munca sau care îngreunează exercitarea activității sale profesionale.
(a se vedea punctele 55, 57-60 și 64 și dispozitiv 2)