Cauza C‑681/13
Diageo Brands BV
împotriva
Simiramida-04 EOOD
(cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden)
„Trimitere preliminară – Cooperare judiciară în materie civilă – Regulamentul (CE) nr. 44/2001 – Recunoașterea și executarea hotărârilor – Motive de refuz – Încălcarea ordinii publice a statului solicitat – Decizie care provine de la o instanță din alt stat membru, contrară dreptului Uniunii în materia mărcilor – Directiva 2004/48/CE – Respectarea drepturilor de proprietate intelectuală – Cheltuieli de judecată”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 16 iulie 2015
1. Procedură jurisdicțională – Procedură orală – Redeschidere – Condiții
(art. 252 al doilea paragraf TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 23; Regulamentul de procedură al Curții, art. 83)
2. Cooperare judiciară în materie civilă – Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială – Regulamentul nr. 44/2001 – Recunoașterea și executarea hotărârilor – Motive de refuz – Încălcarea ordinii publice a statului solicitat – Condiții – Apreciere de către instanța solicitată – Limite – Control exercitat de Curte
(Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului, art. 34 pct. 1 și art. 36)
3. Cooperare judiciară în materie civilă – Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială – Regulamentul nr. 44/2001 – Recunoașterea și executarea hotărârilor – Motive de refuz – Încălcarea ordinii publice a statului solicitat – Condiții – Inexistență
[Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului, art. 34 pct. 1; Directiva 89/104 a Consiliului, art. 5 alin. (3)]
4. Apropierea legislațiilor – Respectarea drepturilor de proprietate intelectuală – Directiva 2004/48 – Domeniu de aplicare – Acțiune în repararea prejudiciului cauzat de un sechestru dispus și ulterior anulat – Includere
(Directiva 2004/48 a Parlamentului European și a Consiliului)
5. Apropierea legislațiilor – Respectarea drepturilor de proprietate intelectuală – Directiva 2004/48 – Cheltuieli de judecată – Noțiune – Cheltuieli efectuate în cursul unei proceduri care implică recunoașterea unei hotărâri pronunțate în alt stat membru – Includere
(Directiva 2004/48 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 14)
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 34-37)
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 40-44)
3. Articolul 34 punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că faptul că o hotărâre pronunțată într-un stat membru este contrară dreptului Uniunii nu justifică nerecunoașterea acestei hotărâri în alt stat membru, pentru motivul că încalcă ordinea publică a acestui stat, în cazul în care eroarea de drept invocată nu constituie o încălcare vădită a unei norme de drept considerate esențială în ordinea juridică a Uniunii și, așadar, în cea a statului membru solicitat sau a unui drept recunoscut ca fundamental în aceste ordini juridice. Nu aceasta este situația unei erori care afectează aplicarea unei dispoziții precum articolul 5 alineatul (3) din Prima directivă 89/104 privind mărcile, astfel cum a fost modificată prin Acordul privind Spațiul Economic European.
În această privință, respectivul articol 5 alineatul (3) din Directiva 89/104 face parte dintr-o directivă de armonizare minimă care are ca obiect apropierea parțială a legislațiilor disparate ale statelor membre în materia mărcilor. Nu se poate deduce că o eroare în aplicarea acestei directive ar încălca în mod inacceptabil ordinea juridică a Uniunii, întrucât ar aduce atingere unui principiu fundamental al acesteia.
În plus, cu ocazia verificării eventualei existențe a unei încălcări vădite a ordinii publice a statului solicitat, instanța acestui stat trebuie să țină seama de faptul că, cu excepția unor circumstanțe speciale care fac prea dificilă sau imposibilă exercitarea căilor de atac în statul membru de origine, justițiabilii trebuie să exercite în acest stat membru toate căile de atac disponibile pentru a preveni în amonte o astfel de încălcare. Astfel, regimul de recunoaștere și de executare prevăzut de Regulamentul nr. 44/2001 este întemeiat pe încrederea reciprocă în justiție în cadrul Uniunii. Această încredere pe care statele membre o acordă reciproc sistemelor lor juridice și instituțiilor lor judiciare este cea care permite să se considere că, în cazul unei aplicări eronate a dreptului național sau a dreptului Uniunii, sistemul de căi de atac instituit în fiecare stat membru, completat de mecanismul trimiterii preliminare prevăzut la articolul 267 TFUE, furnizează justițiabililor o garanție suficientă.
(a se vedea punctele 48-52, 63, 64 și 68 și dispozitiv 1)
4. Dispozițiile Directivei 2004/48 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală nu urmăresc să reglementeze toate aspectele legate de drepturile de proprietate intelectuală, ci doar pe cele care sunt inerente, pe de o parte, respectării acestor drepturi și, pe de altă parte, încălcărilor acestora din urmă, impunând existența unor căi legale eficace, destinate să prevină, să pună capăt sau să remedieze orice încălcare a unui drept de proprietate intelectuală existent. Potrivit măsurilor, procedurilor și mijloacelor de reparație prevăzute de Directiva 2004/48, căile legale destinate să asigure protecția drepturilor de proprietate intelectuală sunt completate de acțiuni în reparație strâns legate de acestea. Astfel, o procedură care are ca obiect repararea unui prejudiciu cauzat de un sechestru care, mai întâi, a fost dispus de autoritățile judiciare ale unui stat membru în scopul de a preveni o încălcare iminentă a unui drept de proprietate intelectuală, iar ulterior a fost anulat de aceleași autorități pentru motivul că nu a fost stabilită existența unei încălcări constituie corolarul acțiunii introduse de titularul dreptului de proprietate intelectuală în scopul de a obține pronunțarea unei măsuri cu efect imediat care i‑a permis să prevină orice eventuală încălcare a dreptului său, fără să aștepte o hotărâre pe fondul cauzei. O astfel de acțiune în reparație corespunde garanțiilor prevăzute de această directivă în favoarea pârâtului în schimbul adoptării unei măsuri provizorii care i‑a afectat interesele. Rezultă că o asemenea procedură intră în domeniul de aplicare al Directivei 2004/48.
(a se vedea punctele 73-76)
5. Articolul 14 din Directiva 2004/48 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală trebuie să fie interpretat în sensul că se aplică cheltuielilor de judecată efectuate de părți în cadrul unei acțiuni în despăgubire introduse într‑un stat membru pentru repararea unui prejudiciu cauzat de un sechestru aplicat în alt stat membru, având ca obiect prevenirea încălcării unui drept de proprietate intelectuală, atunci când, în cadrul acțiunii respective, se pune problema recunoașterii unei hotărâri pronunțate în acest alt stat membru, prin care se constată caracterul nejustificat al acestui sechestru.
Astfel, având în vedere, pe de o parte, obiectivul acestei directive, care urmărește consolidarea nivelului de protecție a proprietății intelectuale, evitându‑se ca o persoană prejudiciată să fie descurajată să inițieze o procedură judiciară în vederea protejării drepturilor sale, și, pe de altă parte, formularea largă și generală a articolului 14, care se referă la partea care a obținut câștig de cauză și la partea care a pierdut, fără a adăuga precizări și fără a stabili limite cu privire la natura procedurii căreia trebuie să i se aplice norma pe care o edictează, trebuie să se considere că această dispoziție este aplicabilă cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul oricărei proceduri care intră în domeniul de aplicare al acestei directive.
(a se vedea punctele 77, 78 și 80 și dispozitiv 2)