Cauza C‑202/13

The Queen, la cererea: Sean Ambrose McCarthy și alții

împotriva

Secretary of State for the Home Department

[cerere de decizie preliminară formulată de High Court of Justice (England & Wales), Queen’s Bench Division (Administrative Court)]

„Cetățenia Uniunii – Directiva 2004/38/CE – Dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul unui stat membru pentru cetățenii Uniunii și membrii familiei acestora – Dreptul de intrare – Resortisant al unui stat terț, membru al familiei unui cetățean al Uniunii, care posedă un permis de ședere eliberat de un stat membru – Legislație națională care condiționează intrarea pe teritoriul național de obținerea prealabilă a unui permis de intrare – Articolul 35 din Directiva 2004/38/CE – Articolul 1 din Protocolul (nr. 20) privind aplicarea anumitor aspecte ale articolului 26 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în Regatul Unit și în Irlanda”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 18 decembrie 2014

1.        Cetățenia Uniunii – Dreptul de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre – Directiva 2004/38 – Beneficiari – Membri ai familiei unui cetățean al Uniunii resortisanți ai unor țări terțe – Condiție – Cetățean al Uniunii care și‑a exercitat dreptul de liberă circulație

[Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 alin. (1)]

2.        Cetățenia Uniunii – Dreptul de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre – Directiva 2004/38 – Dreptul de intrare și de ședere al resortisanților unor țări terțe, membri ai familiei unui cetățean la Uniunii – Drept de intrare limitat la alte state membre decât statul membru de origine al cetățeanului Uniunii – Inexistență

(Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 5 și 10)

3.        Cetățenia Uniunii – Dreptul de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre – Directive 2004/38 și Protocolul (nr. 20) privind aplicarea anumitor aspecte ale articolului 26 TFUE în Regatul Unit și în Irlanda – Dreptul de intrare și de ședere al resortisanților unor țări terțe, membri ai familiei unui cetățean la Uniunii – Abuz de drept sau fraudă – Deținerea de către resortisanții respectivi a unui permis de ședere valabil eliberat de un alt stat membru – Reglementare națională care, într‑un scop de prevenție generală, supune intrarea resortisanților menționați pe teritoriul național condiției obținerii prealabile a unui permis de intrare – Inadmisibilitate

(Protocolul nr. 20 anexat la Tratatele UE și FUE; Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 10 și 35)

4.        Dreptul Uniunii Europene – Principii – Interzicerea abuzului de drept

1.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 33-38)

2.        Dispozițiile privind dreptul de intrare prevăzute la articolul 5 din Directiva 2004/38 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora menționează „statele membre” și nu operează o distincție în funcție de statul membru de intrare, în special în măsura în care prevăd că deținerea permisului de ședere valabil menționat la articolul 10 din această directivă scutește membrii familiei unui cetățean al Uniunii care nu au cetățenia unui stat membru de obligația de a obține o viză de intrare. Astfel, din articolul 5 din aceasta nu reiese nicidecum că dreptul de intrare al membrilor familiei cetățeanului Uniunii care nu au cetățenia unui stat membru ar fi limitat la alte state membre decât statul membru de origine al cetățeanului Uniunii.

(a se vedea punctul 41)

3.        Atât articolul 35 din Directiva 2004/38 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, cât și articolul 1 din Protocolul nr. 20 privind aplicarea anumitor aspecte ale articolului 26 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în Regatul Unit și în Irlanda trebuie interpretate în sensul că nu permit unui stat membru ca, urmărind un scop de prevenție generală, să impună membrilor familiei unui cetățean al Uniunii care nu au cetățenia unui stat membru și care sunt titularii unor permise de ședere valabile eliberate în temeiul articolului 10 din Directiva 2004/38 de autoritățile unui alt stat membru obligația de a deține, în temeiul dreptului național, un permis de intrare, precum permisul de familie SEE (Spațiul Economic European), pentru a putea intra pe teritoriul său.

Astfel, pe de o parte, măsurile adoptate de autoritățile naționale în temeiul articolului 35 din Directiva 2004/38 prin care se urmărește refuzarea, anularea sau retragerea unui drept conferit de această directivă trebuie să se întemeieze pe o examinare individuală a cauzei. Măsurile care urmăresc un scop de prevenție generală a abuzului de drept sau a fraudei ar permite, prin caracterul lor automat, statelor membre să lase neaplicate dispozițiile Directivei 2004/38 și ar încălca însăși substanța dreptului fundamental și individual al cetățenilor Uniunii la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, precum și a drepturilor derivate de care beneficiază membrii familiei acestor cetățeni care nu au cetățenia unui stat membru.

Pe de altă parte, articolul 1 din Protocolul nr. 20 urmărește să autorizeze Regatul Unit să verifice dacă o persoană care dorește să intre pe teritoriul său îndeplinește efectiv condițiile de intrare, în special pe cele prevăzute de dreptul Uniunii. În schimb, acest articol 1 nu permite acestui stat membru să stabilească condițiile de intrare a persoanelor care dispun de un drept de intrare în temeiul dreptului Uniunii și în special să le impună condiții de intrare suplimentare sau alte condiții decât cele prevăzute de dreptul Uniunii.

(a se vedea punctele 52, 56-58, 64 și 66 și dispozitivul)

4.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 54)