ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

14 decembrie 2007

Cauza F‑21/07

Luigi Marcuccio

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică – Funcționari – Acțiune în despăgubire – Prelucrare pretins ilicită a datelor medicale – Inadmisibilitate – Nerespectarea unui termen rezonabil pentru introducerea unei cereri de despăgubire”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Marcuccio solicită în principal repararea prejudiciului pe care pretinde că l‑a suferit din cauza unei serii de comportamente ilicite pe care le‑ar fi avut anumiți agenți ai Comisiei la momentul prelucrării datelor sale medicale

Decizia: Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul ordonanței

1.      Procedură – Admisibilitatea acțiunilor – Apreciere în raport cu normele în vigoare în momentul depunerii cererii introductive

(Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 76)

2.      Funcționari – Acțiuni – Termene – Cerere de despăgubiri adresată unei instituții – Respectarea unui termen rezonabil

(Statutul Curții de Justiție, art. 46; Statutul funcționarilor, art. 90)

1.      Cu toate că norma prevăzută la articolul 76 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, potrivit căreia Tribunalul poate respinge prin ordonanță o acțiune care în mod vădit va fi respinsă, este o normă de procedură aplicabilă ca atare, de la data intrării sale în vigoare, tuturor litigiilor pendinte în fața Tribunalului, situația nu este aceeași pentru normele în temeiul cărora Tribunalul poate, în aplicarea acestui articol, să considere o acțiune vădit inadmisibilă și care nu pot fi decât cele aplicabile la data introducerii acțiunii.

(a se vedea punctul 14)

2.      Funcționarilor sau agenților le revine sarcina de a sesiza într‑un termen rezonabil instituția cu orice cerere de despăgubire din partea Comunității pentru un prejudiciu care ar fi imputabil acesteia, începând din momentul în care au avut cunoștință de situația în legătură cu care se plâng. Caracterul rezonabil al termenului trebuie apreciat în funcție de împrejurările proprii fiecărei cauze și, în special, de miza litigiului pentru persoana interesată, de complexitatea cauzei și de comportamentul părților respective.

În această privință, trebuie să se țină cont de comparația cu termenul de prescripție de cinci ani prevăzut în materia acțiunilor în răspundere extracontractuală la articolul 46 din Statutul Curții de Justiție. Cu toate acestea, termenul de cinci ani nu poate constitui o limită rigidă și intangibilă până la care orice cerere este admisibilă, oricare ar fi intervalul de timp în care reclamantul a sesizat administrația cu cererea sa și împrejurările speței.

(a se vedea punctele 19-22)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 5 octombrie 2004, Eagle și alții/Comisia, T‑144/02, Rec., p. II‑3381, punctele 65 și 66; 1 februarie 2007, Tsarnavas/Comisia, F‑125/05, nepublicată încă în Repertoriu, punctele 76 și 77