HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera a doua)
15 septembrie 2011
Cauza F‑7/10
Marc Galan Girodit
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)
„Funcție publică – Agenți temporari – Articolul 8 din RAA – Clauză prin care se prevede încetarea unui contract în cazul în care agentul nu este înscris pe lista de rezervă a unui concurs – Concurs general OHIM/AST/02/07 – Act care lezează”
Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil în cazul Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care domnul Galan Girodit solicită anularea deciziei OAPI de încetare a contractului său de agent temporar
Decizia: Anulează decizia din 12 martie 2009 a OAPI de reziliere a contractului de agent temporar al reclamantului. OAPI suportă propriile cheltuieli de judecată și pe cele ale reclamantului.
Sumar
1. Funcționari – Acțiune – Act care lezează – Noțiune – Scrisoare adresată unui agent temporar și prin care i se amintește data expirării contractului său – Excludere – Modificarea unui contract – Decizie de a nu prelungi un contract – Includere
[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2)]
2. Funcționari – Acțiune – Act care lezează – Noțiune – Clauză dintr‑un contract de agent temporar prin care se condiționează menținerea raportului de muncă de înscrierea agentului pe lista de rezervă a unui concurs general – Decizia administrației prin care se constată neînscrierea agentului pe lista respectivă și prin care se pune în aplicare clauza de reziliere – Includere
[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2)]
3. Funcționari – Agenți temporari – Recrutare – Transformarea unui contract pe durată determinată în contract pe durată nedeterminată și introducerea unei clauze de reziliere în cazul neînscrierii agentului pe lista de rezervă a unui concurs general – Modificare considerată drept prelungire a unui contract pe durată determinată
[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 2 lit. (a), (b) și (d) și art. 8 primul și al doilea paragraf; Directiva 1999/70 a Consiliului, anexă, clauza 1 litera (b), clauza 3 punctul 1 și clauza 5 punctul 1 literele (b) și (c)]
1. Un act care nu conține niciun element nou în raport cu un act anterior constituie un act pur confirmativ al acestuia și, în consecință, nu poate avea drept efect începerea unui nou termen de introducere a acțiunii. În special, o scrisoare care se limitează să amintească unui agent prevederile contractului privind data expirării acestuia și care nu cuprinde astfel niciun element nou în raport cu prevederile respective nu constituie un act care lezează.
În schimb, constituie un act care lezează orice modificare a unui contract, dar numai în ceea ce privește prevederile care au fost modificate, cu excepția cazului în care aceste modificări conduc la schimbarea economiei generale a contractului. De asemenea, în cazul în care contractul poate face obiectul unei prelungiri, decizia adoptată de administrație de a nu îl prelungi constituie un act care lezează distinct de contractul respectiv și care poate face obiectul unei reclamații și al unei acțiuni în termenele prevăzute de statut. Astfel, o asemenea decizie care intervine în urma unei reexaminări a interesului serviciului și a situației persoanei interesate conține un element nou în raport cu contractul inițial și nu se poate considera că are caracter pur confirmativ.
(a se vedea punctele 32- 35)
Trimitere la:
Curte: 10 decembrie 1980, Grasselli/Comisia, 23/80, punctul 18; 9 iulie 1987, Castagnoli/Comisia, 329/85, punctele 10 și 11; 14 septembrie 2006, Comisia/Fernández Gómez, C‑417/05 P, punctele 45-47
Tribunalul de Primă Instanță: 2 februarie 2001, Vakalopoulou/Comisia, T‑97/00, punctul 14: 1 aprilie 2003, Mascetti/Comisia, T‑11/01, punctul 41; 15 octombrie 2008, Potamianos/Comisia, T‑160/04, punctul 21
Tribunalul Funcției Publice: 15 aprilie 2011, Daake/OAPI, F‑72/09 și F‑17/10, punctul 36
2. O scrisoare prin care administrația constată existența unui eveniment sau a unei situații noi și deduce de aici consecințele prevăzute de o normă sau de o dispoziție contractuală față de persoanele vizate constituie un act care lezează întrucât modifică situația juridică a destinatarilor săi.
Aceasta este situația în cazul unei decizii a administrației prin care se constată neînscrierea numelui unui agent temporar pe lista de rezervă a unui concurs general dat și prin care se pune în aplicare clauza de reziliere cuprinsă în contractul acestuia, clauză care conduce la rezilierea contractului menționat în cazul în care intervine un eveniment determinat, respectiv întocmirea listei de rezervă a concursului vizat prin clauza respectivă, a cărei dată este în mod necesar incertă la momentul stabilirii acesteia. Această decizie, care modifică situația juridică a agentului, constituie un act care lezează, susceptibil de reclamație și, dacă este cazul, de a fi atacat în justiție.
Astfel, agentul respectiv nu poate fi constrâns să atace această clauză încă de la semnarea contractului, când îndeplinirea condițiilor în care aceasta s‑ar aplica este nesigură. Întrucât introducerea clauzei de reziliere face obiectul unei operațiuni complexe, trebuie să fie posibil ca agentul să conteste pe cale incidentă legalitatea clauzei respective, chiar dacă are aplicabilitate individuală, cu ocazia adoptării de către administrație a deciziei care o pune în aplicare în ultimul stadiu al operațiunii.
(a se vedea punctele 40, 41 și 59)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: Daake/OAPI, citată anterior, punctele 34 și următoarele
3. Clauza 1 litera (b) din Acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, care figurează în anexa la Directiva 1999/70/CE privind acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, are ca obiect stabilirea unui cadru pentru împiedicarea abuzurilor care pot rezulta din folosirea raporturilor sau contractelor de muncă pe durată determinată succesive și, din această perspectivă, urmărește să limiteze folosirea succesivă a contractelor de muncă pe durată determinată, considerată drept o sursă potențială de abuz în raporturile cu lucrătorii, prevăzând un anumit număr de dispoziții minime de protecție destinate să evite precaritatea situației salariaților. Or, articolul 8 primul și al doilea paragraf din Regimul aplicabil celorlalți agenți urmărește tocmai să limiteze folosirea contractelor de agent temporar succesive. Pe de o parte, contractul de agent temporar, în sensul articolului 2 litera (a) din regimul respectiv nu poate fi prelungit nu poate fi prelungit decât o singură dată pe o perioadă determinată, orice prelungire ulterioară a acestui contract de muncă făcându‑se pe perioadă nedeterminată. Pe de altă parte, contractul de agent temporar, în sensul articolului 2, litera (b) sau (d) din acest regim, a cărui durată nu poate depăși patru ani, nu poate fi prelungit decât o dată pentru o durată de cel mult doi ani, cu condiția ca posibilitatea de prelungire să fi fost prevăzută în contractul inițial, agentul respectiv neputând fi menținut în funcție, la expirarea contractului, decât dacă a fost numit funcționar. Astfel de dispoziții corespund măsurilor vizate prin clauza 5 alineatul (1) literele (b) și (c) din Acordul cadru, putând preveni abuzurile care rezultă din utilizarea de contracte sau de raporturi de muncă pe durată determinată succesive.
Împrejurarea că un contract al unui agent a fost afectat de o clauză de reziliere care permite administrației să îi pună capăt în cazul nereușitei persoanei interesate la un concurs a cărui organizare fusese anunțată într‑un anumit termen nu permite, indiferent de termenii contractului, ca acesta să fie calificat drept contract pe durată nedeterminată, care se caracterizează prin stabilitatea postului. |Astfel, durata unui contract, astfel cum reiese din clauza 3 punctul 1 din Acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, care figurează în anexa la Directiva 1999/70/CE privind acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, poate fi determinată nu numai prin „împlinirea termenului”, ci și prin „îndeplinirea unei sarcini determinate sau producerea unui eveniment determinat”, precum întocmirea unei liste de rezervă a unui concurs dat, de care depind mai multe consecințe posibile, potrivit termenilor contractului agentului. Astfel, în cazul neînscrierii numelui său pe lista de rezervă, reiese din termenii contractului că se va pune capăt acestuia; același lucru s‑ar întâmpla în mod normal și în caz de reușită, întrucât un post de funcționar ar fi propus atunci agentului vizat, fiind evident că, în cazul refuzului ofertei, contractul s‑ar încheia în conformitate cu termenii săi.
În consecință, trebuie anulată o decizie a administrației care pune în aplicare clauza de reziliere inserată în contractul de muncă al agentului temporar cu încălcarea dispozițiilor articolului 8 primul paragraf din Regimul aplicabil celorlalți agenți. Astfel, după o primă prelungire, contractul de agent temporar, în sensul articolului 2 litera (a) din regimul respectiv, încheiat între administrație și agent a fost din nou prelungit pentru o durată determinată, cu încălcarea dispozițiilor articolului 8 primul paragraf din acest regim.
(a se vedea punctele 62-64 și 68-70)
Trimitere la:
Curte: 4 iulie 2006, Adeneler și alții, C‑212/04, punctul 63
Tribunalul Funcției Publice: 26 octombrie 2006, Landgren/ETF, F‑1/05, punctul 66