HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Ședință plenară)

29 iunie 2011

Cauza F‑7/07

Marie‑Thérèse Angioi

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Agenți contractuali – Apel pentru exprimarea interesului – Procedură de preselecție – Cerințe referitoare la cunoștințele lingvistice – Discriminare – Incidente în timpul desfășurării probelor”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care doamna Angioi solicită anularea deciziei din 14 martie 2006 prin care Oficiul European pentru Selecția Personalului, în cadrul unui apel pentru exprimarea interesului în vederea constituirii unei baze de date a candidaților care urmează a fi recrutați în calitate de agenți contractuali, a decis să o excludă de la restul testelor de preselecție din cauza rezultatelor insuficiente obținute la primele teste, destinate să evalueze capacitatea acesteia de raționament verbal și numeric

Decizia:      Respinge acțiunea. Doamna Angioi și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată. Regatul Spaniei și Republica Italiană, interveniente, suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Agenți contractuali – Recrutare – Concurs – Condiții de admitere – Cunoștințe lingvistice – Alegerea limbii principale

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 82 alin. (3) lit. (e)]

2.      Dreptul Uniunii – Interpretare – Texte plurilingve – Divergențe între diferitele versiuni lingvistice

3.      Funcționari – Agenți contractuali – Recrutare – Concurs – Condiții de admitere – Cunoștințe lingvistice – Cerința cunoașterii satisfăcătoare a unei anumite limbi – Justificare

[Statutul funcționarilor, art. 1d alin. (1) și (6); Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 82 alin. (3) lit. (e)]

4.      Procedură – Intervenție – Motiv care nu poate fi invocat de partea susținută – Inadmisibilitate

[Statutul Curții de Justiție, art. 40 al patrulea paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 116 alin. (4) Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 110 alin. (3) și (4)]

5.      Funcționari – Concurs – Obligația instituțiilor Uniunii de a asigura pentru toți candidații o desfășurare liniștită și legală a probelor

6.      Funcționari – Acțiune – Acțiune îndreptată împotriva unei decizii de excludere dintr‑un concurs ca urmare a rezultatelor insuficiente obținute la testele de preselecție

7.      Funcționari – Concurs – Comisie de evaluare – Eliminarea unui candidat ca urmare a rezultatelor insuficiente obținute la probele cu variante multiple de răspuns – Obligație de motivare – Conținut

(Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf)

8.      Funcționari – Concurs – Concurs pe bază de dosare și de probe – Conținutul probelor – Întrebări cu variante multiple de răspuns – Putere de apreciere a comisiei de evaluare – Control jurisdicțional – Limite

(Statutul funcționarilor, anexa III)

9.      Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO) – Competențe – Organizarea testelor de preselecție pentru agenți contractuali și respingerea candidaților care nu au reușit – Includere

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 82 alin. (5); Decizia 2002/620 a Parlamentului European, a Consiliului, a Comisiei, a Curții de Justiție, a Curții de Conturi, a Comitetului Economic și Social, a Comitetului Regiunilor și a Ombudsmanului European, art. 3 alin. (2)]

1.      În temeiul articolului 82 alineatul (3) litera (e) din Regimul aplicabil celorlalți agenți, poate fi încadrată în muncă în calitate de agent contractual numai persoana care face în special dovada cunoașterii aprofundate a uneia dintre limbile Uniunii.

Această dispoziție nu impune însă ca limba pe care un candidat la un post de agent contractual trebuie să o cunoască în mod aprofundat să fie limitată doar la limba sa de cetățenie sau, în cazul unui candidat resortisant al unui stat membru cu mai multe limbi oficiale, la cea în care s‑a desfășurat formarea sa profesională.

(a se vedea punctele 67 și 68)

2.      Necesitatea unei aplicări și, în consecință, a unei interpretări uniforme a dispozițiilor care intră sub incidența dreptului Uniunii exclude ca un text să fie analizat izolat în una dintre versiunile sale, impunând, dimpotrivă, ca acesta să fie interpretat atât în funcție de intenția reală a autorului său, cât și de scopul urmărit de acesta din urmă, în special în lumina celorlalte versiuni întocmite în limbile Uniunii. Prin urmare, în cazul în care o versiune lingvistică este minoritară în raport cu alte versiuni lingvistice ale textului, este necesar să prevaleze acestea din urmă.

(a se vedea punctul 72)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 30 noiembrie 2009, Zangerl‑Posselt/Comisia, F‑83/07, punctul 49 și jurisprudența citată, care face obiectul unui recurs aflat pe rolul Tribunalului Uniunii Europene, cauza T‑62/10 P

3.      Cerințele lingvistice prevăzute la articolul 82 alineatul (3) litera (e) din Regimul aplicabil celorlalți agenți, în speță faptul de a cunoaște în mod aprofundat una dintre limbile Uniunii și în mod satisfăcător o altă limbă a Uniunii, în măsura necesară atribuțiilor care urmează să fie exercitate, constituie numai condiții minime pentru recrutarea agenților contractuali. Prin urmare, administrația poate, dacă este cazul, atunci când necesitățile serviciului sau cele ale postului o impun, să specifice în mod legitim limba sau limbile a căror cunoaștere aprofundată sau satisfăcătoare este necesară.

Deși este adevărat că o asemenea cerință lingvistică specifică poate rezulta din profilul special al postului pe care agentul contractul urmează să îl ocupe, aceasta poate rezulta, într‑un mod mai general, și din existența, în cadrul instituției, a uneia sau mai multor limbi de comunicare internă. Astfel, din moment ce o instituție dispune de posibilitatea, chiar fără a adopta o decizie oficială în acest sens, de a alege un număr limitat de limbi de comunicare internă, cu condiția ca această alegere să se întemeieze pe considerații obiective, legate de nevoile sale funcționale, decurge de aici că această instituție poate impune în mod legitim agenților contractuali pe care intenționează să îi recruteze cunoștințe lingvistice în raport cu aceste limbi de comunicare internă.

Cu toate acestea, articolul 1d alineatul (1) din statut interzice în mod expres orice discriminare întemeiată pe limbă și, potrivit alineatului (6) al aceleiași dispoziții, respectând principiul nediscriminării și principiul proporționalității, orice limitare a punerii în aplicare a acestor principii trebuie justificată în mod obiectiv și rezonabil și trebuie să răspundă unor obiective legitime de interes general în cadrul politicii privind personalul.

Trebuie considerat ca urmărind un astfel de obiectiv un apel pentru manifestarea interesului în vederea recrutării de agenți contractuali pentru a îndeplini sarcini diverse în cadrul instituțiilor europene care restrânge alegerea celei de a doua limbi la germană, la engleză sau la franceză. Astfel, având în vedere locul ocupat de aceste limbi în cadrul instituțiilor în care agenții contractuali recrutați urmează să își exercite atribuțiile, cerințele lingvistice prevăzute au ca obiect să asigure că acești agenți dispun de cunoștințe lingvistice în raport cu limbile de comunicare internă menționate. În plus, spre deosebire de funcționari, agenții contractuali nu urmează, în principiu, să rămână în cadrul instituțiilor decât o perioadă limitată și, prin urmare, nu se pot repara eventualele carențe lingvistice ale acestor agenți prin intermediul programelor de formare.

(a se vedea punctele 89-92, 94, 95 și 97)

Trimitere la:

Curte: 4 martie 1964, Lassalle/Parlamentul European, 15/63, p. 73 și 74; 15 martie 2005, Spania/Eurojust, C‑160/03, în Concluziile avocatului general. M. Poiares Maduro, punctele 49 și 56

Tribunalul Uniunii Europene: 13 septembrie 2010, Spania/Comisia, T‑156/07 și T‑232/07, punctele 65 și 75; 13 septembrie 2010, Italia/Comisia, T‑166/07 și T‑285/07, punctele 81 și 93

4.      Un intervenient nu are calitatea de a invoca un argument cu privire la care partea pe care o susține nu ar avea calitatea procesuală activă pentru a‑l invoca. Aceasta este situația motivelor întemeiate pe nelegalități care nu au putut aduce prejudiciu intereselor părții în susținerea căreia s‑a intervenit.

(a se vedea punctul 112)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 9 februarie 1994, Latham/Comisia, T‑3/92, punctul 53

5.      În temeiul principiului bunei administrări și al egalității de tratament, este sarcina instituțiilor să asigure tuturor candidaților la un concurs o desfășurare cât mai corectă posibil și legală a probelor. Cu toate acestea, o neregularitate intervenită pe parcursul desfășurării probelor unui concurs nu va afecta legalitatea probelor respective decât dacă este de natură substanțială și poate denatura rezultatele acestora. Atunci când intervine o astfel de neregularitate, revine instituției pârâte sarcina de a dovedi că respectiva neregularitate nu a afectat rezultatele probelor.

(a se vedea punctul 123)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 13 decembrie 2006, Neophytou/Comisia, F‑22/05, punctul 60

6.      Contestarea fiabilității globale a rezultatelor la testele de preselecție, comunicate de Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO) candidaților nu ar putea fi invocată în mod util de un candidat în susținerea concluziilor sale referitoare la anularea deciziei de a‑l exclude decât în măsura în care această contestație ar permite să se demonstreze că persoana în cauză ar fi îndeplinit condițiile stabilite de EPSO pentru evaluarea testelor de preselecție, și anume atingerea minimului de răspunsuri exacte la testele menționate.

(a se vedea punctul 128)

7.      În absența unor circumstanțe speciale, o administrație care organizează probe de recrutare sub forma unor întrebări cu variante multiple de răspuns își îndeplinește obligația de motivare comunicând candidaților care nu au reușit la aceste probe proporția, în procente, a răspunsurilor corecte și transmițând acestora, în cazul unei solicitări în acest sens, răspunsul care trebuia dat la fiecare dintre întrebările adresate. Situația nu ar putea fi diferită decât în ipoteza în care, în reclamația sa, solicitantul contestă în mod concret pertinența anumitor întrebări sau temeinicia răspunsului reținut ca fiind corect și cu condiția ca diferența dintre rezultatele acestuia și pragul de reușită să fie de o așa natură încât, în cazul în care contestația sa ar fi întemeiată (ceea ce ar impune identificarea de către instanță a unei inexactitudini în situația de fapt), s‑ar putea afla printre candidații care au reușit la probele în discuție. Astfel, într‑o asemenea situație, ar reveni administrației sarcina să comunice, în răspunsul la reclamație, informațiile în acest sens, în special textul întrebărilor care i‑au fost adresate în timpul probelor.

(a se vedea punctul 138)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 11 septembrie 2008, Coto Moreno/Comisia, F‑127/07, punctul 32

8.      În cadrul probelor constituite din întrebări cu variante multiple de răspuns, Tribunalul Funcției Publice nu poate pune la îndoială corectitudinea repartizării întrebărilor în funcție de diferitele niveluri de dificultate decât pe baza unei examinări a tuturor întrebărilor, examinare pe care nu o poate realiza decât în prezența unor indicii numeroase care să demonstreze că repartizarea efectuată de organizatori este afectată de erori care depășesc marja de apreciere de care aceștia beneficiază.

(a se vedea punctul 146)

9.      Rezultă din articolul 82 alineatul (5) prima teză din Regimul aplicabil celorlalți agenți, precum și din articolul 3 alineatul (2) din Decizia 2002/620 că Oficiul European pentru Selecția Personalului este competent să organizeze testele de preselecție pentru agenți contractuali și să respingă candidatura candidaților care nu vor fi reușit la testele respective.

(a se vedea punctele 151 și 152)