ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera întâi)

27 septembrie 2011


Cauza F‑75/07


Colin Brown

și

Alberto Volpato

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Funcționari – Promovare – Exercițiul de promovare 2006 – Noua structură a carierelor – Prelungire a carierei prin introducerea de noi grade care nu au echivalent în vechiul statut – Aplicarea articolului 45 din statut, a anexei XIII la statut, precum și a DGA aplicabile începând din 2005 – Principiul egalității de tratament – Efect retroactiv al deciziilor de promovare de la o dată anterioară datei de 1 mai 2004 – Măsuri tranzitorii – Acțiune vădit nefondată sau vădit inadmisibilă”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnii Brown și Volpato solicită, cu titlu principal, anularea deciziei prin care au fost promovați la gradul A*9, în loc de gradul A*10, în cadrul exercițiului de promovare 2006

Decizia:      Respinge acțiunea. Reclamanții și Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată. Consiliul, intervenient, suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul ordonanței

1.      Procedură – Decizie adoptată prin ordonanță motivată – Condiții – Acțiune vădit inadmisibilă sau vădit nefondată – Domeniu de aplicare

(Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 76)

2.      Funcționari – Promovare – Norme aplicabile – Exercițiul de promovare 2004

(Statutul funcționarilor, art. 45; anexa XIII, art. 6 al doilea paragraf; [Regulamentul nr. 723/2004 al Consiliului, considerentul (37)]

3.      Funcționari – Promovare – Adoptarea unui nou sistem de promovare Tranziție de la vechiul la noul sistem

(Statutul funcționarilor, art. 45)

4.      Funcționari – Promovare – Norme aplicabile – Principiul unității carierei – Principiu neconsacrat de dreptul Uniunii

5.      Funcționari – Statut – Extindere prin analogie a beneficiului unei dispoziții statutare – Condiții

(Statutul funcționarilor, art. 45; anexa XIII, art. 6 al doilea paragraf)

6.      Funcționari – Promovare – Reclamația unui candidat care nu a fost promovat – Decizie de respingere – Obligația de motivare

[Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf, art. 45 și art. 90 alin. (2) ]

7.      Funcționari – Acțiune – Interesul de a exercita acțiunea – Motiv dedus din încălcarea unor norme fundamentale de procedură – Competență nediscreționară a administrației

(Statutul funcționarilor, art. 91)

1.      Potrivit articolului 76 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, atunci când o acțiune este în tot sau în parte vădit inadmisibilă sau vădit nefondată, Tribunalul poate, fără continuarea procedurii, să se pronunțe prin ordonanță motivată. Ipoteza vizată de această dispoziție cuprinde orice acțiune vădit inadmisibilă sau vădit nefondată din motive legate de fondul cauzei.

(a se vedea punctele 36 și 37)

2.      Atunci când intervine o modificare legislativă în domeniul statutar, ținând seama de faptul că personalul activ poate revendica așteptări legitime sau drepturi dobândite în temeiul normelor statutare în vigoare înainte de modificare, poate fi necesar ca legiuitorul să adopte măsuri tranzitorii.

În ceea ce privește stabilirea structurii carierelor în care trebuie să se înscrie efectele unei decizii de promovare a unui funcționar în cadrul exercițiului de promovare care urmează intrării în vigoare a noului statut, la 1 mai 2004, articolul 6 al doilea paragraf din anexa XIII la statut stabilește o distincție între data de adoptare a acestei decizii și data la care începe să producă efecte și reține data la care începe să producă efecte. Potrivit acestei dispoziții, pentru promovările care încep să producă efecte anterior datei de 1 mai 2004, gradul superior menționat la articolul 45 din noul statut este determinat nu în temeiul structurii carierelor care rezultă din noul statut, ci în temeiul celei stabilite de vechiul statut. Această dispoziție este, așadar, o dispoziție tranzitorie care permite să se garanteze funcționarilor vizați că vechea structură a carierelor se aplică promovărilor care încep să producă efecte anterior datei de 1 mai 2004.

În ceea ce privește domeniul de aplicare al articolului 6 al doilea paragraf din anexa XIII la statut, această dispoziție se poate aplica numai deciziilor de promovare adoptate în cadrul exercițiului de promovare 2004 care încep să producă efecte anterior datei de 1 mai 2004 și, prin urmare, ea nu este aplicabilă funcționarilor care, la 30 aprilie 2004, nu au beneficiat de o promovare în cadrul exercițiului 2004 sau în orice caz nu au beneficiat de o promovare care să înceapă să producă efecte anterior datei de 1 mai 2004.

În această privință, din moment ce un exercițiu de promovare este un exercițiu anual care produce întotdeauna efecte retroactive limitate la exercițiul vizat, dacă o instituție a decis să confere un efect retroactiv anumitor decizii de promovare pentru ca acestea să înceapă să producă efecte la o dată anterioară datei de 1 mai 2004, această opțiune nu poate fi afectată de nelegalitate în măsura în care își găsește temeiul legal în articolul 6 al doilea paragraf din anexa XIII la statut.

(a se vedea punctele 56, 59, 60 și 113)

3.      Funcționarii promovabili la gradul superior la 30 aprilie 2004, înainte de intrarea în vigoare a noului statut, dar promovați efectiv în cadrul exercițiului de promovare 2006, nu se găsesc în aceeași situație juridică și de fapt ca și funcționarii încadrați în același grad, promovabili la gradul superior la 30 aprilie 2004, dar promovați efectiv în cadrul exercițiului de promovare 2004.

Astfel, în conformitate cu normele juridice care reglementează avansarea funcționarilor, rezultă din aprecierea meritelor pe care autoritatea împuternicită să facă numiri este obligată să o efectueze pentru fiecare exercițiu anual de promovare că, în urma acestei aprecieri, numai funcționarii promovabili cei mai merituoși în perioada respectivă sunt promovați. În această privință, situația de fapt și juridică a funcționarilor considerați de autoritatea menționată mai puțin merituoși în perioada respectivă și cea a colegilor lor promovați efectiv prezintă diferențe esențiale. Cei dintâi nu fac parte, așadar, din același grup de persoane ca și colegii lor promovați și nu pot invoca egalitatea de tratament.

Pe de altă parte, în lipsa unei delegări în statut în favoarea instituțiilor pentru ca acestea să adopte măsuri tranzitorii care derogă, în cadrul exercițiului de promovare 2006, de la aplicarea imediată a noii structuri a carierelor, omisiunea unei instituții de a adopta astfel de măsuri nu încalcă nici principiile egalității de tratament și vocației la carieră, nici protecția încrederii legitime.

(a se vedea punctele 72-74, 93 și 94)

4.      Dreptul Uniunii nu consacră în mod expres nici un principiu al unității carierei, nici un principiu al carierei. În schimb, jurisprudența a enunțat principiul vocației la carieră ca fiind forma specială a principiului egalității de tratament aplicabilă funcționarilor.

(a se vedea punctele 77, 78 și 117)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 5 martie 2008, Toronjo Benitez/Comisia, F‑33/07, punctele 87 și 88

5.      Una dintre condițiile necesare pentru ca o dispoziție să se aplice prin analogie este ca regimul juridic căruia îi aparțin persoanele interesate să cuprindă o lacună care să fie incompatibilă cu un principiu general de drept al Uniunii și care ar putea fi acoperită prin aplicarea prin analogie avută în vedere.

Astfel, din moment ce nu s‑a stabilit că articolul 45 din statut și anexa XIII la acesta cuprind o lacună incompatibilă cu un principiu general de drept al Uniunii, aplicarea prin analogie a articolului 6 al doilea paragraf din anexa XIII la statut în cazul deciziilor de promovare adoptate în temeiul exercițiilor de promovare ulterioare exercițiului de promovare 2004 trebuie exclusă.

În plus, trebuie să se țină cont că raportul juridic dintre funcționari și administrație este de natură statutară, iar nu contractuală, și că drepturile și obligațiile funcționarilor pot fi modificate în orice moment de legiuitor, cu respectarea cerințelor impuse de dreptul Uniunii.

(a se vedea punctele 95-97)

Trimitere la:

Curte: 4 martie 2010, Angé Serrano, C‑496/08 P, punctul 82

Tribunalul Funcției Publice: 15 februarie 2011, Marcuccio/Comisia, F‑81/09, punctul 55, care face obiectul unui recurs aflat pe rolul Tribunalului Uniunii Europene, cauza T‑238/11 P

6.      Autoritatea împuternicită să facă numiri nu este obligată să își motiveze deciziile de promovare în privința funcționarilor nepromovați, dar este obligată să își motiveze decizia de respingere a reclamației unui funcționar nepromovat. În această privință, administrația îndeplinește cerințele privind motivarea deciziilor administrative atunci când funcționarul poate aprecia temeinicia actului care îl lezează și oportunitatea introducerii unei acțiuni la Tribunal și când acestuia din urmă i se dă posibilitatea să își exercite controlul asupra legalității actului.

(a se vedea punctele 124 și 125)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 2 iunie 2005, Strohm/Comisia, T‑177/03, punctul 53

Tribunalul Funcției Publice: 10 septembrie 2009, Behmer/Parlamentul European, F‑124/07, punctul 58 și jurisprudența citată

7.      Un funcționar nu are niciun interes legitim să solicite anularea unei decizii pentru un viciu de formă și în special pentru încălcarea obligației de motivare în cazul în care administrația nu dispune de nicio marjă de apreciere și este obligată să acționeze astfel cum a procedat, anularea deciziei atacate putând conduce doar la adoptarea unei decizii identice în privința fondului cu decizia anulată.

(a se vedea punctul 132)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 23 aprilie 2002, Campolargo/Comisia, T‑372/00, punctul 62