ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(judecător unic)


27 iunie 2013


Cauza F‑133/06 DEP


Luigi Marcuccio

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Procedură – Stabilirea cheltuielilor de judecată”

Obiectul:      Cerere de stabilire a cheltuielilor de judecată recuperabile, în temeiul articolului 92 din Regulamentul de procedură, prin care Comisia Europeană a sesizat Tribunalul cu prezenta cerere de stabilire a cheltuielilor de judecată în cauza F‑133/06, Marcuccio/Comisia, în temeiul articolului 92 alineatul (1) din Regulamentul de procedură

Decizia:      Stabilește la 4 820 de euro cuantumul total al cheltuielilor de judecată care trebuie rambursate de domnul Marcuccio Comisiei Europene cu titlu de cheltuieli de judecată recuperabile în cauza F‑133/06, Marcuccio/Comisia.

Sumarul ordonanței

1.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Introducerea cererii – Notificare către avocatul care a reprezentat partea adversă în cauza principală – Admisibilitate – Condiție

[Statutul Curții de Justiție, art. 19 al treilea paragraf, și anexa I, art. 7 alin. (1); Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 92 alin. (1)]

2.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Introducerea cererii – Obligația de a depune elemente justificative în susținerea cererii în stadiul stabilirii contactului care precedă introducerea sa – Inexistență

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 92 alin. (1)]

3.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli de judecată recuperabile – Cheltuieli necesare efectuate de părți – Noțiune –Onorarii plătite de o instituție avocatului său – Includere

[Statutul Curții de Justiție, art. 19 primul paragraf, și anexa I, art. 7 alin. (1); Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 91 lit. (b)]

4.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Elemente care trebuie luate în considerare – Onorarii de avocat aferente muncii efectuate înainte de sesizarea instanței Uniunii – Includere

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 91 litera (b)]

5.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Cheltuieli recuperabile –Cheltuieli efectuate pentru procedura de stabilire a cheltuielilor de judecată – Nepronunțare asupra fondului

(Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 86, 91 și 92)

1.      Norma prevăzută la articolul 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție, potrivit căreia părțile trebuie să fie reprezentate de un avocat în cadrul litigiilor deduse judecății instanței Uniunii, se aplică nu numai cauzelor principale în materia funcției publice, ci și procedurilor accesorii, precum o cerere de stabilire a cheltuielilor de judecată.

În aceste condiții, nu se poate reproșa Tribunalului Funcției Publice că a trimis o cerere privind stabilirea cheltuielilor de judecată avocatului unei părți, în condițiile în care aceasta din urmă a fost reprezentată de avocatul respectiv în cauza principală. Întrucât acestei părți i s‑a dat astfel posibilitatea de a‑și prezenta observațiile conform articolului 92 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului amintit, principiul contradictorialității a fost pe deplin respectat.

(a se vedea punctele 17 și 18)

2.      În ceea ce privește o contestație cu privire la cheltuielile de judecată, în sensul articolului 92 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, nicio dispoziție din regulamentul de procedură menționat nu obligă o parte să își precizeze pretențiile în stadiul stabilirii contactului care precedă introducerea unei cereri de stabilire a cheltuielilor de judecată.

(a se vedea punctul 28)

3.      Potrivit articolului 91 litera (b) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, cheltuielile de judecată recuperabile sunt limitate, pe de o parte, la cele efectuate în legătură cu procedura la Tribunalul Funcției Publice și, pe de altă parte, la cele care au fost necesare în legătură cu aceasta.

În această privință, astfel cum reiese din articolul 19 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție, aplicabil Tribunalului în temeiul articolului 7 alineatul (1) din anexa I la respectivul statut, instituțiile Uniunii pot recurge la asistența unui avocat. Remunerația acestuia este inclusă, așadar, în noțiunea de cheltuieli de judecată care au fost necesare în legătură cu procedura, fără ca instituția să fie ținută să dovedească faptul că o astfel de asistență era justificată în mod obiectiv.

În consecință, deși faptul că o instituție a recurs la un avocat extern este lipsit de consecințe privind natura potențial recuperabilă a cheltuielilor de judecată, dat fiind că nimic nu permite excluderea lor din principiu, el poate avea un impact asupra determinării cuantumului cheltuielilor efectuate în legătură cu procedura care trebuie recuperate in fine.

(a se vedea punctele 36 și 37)

Trimitere la:

Tribunalul Uniunii Europene: 23 martie 2012, Kerstens/Comisia, T‑498/09 P‑DEP, punctul 13; 28 mai 2013, Marcuccio/Comisia, T‑278/07 P‑DEP, punctul 14

Tribunalul Funcției Publice: 26 aprilie 2010, Schönberger/Parlamentul, F‑7/08 DEP, punctul 23

4.      Instanța Uniunii nu are competența de a stabili onorariile datorate de părți propriilor avocați, ci de a determina valoarea până la care aceste onorarii pot fi recuperate de la partea obligată la plata cheltuielilor de judecată. Atunci când se pronunță cu privire la cererea de stabilire a cheltuielilor de judecată, instanța Uniunii nu are obligația de a lua în considerare un tarif național prin care se stabilesc onorariile avocaților, nici un eventual acord încheiat în această privință între partea interesată și agenții sau consilierii acesteia.

Pe de altă parte, în lipsa unor dispoziții de drept al Uniunii care să stabilească anumite tarife, instanța trebuie să aprecieze în mod liber datele cauzei, ținând seama de obiectul și de natura litigiului, de importanța acestuia din perspectiva dreptului Uniunii, precum și de dificultățile cauzei, de volumul de muncă pe care procedura contencioasă l-a necesitat din partea agenților sau a consilierilor care au participat la aceasta și de interesele economice pe care le-a reprezentat litigiul pentru părți.

În sfârșit, cuantumul onorariului recuperabil al avocatului instituției în cauză nu poate fi evaluat făcând abstracție de munca efectuată, înainte chiar de sesizarea Tribunalului, de serviciile acesteia. Astfel, din moment ce admisibilitatea unei acțiuni este subordonată condiției introducerii unei reclamații și respingerii acesteia de Autoritatea împuternicită să facă numiri, serviciile instituției sunt, în principiu, implicate în examinarea litigiilor chiar înainte ca acestea să fie deduse judecății Tribunalului.

(a se vedea punctele 38-40)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 10 noiembrie 2009, X/Parlamentul, F‑14/08 DEP, punctul 22; Schönberger/Parlamentul, citată anterior, punctul 24; 27 septembrie 2011, De Nicola/BEI, F‑55/08 DEP, punctul 41

5.      Articolul 92 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, referitor la procedura de contestare a cheltuielilor, nu prevede, spre deosebire de articolul 86 din regulamentul menționat, pronunțarea asupra cheltuielilor de judecată în hotărârea sau în ordonanța care pune capăt judecății. Astfel, dacă Tribunalul, pronunțându‑se în cadrul unei acțiuni formulate în temeiul articolului 92 din Regulamentul de procedură asupra contestării cheltuielilor de judecată aferente unei cauze principale, ar statua asupra cheltuielilor de judecată obiect al contestației și, separat, asupra noilor cheltuieli efectuate în cadrul unei acțiuni în contestarea cheltuielilor, ar putea, eventual, să fie sesizat ulterior cu o nouă contestație referitoare la noile cheltuieli de judecată.

Cu toate acestea, revine Tribunalului, atunci când stabilește cheltuielile de judecată recuperabile, obligația de a ține seama de toate împrejurările cauzei până la momentul adoptării ordonanței de stabilire a cheltuielilor de judecată. De asemenea, Tribunalul poate stabili cuantumul cheltuielilor legate de procedura de stabilire a cheltuielilor de judecată recuperabile necesare în sensul articolului 91 din Regulamentul de procedură pentru a evita să fie sesizat din nou, ulterior, cu o nouă contestație a noilor cheltuieli.

(a se vedea punctele 49 și 50)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: Schönberger/Parlamentul, citată anterior, punctul 45; 22 martie 2012, Brune/Comisia, F‑5/08 DEP, punctul 41