HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera a treia)

12 februarie 2014

Cauza F‑83/12

Jean‑Pierre Bodson și alții

împotriva

Băncii Europene de Investiții (BEI)

„Funcție publică – Personalul BEI – Natura contractuală a raportului de muncă – Remunerație – Reforma sistemului de prime al BEI”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 CE prin care reclamanții solicită, printre altele, anularea deciziilor cuprinse în fișele lor de salariu din aprilie 2012 privind primele, în măsura în care aceasta pune în aplicare decizia din 14 decembrie 2010 a consiliului de administrație al Băcii Europene de Investiții (BEI, denumită în continuare „Banca”) și a deciziilor din 9 noiembrie 2010 și din 16 noiembrie 2011 ale Comitetului de direcție al acesteia care modifică sistemul primelor și, pe de altă parte, obligarea BEI la plata către aceștia a diferenței dintre sumele datorate în temeiul deciziilor menționate și sistemul anterior, precum și a unor daune interese

Decizia:      Respinge acțiunea. Domnul Bodson și ceilalți șapte reclamanți suportă propriile cheltuieli de judecată și sunt obligați să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Banca Europeană de Investiții.

Sumarul hotărârii

1.      Procedură jurisdicțională – Măsuri de organizare a procedurii – Cerere de retragere a dosarului cu documente întocmite de avocatul unei părți – Documente întocmite în cadrul unei negocieri colective cu instituția pârâtă – Lipsa caracterului confidențial – Respingere

2.      Funcționari – Agenți ai Băncii Europene de Investiții – Acțiune – Termene – Cerința unui termen rezonabil – Aplicarea prin analogie a articolului 91 alineatul (3) din statut – Inadmisibilitate – Apreciere în funcție de împrejurările din speță

[art. 270 TFUE; Statutul funcționarilor, art. 91 alin. (3)]

3.      Acțiune introdusă de funcționari – Agenți ai Băncii Europene de Investiții – Act care lezează – Noțiune – Primă anuală acordată discreționar în funcție de performanțele beneficiarului – Includere

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2); Regulamentul personalului Băncii Europene de Investiții, anexa II]

4.      Acțiune introdusă de funcționari – Agenți ai Băncii Europene de Investiții – Interesul de a exercita acțiunea – Acțiune îndreptată împotriva primei fișe de salariu în urma unei reforme a sistemului de remunerație – Admisibilitate

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91; Regulamentul personalului Băncii Europene de Investiții, art. 20)

5.      Funcționari – Agenți ai Băncii Europene de Investiții – Natura de regulament a raportului de muncă – Organizarea unor servicii și stabilirea remunerației personalului – Puterea de apreciere a administrației

(Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, art. 21; Regulamentul personalului Băncii Europene de Investiții, art. 13 și 20; Regulamentul interior al Băncii Europene de Investiții, art. 31)

6.      Funcționari – Agenți ai Băncii Europene de Investiții – Remunerație – Reformă a sistemului de prime – Puterea de apreciere a administrației – Întindere – Obligația de a menține vechiul sistem, mai favorabil – Inexistență

7.      Funcționari – Agenți ai Băncii Europene de Investiții – Organizarea serviciilor – Puterea de apreciere a administrației – Control jurisdicțional – Limite

1.      Corespondența dintre clientul și avocatul între care nu există un raport de muncă este confidențială, în măsura în care este vorba despre o corespondență în cadrul și în vederea asigurării dreptului la apărare al clientului.

O consultare juridică redactată în contextul unei negocieri colective între reprezentanții personalului și conducerea unei instituții, fără să aibă un scop represiv sau contencios, nu poate constitui o corespondență în cadrul și în vederea asigurării dreptului la apărare al clientului unui avocat.

(a se vedea punctele 46 și 47)

Trimitere la:

Curte: 18 mai 1982, AM & S/Comisia, 155/79, punctul 21; 14 septembrie 2010, Akzo Nobel Chemicals și Akcros Chemicals/Comisia, C‑550/07 P, punctul 41

Tribunalul de Primă Instanță: 4 aprilie 1990, Hilti/Comisia, T‑30/89, punctul 13

2.      În ceea ce privește termenul în care trebuie introdusă o acțiune, în cazul în care dreptul Uniunii nu a prevăzut un asemenea termen, agenții vizați au dreptul să se aștepte să nu li se opună un termen prestabilit de decădere, ci să beneficieze de un termen rezonabil, care trebuie apreciat în funcție de ansamblul împrejurărilor fiecărei cauze și în special în funcție de miza litigiului, de complexitatea cauzei și de comportamentul părților prezente. Rezultă că, în general, noțiunea de termen rezonabil nu poate fi interpretată ca un termen de decădere specific și în special că termenul de 3 luni prevăzut la articolul 91 alineatul (3) din statut nu poate fi aplicat prin analogie drept termen de decădere agenților Băncii Europene de Investiții în cazul în care introduc o acțiune în anulare împotriva unui act care îi lezează emis de aceasta din urmă.

Astfel, în ceea ce privește acțiunile în anularea deciziilor cuprinse în fișele de salariu ale agenților Băncii, dat fiind că termenul de introducere a unei acțiuni împotriva unei decizii referitoare la situația financiară a unui agent începe să curgă de la notificarea fișei de salariu care conține această decizie și ținând cont de incertitudinea care există în consecință în privința luării în considerare a unei alte forme de informare prealabilă și de faptul că deciziile care stabilesc cuantumul recompenselor primelor de performanță ale agenților Băncii constituie primele măsuri de aplicare a noului sistem de prime stabilit în urma unor lungi discuții cu reprezentanții personalului, un termen de 4 luni și 10 zile nu poate fi considerat nerezonabil.

(a se vedea punctele 64-66)

Trimitere la:

Curte: 28 februarie 2013, Arango Jaramillo și alții/BEI, C‑334/12 RX‑II, punctele 28-44

Tribunalul Uniunii Europene: 9 iulie 2013, Arango Jaramillo și alții/BEI, T‑234/11 P‑RENV‑RX, punctul 31

3.      Fiind vorba de o acțiune în anularea unei decizii cuprinse într‑o fișă de remunerație privind recompensarea performanțelor, nu poate fi primit argumentul potrivit căruia sistemul de recompensare a performanțelor este un sistem discreționar și aleatoriu în temeiul căruia agenții nu beneficiază de vreun drept dobândit, caracterul discreționar al unei competențe nu este, în orice caz, de natură să lipsească funcționarii și agenții de o garanție fundamentală precum dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă, ci doar limitează intensitatea controlului jurisdicțional exercitat de instanță, care nu poate substitui aprecierea administrației cu propria apreciere.

(a se vedea punctele 71 și 72)

4.      În ceea ce privește interesul de a acționa al unui funcționar sau agent, o fișă de salariu care materializează pentru prima dată punerea în aplicare a unui act cu caracter general privind stabilirea unor drepturi pecuniare ale unui funcționar sau agent înseamnă în mod obligatoriu, în privința destinatarului acesteia, adoptarea unei decizii administrative cu caracter individual care produce efecte juridice obligatorii, de natură să afecteze în mod direct și imediat interesele sale.

(a se vedea punctele 77-79)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 30 septembrie 2010, Lebedef și Jones/Comisia, F‑29/09, punctele 34-36 și jurisprudența citată

5.      În cazul în care contractele de muncă sunt încheiate cu un organism al Uniunii, care are o misiune de interes general și este abilitat să prevadă, prin intermediul unui regulament, dispozițiile aplicabile funcționarilor săi, voința părților la un astfel de contract își găsește în mod necesar limitele în obligațiile de orice natură care rezultă din această misiune și care se impune atât organelor de conducere ale acestui organism, cât și agenților săi. În temeiul articolului 31 din regulamentul său intern, Banca Europeană de Investiții este abilitată să prevadă, prin intermediul unui regulament, dispozițiile aplicabile personalului său. Prin urmare, raporturile băncii cu personalul său contractual au, în esență, natura unui regulament.

În acest sens, Banca dispune, pentru a‑și putea îndeplini misiunea de interes general care îi revine, de o putere de apreciere pentru a organiza serviciile sale și a stabili în mod unilateral remunerație personalului său, aceasta în pofida actelor juridice de natură contractuală care se află la baza raporturilor de muncă menționate.

(a se vedea punctele 104, 105 și 107)

Trimitere la:

Curte: 14 octombrie 2004, Pflugradt/BCE, C‑409/02 P, punctele 34-36

6.      În ceea ce privește reforma sistemului de prime al Băncii Europene de Investiții, faptul că fostul sistem de prime fusese conceput ca fiind discreționar și variabil, însă căruia practica urmată îi conferise de facto o stabilitate semnificativă, nu implică faptul că persoanele interesate ar fi dobândit un drept care se opune la reformă.

Astfel, faptul că un organism al Uniunii a urmat, într‑un interval lung de timp, o anumită politică nu creează, pentru persoanele interesate, un drept la menținerea avantajelor pe care această politică le‑ar fi putut avea. În consecință, autoritatea este liberă să aducă regimului de muncă al personalului modificări pentru viitor, pe care aceasta le consideră conforme cu interesul serviciului, chiar într‑un sens defavorabil agenților. A fortiori, aceasta este situația când este vorba despre o simplă practică.

În plus, trebuie amintit că posibilitățile bugetare reprezintă unul dintre factorii de care administrația ține cont în politica personalului. În consecință, voința de a realiza economii pe seama personalului nu este în sine un motiv nelegal și nici nu încalcă în sine obligația de solicitudine. În plus, modificarea regimului de muncă al personalului este condiționată numai de faptul ca aceasta să fie justificată de interesul serviciului.

Pe de altă parte, presupunând chiar că agenții pot să se prevaleze de o atingere legitimă în menținerea sau în stabilitatea sistemului de prime anterior, reforma acestui regim a fost însoțită de o perioadă tranzitorie de cinci ani, iar această perioadă pare suficientă.

(a se vedea punctele 118-120, 134 și 139)

Trimitere la:

Curte: 17 decembrie 1981, Bellardi‑Ricci și alții/Comisia, 178/80, punctul 19; 17 decembrie 1981, Ludwigshafener Walzmühle Erling și alții/Consiliul și Comisia, 197/80-200/80, 243/80, 245/80 și 247/80, punctul 40; 11 martie 1982, Grogan/Comisia, 127/80, punctul 34

Tribunalul de Primă Instanță: 29 noiembrie 2006, Campoli/Comisia, T‑135/05, punctele 10, 86 și 87

Tribunalul Funcției Publice: 9 octombrie 2007, Bellantone/Curtea de Conturi, F‑85/06, punctul 64; 25 noiembrie 2008, Bosman/Consiliul, F‑145/07, punctul 41

7.      Banca Europeană de Investiții dispune de o largă putere de apreciere în privința definirii politicii de gestionare a personalului și a stabilirii condițiilor acestei politici. În plus, răspunsul la preocupările bugetare implică luarea în considerare a evoluțiilor economice și a unor variabile financiare, în cadrul căreia Banca dispune și de o largă putere de apreciere. În consecință, controlul jurisdicțional pe care instanța Uniunii îl exercită în materie poate fi doar restrâns. Astfel, aceasta trebuie să se limiteze să examineze dacă aprecierile Băncii sunt viciate de o eroare vădită sau dacă Banca nu și‑a depășit limitele puterii sale de apreciere.

(a se vedea punctele 161 și 162)

Trimitere la:

Curte: 9 iunie 2005, HLH Warenvertrieb și Orthica, C‑318/03, punctul 75

Tribunalul Uniunii Europene: 16 mai 2013, Canga Fano/Consiliul, T‑281/11 P, punctul 127

Tribunalul Funcției Publice: 29 septembrie 2011, AJ/Comisia, F‑80/10, punctul 35