ORDONANȚA PREȘEDINTELUI CAMEREI A DOUA A TRIBUNALULUI

16 noiembrie 2017(*)

„Intervenție – Respingere – Litigiu între un stat membru și o instituție a Uniunii Europene”

În cauza T‑391/17,

România,

reclamantă,

împotriva

Comisiei Europene,

pârâtă,

dă prezenta

Ordonanță

1        Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 4 octombrie 2017, Bürgerausschuss für die Bürgerinitiative Minority SafePack – one million signatures for diversity in Europe a formulat o cerere de intervenție în prezenta cauză în susținerea concluziilor pârâtei.

2        Autorul cererii de intervenție susține în esență că respingerea cererii sale de intervenție l‑ar plasa în mod nejustificat într‑o situație mai puțin favorabilă decât cea a instituțiilor Uniunii și a statelor membre.

3        Conform articolului 40 al doilea paragraf prima teză din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aplicabil în procedura în fața Tribunalului în temeiul articolului 53 primul paragraf, orice persoană fizică sau juridică are dreptul de a interveni într‑un litigiu înaintat instanțelor Uniunii Europene, în cazul în care această persoană poate dovedi faptul că are un interes în soluționarea litigiului menționat.

4        În ceea ce privește noțiunea „interes în soluționarea litigiului”, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că aceasta trebuie definită prin prisma obiectului însuși al litigiului și înțeleasă ca fiind un interes direct și actual pentru soarta rezervată concluziilor înseși, iar nu ca un interes în raport cu motivele sau cu argumentele invocate. Într‑adevăr, termenii „soluționarea litigiului” trimit la decizia finală solicitată, astfel cum ar fi aceasta consacrată în dispozitivul hotărârii care urmează să intervină (a se vedea Ordonanța din 21 decembrie 2016, Comisia/Spania și alții, C‑128/16 P, nepublicată, EU:C:2016:1006, punctul 9 și jurisprudența citată).

5        În această privință trebuie în special să se verifice că autorul cererii de intervenție este afectat în mod direct de actul atacat și că interesul său în soluționarea litigiului este cert. În principiu, un interes în soluționarea litigiului nu poate fi considerat drept suficient de direct decât în măsura în care această soluționare este de natură să modifice poziția juridică a autorul cererii de intervenție (a se vedea Ordonanța din 21 decembrie 2016, Comisia/Spania și alții, C‑128/16 P, nepublicată, EU:C:2016:1006, punctul 10 și jurisprudența citată).

6        În speță, este cert că, la 25 noiembrie 2013, autorul cererii de intervenție a introdus la Tribunal o acțiune întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea Deciziei C(2013) 5969 final a Comisiei din 13 septembrie 2013 prin care a fost respinsă cererea sa de înregistrare a propunerii de inițiativă cetățenească intitulate „Minority SafePack – one million signatures for diversity in Europe” (denumită în continuare „propunerea ICE”). Printre intervenienți figura România, care a intervenit în susținerea concluziilor Comisiei.

7        Prin Hotărârea din 3 februarie 2017, Minority SafePack – one million signatures for diversity in Europe/Comisia (T‑646/13, EU:T:2017:59, punctul 34), Tribunalul a anulat decizia atacată pentru motivul încălcării de către Comisie a obligației sale de motivare enunțate la articolul 296 al doilea paragraf TFUE. Tribunalul a decis în plus că, în aceste condiții, nu mai era necesară examinarea celui de al doilea motiv, întemeiat pe nerespectarea articolului 11 TUE, a articolului 24 primul paragraf TFUE și a articolului 4 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 211/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 privind inițiativa cetățenească (JO 2011, L 65, p. 1).

8        În urma hotărârii menționate mai sus, prin Decizia (UE) 2017/652 din 29 martie 2017 (JO 2017, L 92, p. 100), notificată cu numărul C(2017) 2200, Comisia a înregistrat propunerea ICE considerând că, dintre cele 11 propuneri de acte juridice cuprinse în această propunere, 9 măsuri preconizate nu ieșeau în mod vădit din sfera sa de competență în ceea ce privește prezentarea unei propuneri de act juridic al Uniunii în scopul punerii în aplicare a tratatelor, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 211/2011.

9        La 28 iunie 2017, România a introdus o acțiune în prezenta cauză, întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea Deciziei 2017/652 menționate. În susținerea acțiunii formulate, România invocă două motive, întemeiate, unul, pe încălcarea obligației de motivare enunțate la articolul 296 al doilea paragraf TFUE, iar celălalt, pe nerespectarea dispozițiilor tratatelor Uniunii referitoare la competențele acesteia.

10      Dreptul cetățenilor de a prezenta o propunere de inițiativă cetățenească în sensul articolului 11 alineatul (4) TUE consolidează cetățenia Uniunii și îmbunătățește în continuare funcționarea democratică a Uniunii printr‑o participare a cetățenilor la viața democratică a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 mai 2017, Efler și alții/Comisia, T‑754/14, EU:T:2017:323, punctul 24).

11      În această privință trebuie arătat că autorul cererii de intervenție, în calitatea sa de organizator al propunerii ICE care face obiectul deciziei de înregistrare a cărei anulare este solicitată de România, este vizat direct de menținerea Deciziei 2017/652 prin care s‑a admis, în mare parte, cererea sa de înregistrare, că interesul său în soluționarea litigiului este cert și că soluționarea este de natură să îi modifice fundamental poziția juridică.

12      Cu toate acestea, în temeiul articolului 40 al doilea paragraf a doua teză din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aplicabil procedurii în fața Tribunalului în temeiul articolului 53 primul paragraf, persoanele fizice sau juridice nu pot interveni în litigiile dintre statele membre, dintre instituțiile Uniunii sau dintre statele membre, pe de‑o parte, și instituțiile Uniunii, pe de altă parte.

13      Or, este cert că cererea de intervenție formulată de Bürgerausschuss für die Bürgerinitiative Minority SafePack este prezentată în cadrul unui litigiu între un stat membru și o instituție a Uniunii.

14      Prin urmare, trebuie să se constate că admiterea cererii de intervenție formulate de Bürgerausschuss für die Bürgerinitiative Minority SafePack în susținerea concluziilor pârâtei ar fi contrară formulării exprese a articolului 40 al doilea paragraf a doua teză din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene (a se vedea în acest sens Ordonanța din 21 decembrie 2016, Comisia/Spania și alții, C‑128/16 P, nepublicată, EU:C:2016:1006, punctul 7, și Ordonanța din 11 septembrie 2012, Germania/Comisia, T‑143/12, nepublicată, EU:T:2012:416, punctul 4).

15      În consecință, întrucât articolul 40 al doilea paragraf a doua teză din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene se opune cererii de intervenție, aceasta trebuie respinsă ca inadmisibilă.

Pentru aceste motive,

PREȘEDINTELE CAMEREI A DOUA A TRIBUNALULUI

dispune:

1)      Respinge cererea de intervenție formulată de Bürgerausschuss für die Bürgerinitiative Minority SafePack – one million signatures for diversity in Europe.

2)      Bürgerausschuss für die Bürgerinitiative Minority SafePack – one million signatures for diversity in Europe suportă propriile cheltuieli de judecată.

Luxemburg, 16 noiembrie 2017.

Grefier

 

Președinte

E. Coulon

 

M. Prek


*      Limba de procedură: româna.