Acțiune introdusă la 25 ianuarie 2019 – Comisia Europeană/Republica Portugheză

(Cauza C-49/19)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Costa de Oliveira și L. Nicolae, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză

Concluziile reclamantei

Constatarea faptului că, prin instituirea unei contribuții extraordinare în vederea repartizării costului net al obligațiilor de serviciu universal din 2007 până la începerea furnizării serviciului universal de furnizorul sau de furnizorii care vor fi desemnați în temeiul articolului 99 alineatul 3 din Legea nr. 5/2004, în conformitate cu articolele 17 și 18 din Legea nr. 35/2012 privind fondul de compensare, Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 13 alineatul (3) și al anexei IV, B, din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal)1 ;

obligarea Republicii Portugheze la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În temeiul articolului 13 alineatul (3) coroborat cu anexa IV, B, din Directiva privind serviciul universal, un mecanism de repartizare a costului net al obligațiilor de serviciu universal între furnizorii de rețele și servicii de comunicații electronice respectă principiile transparenței, al unei perturbări minime a pieței, al nediscriminării și al proporționalității.

Lege portugheză nr. 35/2012 creează fondul de compensare a serviciului universal de comunicații electronice în vederea finanțării costurilor nete care decurg din executarea obligațiilor de serviciu universal și a garantării partajării acestor costuri între întreprinderile ținute să contribuie.

Potrivit articolului 6 din această lege, fondul de compensare este destinat finanțării costurilor nete ale serviciului universal determinate în cadrul procedurilor de cerere de ofertă prevăzute la articolul 99 alineatul 3 din Legea nr. 5/2004 din 10 februarie 2004 și considerate excesive de ICP-ANACOM. El este destinat, de asemenea, finanțării costurilor nete ale serviciului universal suportate până la începutul furnizării serviciului universal de furnizorul sau de furnizorii care urmează să fie desemnați în temeiul acestei dispoziții, prin instituirea unei contribuții extraordinare impuse întreprinderilor ținute să contribuie, pentru fiecare dintre anii 2013, 2014 și 2015.

Comisia consideră că prin impunerea unei contribuții extraordinare destinate acoperirii costurilor de serviciu universal suportate înainte de adoptarea Legii nr. 35/2012, Republica Portugheză nu a respectat principiile transparenței, al unei perturbări minime a pieței, al nediscriminării și al proporționalității prevăzute la articolul 13 alineatul (3) și în anexa IV, B, din Directiva privind serviciul universal.

____________

1     Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal) (JO 2002, L 108, p. 51, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 213).