Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunalul Bucureşti (România) la data de 3 ianuarie 2019 – SC Mitliv Exim SRL / Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili

(Cauza C-9/19)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Tribunalul Bucureşti

Părţile din acţiunea principală

Reclamantă: SC Mitliv Exim SRL

Pârâte: Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili

Întrebările preliminare

Dacă dispozițiile articolului 2 și ale articolului 273 din Directiva 2006/112 a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată1 , dispozițiile articolului 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și dispozițiile articolului 325 din TFUE raportate la împrejurări precum cele din litigiul principal se opun unei reglementări naționale precum cea din litigiul principal, care permite următoarele demersuri coroborate:

– plata unui prejudiciu penal stabilit în faza de urmărire penală printr-un alt înscris decât un titlu de creanță fiscală

– desfășurarea unei inspecții fiscale ulterioare, derulată în paralel cu procesul penal în care a fost trimis în judecată contribuabilul inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și care stabilește în sarcina sa obligații fiscale accesorii și pentru perioada și suma consemnată deja la dispoziția organelor statului în faza de urmărire penală, iar soluționarea contestației administrative introduse împotriva actelor administrativ fiscale emise cu ocazia controlului a fost suspendată până la finalizarea laturii penale

– finalizarea procesului penal în primă instanță cu condamnarea inculpatului, printre altele, și la plata în solidar a întregii sume stabilite în faza de urmărire penală ca fiind datorată de toți inculpații, deși în sarcina contribuabilului în discuție a fost stabilită doar o anumită/parte din sumă care a și fost achitată de contribuabil, și în ce măsură toate aceste demersuri odată coroborate prezintă un caracter excesiv prin raportare la același contribuabil?

În împrejurări precum cele din litigiul principal, chiar pentru a asigura obiectivul de colectare a obligațiilor financiare datorate statului și a combate frauda, este compatibilă cu principiile dreptului Uniunii în general și cu principiul ne bis in idem în special atitudinea organelor statului de a nu lua în considerare, din perspectivă fiscală, o plată efectuată anterior rămânerii definitive a sancțiunilor administrativă și penală, în condițiile în care plata acoperă parte din prejudiciul fiscal stabilit în sarcina sa?

În lumina răspunsurilor la întrebările [1] și [2] de mai sus, dreptul Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea din litigiul principal, care nu asimilează unei perceperi a taxei care este contrară dreptului Uniunii […] situația în care contribuabilul achită prejudiciul penal în faza de urmărire penală în scopul reducerii pedepsei la jumătate, în absența unui titlu de creanță fiscală provenit de la organele competente să îl emită sau în absența unei hotărâri definitive pronunțate de instanța penală, însă organele fiscale stabilesc, cu ocazia inspecției fiscale, accesorii fiscale și pentru perioada și suma consemnată deja la dispoziția organelor statului, taxa fiind percepută fără temei din momentul plății și până la momentul stabilirii obligațiilor fiscale printr-un titlu de creanță fiscală sau printr-o hotărâre penală definitivă?

____________

1 JO 2006 L 347, p. l, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.