Recurs introdus la 21 februarie 2019 de Ehab Makhlouf împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 12 decembrie 2018 în cauza T-409/16, Makhlouf/Consiliul

(Cauza C-157/19 P)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Ehab Makhlouf (reprezentant: E. Ruchat, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile recurentului

Declararea acțiunii recurentului ca fiind admisibilă și întemeiată;

în consecință, anularea Hotărârii din 12 decembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Uniunii Europene în cauza T-409/16, Ehab Makhlouf/Consiliul Uniunii Europene;

și, statuând pe calea unor dispoziții noi:

anularea Deciziei (PESC) 2016/850 din 27 mai 20161 și a actelor de punere în executare subsecvente acesteia în măsura în care îl privesc pe recurent;

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului formulat, recurentul invocă trei motive.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept, în măsura în care Tribunalul a încălcat dreptul recurentului de a fi ascultat în prealabil adoptării unor măsuri restrictive noi, consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept și pe o denaturare a situației de fapt în măsura în care nu a ținut seama de probele depuse de recurent în susținerea acțiunii sale în anulare pentru a demonstra că nu sprijină regimul sirian.

Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept în măsura în care Tribunalul nu a considerat ca nelegale dispozițiile 27 și 28 din Decizia 2013/255/PESC2 potrivit cărora apartenența la familia Al-Assad sau la familia Makhlouf constituie un criteriu autonom care justifică impunerea unei sancțiuni, răsturnând sarcina probei cu aceeași ocazie.

____________

1 Decizia (PESC) 2016/850 a Consiliului din 27 mai 2016 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO L 141, p. 125).

2 Decizia 2013/255/PESC a Consiliului din 31 mai 2013 privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO L 147, p. 14).