Recurs introdus la 4 august 2020 de Ernests Bernis, Oļegs Fiļs, OF Holding SIA și Cassandra Holding Company SIA împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a zecea) din 14 mai 2020 în cauza T-282/18, Bernis și alții/SRB

(Cauza C-364/20 P)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurenți: Ernests Bernis, Oļegs Fiļs, OF Holding SIA, Cassandra Holding Company SIA (reprezentant: O. H. Behrends, avocat)

Celelalte părți din procedură: Comitetul unic de rezoluție (SRB), Banca Centrală Europeană (BCE)

Concluziile recurentelor

Recurenții solicită Curții:

anularea ordonanței Tribunalului;

declararea drept admisibilă a acțiunii în anulare;

trimiterea cauzei Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la acțiunea în anulare;

obligarea BCE la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurenți, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul prezentului recurs.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenții invocă motivele care urmează.

Primul motiv, prin care se invocă faptul că Tribunalul a comis o eroare de drept întemeindu-se pe faptul că Regulamentul nr. 806/20141 nu conține nicio dispoziție referitoare la lichidarea unei instituții de credit în împrejurări cum sunt cele din prezenta cauză. Recurenții susțin că acest aspect privește legalitatea deciziilor atacate ale SRB din 23 februarie 2018 și, prin urmare, temeinicia lor, în timp ce admisibilitatea unei acțiuni depinde doar de modalitatea în care SRB a acționat în mod real (și nu de modalitatea în care ar fi trebuit să acționeze).

Al doilea motiv, prin care se invocă faptul că Tribunalul a comis o eroare de drept considerând că respingerea de către instanța din Luxemburg a cererii autorității naționale de rezoluție din Luxemburg de dizolvare și de lichidare a ABLV Luxemburg susținea concluzia sa de inadmisibilitate a acțiunii. Respingerea unei decizii a unei instituții europene de către o instanță națională nu conduce la inexistența respectivei decizii și nu înlătură necesitatea unei anulări de către instanțele europene.

Al treilea motiv, prin care se invocă faptul că Tribunalul a comis o eroare de drept presupunând că natura voluntară în dreptul leton a lichidării ABLV Bank este relevantă dacă, astfel cum confirmă Tribunalul, lichidarea a fost dispusă prin deciziile SRB.

Al patrulea motiv, prin care se invocă faptul că Tribunalul a comis o eroare de drept presupunând că un efect juridic suficient de direct este exclus, pentru motivul că implementarea deciziilor atacate implică aplicarea dreptului național. Aplicarea dreptului național în contextul implementării este lipsită de relevanță cât timp pretinsul efect juridic al actului este guvernat de dreptul european.

Al cincilea motiv, prin care se invocă faptul că Tribunalul a comis o eroare de drept statuând că natura specifică unui sistem național a implementării actului este relevantă în temeiul articolului 263 TFUE.

Al șaselea motiv, prin care se invocă faptul că Tribunalul a comis o eroare de drept presupunând că orice putere discreționară a autorităților naționale în contextul implementării exclude efectul juridic direct.

Al șaptelea motiv, prin care se invocă faptul că Tribunalul s-a întemeiat pe o înțelegere eronată a conceptului de „norme intermediare”, astfel cu a fost dezvoltat de jurisprudență.

Al optulea motiv, prin care se invocă faptul că Tribunalul a tras concluzii eronate din simpla formă a actelor atacate.

Al nouălea motiv, prin care se invocă faptul că Tribunalul a comis o eroare de drept prin neaplicarea articolului 263 TFUE în lumina orientărilor specifice prevăzute de Regulamentul nr. 806/2014 cu privire la controlul legalității actelor SRB.

Al zecelea motiv, prin care se invocă faptul că Tribunalul a comis o eroare de drept neluând în considerare drepturile recurenților în temeiul articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a creat o lacună în protecția juridică.

Al unsprezecelea motiv, prin care se invocă, drept măsură de precauție, faptul că ordonanța atacată s-ar fi întemeiat pe o denaturare vădită a actelor atacate dacă ar fi fost interpretată în sensul statuării că prin actele atacate nu s-a dispus lichidarea ABLV Letonia și ABLV Luxemburg. Acest motiv este prezentat doar ca măsură de precauție. Recurenții nu cred că există vreun temei pentru interpretarea ordonanței atacate în acest mod.

Al doisprezecelea motiv, prin care se invocă faptul că ordonanța atacată se întemeiază pe o interpretare eronată a jurisprudenței relevante, inclusiv a Hotărârilor Curții de Justiției BCE și alții/Trasta Komercbanka și alții (C-663/17 P) și Deutsche Post și Germania/Comisia (C-463/10 P).

Al treisprezecelea motiv, prin care se invocă faptul că ordonanța atacată este insuficient motivată.

____________

1 Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).