ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

6 martie 2008

Cauza F‑105/07

R bis

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică – Funcționari – Acțiune – Acțiune în despăgubire – Condiții privind desfășurarea perioadei de probă – Prelungirea perioadei de probă – Titularizare – Inadmisibilitate vădită”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care R bis solicită Tribunalului anularea deciziei Comisiei din 27 iunie 2007 de respingere a reclamației din 13 martie 2007, formulată ca urmare a respingerii cererii de despăgubire adresate la 8 noiembrie 2006; în măsura în care este necesar, anularea deciziei Comisiei din 13 februarie 2007 de respingere a reclamației și a cererii de despăgubire formulate la 8 noiembrie 2006 și anularea deciziei Comisiei din 19 decembrie 2005 de respingere a reclamației și a cererii de despăgubire din 17 august 2005; obligarea Comisiei la plata unei despăgubiri de 2 500 000 de euro pentru repararea prejudiciului pretins suferit în urma acțiunilor instituției

Decizia: Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul ordonanței

1.      Procedură – Admisibilitatea acțiunilor – Apreciere în raport cu normele în vigoare în momentul depunerii cererii introductive

(Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 76)

2.      Funcționari – Acțiune – Reclamație administrativă prealabilă – Termene

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

3.      Procedură – Cheltuieli de judecată – Acțiune la Tribunalul Funcției Publice

(Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 122)

1.      Deși norma prevăzută la articolul 76 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, conform căreia Tribunalul poate, atunci când o acțiune este în mod vădit nefondată sau în mod vădit inadmisibilă, să o respingă prin ordonanță, este o normă de procedură aplicabilă ca atare, de la data intrării sale în vigoare, tuturor litigiilor aflate pe rolul Tribunalului, situația este diferită în ceea ce privește normele pe baza cărora Tribunalul poate, în aplicarea acestui articol, să considere o acțiune vădit inadmisibilă și care nu pot fi decât cele aplicabile la data introducerii acțiunii respective.

(a se vedea punctul 35)

2.      Termenele prevăzute la articolele 90 și 91 din statut, fiind destinate să asigure securitatea situațiilor juridice, sunt de ordine publică și au caracter obligatoriu pentru părți și pentru instanță. Prin urmare, prin sesizarea autorității împuternicite să facă numiri cu o cerere în sensul articolului 90 alineatul (1) din statut, un funcționar nu poate determina nașterea din nou, în favoarea sa, a unui drept la acțiune împotriva unei decizii devenite definitive la expirarea termenelor pentru introducerea acțiunii. În consecință, o nouă cerere de despăgubire nu poate conduce la repunerea în termenul care a început să curgă la primirea de către reclamant a deciziei de respingere a reclamației pe care a formulat‑o împotriva respingerii primei cereri de reparare a prejudiciului moral, profesional și material.

(a se vedea punctele 43 și 44)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 22 septembrie 1994, Carrer și alții/Curtea de Justiție, T‑495/93, RecFP, p. I‑A‑201 și II‑651, punctul 20; 14 iulie 1998, Lebedef/Comisia, T‑42/97, RecFP, p. I‑A‑371 și II‑1071, punctul 25

3.      Dispozițiile privind cheltuielile de judecată cuprinse în Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice nu se aplică, în temeiul articolului 122 din regulamentul menționat, unei cauze introduse anterior intrării în vigoare a acestui regulament. În acest sens, este nerelevantă amânarea la o dată ulterioară a comunicării către pârâtă a cererii introductive, introdusă anterior intrării în vigoare a regulamentului menționat, în scopul de a corecta neregularități de formă ce afectau înscrisurile depuse de reclamantă, întrucât, potrivit articolului 8 alineatul (1) din Instrucțiunile pentru grefierul Tribunalului Funcției Publice, această împrejurare nu are nicio influență asupra datei introducerii acțiunii.

(a se vedea punctele 49 și 50)