HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

10 noiembrie 2009

Cauza F‑93/08

N

împotriva

Parlamentului European

„Funcție publică — Funcționari — Evaluare — Raport de evaluare — Acțiune în anulare — Admisibilitate — Motivare — Eroare vădită de apreciere — Definirea obiectivelor de atins”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care N solicită, printre altele, anularea deciziei secretarului general al Parlamentului European din 4 martie 2008 prin care a fost adoptat în mod definitiv raportul de evaluare întocmit în privința sa pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie și 30 aprilie 2007, precum și a deciziei președintelui Parlamentului European din 25 septembrie 2008 prin care a fost respinsă reclamația formulată de acesta împotriva raportului de evaluare menționat

Decizia: Respinge acțiunea. Obligă reclamantul la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari — Acțiune — Interesul de a exercita acțiunea — Acțiune în anularea unui raport de evaluare — Funcționar care a fost repartizat în cadrul unei alte instituții — Neluare în considerare a respectivului raport de către cealaltă instituție

(Statutul funcționarilor, art. 43)

2.      Funcționari — Evaluare — Raport de evaluare — Obligație de a aduce la cunoștința funcționarului în cauză documentul prin care sunt fixate obiectivele stabilite pentru serviciul său

(Statutul funcționarilor, art. 43)

1.      Independent de utilitatea sa viitoare, raportul de evaluare a unui funcționar constituie o dovadă scrisă și oficială a calității muncii realizate de persoana în cauză. O astfel de evaluare nu este o simplă descriere a sarcinilor efectuate în perioada vizată, ci presupune și o apreciere a calităților pe care persoana evaluată le‑a dovedit în exercitarea activității sale profesionale. În consecință, fiecare funcționar dispune de dreptul ca munca sa să facă obiectul unei evaluări realizate în mod corect și echitabil. Prin urmare, în conformitate cu dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă, unui funcționar trebuie să i se poată recunoaște în orice ipoteză dreptul de a contesta un raport de evaluare întocmit în privința sa, atât în ceea ce privește conținutul acestuia, cât și în ce privește respectarea dispozițiilor stabilite prin statut.

Astfel, schimbarea repartizării unui funcționar dintr‑o instituție în alta, neluarea în considerare de către a doua instituție a rapoartelor de evaluare întocmite de prima dintre acestea, precum și o promovare a funcționarului în cadrul celei de a doua instituții nu sunt de natură să determine pierderea de către acesta a interesului de a formula o acțiune împotriva unui raport de evaluare definitiv întocmit de prima dintre aceste instituții.

(a se vedea punctele 46 și 47)

Trimitere la:

Curte: 22 decembrie 2008, Gordon/Comisia, C‑198/07 P, Rep., p. I‑10701, punctele 44 și 45

2.      Din cuprinsul articolelor 10-12 din Dispozițiile generale de aplicare a articolului 43 din Statutul funcționarilor adoptate de Parlamentul European rezultă că această instituție trebuie să comunice fiecăruia dintre funcționarii sau agenții săi, cu ocazia întâlnirii de evaluare, un document care să precizeze obiectivele care au fost stabilite pentru anul următor în ceea ce privește direcția, unitatea sau serviciul său. Acest document constituie un element esențial în cadrul aprecierii prestației funcționarului sau a agentului în cursul anului următor și cu ocazia întocmirii raportului de evaluare a acestuia. În plus, în cazul în care funcționarul sau agentul solicită acest lucru în cursul întâlnirii de evaluare, administrația trebuie să întocmească un document care să conțină mai multe precizări cu privire la obiectivele care îi sunt fixate în mod personal.

Trebuie să se considere că un funcționar a avut cunoștință de obiectivele stabilite pentru anul următor atunci când, în cursul unei reuniuni generale, șeful de unitate a definit obiectivele generale ale direcției, obiectivele specifice ale unității sau ale serviciului său, precum și obiectivele individuale ale diferiților funcționari și, pe de altă parte, atunci când a fost comunicat și discutat un tabel care definea, în ceea ce privește fiecare funcționar sau agent, sarcinile și obiectivele pentru anul următor. Chiar dacă, într‑o astfel de situație, acest tabel, având în vedere conținutul său și caracterul standardizat al formulărilor utilizate, enumeră în principal o serie de sarcini care trebuie îndeplinite fără a stabili neapărat obiective, respectivul tabel oferă totuși funcționarilor sau agenților în cauză un anumit număr de orientări și de scopuri care trebuie atinse și se poate considera ulterior că acesta constituie prezentarea obiectivelor în sensul dispozițiilor generale de aplicare.

(a se vedea punctele 64 și 66)