Recurs introdus la 14 februarie 2012 de Deutsche Post AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 8 decembrie 2011 în cauza T-421/07, Deutsche Post AG/Comisia Europeană

(Cauza C-77/12)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Deutsche Post AG (reprezentanți: J. Sedemund şi T. Lübbig, avocați)

Celelalte părți în proces: Comisia Europeană, UPS Europe NV/SA, UPS Deutschland Inc. & Co. OHG

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

Anularea în totalitate a hotărârii atacate a Tribunalului (Camera a opta) din 8 decembrie 2011, pronunțată în cauza T-421/07;

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În prezentul recurs se ridică în esență problema dacă și în ce condiții o decizie a Comisiei cu privire la deschiderea procedurii oficiale de investigare prevăzute la articolul 108 alineatul (2) TFUE și la articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 reprezintă o decizie atacabilă în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE. În special, se ridică problema dacă o astfel de decizie de deschidere produce efecte juridice obligatorii autonome în plus față de o decizie de deschidere adoptată deja anterior, despre care se susține că privea aceleași măsuri de ajutor.

Tribunalul a declarat în esență inadmisibilă o astfel de cerere pe baza argumentului potrivit căruia decizia de deschidere din anul 2007, C 36/07 (ex NN 25/07), atacată în prezenta cauză, privea aceleași măsuri care au făcut deja obiectul unei decizii de deschidere din anul 1999, C 61/99 (ex NN 153/96), anterioară deciziei de deschidere atacate. Împrejurarea că, în urmă cu cinci ani, în procedura de investigare care a precedat prezenta procedură oficială principală de investigare a fost deja adoptată o decizie negativă în sensul articolului 7 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 nu are incidență asupra aceastei aprecieri, întrucât decizia negativă menționată a închis procedura de investigare anterioară numai parțial.

Recurenta invocă patru motive de recurs:

În hotărârea atacată Tribunalul nu a ținut seama de faptul că decizia de deschidere din anul 2007, aflată în litigiu, a produs efecte juridice autonome. Astfel, această decizie de deschidere se referea la măsuri de ajutor care au depășit cu mult măsurile față de care Comisia a ridicat obiecțiuni în decizia de deschidere din anul 1999. În plus, procedura principală de investigare deschisă în anul 1999 a fost închisă în totalitate printr-o decizie negativă din anul 2002 (2002/753/CE), prin urmare, decizia de deschidere din anul 1999 nu mai putea să producă niciun efect juridic. Prin faptul că nu a recunoscut admisibilitatea prezentei acțiuni, Tribunalul a încălcat articolul 263 al patrulea paragraf TFUE, întrucât, potrivit acestei norme, orice decizie care produce efecte juridice autonome trebuie să poată fi supusă unui control.

În al doilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a recunoscut întinderea încălcării de către Comisie a principiilor protecției încrederii legitime, securității juridice și bunei administrări, și nici efectele acestei încălcări asupra procedurii de investigare în cauză. Astfel, potrivit Tribunalului, Comisia nu a săvârșit o eroare de drept atunci când - fără să furnizeze clarificări suficiente guvernului german și recurentei - a considerat a posteriori că procedura oficială de investigare deschisă în anul 1999 nu a fost închisă în totalitate și a redeschis procedura menționată după cinci ani de la închiderea oficială a acesteia.

În al treilea rând, împrejurarea că, în prezenta cauză, Tribunalul a refuzat recurentei orice posibilitate directă de a formula o acțiune împotriva deciziei de deschidere din 2007 reprezintă un refuz de acordare a protecției judiciare, care este diametral opusă dreptului fundamental la o protecție judiciară efectivă recunoscut recurentei în temeiul articolului 6 alineatul (1) TUE coroborat cu articolul 47 primul paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și în temeiul articolului 6 alineatul (3) TUE coroborat cu articolul 6 paragraful 1 prima teză din CEDO.

În al patrulea rând, în motivarea hotărârii Tribunalul nu a furnizat nicio explicație în privința ultimelor două puncte menționate mai sus, care au fost omise în totalitate în hotărârea atacată. Prin această omisiune Tribunalul și-a încălcat obligația de motivare care rezultă din principiul statului de drept.

____________