Recurs introdus la 10 februarie 2012 de Quinn Barlo Ltd, Quinn Plastics NV, Quinn Plastics GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 30 noiembrie 2011 în cauza T-208/06, Quinn Barlo Ltd, Quinn Plastics NV, Quinn Plastics GmbH/Comisia Europeană

(Cauza C-70/12 P)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Quinn Barlo Ltd, Quinn Plastics NV, Quinn Plastics GmbH (reprezentanți: F. Wijckmans, advocaat, și M. Visser, avocate)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluzii

Recurentele solicită Curții:

cu titlu principal, anularea hotărârii pronunțate de Tribunal în măsura în care prin aceasta se constată că recurentele au încălcat articolul 101 TFUE și în măsura în care nu este anulat, ca urmare a acestui fapt, articolul 1 din decizia adoptată în privința recurentelor;

cu titlu subsidiar, anularea hotărârii pronunțate de Tribunal în măsura în care, în cadrul competenței sale de fond, a redus numai cu 10 % cuantumul de bază al amenzii și nu a anulat acea parte a deciziei care includea în calculul amenzii o majorare în temeiul duratei încălcării;

cu titlu subsidiar, anularea hotărârii pronunțate de Tribunal în măsura în care nu anulează acea parte a deciziei prin care se limitează la 25 % reducerea cuantumului de bază în temeiul diferenței de tratament și stabilirea, în cadrul competenței sale de fond, a unui procent mai ridicat care să reflecte lipsa răspunderii recurentelor în ceea ce privește partea încălcării referitoare la compușii pentru turnare din PMMA și la plăcile sanitare din PMMA, garantând astfel că o asemenea reducere, mai importantă, este conformă cu principiul general al proporționalității;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată în conformitate cu articolul 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

Motivele și principalele argumente

Quinn Barlo Ltd, Quinn Plastics NV și Quinn Plastics GmbH solicită anularea, în măsura precizată în recursul formulat, a Hotărârii pronunțate de Tribunal la 30 noiembrie 2011 în cauza T-208/06, Quinn Barlo Ltd, Quinn Plastics NV și Quinn Plastics GmbH/Comisia Europeană. Hotărârea Tribunalului privește o presupusă înțelegere constituită dintr-o serie de acorduri și de practici concertate anticoncurențiale în sectorul metacrilaților [Decizia C(2006) 2098 final a Comisiei din 31 mai 2006 privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/F/38.645 - Metacrilați)]. Prin această hotărâre se constată că Quinn Barlo Ltd, Quinn Plastics NV și Quinn Plastics GmbH au încălcat articolul 81 CE și articolul 53 din Acordul privind Spațiul Economic European (SEE) prin participarea la un ansamblu de acorduri și de practici concertate care aveau ca obiect plăcile masive din polimetacrilat de metil și prin care se reține răspunderea acestor societăți pentru participarea la înțelegere din aprilie 1998 până la sfârșitul lunii octombrie a anului 1998 și de la 24 februarie 2000 până la 21 august 2000.

Quinn Barlo Ltd, Quinn Plastics NV și Quinn Plastics GmbH invocă trei motive în susținerea recursului.

Primul motiv, prezentat cu titlu principal, se întemeiază pe faptul că Tribunalul a aplicat în mod eronat dreptul Uniunii prin aceea că a concluzionat în sensul existenței unei încălcări a articolului 101 TFUE și/sau a săvârșit o eroare de drept în ceea ce privește aplicarea articolului 2 din Regulamentul nr. 1/2003. Comisia și Tribunalul au adoptat ambele punctul de vedere juridic potrivit căruia o încălcare a articolului 101 TFUE fusese dovedită corespunzător cerințelor legale prin aplicarea criteriului juridic ce consta în (i) dovada prezenței recurentelor la cele patru reuniuni și în (ii) lipsa unei dovezi privind distanțarea publică a recurentelor în raport cu conținutul acestor reuniuni. Procedând astfel, Comisia și Tribunalul au încălcat amândouă considerații obiective și necontestate care demonstrează că acest criteriu juridic era inadecvat și, în orice caz, insuficient pentru a permite să se constate că recurentele încălcaseră articolul 101 TFUE. În consecință, întemeindu-se pe acest criteriu, Comisia și Tribunalul nu au respectat articolul 2 din Regulamentul nr. 1/2003 și nu au dovedit corespunzător cerințelor legale existența unei încălcări a articolului 101 TFUE.

Al doilea motiv este împărțit în două aspecte. Potrivit primului aspect al celui de al doilea motiv, prezentat cu titlu subsidiar, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin aceea că nu a respectat principiul general al prezumției de nevinovăție atunci când a corectat evaluarea Comisiei cu privire la durata încălcării invocate. Luând în considerare prezumția generală de nevinovăție, Tribunalul nu putea extinde durata primei perioade de participare invocate dincolo de data la care a avut loc a doua reuniune. Al doilea aspect al celui de al doilea motiv, prezentat cu titlu subsidiar, se întemeiază pe faptul că decizia Tribunalului de a majora, în cadrul competenței sale de fond, cu 10 % cuantumul de bază constituie o eroare de drept, dat fiind că o astfel de decizie nu respectă principiul general al protecției încrederii legitime și al egalității de tratament. În contextul ambelor aspecte ale celui de al doilea motiv, Tribunalul a încălcat articolul 23 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003.

Al treilea motiv, prezentat cu titlu subsidiar, se întemeiază pe o eroare de drept săvârșită de Tribunal prin confirmarea reducerii cu 25 % a cuantumului de bază și prin neacordarea unei reduceri suplimentare. Procedând astfel, Tribunalul a încălcat articolul 23 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003 și principiul proporționalității.

____________

¹ - Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat, JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167.