Recurs introdus la 9 mai 2012 de Grazer Wechselseitige Versicherung AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 28 februarie 2012 în cauza T-282/08, Grazer Wechselseitige Versicherung AG/Comisia Europeană

(Cauza C-215/12 P)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Grazer Wechselseitige Versicherung AG (reprezentant: H. Wollmann, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Anularea hotărârii atacate;

pronunțarea definitivă asupra litigiului, declararea nulă și neavenită a Deciziei 2008/719/CE a Comisiei din 30 aprilie 2008 privind ajutorul de stat C 56/06 (ex NN 77/06) acordat de Austria în cadrul privatizării Bank Burgenland (JO L 239, p. 32) și obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedurile în fața Tribunalului și a Curții;

cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal în ceea ce privește al doilea capăt de cerere și soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs este îndreptat împotriva Hotărârii Tribunalului din 28 noiembrie 2012 în cauza T-282/08, Bank Burgenland. Recurenta atacă hotărârea în integralitatea sa. Pe de o parte hotărârea atacată este afectată de vicii de procedură care ar fi adus atingere intereselor recurentei. Pe de altă parte, în decizia sa, Tribunalul ar fi încălcat în mai multe rânduri dreptul Uniunii. Recurenta invocă motivele de mai jos.

Prin intermediul primului motiv, Grazer Wechselseitige Versicherung AG invocă încălcarea dreptului Uniunii. Tribunalul ar considera că, în cadrul privatizării, Land Burgenland nu ar fi trebuit să țină cont de schema de garanții a landului pentru obligațiile existente al băncii. Aceste considerații ar fi eronate din punct de vedere juridic. Tribunalul ar fi aplicat în mod greșit criteriul investitorului privat. Tribunalul nu ar țin cont de faptul că schema de garanții a landului ar fi o obligație pe care landul în cauză ar fi asumat-o în calitatea sa de proprietar al băncii. Conform jurisprudenței Curții și practicii Tribunalului în alte cauze, cum este de exemplu cauza Ryanair, ar trebui să se țină cont, pentru aplicarea criteriului investitorului privat, de o garanție acordată de un stat membru în cadrul exercitării unei activități economice. În plus, poziția juridică a Tribunalului nu ar fi compatibilă cu efectul util al legislației comunitare în materie de ajutoare de stat. Afirmația Tribunalului potrivit căreia, cu ocazia privatizării băncilor, statele membre ale UE nu trebuie să țină cont de faptul că dobânditorul eliberează statul membru de garanțiile de stat existente ar fi de natură să creeze obstacole importante în calea stăpânirii crizei financiare și a datoriei suverane care există în prezent în Europa.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenta susține că hotărârea atacată ar fi afectată de un viciu de procedură întrucât Tribunalul nu ar fi avut considerații proprii asupra motivului esențial al acțiunii, ci făcea trimitere "în alb" la raționamentele Comisiei. În această privință, ar fi vorba despre aprecierea eronată a Comisiei potrivit căreia viciile care ar fi afectat condițiile cererii de ofertă a landului nu ar fi avut nicio incidență asupra valorii ofertelor depuse. În plus, preluând fără a reflecta această apreciere juridică eronată, Tribunalul ar fi încălcat la rândul său dreptul Uniunii. Tribunalul ar pierde din vedere aspectul că condițiile viciate ale cererii de ofertă pot avea drept efect depunerea de către ofertanți a unor oferte mai mari decât în cadrul unei cereri de ofertă necondiționate. Cu ocazia privatizării Bank Burgenland, se pare că consorțiul respins ar fi propus un preț de cumpărare prea ridicat pentru a compensa deficiența calitativă a propriei oferte (și anume riscul ca în cazul vânzării către acest consorțiu, garanția să fie invocată împotriva landului). Deși Tribunalul consideră că criteriul calitativ "eliberarea de garanție" nu este admisibil în raport cu legislația în materie de ajutoare, acesta nu ar fi trebuit să rețină în același timp că oferta consorțiului a reținut o valoare aproximativă corectă a prețului pe piață (excluzând ajutoarele) al Bank Burgenland.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurenta invocă o încălcare a dreptului său de a fi ascultată. Tribunalul nu ar fi examinat un motiv esențial. Părțile nu ar fi contestat că, inclusiv în cazul vânzării consorțiului, Bank Burgenland ar fi emis, înainte de terminarea privatizării, titluri suplimentare în valoare de 320 de milioane de euro. Aceste titluri ar fi beneficiat de garanția landului. În această privință, recurenta ar fi arătat în mod explicit în cererea sa introductivă din 17 iulie 2008 că, în urma acestei măsuri, consorțiul ar fi fost avantajat într-o măsură mult mai importantă decât recurenta. Comisia nu ar fi ținut cont de acest lucru atunci când a comparat cele două oferte. Tribunalul nu ar fi analizat acest motiv în hotărârea atacată. Astfel, Tribunalul nu s-ar fi pronunțat în mod definitiv asupra motivelor invocate de recurentă și ar fi lipsit instanța comunitară de posibilitatea de a-și exercita competența sa de verificare.

____________

¹ - Hotărârea din 17 decembrie 2008, Ryanair/Comisia, T-196/04, Rec., p. II-03643