CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

MELCHIOR WATHELET

prezentate la 3 mai 2017(1)

Cauza C189/16

Boguslawa ZaniewiczDybeck

împotriva

Pensionsmyndigheten

[cerere de decizie preliminară formulată de Högsta förvaltningsdomstolen (Curtea Administrativă Supremă, Suedia)]

„Trimitere preliminară – Securitatea socială a lucrătorilor salariați migranți și a familiei lor – Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 – Articolul 46 alineatul (2) – Articolul 47 alineatul (1) litera (d) – Articolul 50 – Pensie garantată – Calcularea drepturilor la pensie – Bază de calcul – Calcul proporțional – Cuantum teoretic”






I.      Introducere

1.        Prezenta trimitere preliminară din 23 martie 2016 a Högsta förvaltningsdomstolen (Curtea Administrativă Supremă, Suedia), primită la grefa Curții la 4 aprilie 2016, privește interpretarea articolului 46 alineatul (2) și a articolului 47 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996(2), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1992/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006(3) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 1408/71”)(4).

2.        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între doamna Zaniewicz‑Dybeck și Autoritatea pentru pensii cu privire la calcularea unei pensii pentru limită de vârstă care ia forma unei pensii garantate.

3.        Instanța de trimitere ridică în special problema dacă articolul 46 alineatul (2), precum și articolul 47 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 1408/71 implică posibilitatea ca, la calcularea pensiei garantate suedeze, perioadele de asigurare realizate în alt stat membru al Uniunii Europene să primească o valoare corespunzătoare valorii medii a perioadelor de asigurare realizate în Suedia.

II.    Cadrul juridic

A.      Dreptul Uniunii

4.        Articolul 4 din Regulamentul nr. 1408/71, intitulat „Domeniul de aplicare material”, prevede:

„[…]

(2)      Prezentul regulament se aplică tuturor regimurilor generale și speciale de securitate socială, contributive sau necontributive […]

[…]”

5.        În cadrul titlului III, intitulat „Dispoziții speciale referitoare la diferitele categorii de prestații”, capitolul 3 din Regulamentul nr. 1408/71, intitulat „Limita de vârstă și decesul (pensii)”, regrupează articolele 44-51a.

6.        Articolul 44 din acest regulament, intitulat „Dispoziții generale pentru acordarea de prestații în cazul în care lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă s‑a aflat sub incidența legislației a două sau a mai multe state membre”, are următorul conținut:

„(1)      Drepturile la prestații ale unui lucrător salariat sau ale unui lucrător care desfășoară o activitate independentă care s‑a aflat sub incidența legislației a două sau a mai multe state membre sau drepturile urmașilor acestuia se stabilesc în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol.

[…]”

7.        Articolul 46 din regulamentul menționat, intitulat „Acordarea de prestații”, prevede:

„[…]

(2)      În cazul în care condițiile impuse de legislația unui stat membru pentru a avea dreptul la prestații sunt îndeplinite numai după aplicarea articolului 45 și a articolului 40 alineatul (3), se aplică următoarele reguli:

(a)      instituția competentă calculează cuantumul teoretic al prestației pe care ar putea să o pretindă persoana interesată, cu condiția ca toate perioadele de asigurare sau de rezidență care au fost realizate în temeiul legislației statelor membre căreia i s‑a supus lucrătorul salariat sau lucrătorul care desfășoară o activitate independentă să fi fost realizate în statul respectiv în temeiul legislației pe care o aplică la data acordării prestației. Dacă, în temeiul acestei legislații, cuantumul prestației este independent de durata perioadelor realizate, cuantumul se consideră ca fiind cuantumul teoretic menționat în prezentul alineat;

(b)      instituția competentă stabilește ulterior cuantumul efectiv al prestației pe baza cuantumului teoretic menționat la alineatul anterior, în conformitate cu raportul dintre durata perioadelor de asigurare sau de rezidență realizate înaintea producerii riscului în temeiul legislației pe care o aplică și durata totală a perioadelor de asigurare sau de rezidență realizate înaintea producerii riscului în temeiul legislațiilor tuturor statelor membre în cauză.

[…]”

8.        Articolul 47 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71, intitulat „Dispoziții suplimentare pentru calcularea prestațiilor”, enunță:

„(1)      Pentru calcularea cuantumurilor teoretice și pro rata menționate la articolul 46 alineatul (2), se aplică următoarele reguli:

[…]

(d)      în cazul în care, în temeiul legislației unui stat membru, prestațiile se calculează pe baza cuantumului veniturilor, contribuțiilor sau majorărilor, instituția competentă a statului stabilește veniturile, contribuțiile sau majorările care trebuie luate în considerare cu privire la perioadele de asigurare sau rezidență realizate în temeiul legislației altor state membre pe baza câștigurilor, contribuțiilor sau majorărilor medii înregistrate pentru perioadele de asigurare realizate în temeiul legislației pe care o aplică;

[…]”

9.        Articolul 50 din Regulamentul nr. 1408/71, intitulat „Acordarea unui supliment în cazul în care totalul prestațiilor datorate în temeiul legislațiilor diferitelor state membre nu atinge minimul prevăzut de legislația statului pe al cărui teritoriu are reședința beneficiarul”, prevede:

„Unui beneficiar de prestații căruia i se aplică prezentul capitol nu i se poate acorda o prestație, în statul pe al cărui teritoriu are reședința și în temeiul legislației căreia îi este datorată o prestație, care este mai mică decât prestația minimă stabilită de respectiva legislație pentru o perioadă de asigurare sau de rezidență egală cu toate perioadele de asigurare sau de rezidență luate în considerare pentru plată în conformitate cu articolele precedente. Instituția competentă a statului respectiv îi plătește, dacă este necesar, pe parcursul perioadei de rezidență pe teritoriul său, un supliment egal cu diferența între totalul prestațiilor datorate conform prezentului capitol și cuantumul prestației minime.”

B.      Dreptul suedez

10.      Sistemul suedez de pensii este format din mai multe părți. În prezenta cauză, sunt în discuție pensiile pentru limită de vârstă în cadrul sistemului general de pensii sub forma pensiilor aferente venitului, a pensiilor suplimentare și a pensiilor garantate.

11.      Pensia aferentă venitului și pensia suplimentară sunt pensii stabilite în funcție de venit. Acestea sunt prestații cu caracter în esență contributiv bazate pe muncă.

12.      Pensia garantată este o prestație bazată pe reședință care este finanțată din impozite. Acesta are ca obiectiv instituirea unui nou nivel de protecție pentru persoane cu venituri mici sau fără venituri. În opinia instanței de trimitere, această pensie, care se stabilește în funcție de celelalte venituri din pensie, are caracterul unei prestații sociale. În consecință, aceasta se reduce progresiv în funcție de pensia aferentă venitului, de pensia suplimentară și de perceperea anumitor altor prestații. O persoană ale cărei venituri pentru limită de vârstă și din prestațiile menționate depășesc o anumită sumă nu primește pensia garantată.

13.      Dispozițiile naționale privind pensia garantată relevante pentru prezenta cauză sunt cele ale lagen (1998:702) om garantipension [Legea (1998:702) privind pensia garantată], care a fost înlocuită prin socialförsakringsbalken [Legea (2010:110) privind Codul securității sociale, denumită în continuare „SFB”].

14.      Instanța de trimitere arată că articolul 15 din capitolul 67 din SFB „prevede că pensia pentru limită de vârstă care este bazată pe venit trebuie să formeze baza de calcul a pensiei garantate la care are dreptul persoana asigurată pentru aceiași ani cu modificările și majorările indicate la anumite alineate [ale articolelor 16-20 din capitolul 67 din SFB] (baza de calcul)”(5).

15.      Cuantumul de bază al pensiei garantate se stabilește la articolul 7 din capitolul 2 din SFB. Acest cuantum este indexat în funcție de nivelul general al prețurilor. În anul relevant în prezenta cauză, acesta se ridica la 39 400 SEK.

16.      Pentru a ajunge la cuantumul definitiv al pensiei garantate, cuantumul de bază face obiectul unor majorări și deduceri prevăzute la articolele 23 și 24 din capitolul 67 din SFB.

17.      Pensia garantată se plătește persoanelor cu vârsta peste 65 de ani care au realizat o perioadă de asigurare de cel puțin trei ani. În plus, perioada de asigurare se stabilește în funcție de perioada în care persoana respectivă a avut reședința în Suedia. Articolul 25 din capitolul 67 din SFB prevede că, în cazul unei persoane care nu a acumulat o perioadă de asigurare de 40 de ani pentru pensia garantată, toate sumele care au legătură cu suma de bază indexată stabilită la articolele 21-24 sunt reduse într‑o proporție care corespunde câtului împărțirii anilor aferenți perioadei de asigurare la numărul 40 (calculul proratei).

18.      Försäkringskassan (Casa națională de asigurări, Suedia), care trata anterior anumite chestiuni privind pensiile pentru limită de vârstă, a indicat în instrucțiunile sale interne (instrucțiunile nr. 2 din 2007, denumite în continuare „instrucțiunile”) că, „[l]a calcularea proporțională, printre altele, a pensiilor garantate sub forma pensiilor pentru limită de vârstă în cazul persoanelor născute în anul 1938 sau ulterior, Casa națională de asigurări, atunci când calculează cuantumul teoretic, trebuie să confere fiecărei perioade de asigurare realizate în alte state membre în cauză o valoare de pensie care corespunde valorii medii de pensie a perioadelor realizate în Suedia. De la 1 ianuarie 2010, [Autoritatea pentru pensii] soluționează toate chestiunile privind pensia pentru limită de vârstă în cadrul sistemului general de pensii. Instrucțiunile sus menționate […] rămân o sursă de orientări pentru modul în care Autoritatea pentru pensii își adoptă deciziile”(6).

19.      Potrivit instanței de trimitere, în urma poziției adoptate de Casa națională de asigurări, calculul pensiei garantate a fost efectuat astfel încât fiecare perioadă de asigurare care a fost realizată în alt stat membru a primit o valoare de pensie care corespunde valorii medii de pensie a perioadelor realizate în Suedia.

III. Situația de fapt din litigiul principal și întrebările preliminare

20.      Doamna Zaniewicz‑Dybeck, cetățean polonez, s‑a născut în 1940 și a plecat din Polonia pentru a se stabili în Suedia în 1980. Aceasta a lucrat în Polonia timp de 19 ani, a locuit în Suedia timp de 24 de ani și a lucrat în acest stat 23 de ani.

21.      La 5 august 2008, Casa națională de asigurări a decis cu privire la cererea de pensie pentru limită de vârstă în cadrul sistemului general de pensii formulată de doamna Zaniewicz‑Dybeck și, cu această ocazie, a stabilit cuantumul pensiei garantate la zero coroane suedeze.

22.      Într‑o decizie pronunțată cu privire la reclamație la 1 septembrie 2008, Casa națională de asigurări și‑a menținut prima decizie, motivând‑o prin faptul că doamna Zaniewicz‑Dybeck a realizat perioade de asigurare atât în Suedia, cât și în Polonia. Pentru acest motiv, pensia garantată a fost calculată parțial pe baza dispozițiilor naționale suedeze și parțial în temeiul principiului calculului proporțional prevăzut la articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1408/71.

23.      Instanța de trimitere observă că, pe baza veniturilor doamnei Zaniewicz‑Dybeck în cuantum de 75 216 SEK, s‑a atribuit mai întâi pensiei suedeze o valoare anuală de 3 134 SEK (75 216 SEK/24) pentru cei 24 de ani de asigurare în Suedia. Această sumă ar fi fost apoi multiplicată cu durata maximă de asigurare pentru pensia garantată, cu alte cuvinte de 40 de ani (3 134 SEK × 40 = 125 360 SEK). Autoritățile suedeze ar fi considerat atunci că indemnizația doamnei Zaniewicz‑Dybeck era la un nivel prea ridicat pentru a‑i fi plătită o pensie garantată.

24.      Doamna Zaniewicz‑Dybeck a atacat decizia Casei naționale de asigurări în fața Förvaltningsrätten i Stockholm (Tribunalul Administrativ din Stockholm, Suedia), care a considerat că respectivul calcul efectuat de Casa națională de asigurări era conform cu Regulamentul nr. 1408/71 și a respins acțiunea. Doamna Zaniewicz‑Dybeck a formulat apel împotriva hotărârii pronunțate de Förvaltningsrätten i Stockholm (Tribunalul Administrativ din Stockholm, Suedia) la Kammarrätten i Stockholm (Curtea Administrativă de Apel din Stockholm, Suedia), care a respins apelul.

25.      Doamna Zaniewicz‑Dybeck a formulat atunci recurs la instanța de trimitere. Aceasta a arătat că cuantumul teoretic al pensiei garantate trebuia să fie calculat în conformitate cu Regulamentul nr. 1408/71, fără aplicarea poziției adoptate de Casa națională de asigurări. În opinia doamnei Zaniewicz‑Dybeck, întrucât pensia garantată suedeză depinde doar de durata totală a perioadei de asigurare, din care se scade pensia suedeză bazată pe venit deja stabilită, articolul 47 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 1408/71 nu se aplică în cazul calculării pensiei garantate. Doamna Zaniewicz‑Dybeck a arătat că metoda de calcul expusă în instrucțiunile menționate aducea atingere intereselor multor imigranți din alte state ale Uniunii ale căror pensii bazate pe venit sunt mici.

26.      Potrivit Autorității pentru pensii, perioadele de asigurare care au fost realizate în alt stat membru conferă dreptul la pensie din partea acestui stat membru și, întrucât pensia garantată are un caracter complementar, calcularea unei pensii fără aplicarea articolului 47 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 1408/71 ar însemna ca beneficiarul unei pensii care a realizat perioade de asigurare în alt stat membru să primească o supracompensație, în măsura în care pensia garantată este mai mare decât în cazul unei persoane care nu justifică asemenea perioade.

27.      În plus, potrivit acestei autorități, nerepartizarea unei valori de pensie perioadelor de asigurare realizate în străinătate ar avea drept efect faptul că perioadele de asigurare menționate ar primi o valoare mai mică (de fapt nicio valoare) decât perioadele corespunzătoare realizate în Suedia. Aceasta a considerat că nu era rezonabil ca pensia garantată, o protecție de bază care depinde de venit, să fie plătită fără a se ține cont nici de valoarea de pensie a anilor de asigurare în străinătate, nici de pensiile bazate pe venit primite din partea altor state ale Uniunii. Autoritatea pentru pensii a observat că, în cazul în care s‑ar proceda astfel, beneficiarul unei pensii bazate pe venit din partea altui stat al Uniunii ar obține o pensie garantată suedeză mai mare decât cea pe care ar fi primit‑o un beneficiar de pensii care ar fi fost asigurat și ar fi dobândit drepturi pentru pensia bazată pe venit doar în Suedia.

28.      Pentru a justifica cererea de decizie preliminară, instanța de trimitere a precizat că, în „Hotărârea din 22 octombrie 1998, Conti (C‑143/97, EU:C:1998:501), Curtea a stabilit că dispozițiile naționale privind reducerea prestațiilor nu pot fi scoase de sub incidența condițiilor și a limitelor de aplicare prevăzute în Regulamentul nr. 1408/71 prin calificarea lor ca norme referitoare la calcularea sumei datorate. O normă națională trebuie să fie considerată o dispoziție prin care se reduce prestația în cazul în care calculul pe care îl necesită are drept efect reducerea cuantumului pensiei pe care persoana în cauză o poate solicita ca urmare a faptului că primește o prestație din partea altui stat membru (punctele 24 și 25)”(7). Instanța de trimitere a adăugat că, „[î]n Suedia, din această decizie s‑a tras concluzia că reducerea progresivă a pensiei garantate în funcție de pensia pentru limită de vârstă bazată pe venit nu trebui[a] să fie considerată o regulă privind reducerea în sensul Regulamentului nr. 1408/71 […] Pentru acest motiv, autoritățile suedeze au ajuns să aplice regulile astfel încât pensiile garantate să nu fie reduse de pensiile primite din partea altor [state] ale [Uniunii]. În schimb, se calculează proporțional dreptul la pensia garantată pentru persoanele care au lucrat atât în Suedia, cât și în alte [state] ale [Uniunii]”(8).

29.      Instanța de trimitere arată că, în urma instrucțiunilor adoptate(9), s‑a efectuat calculul pensiei garantate astfel încât fiecare perioadă de asigurare care a fost realizată în alt stat membru a primit o valoare de pensie care corespunde valorii medii de pensie a perioadelor realizate în Suedia.

30.      Potrivit instanței de trimitere, în prezenta cauză, se ridică problema dacă este necesară aplicarea articolului 47 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 1408/71 în speță și, eventual, dacă este posibil ca perioadele de asigurare realizate în alt stat al Uniunii să primească o valoare de pensie fictivă care corespunde valorii medii a perioadelor de asigurare realizate în Suedia la calculul proporțional care trebuie efectuat în conformitate cu articolul 46 alineatul (2) din acest regulament.

31.      În aceste condiții, Högsta förvaltningsdomstolen (Curtea Administrativă Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)      Dispozițiile articolului 47 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 1408/71 semnifică faptul că perioadele de asigurare realizate în alt stat membru pot să primească, la calcularea pensiei garantate suedeze, o valoare de pensie care corespunde valorii medii a perioadelor realizate în Suedia atunci când autoritatea competentă efectuează un calcul proporțional potrivit articolului 46 alineatul (2) din regulamentul respectiv?

2)      În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, instituția competentă poate, atunci când calculează cuantumul pensiei garantate, să țină cont de venitul din pensie pe care o persoană asigurată îl primește în alt stat membru, fără ca astfel să fie încălcate dispozițiile Regulamentului nr. 1408/71?”

IV.    Procedura în fața Curții

32.      Autoritatea pentru pensii, Regatul Suediei, Republica Cehă și Comisia Europeană au depus observații scrise. Toate aceste părți, cu excepția Republicii Cehe, au prezentat observații orale în ședința din 9 martie 2017.

V.      Analiză

A.      Observații introductive

33.      Cele două întrebări adresate de instanța de trimitere privesc calcularea drepturilor la pensia garantată suedeză și eventuala aplicare a dispozițiilor Regulamentului nr. 1408/71.

34.      Pentru a răspunde la aceste întrebări, trebuie amintit că Regulamentul nr. 1408/71 nu organizează un regim comun de securitate socială, ci permite menținerea unor regimuri naționale distincte și are drept unic obiectiv să asigure o coordonare între acestea din urmă. Astfel, potrivit unei jurisprudențe constante, statele membre păstrează competența de a‑și organiza sistemele de securitate socială. Prin urmare, în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii, legislația fiecărui stat membru este cea care trebuie să stabilească, printre altele, condițiile care dau dreptul la prestații. În exercitarea acestei competențe, statele membre trebuie să respecte însă dreptul Uniunii și în special dispozițiile Tratatului FUE referitoare la libertatea, recunoscută oricărui cetățean al Uniunii, de circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre(10).

35.      În această privință, trebuie să se arate că Regulamentul nr. 1408/71 nu impune statelor membre să prevadă o prestație minimă pentru limită de vârstă precum pensia garantată suedeză. Totuși, potrivit unei jurisprudențe constante, deși Regulamentul nr. 1408/71 presupune că „orice legislație nu cuprinde în mod necesar prestații minime de tipul prevăzut [de legislația suedeză]”(11), același regulament se aplică unor asemenea prestații(12) atunci când acestea sunt prevăzute de o legislație națională.

36.      În plus, este necesar să se amintească faptul că pensia garantată se calculează prin aplicarea la cuantumul de bază prevăzut la articolul 7 din capitolul 2 din SFB a majorărilor și a deducerilor prevăzute la articolele 23 și 24 din capitolul 67 din SFB. Din dosarul depus la Curte reiese că aceste majorări și aceste deduceri urmăresc în special luarea în considerare a situației personale(13) și a celorlalte venituri din pensie ale persoanei în cauză. Rezultă că pensia garantată nu este o sumă fixă și că calculul acesteia variază în funcție de circumstanțele specifice ale persoanei în cauză. În pofida cuantumului său variabil, care se poate ridica la zero coroane dacă veniturile persoanei în cauză sunt prea mari, obiectivul(14) pensiei garantate implică asigurarea unui venit de bază persoanelor care primesc pensii profesionale și suplimentare nesemnificative(15). Întrucât este necesar să caracterizăm prestația minimă în discuție, considerăm că aceasta constituie o prestație pentru limită de vârstă necontributivă prevăzută la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1408/71 și că drepturile beneficiarului trebuie să fie, în acest caz, potrivit articolului 44 din regulamentul menționat, stabilite în conformitate cu dispozițiile din capitolul 3 care figurează în titlul III din regulamentul menționat, în special în conformitate cu dispozițiile articolelor 46 și 51a din acesta(16).

37.      Arătăm că, la ședința din 9 martie 2017, Regatul Suediei a subliniat că pensia garantată făcea parte din sistemul general de pensii. În opinia noastră, cu toate acestea, contrar a ceea ce pare să susțină Regatul Suediei, pensia garantată nu constituie o prestație pentru limită de vârstă în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 1408/71. Dat fiind că pensia garantată este finanțată din impozit(17), aceasta nu se calculează pe baza contribuțiilor proprii ale beneficiarilor și a duratei afilierii lor la sistemul de asigurări(18). În plus, din dispozițiile cu privire la acordarea pensiei garantate reiese că aceasta nu se plătește doar beneficiarilor unei pensii pentru limită de vârstă profesionale și/sau suplimentare(19). Astfel, pensia garantată se plătește unei persoane care a împlinit vârsta de 65 de ani și care a realizat o perioadă de asigurare de cel puțin trei ani, stabilită în funcție de perioada de rezidență în Suedia și de alte eventuale venituri din pensie ale persoanei în cauză.

38.      În plus, Regatul Suediei a evocat existența unei alte prestații pentru limită de vârstă pentru a garanta un venit minim de subzistență. Ne pare, cu condiția verificării de către instanța de trimitere, că această din urmă prestație nu este în discuție în speță. În plus, aceasta este prevăzută la articolul 4 alineatul (2a) din Regulamentul nr. 1408/71, care privește „prestații[le] speciale în numerar cu caracter necontributiv, acordate conform unei legislații care […] posedă atât caracteristicile legislației în domeniul securității sociale […] cât și cele de asistență socială” și care sunt enumerate în anexa IIa la aceasta, și anume „[a]jutor financiar pentru persoanele în vârstă” [Legea (2001:853)](20).

39.      În orice caz, din Hotărârea din 22 aprilie 1993, Levatino (C‑65/92, EU:C:1993:149, punctul 21), precum și din Hotărârea din 24 septembrie 1998, Stinco și Panfilo (C‑132/96, EU:C:1998:427, punctele 19-21), reiese că articolul 46 alineatul (2) și articolul 50 din Regulamentul nr. 1408/71 se aplică prestațiilor prevăzute la articolul 4 alineatul (2) și la articolul 4 alineatul (2a) din acest regulament.

B.      Cu privire la întrebările preliminare

1.      Cu privire la prima întrebare

40.      Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere ridică în esență problema dacă, atunci când instituția competentă efectuează calculul proporțional al pensiei garantate suedeze în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1408/71, perioadele de asigurare realizate în alt stat membru, în speță în Polonia, pot primi o valoare de pensie care corespunde valorii medii a perioadelor de asigurare realizate în Suedia în conformitate cu articolul 47 alineatul (1) litera (d) din acest regulament.

41.      Dat fiind că articolul 47 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 1408/71 constituie o normă suplimentară pentru calcularea cuantumului teoretic și a proratei menționate la articolul 46 alineatul (2) din acest regulament și, prin urmare, trebuie interpretat în lumina acestei din urmă dispoziții(21), este necesar să se verifice mai întâi dacă și eventual cum se aplică articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1408/71 calculării pensiei garantate suedeze(22).

42.      Atunci când dreptul la o prestație este condiționat, potrivit legislației unui stat membru, de realizarea perioadelor de asigurare, articolul 45 din Regulamentul nr. 1408/71 impune ca instituția competentă a acestui stat membru, a cărui legislație condiționează dobândirea, păstrarea sau redobândirea dreptului la prestații de realizarea perioadelor de asigurare, să ia în considerare perioadele de asigurare realizate în temeiul legislației oricărui alt stat membru ca și când acestea ar fi fost realizate conform legislației pe care o aplică. Cu alte cuvinte, perioadele de asigurare realizate în diverse state membre trebuie să fie cumulate(23).

43.      Într‑o asemenea situație, se aplică articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1408/71. Acesta prevede că instituția competentă calculează valoarea teoretică a prestației la care are dreptul persoana respectivă ca și când toate perioadele de muncă realizate în diferite state membre ar fi fost realizate în statul membru al instituției competente.

44.      Apoi, în temeiul articolului 46 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1408/71, instituția competentă stabilește valoarea efectivă a prestației pe baza valorii teoretice în funcție de raportul dintre durata perioadelor de asigurare și/sau de rezidență în statul membru al instituției competente și durata totală a perioadelor de asigurare și/sau de rezidență realizate în diferite state membre(24).

45.      Din dosarul depus la Curte reiese că, pentru a se stabili dacă doamna Zaniewicz‑Dybeck, care a realizat perioade de asigurare și/sau de rezidență în Polonia și în Suedia, avea dreptul la pensia garantată suedeză, Casa națională de asigurări a aplicat o metodologie de proratizare (numită de „calcul proporțional”)(25) cuantumului pensiilor suedeze bazate pe venit(26) (aferentă venitului și suplimentară) (și anume, o valoare de 75 216 SEK)(27), în conformitate cu articolul 25 din capitolul 67 din SFB și cu instrucțiunile. Acest calcul a condus la un rezultat net superior acestei din urmă valori (și anume, o valoare de 125 360 SEK)(28), de asemenea o valoare prea ridicată pentru a da dreptul la o pensie garantată.

46.      Această metodologie(29) nu este corectă, întrucât, în opinia noastră, dreptul de a primi pensia garantată suedeză trebuie să fie evaluat în conformitate cu legislația suedeză, precum și cu articolul 50 din Regulamentul nr. 1408/71(30), fără a aplica metodologia privind calculul proporțional prevăzută la articolul 25 din capitolul 67 din SFB și în instrucțiuni.

47.      Dat fiind că Regulamentul nr. 1408/71 nu impune ca statele membre să prevadă prestații minime pentru limită de vârstă precum pensia garantată suedeză, nu orice legislație cuprinde în mod necesar aceste prestații minime. Prin urmare, ar fi dificil de înțeles ca articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1408/71 să impună norme specifice și detaliate pentru calcularea acestei prestații minime(31).

48.      În schimb, cuantumul pensiei garantate suedeze, calculat în temeiul legislației naționale(32), trebuie luat în considerare în conformitate cu articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1408/71(33) pentru a se calcula pensia suedeză bazată pe venit, fără a aplica metodologia privind calculul proporțional prevăzută la articolul 25 din capitolul 67 din SFB și în instrucțiuni.

49.      Trebuie să se sublinieze că la punctul 21 din Hotărârea din 24 septembrie 1998, Stinco și Panfilo (C‑132/96, EU:C:1998:427)(34), Curtea a declarat „că o prestație minimă garantată de legislația unui stat membru [trebuia] luată în considerare la calcularea valorii teoretice prevăzute la articolul 46 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1408/71”(35).

50.      Astfel, din Hotărârea din 24 septembrie 1998, Stinco și Panfilo (C‑132/96, EU:C:1998:427, punctul 22), precum și din Hotărârea din 21 iulie 2005, Koschitzki (C‑30/04, EU:C:2005:492, punctul 23), reiese în mod clar că, în temeiul articolului 46 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1408/71, instituția competentă trebuie să ia în considerare, pentru a stabili valoarea teoretică a pensiei care servește drept bază la calcularea pensiei proporționale, un supliment destinat să atingă pensia garantată sau minimă prevăzută de legislația națională.

51.      Calculul care trebuie efectuat în temeiul articolului 46 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1408/71 „urmărește să asigure lucrătorului cuantumul teoretic maxim la care ar avea dreptul în cazul în care toatele perioadele sale de asigurare ar fi fost realizate în statul în cauză”(36).

52.      În consecință, în cazul în care cuantumul teoretic al pensiei care servește drept bază la calcularea pensiei proporționale la care ar avea dreptul doamna Zaniewicz‑Dybeck, dacă aceasta ar fi lucrat în Suedia pe parcursul întregii vieți profesionale, este mai mic decât cuantumul pensiei garantate calculate în conformitate cu legislația suedeză, trebuie adăugat un supliment la cuantumul teoretic pentru a ajunge la valoarea pensiei garantate.

53.      Dat fiind că pensia suedeză stabilită în funcție de venit se bazează pe „cuantumul veniturilor, contribuțiilor sau majorărilor”, considerăm că din modul de redactare a articolului 47 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 1408/71, care este obligatoriu, reiese în mod clar că, la calcularea cuantumului teoretic al pensiei care servește drept bază la calcularea pensiei proporționale în temeiul articolului 46 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1408/71, instituția competentă(37) trebuie să stabilească cuantumul veniturilor, contribuțiilor sau majorărilor de care trebuie să se țină seama pentru perioadele de asigurare și/sau de rezidență realizate în temeiul legislației altor state membre(38), pe baza cuantumului veniturilor, contribuțiilor sau majorărilor, înregistrat pentru perioadele de asigurare și/sau de rezidență realizate conform legislației pe care această instituție o aplică(39). Astfel, aplicarea articolului 47 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 1408/71 asigură că baza de calcul în discuție este aceeași pentru lucrătorul migrant ca și cum nu și‑ar fi exercitat dreptul la liberă circulație, ceea ce Curtea a considerat deja ca fiind conform cu obiectivul stabilit de articolul 48 TFUE(40).

54.      În plus, trebuie să se arate că, în urma aplicării metodologiei privind calculul proporțional prevăzute la articolul 46 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1408/71, avantajul includerii eventuale a unui supliment în cuantumul teoretic al pensiei care servește drept bază la calcularea pensiei proporționale pentru a ajunge la cuantumul pensiei garantate suedeze este strict limitat la perioadele de asigurare realizate de doamna Zaniewicz‑Dybeck în Suedia, ceea ce evită orice pretinsă supracompensare(41).

55.      În concluzie, considerăm că dreptul de a primi o prestație minimă pentru limită de vârstă precum pensia garantată suedeză trebuie evaluat în conformitate cu legislația suedeză, fără a aplica metodologia privind calculul proporțional prevăzută la articolul 25 din capitolul 67 din SFB și în instrucțiuni, precum și la articolul 50 din Regulamentul nr. 1408/71. La calcularea cuantumului teoretic al pensiei care servește drept bază la calcularea pensiei proporționale în temeiul articolului 46 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1408/71, instituția competentă trebuie să ia în considerare o prestație minimă pentru limită de vârstă garantată de legislația statului său membru pentru a asigura lucrătorului cuantumul teoretic maxim al pensiei care servește drept bază la calcularea pensiei proporționale la care ar fi avut dreptul în cazul în care toate perioadele sale de asigurare ar fi fost realizate în statul în discuție. În plus, în conformitate cu articolul 47 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 1408/71, la calcularea acestei valori teoretice, instituția competentă trebuie să stabilească veniturile, contribuțiile sau majorările care trebuie luate în considerare cu privire la perioadele de asigurare și/sau rezidență realizate în temeiul legislației altor state membre, pe baza câștigurilor, contribuțiilor sau majorărilor înregistrate pentru perioadele de asigurare și/sau de rezidență realizate conform legislației pe care această instituție o aplică.

2.      Cu privire la a doua întrebare

56.      Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere ridică problema dacă Regulamentul nr. 1408/71 prevede că instituția competentă poate ține seama de veniturile din pensie pe care persoana asigurată le primește din partea unui alt stat membru la calcularea drepturilor la o pensie garantată.

57.      Pentru a răspunde la această întrebare, considerăm că este necesar să se amintească titlul și termenii articolului 50 din Regulamentul nr. 1408/71, care sunt reluați la punctul 9 din prezentele concluzii(42).

58.      La punctele 5 și 6 din Hotărârea din 30 noiembrie 1977, Torri (64/77, EU:C:1977:197), Curtea a declarat că articolul 50 din Regulamentul nr. 1408/71 „a[vea] în vedere situațiile în care carierele lucrătorului în temeiul legislațiilor statelor care i se aplică au fost relativ scurte, astfel încât cuantumul total al prestațiilor datorate de aceste state nu atinge un nivel de viață rezonabil”. „Pentru a remedia această situație, articolul menționat prevede că, atunci când legislația statului în care are reședința prevede o prestație minimă, prestația datorată de acest stat va fi majorată cu un supliment egal cu diferența dintre totalul prestațiilor datorate de diferitele state, în legislațiile care se aplică lucrătorului, și această prestație minimă”(43).

59.      Rezultă că, la calcularea drepturilor la pensie garantată suedeză, Casa națională de asigurări, cu excepția situației în care trebuie să plătească o valoare mai mare(44), poate ține seama de veniturile din pensie pe care doamna Zaniewicz‑Dybeck le primește din partea unui alt stat membru în conformitate cu articolul 50 din Regulamentul nr. 1408/71(45). În plus, conform acestei dispoziții, Casa națională de asigurări trebuie să țină seama de toate perioadele de asigurare și/sau de rezidență realizate de doamna Zaniewicz‑Dybeck, luate în considerare în special pentru acordarea prestațiilor pentru limită de vârstă. Rezultă că perioadele de asigurare și/sau de rezidență realizate de doamna Zaniewicz‑Dybeck în Polonia și în Suedia trebuie luate în considerare(46).

60.      Posibilitatea ca instituția competentă să ia în considerare prestațiile pentru limită de vârstă primite în alt stat membru, precum și perioadele de asigurare și/sau de rezidență evită orice pretinsă supracompensare(47).

61.      În concluzie, considerăm că articolul 50 din Regulamentul nr. 1408/71 trebuie interpretat în sensul că, la calcularea drepturilor la o prestație minimă pentru limită de vârstă, instituția competentă poate ține seama de veniturile din pensie pe care persoana asigurată le primește din partea unui alt stat membru.

VI.    Concluzie

62.      Având în vedere considerațiile care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Högsta förvaltningsdomstolen (Curtea Administrativă Supremă, Suedia) după cum urmează:

„1)      Dreptul de a primi o prestație minimă pentru limită de vârstă trebuie evaluat în conformitate cu legislația națională aplicabilă, precum și cu articolul 50 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea sa modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1992/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006, fără a aplica metodologia privind calculul proporțional prevăzută la articolul 25 din capitolul 67 din lagen (1998:702) om garantipension [Legea (1998:702) privind pensia garantată], care a fost înlocuită prin socialförsakringsbalken [Legea (2010:110) privind Codul securității sociale] și în instrucțiunile nr. 2 din 2007 ale Försäkringskassan (Casa națională de asigurări, Suedia).

La calcularea cuantumului teoretic al pensiei care servește drept bază la calcularea pensiei proporționale în temeiul articolului 46 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1408/71, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul nr. 118/97, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1992/2006, instituția competentă trebuie să ia în considerare o prestație minimă pentru limită de vârstă garantată de legislația statului său membru pentru a asigura lucrătorului cuantumul teoretic maxim al pensiei care servește drept bază la calcularea pensiei proporționale la care ar fi avut dreptul dacă toate perioadele sale de asigurare ar fi fost realizate în statul în discuție.

Articolul 47 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 1408/71, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul nr. 118/97, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1992/2006, trebuie interpretat în sensul că, la calcularea acestei valori teoretice, instituția competentă trebuie să stabilească cuantumul veniturilor, contribuțiilor sau majorărilor care trebuie luate în considerare cu privire la perioadele de asigurare și/sau de rezidență realizate în temeiul legislației altor state membre pe baza câștigurilor, contribuțiilor sau majorărilor înregistrate pentru perioadele de asigurare și/sau de rezidență realizate conform legislației pe care această instituție o aplică.

2)      Articolul 50 din Regulamentul nr. 1408/71, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul nr. 118/97, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1992/2006, trebuie interpretat în sensul că, la calcularea drepturilor la o prestație minimă pentru limită de vârstă, instituția competentă poate ține seama de veniturile din pensie pe care persoana asigurată le primește din partea unui alt stat membru.”


1      Limba originală: franceza


2      JO 1997, L 28, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 4, p. 35.


3      JO 2006, L 392, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 288.


4      Regulamentul nr. 1408/71 a fost înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO 2004, L 166, p. 1, rectificare în JO 2004, L 200, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 988/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 (JO 2009, L 284, p. 43, denumit în continuare „Regulamentul nr. 883/2004”). Acest din urmă regulament se aplică, potrivit articolului 91 din acesta, de la data intrării în vigoare a regulamentului de punere în aplicare. Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului nr. 883/2004 (JO 2009, L 284, p. 1) a intrat în vigoare la 1 mai 2010. Dat fiind că cererea de pensie pentru limită de vârstă în cadrul sistemului general de pensii formulată de doamna Boguslawa Zaniewicz‑Dybeck la 5 august 2008 a fost examinată de Pensionsmyndigheten (Autoritatea pentru pensii, Suedia) și cu această ocazie pensia sa garantată a fost calculată la zero coroane suedeze (SEK), considerăm că Regulamentul nr. 1408/71 se aplică ratione temporis litigiului din cauza principală. În orice caz, articolul 46 alineatul (2), articolul 47 alineatul (1) litera (d) și articolul 50 din Regulamentul nr. 1408/71 corespund în ansamblu articolului 52 alineatul (1), articolului 56 alineatul (1) litera (c) și articolului 58 din Regulamentul nr. 883/2004.


5      A se vedea punctul 18 din cererea de decizie preliminară.


6      A se vedea punctul 22 din cererea de decizie preliminară.


7      A se vedea punctul 29 din cererea de decizie preliminară.


8      A se vedea punctul 30 din cererea de decizie preliminară.


9      A se vedea punctul 18 din prezentele concluzii.


10      A se vedea Hotărârea din 21 februarie 2013, Salgado González (C‑282/11, EU:C:2013:86, punctele 35-37 și jurisprudența citată).


11      Hotărârea din 30 noiembrie 1977, Torri (64/77, EU:C:1977:197, punctul 7).


12      A se vedea în acest sens Hotărârea din 17 decembrie 1981, Browning (22/81, EU:C:1981:316, punctul 10).


13      De exemplu, starea sa civilă.


14      Potrivit instanței de trimitere, „[o]biectivul [pensiei garantate implică] instituirea unui nou nivel de protecție pentru persoane cu venituri mici sau fără venituri […] Astfel, pensia are caracterul unei prestații sociale. Pensia garantată se reduce progresiv în funcție de alte venituri din pensii. Prin urmare, există o reducere progresivă a pensiei care depinde de orice pensii aferente venitului, pensii suplimentare și anumite alte prestații. O persoană cu un asemenea venit care depășește o anumită sumă nu primește pensia garantată”. A se vedea punctul 3 din cererea de decizie preliminară.


15      În observațiile scrise, Regatul Suediei a susținut că „[t]emeiul pensiei suedeze în cadrul sistemului general de pensii este că se dobândește dreptul la propria pensie prin muncă și contribuții. Pentru diverse motive, nu toată lumea are posibilitatea amintită și de aceea există o pensie garantată suplimentară, definită ca fiind o parte din pensia din cadrul sistemului general de pensii, pentru cei care au dobândit dreptul la o pensie suedeză aferentă unor venituri mici sau care nu au niciun fel de pensie. Această pensie garantată suplimentară este tocmai o sumă garantată care este plătită doar persoanei care nu a putut dobândi dreptul la propria pensie suedeză. În consecință, prestația depinde de veniturile persoanei în sensul că aceasta se deduce din cuantumul propriei pensii dobândite. […] Dacă o persoană are deja suficiente venituri din pensie, nu mai trebuie plătită nicio pensie garantată”. A se vedea punctul 7 din observațiile Regatului Suediei.


16      A se vedea Hotărârea din 22 aprilie 1993, Levatino (C‑65/92, EU:C:1993:149, punctul 21).


17      Rezultă că aceasta nu are aceleași surse de finanțare ca cele pentru finanțarea pensiilor pentru limită de vârstă profesionale și suplimentare. A se vedea a contrario Hotărârea din 20 ianuarie 2005, Noteboom (C‑101/04, EU:C:2005:51, punctul 27).


18      La punctul 14 din Hotărârea din 5 iulie 1983, Valentini (171/82, EU:C:1983:189), Curtea a declarat că „prestațiile pentru limită de vârstă prevăzute la articolul 4 alineatul (1) [litera] (c) și la articolul 46 din Regulamentul nr. 1408/71 se caracterizează în esență prin faptul că urmăresc să asigure mijloacele de subzistență ale persoanelor care renunță, atunci când împlinesc o anumită vârstă, la locul de muncă și nu mai sunt obligate să se pună la dispoziția autorității pentru ocuparea locurilor de muncă. În plus, sistemul de cumulare și de calcul proporțional al prestațiilor prevăzut la articolul 46 pornește de la faptul că aceste prestații sunt finanțate în mod normal și dobândite pe baza contribuțiilor proprii ale beneficiarilor și calculate în funcție de durata afilierii lor la acest sistem de asigurări”. Sublinierea noastră. A se vedea de asemenea Hotărârea din 18 decembrie 2007, Habelt și alții (C‑396/05, EU:C:2007:810, punctele 66-69), cu privire la perioadele de contribuție.


19      Rezultă că pensia garantată nu are în mod necesar aceiași beneficiari ca pensiile profesionale și suplimentare pentru limită de vârstă. A se vedea a contrario Hotărârea din 20 ianuarie 2005, Noteboom (C‑101/04, EU:C:2005:51, punctul 27). Astfel, pensia garantată poate fi plătită unor persoane care nu primesc niciun venit, în special nicio pensie pentru limită de vârstă. A se vedea în acest sens punctul 12 din prezentele concluzii.


20      A se vedea Hotărârea din 29 aprilie 2004, Skalka (C‑160/02, EU:C:2004:269, punctele 25 și 26). Potrivit articolului 10a din Regulamentul nr. 1408/71, persoanele cărora li se aplică acest regulament beneficiază de prestațiile speciale în numerar cu caracter necontributiv prevăzute la articolul 4 alineatul (2a) numai pe teritoriul statului membru în care au reședința. Rezultă că aceste prestații nu sunt „exportabile”.


21      A se vedea prin analogie Hotărârea din 9 octombrie 1997, Naranjo Arjona și alții (C‑31/96-C‑33/96, EU:C:1997:475, punctul 20), precum și Hotărârea din 21 februarie 2013, Salgado González (C‑282/11, EU:C:2013:86, punctul 42).


22      La punctul 43 din Hotărârea din 21 februarie 2013, Salgado González (C‑282/11, EU:C:2013:86), Curtea a statuat că „articolul 46 alineatul (2) și articolul 47 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 trebuie interpretate în lumina obiectivului prevăzut la articolul 48 TFUE, care implică în special că lucrătorii migranți nu trebuie să suporte o diminuare a cuantumului prestațiilor lor de securitate socială ca urmare a faptului că șiau exercitat dreptul de liberă circulație”. Sublinierea noastră.


23      Reiese că, în temeiul articolului 45 din Regulamentul nr. 1408/71, doamna Zaniewicz‑Dybeck poate solicita cumularea perioadelor sale de asigurare realizate în Polonia și în Suedia, în special pentru dobândirea dreptului la o pensie aferentă venitului și la o pensie suplimentară.


24      Un exemplu concret cu privire la această metodologie a fost dat la punctul 5 din Concluziile avocatului general Jacobs prezentate în cauza Stinco și Panfilo (C‑132/96, EU:C:1997:436), care prevede: „Astfel, presupunând că o persoană a lucrat timp de 10 ani într‑un stat membru A și timp de 20 de ani într‑un stat membru B, rezultă de aici că, chiar dacă această persoană nu are dreptul la o pensie pentru limită de vârstă pentru o perioadă de asigurare de 10 ani în statul membru A (de exemplu, ca urmare a faptului că acest stat impune ca persoanele respective să fi lucrat timp de 15 ani pe teritoriul său), aceasta are dreptul în respectivul stat membru A, în temeiul articolului 46 alineatul (2), la o treime din prestația pe care ar fi putut să o solicite în cazul în care ar fi lucrat în statul respectiv timp de 30 de ani. Prima etapă a procedurii care a fost descrisă [și anume, calculul cuantumului teoretic prevăzut la articolul 46 alineatul (2) litera (a)] este numită cumulare, iar cea de a doua [și anume calcularea prestației proporțional, în conformitate cu articolul 46 alineatul (2) litera (b)], este numită calcul proporțional.”


25      A se vedea punctul 17 din prezentele concluzii.


26      A se vedea punctul 23 din prezentele concluzii. Cu alte cuvinte, la calcularea dreptului doamnei Zaniewicz‑Dybeck la pensia garantată, Casa națională de asigurări nu a ținut seama de cuantumul pensiei pentru limită de vârstă care i‑a fost acordat pentru perioadele sale de asigurare realizate în Polonia.


27      A se vedea punctele 17 și 18 din prezentele concluzii. A se vedea de asemenea punctul 23 din prezentele concluzii.


28      A se vedea punctul 23 din prezentele concluzii. Considerăm că, cu condiția verificării de către instanța de trimitere, prin utilizarea acestei metodologii, Casa națională de asigurări a procedat într‑o anumită măsură la simularea unei valori teoretice pentru pensia garantată a doamnei Zaniewicz‑Dybeck. Aceasta reamintește metodologia privind cumularea și calculul proporțional prevăzută la articolul 46 alineatul (2) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 1408/71.


29      Presupunând că pensia garantată este de 100 de euro pentru o perioadă de asigurare de 40 de ani în statul membru A și că X are o pensie pentru limită de vârstă de 70 de euro în statul membru A (pentru o perioadă de asigurare de 20 de ani) și de 10 euro în statul B (pentru o perioadă de asigurare de 20 de ani), în conformitate cu metodologia prevăzută la articolul 25 din capitolul 67 din SFB și în instrucțiuni, X nu ar avea, pentru cei 40 de ani ai săi de perioade de asigurare în statele membre A și B, niciun drept la o sumă suplimentară pentru a ajunge la valoarea pensiei garantate. Astfel, potrivit acestei metodologii, valoarea anuală a pensiei sale în statul membru A ar fi de 3,5 euro (70/20). Atunci când această sumă este multiplicată cu durata maximă de 40 de ani pentru pensia garantată, suma care rezultă de aici este mai mare decât pensia garantată (și anume 3,5 × 40 = 140 de euro). Pentru aplicarea acestei metodologii în cauza principală, a se vedea punctul 23 din prezentele concluzii.


30      A se vedea punctele 56-60 din prezentele concluzii în ceea ce privește articolul 50 din Regulamentul nr. 1408/71. Astfel, articolul 50 menționat prevede norme specifice pentru evaluarea dreptului la pensie și, dacă este cazul, calcularea unui supliment pentru a le asigura beneficiarilor de prestații, în special pentru limită de vârstă, primirea unei sume egale cu valoarea unei prestații minime stabilite de statul de reședință, precum pensia garantată suedeză. În plus, această dispoziție prevede luarea în considerare a prestațiilor datorate de alte state membre, precum și durata perioadelor de asigurare sau de rezidență ale beneficiarului în aceste alte state membre. A se vedea a contrario observațiile Autorității pentru pensii la punctele 26 și 27 din prezentele concluzii în care se invocă un risc de supracompensare legat de lipsa unei posibilități, la calcularea pensiei garantate suedeze, de a ține seama, pe de o parte, de valoarea de pensie pentru anii de asigurare realizați în alt stat membru și, pe de altă parte, de pensiile aferente veniturilor plătite de un alt stat membru.


31      A se vedea prin analogie Hotărârea din 21 iulie 2005, Koschitzki (C‑30/04, EU:C:2005:492, punctele 31 și 32).


32      A se vedea punctul 16 din prezentele concluzii.


33      A se vedea punctul 31 din Hotărârea din 21 iulie 2005, Koschitzki (C‑30/04, EU:C:2005:492), unde Curtea a statuat că „[o]bligația de a lua în considerare acest supliment nu implic[a] o obligație de a‑i da un conținut diferit de cel pe care îl are în temeiul legislației naționale”.


34      A se vedea de asemenea în acest sens punctul 23 din Hotărârea din 21 iulie 2005, Koschitzki (C‑30/04, EU:C:2005:492). Trebuie să se observe că Curtea a statuat, la punctul 27 din Hotărârea din 22 aprilie 1993, Levatino (C‑65/92, EU:C:1993:149), că, atunci când un stat membru prevede prestații precum o pensie garantată sau o pensie minimă, articolul 46 se aplică acordării acestor prestații. Curtea a considerat că dispozițiile Regulamentului nr. 1408/71 „dovedesc intenția legiuitorului [Uniunii] de a include prestațiile pentru limită de vârstă care nu sunt de tip contributiv, precum venitul garantat, în domeniul de aplicare al articolului 46”. „Pe de o parte, articolul 4 alineatul (2) din regulament prevede în mod expres că acesta se aplică regimurilor contributive și necontributive cu privire la prestațiile pentru limită de vârstă”. „Pe de altă parte, articolul 46 din regulament cuprinde, la alineatul (2) litera (a) al acestuia, dispoziții specifice pentru stabilirea valorii numite «teoretice» a prestațiilor cu caracter necontributiv”. A se vedea Hotărârea din 22 aprilie 1993, Levatino (C‑65/92, EU:C:1993:149, punctele 24-26).


35      Prestația în discuție în această cauză era prevăzută la articolul 4 alineatul (2a) din Regulamentul nr. 1408/71.


36      Hotărârea din 21 iulie 2005, Koschitzki (C‑30/04, EU:C:2005:492, punctul 28).


37      Și anume, în speță, Casa națională de asigurări.


38      Și anume, în speță, în Polonia.


39      Și anume, în speță, legislația suedeză aplicată de Casa națională de asigurări.


40      A se vedea prin analogie Hotărârea din 9 octombrie 1997, Naranjo Arjona și alții (C‑31/96-C‑33/96, EU:C:1997:475, punctele 20 și 21).


41      A se vedea punctele 26 și 27 din prezentele concluzii.


42      Subliniem că, la punctul 20 din Hotărârea din 24 septembrie 1998, Stinco și Panfilo (C‑132/96, EU:C:1998:427), Curtea a declarat că „operațiunea prevăzută la articolul 46 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1408/71, care privește stabilirea cuantumului teoretic al unei pensii, este diferită de problematica prevăzută la articolul 50, care privește atribuirea unei prestații suplimentare care depășește minimul datorat în temeiul aplicării normelor ordinare ale unei legislații naționale determinate”. A se vedea de asemenea Hotărârea din 17 decembrie 1981, Browning (22/81, EU:C:1981:316, punctele 13 și 14). Rezultă că includerea eventuală a unui supliment în cuantumul teoretic al pensiei care servește drept bază la calcularea pensiei proporționale pentru a ajunge la valoarea unei prestații minime, în conformitate cu articolul 46 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1408/71, nu depinde de aplicarea articolului 50 din acest regulament. Astfel, valoarea unei prestații minime precum pensia garantată suedeză este relevantă pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1408/71, precum și a articolului 50 din acest regulament.


43      Sublinierea noastră.


44      Presupunând că pensia garantată este de 100 de euro pentru o perioadă de asigurare de 40 de ani în statul membru A și că X are o pensie pentru limită de vârstă de 70 de euro în statul membru A (pentru o perioadă de asigurare de 20 de ani) și de 10 euro în statul B (pentru o perioadă de asigurare de 20 de ani), X are dreptul la un supliment de 20 de euro în statul membru A [și anume, 100 de euro - (70 + 10 euro)], în conformitate cu articolul 50 din Regulamentul nr. 1408/71. Dacă perioadele de asigurare în statul membru B nu ar fi luate în considerare, suplimentul ar fi de 30 de euro.


45      Dat fiind că luarea în considerare a acestor venituri este prevăzută în mod specific la articolul 50 din Regulamentul nr. 1408/7, aceasta nu constituie o clauză de reducere prevăzută de legislația națională în sensul Hotărârii din 22 octombrie 1998, Conti (C‑143/97, EU:C:1998:501). A se vedea punctul 28 din prezentele concluzii.


46      Subliniem că doamna Zaniewicz‑Dybeck are perioade de asigurare care totalizează 19 ani în Polonia și 24 de ani în Suedia. Rezultă că suma care corespunde perioadelor de asigurare în cele două state membre în discuție depășește cei 40 de ani prevăzuți de legislația națională în discuție cu privire la pensia garantată. Trebuie să se observe că suplimentul prevăzut la articolul 50 din Regulamentul nr. 1408/71 trebuie plătit de statul membru în discuție pe toată perioada de rezidență a persoanei în cauză pe teritoriul acestui stat. Rezultă că articolul 50 din Regulamentul nr. 1408/71 nu impune ca un eventual supliment plătit în temeiul acestei dispoziții să fie exportabil. La ședința din 9 martie 2017, Regatul Suediei a indicat că pensia garantată suedeză era exportabilă în temeiul legislației suedeze. În opinia noastră, „exportabilitatea” pensiei garantate conform legislației naționale nu împiedică aplicarea articolului 50 din Regulamentul nr. 1408/71 și, după caz, plata unui supliment pe teritoriul acestui stat.


47      A se vedea punctele 26 și 27 din prezentele concluzii.