Recurs introdus la 14 mai 2012 de Republica Austria împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 28 februarie 2012 în cauzele T-268/08 și T-281/08, Land Burgenland și Republica Austria/Comisia Europeană

(Cauza C-223/12)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Republica Austria (reprezentant: C. Pesendorfer, agent)

Celelalte părți în proces: Comisia Europeană, Land Burgenland

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

Anularea Hotărârii Tribunalului din 28 februarie 2012;

pronunțarea unei hotărâri definitive pentru soluționarea litigiului, de anulare a Deciziei 2008/719/CE a Comisiei din 30 aprilie 2010 privind ajutorul de stat C 56/06 (ex NN 77/06) pus în aplicare de Austria pentru privatizarea Bank Burgenland (JO L 239, p. 32) și obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedura în fața Tribunalului și în fața Curții;

cu titlu subsidiar în raport cu al doilea capăt de cerere, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe în lumina aspectelor de drept soluționate prin hotărârea Curții și soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs este îndreptat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea), pronunțată la 28 februarie 2012 în cauzele conexate T-268/08 și T-281/08, prin care s-a respins acțiunea formulată de recurentă împotriva Deciziei 2008/719/CE a Comisiei din 30 aprilie 2010 privind ajutorul de stat C 56/06 (ex NN 77/06) pus în aplicare de Austria pentru privatizarea Bank Burgenland.

În susținerea recursului, recurenta invocă două motive:

1.    Încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, în măsura în care Tribunalul a constatat că Comisia nu a săvârșit nicio eroare de drept atunci când nu a luat în considerare, în cadrul evaluării ofertelor, riscul ce rezulta pentru Land Burgenland din regimul de garanție ("Ausfallhaftung")

În această privință, Tribunalul s-a întemeiat, în mod eronat, pe o jurisprudență care nu era aplicabilă în speță sau, deși era în principiu aplicabilă, era contrară raționamentului dezvoltat de Tribunal.

În plus, Tribunalul nu a luat în considerare o altă jurisprudență care era contrară raționamentului său.

În sfârșit, Tribunalul a apreciat, în mod eronat, că riscurile care decurg din Ausfallhaftung nu puteau fi luate în considerare, deși Ausfallhaftung constituie un ajutor existent și, prin urmare, legal.

2.    Încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, în măsura în care Tribunalul a constatat că Comisia nu a săvârșit nicio eroare de drept atunci când a constatat că nici rezultatul și nici durata procedurii în fața Finanzmarktaufsichtsbehörde (FMA) nu justificau vânzarea Bank Burgenland către Grazer Wechselseitige

Tribunalul a statuat că Comisia nu a săvârșit nicio eroare atunci când a constatat că nu exista nicio indicație în sensul că FMA ar interzice achiziționarea de către consorțiu; cu toate acestea, în mod eronat, Tribunalul a pornit de la ideea că indiciile evocate de recurentă în cadrul procedurii de autorizare în fața FMA nu erau relevante și nu au fost luate în considerare de aceasta din urmă.

În plus, Tribunalul nu a ținut seama de elementele concrete prezentate de recurentă atunci când a constatat că nu exista nicio indicație în sensul că procedura îndelungată în fața FMA ar fi compromis în mod substanțial șansele de privatizare ale Bank Burgenland.

În sfârșit, Tribunalul a aplicat un criteriu de apreciere și de control eronat.

____________