În ceea ce privește procedurile în fața Curții de Justiţie, dispozițiile privind regimul lingvistic figurează într‑un capitol specific din Regulamentul de procedură, care cuprinde articolele 36-42. În ceea ce privește procedurile în fața Tribunalului, aceleași dispoziții figurează la articolele 44-49 din Regulamentul de procedură.
Regulamentele de procedură ale celor două instanțe ale Uniunii Europene au reprodus mecanismele privind folosirea limbilor din Regulamentul (CEE) nr. 1/58 al Consiliului de stabilire a regimului lingvistic al Uniunii Europene. Toate celelalte norme privind folosirea limbilor se aplică mutatis mutandis procedurilor în fața instanțelor Uniunii..
Pentru fiecare procedură introdusă în fața unei instanțe a Uniunii se stabilește o limbă de procedură. Limba de procedură este una dintre cele 24 de limbi oficiale. În procedura întrebărilor preliminare, această limbă este întotdeauna cea utilizată de instanța națională care se adresează Curții. În acțiunile directe, reclamantul poate alege limba de procedură; acesta nu este ținut nici de propria naționalitate, nici de cea a avocatului său. Cu toate acestea, în cazul în care pârâtul este un stat membru, limba de procedură este limba sau una dintre limbile acestui stat. După ce a fost stabilită, această limbă de procedură trebuie utilizată pe tot parcursul procedurii, atât în înscrisuri, cât și în cadrul procedurii orale. Această alegere devine obligatorie atât pentru părți, cât și pentru terții care pot interveni în procedură.
Curtea are nevoie de o limbă comună pentru a delibera. Această limbă este, prin tradiţie, franceza. Toate actele depuse de părți în limba de procedură sunt traduse în franceză pentru a forma dosarul intern de lucru. Cu toate acestea, documentele primite de părți de la instanțe sunt întotdeauna în limba de procedură. Aceasta are o importanță specială la finalul procedurii, întrucât este opozabil numai textul în limba de procedură a hotărârii Curții sau a Tribunalului. Hotărârile Curții, precum și cele ale Tribunalului se publică în Repertoriul jurisprudenței, care apare în toate limbile.
Direcția generală multilingvism joacă astfel un rol important în dialogul dintre părți și instanța Uniunii pe tot parcursul procedurii.
Direcțiile de traducere juridică asigură traducerea în franceză, din toate limbile comunitare, a actelor de procedură depuse de părți, iar ulterior, traducerea în toate limbile și în special în limba de procedură a hotărârilor Curții și ale Tribunalului. Avocatul general se exprimă însă, de obicei, în limba sa, iar concluziile se traduc din textul original în limba de procedură, pentru părți, și în toate celelalte limbi, în vederea publicării. Întrucât cererile de decizie preliminară sunt notificate tuturor statelor membre după ce sunt primite, acestea trebuie traduse în toate limbile oficiale.
Având în vedere rolul important de intermediere al traducerii, Curtea nu recurge decât la juriști. Direcțiile de traducere juridică - care lucrează pentru cele două instanțe - sunt compuse din juriști-lingviști, toți fiind titulari ai unor diplome de licență în drept. Articolul 42 din Regulamentul de procedură al Curții prevede, de altfel, că serviciul lingvistic trebuie să fie „compus din experți cu o cultură juridică adecvată”.
În cadrul procedurii orale, Direcția de interpretare este cea care intervine pentru a asigura respectarea regimului lingvistic. Ședințele în fața instanțelor Uniunii sunt interpretate simultan în limbile necesare pentru comunicare.
Singurul obiect al interpretării este comunicarea orală. Pentru a respecta caracterul oral al dezbaterii, nu poate fi vorba în acest caz despre traducere literală. Misiunea interpretului este de a transmite în mod fidel mesajul oratorului într‑o altă limbă, în timp real.
Interpreții Curții trebuie să cunoască perfect limbile în care lucrează, precum și materia care face obiectul ședinței. În consecință, se acordă o foarte mare importanță studierii dosarelor de procedură. Interpreții - care au obligația absolută de a respecta confidențialitatea - au acces la dosarele cauzelor, ceea ce le permite să se familiarizeze cu problemele juridice și cu terminologia relevantă.
Întrucât franceza este limba în care se desfășoară deliberările în cadrul instanțelor Uniunii, anumite acte nu sunt disponibile în alte limbi, ceea ce presupune că fiecare interpret care lucrează pentru Curte trebuie să dovedească o excelentă înțelegere a textelor scrise în limba franceză.