născut în 1946; studii juridice (Master of Arts, Universitatea din Oxford, 1967; Master of Laws, University College London, 1969); lector la University College London (1967-1973); barrister (Londra, 1972-1974); administrator, administrator principal la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (1974-1990); profesor de drept invitat la Universitatea Saskatchewan, Saskatoon, Canada (1988); șef al personalului la Consiliul Europei (1990-1993); șef de secție (1993-1995), grefier adjunct (1995-2001), grefierul Curții Europene a Drepturilor Omului (2001-septembrie 2005); președintele Tribunalului Funcției Publice începând cu data de 6 octombrie 2005 şi până la data de 6 octombrie 2011.
născut în 1956; licențiat în drept (Universitatea Liberă din Bruxelles, 1979); diplomă specială de licență în drept internațional (Bruxelles, 1980); doctor în drept (1989); responsabil al Serviciului juridic din cadrul Société anonyme du canal et des installations maritimes din Bruxelles (1979 1984); funcționar la Comisia Comunităților Europene (Direcția Generală Afaceri Sociale, 1984-1988); membru al Serviciului Juridic al Comisiei Comunităților Europene (1988-1994); referent juridic la Curtea de Justiție a Comunităților Europene (1994-2005); titular de curs la Centrul Universitar din Charleroi (drept social internațional și european, 1989-1991), la Universitatea din Mons-Hainaut (drept european, 1991-1997), la Universitatea din Liège (dreptul funcției publice europene, 1989-1991; dreptul instituțional al Uniunii Europene, 1995-2005; drept social european, 2004-2005) și din 2006 la Universitatea Liberă din Bruxelles (dreptului instituțional al Uniunii Europene); numeroase lucrări publicate în domeniul dreptului social european și al dreptului instituțional al Uniunii Europene; judecător la Tribunalul Funcției Publice începând cu data de 6 octombrie 2005; președintele Tribunalului Funcției Publice începând 07 octombrie 2011 și 31 august, in 2016.
născut în 1952; licențiat al Școlii de Înalte Studii Comerciale din Helsinki și al Facultății de Drept a Universității din Helsinki; referent la Curtea Administrativă Supremă din Finlanda; secretar general al Comitetului pentru reforma protecției juridice în administrația publică; administrator principal la Curtea Administrativă Supremă; secretar general al Comitetului pentru reforma contenciosului administrativ, consilier la Direcția legislativă a Ministerului Justiției; grefier adjunct la Curtea AELS; referent juridic la Curtea de Justiție a Comunităților Europene; judecător la Curtea Administrativă Supremă (1998-2005); membru al Comitetului pentru Refugiați; vicepreședinte al Comitetului de dezvoltare a instituțiilor judiciare finlandeze; judecător la Tribunalul Funcției Publice în perioada 6 octombrie 2005-6 octombrie 2009; judecător la Tribunal începând cu data de 7 octombrie 2009; vicepreședinte al Tribunalului începând cu 17 septembrie 2013.
născut în 1955; licențiat în drept (Universitatea din Salonic, 1977); diplomă specială de licență în drept european (Institutul de Studii Europene al Universității Libere din Bruxelles, 1980); doctor în drept (Universitatea din Salonic, 1984); jurist lingvist la Consiliul omunităților Europene (1980-1982); cercetător la Centrul de Drept Economic Internațional și European din Salonic (1982-1984); administrator la Curtea de Justiție a Comunităților Europene și la Comisia Comunităților Europene (1986-1990); profesor de drept comunitar, de drept internațional privat și de drepturile omului la Universitatea Panteion din Atena (din 1990); colaborator extern pentru afaceri europene la Ministerul Justiției și membru al Comitetului permanent al Convenției de la Lugano (1991-2004); membru al Comisiei Naționale de Concurență (1999-2005); membru al Comisiei Naționale a Poștei și Telecomunicațiilor (2000-2002); membru al Baroului din Salonic, avocat pe lângă Curtea de Casație; membru fondator al Uniunii Avocaților din Europa (UAE); membru asociat al Academiei Internaționale de Drept Comparat; judecător la Tribunalul Funcției Publice începând cu data de 6 octombrie 2005 şi până la data de 6 octombrie 2011.
născută în 1950; licențiată în drept a Universității din Wrocław (1972), doctor în drept (Łodz, 1982); avocat, membru al Baroului Republicii Polone (din 1977); cercetător invitat (Universitatea Paris X, 1987-1988; Universitatea din Nantes, 1993-1994); expert al „Solidarnosc” (1995-2000); profesor de dreptul muncii și de drept social european la Universitatea din Łodz (1997-1998 și 2001-2005), profesor agregat la Școala Superioară de Comerț din Varșovia (2002), profesor de dreptul muncii și al securității sociale la Universitatea „Cardinal Stefan Wyszynski” din Varșovia (2002-2005); viceministru al muncii și al afacerilor sociale (1998-2001); membru al Comitetului de negociatori pentru aderarea Republicii Polone la Uniunea Europeană (1998-2001); reprezentant al guvernului polonez pe lângă Organizația Internațională a Muncii (1998-2001); autor al mai multor lucrări în domeniul dreptului muncii și al dreptului social european; judecător la Tribunalul Funcției Publice începând cu data de 6 octombrie 2005 și până la 7 octombrie 2013.
Născut în anul 1967 la Voiron (Franța), domnul Stéphane Gervasoni absolvă Institut d’études politiques (IEP) de Grenoble (Institutul de Studii Politice din Grenoble, Franța), în 1988, și École nationale d’administration (ENA) (Școala Națională de Administrație, Franța), în 1993 (promoția Léon Gambetta).
Își începe cariera profesională la Conseil d’État (Consiliul de Stat, Paris, Franța), în anul 1993 în calitate de auditor, apoi, începând din 1996, în calitate de înalt funcționar („maître des requêtes”) (grad deținut până în 2008, an în care este numit în gradul de consilier de stat). În aceste calități, exercită funcția de judecător raportor în cadrul Secției de contencios până în anul 1997 și este în același timp membru al Secției sociale (în perioada 1996-1997). În paralel, i se încredințează de asemenea, din 1994 până în 1996, funcția de comisar al guvernului pe lângă Comisia specială de casație în materie de pensii, la momentul respectiv atașată temporar Conseil d’État, și, între 1995 și 1997, funcția de consilier juridic pe lângă Ministerul Funcției Publice francez și pe lângă ville de Paris (Municipalitatea Paris).
În 1997, domnul Gervasoni integrează prefectura departamentului Yonne (Franța) în calitate de secretar general, însărcinat de asemenea cu funcția de subprefect al arondismentului Auxerre, funcție pe care o exercită până în anul 1999. Se alătură ulterior prefecturii departamentului Savoie (Franța), unde asumă, în perioada 1999-2001, funcția de secretar general și pe cea de subprefect al arondismentului Chambéry (Franța).
Funcțiile pe care domnul Gervasoni le-a exercitat în cadrul Conseil d’État și al administrației publice îl conduc la Curtea de Justiție a Comunităților Europene, pe care o integrează în calitate de referent juridic pe lângă judecătorul Jean-Pierre Puissochet, între anii 2001 și 2005. Este numit judecător la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene la 5 octombrie 2005, ziua instalării acestei instanțe nou create. Își exercită funcția în cadrul său până la 6 octombrie 2011, în calitate de președinte de cameră în perioada 6 octombrie 2008-6 octombrie 2011.
Rechemat în funcție la Conseil d’État, domnul Gervasoni este, din 2011 până în 2013, adjunct al președintelui Camerei a opta a Secției de contencios.
Se consacră în plus unor activități didactice în calitate de conferențiar în cadrul Institutului de Studii Politice (IEP) din Paris, între 1993 și 1995, și la Université de Luxembourg (Universitatea din Luxemburg), din anul 2016. Pe de altă parte, a fost de asemenea membru titular al Comisiei de recurs a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), în perioada 2001-2005, și membru al Comisiei de recurs a Agenției Spațiale Europene (ESA), în perioada 2011-2013.
Domnul Gervasoni este numit judecător la Tribunal la 16 septembrie 2013. Ales de două ori de colegii săi președinte de cameră, își exercită funcția în această calitate în perioada 21 septembrie 2016-19 septembrie 2022.
născut în 1945; studii universitare la Berlin, la München și la Frankfurt am Main (1966-1972); primul examen de stat (1972); magistrat stagiar la Frankfurt am Main (1972-1973 și 1974-1975); Colegiul Europei din Bruges (1973-1974); al doilea examen de stat (Frankfurt am Main, 1976); angajat la Biroul Federal al Forței de Muncă și avocat (1976); judecător la Tribunalul pentru Litigii de Muncă (landul Hessa, 1977-1993); lector la Fachhochschule für Sozialarbeit din Frankfurt am Main și la Verwaltungsfachhochschule din Wiesbaden (1979-1990); expert național la Serviciul Juridic al Comisiei Comunităților Europene (1993-1996 și 2001-2005); atașat pentru afaceri sociale la Ambasada Republicii Federale Germania la Madrid (1996-2001); judecător la Tribunalul pentru Litigii de Muncă din Frankfurt am Main (februarie-septembrie 2005); judecător la Tribunalul Funcției Publice începând cu data de 6 octombrie 2005 şi până la data de 13 aprilie 2016.
născută în 1956; studii de drept (licenciatura en derecho, Universitatea din Barcelona, 1981); specializare în comerțul internațional (Mexic, 1983); studii privind integrarea europeană (Camera de Comerț din Barcelona, 1985) și privind dreptul comunitar (Escola d'Administació Pública de Catalunya, 1986); funcționar în cadrul Generalitat de Catalunya (membru al Serviciului juridic al Ministerului Industriei și Energiei, aprilie 1984-august 1986); membru în Baroul din Barcelona (1985-1987); administrator și apoi administrator principal în cadrul Diviziei cercetare și documentare a Curții de Justiție a Comunităților Europene (1986-1994); referent juridic la Curtea de Justiție (cabinetul avocatului general Ruiz-Jarabo Colomer, ianuarie 1995-aprilie 2004; cabinetul domnului judecător Lõhmus, mai 2004-august 2009); titularul cursului de contencios comunitar la Facultatea de Drept (Universitat Autònoma din Barcelona, 1993-2000); numeroase lucrări publicate și cursuri în materia dreptului social european; membru al Camerei de recurs a Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante (2006-2009); judecător la Tribunalul Funcției Publice începând cu data de 7 octombrie 2009 şi până la data de 13 aprilie 2016.
născut în 1950; licențiat în drept și avocat în cadrul Baroului din Padova; asistent, apoi cercetător în drept civil și comparat la Facultatea de drept a Universității din Padova (1977-1982); titular de curs în materia dreptului comunitar la Colegiul European (Parma, 1990-1998), la facultățile de drept din Padova (1985-1987), Macerata (1991-1994), Napoli (1995) și la Universitatea de Stat din Milano (2000-2001); membru al comitetului științific al Master in European integration din cadrul Universității din Padova; funcționar la Direcția bibliotecă, cercetare și documentare a Curții de Justiție a Comunităților Europene (1982-1984); referent juridic la Curtea de Justiție a Comunităților Europene pe lângă avocatul general G. F. Mancini (1984-1988); consilier juridic al secretarului general al Parlamentului European, domnul E. Vinci (1988-1993); șef de divizie la Serviciul juridic al Parlamentului European (1995-1999); director al Direcției de afaceri legislative și de concilieri, de relații interinstituționale și de relații cu parlamentele naționale din cadrul Parlamentului European(1999-2004); director al Direcției de relații externe a Parlamentului European (2004-2006); director al Direcției de afaceri legislative din cadrul Serviciului juridic al Parlamentului European (2006-2011); autor a mai multe publicații în dreptul civil italian și în dreptul Uniunii Europene; judecător la Tribunalul Funcției Publice începând de la 6 octombrie 2011 şi până la 31 august 2016; judecător la Tribunal începând de la 19 septembrie 2016 şi până la data de 26 septembrie 2019.
născut în 1951; licențiat în drept și licență specială în economie (Universitatea Erasmus din Rotterdam, 1973); doctor în drept (Universitatea din Utrecht, 1981); cercetător în drept european și în drept economic internațional (1973-1974) și conferențiar în drept european și în drept economic la Institutul Europa al Universității din Utrecht (1974-1979) și la Universitatea din Leyde (1979-1981); referent juridic la Curtea de Justiție a Comunităților Europene (1981-1986); șef al secției Drepturi statutare din cadrul Diviziei de personal a Curții de Justiție a Comunităților Europene (1986-1987); membru al Serviciului Juridic al Comisiei Comunităților Europene (1987-1991); referent juridic la Curtea de Justiție a Comunităților Europene (1991-2000); șef de divizie (2000-2009), apoi director (2009-2011) al Direcției cercetare și documentare a Curții de Justiție a Uniunii Europene (2009-2011); profesor titular (1988-2003) și profesor de onoare (începând cu 2003) în drept european la Universitatea din Maastricht; consilier la Curtea de Apel din 's-Hertogenbosch (1993-2011); membru al Academiei Regale de Științe a Țărilor de Jos (începând cu 1993); numeroase publicații în materie de drept european; judecător la Tribunalul Funcției Publice începând de la 6 octombrie 2011 până la 31 august 2016; judecător la Tribunal începând de la 19 septembrie 2016.
născut în 1957; licențiat în drept (Trinity College, Dublin, 1975-1979); cercetător asistent în cadrul biroului senatorului Mary Robinson (1978-79 și 1980); bursă de studii „Pádraig Pearse” la Colegiul Europei (Bruges, 1979); studii postuniversitare de drept european la Colegiul Europei (1979-1980); master în drept la Universitatea din Cambridge (1980-1981); stagiar la Parlamentul European (Luxemburg, 1981); administrator la Secretariatul comisiei juridice a Parlamentului European (Luxemburg, 1981-1988); membru al serviciului juridic al Parlamentului European (Bruxelles, 1988-1995); referent juridic la Curtea de Justiție (1995 2000); conferențiar în drept european la Harvard Law School (2000); membru al serviciului juridic al Parlamentului European (2000-2003), apoi șef de unitate (2003 2011) și director (2011); autor al numeroase publicații; judecător la Tribunalul Funcției Publice începând cu data de Saselea octombrie 2011 şi până la data de 31 august 2016.
născut în 1966; studii de drept (Candidatus juris), Universitatea din Aarhus (1989); avocat stagiar pe lângă consilierul juridic al guvernului danez (1989-1991); referent juridic la Curtea de Justiție a Comunităților Europene pe lângă avocatului general C. C. Gulmann (1991-1993); admis în baroul din Danemarca (1993); avocat pe lângă consilierul juridic al guvernului danez (1993-1995); titular de curs de drept european la Universitatea din Copenhaga; conferențiar la Institutul European de Administrație Publică (IEAP) (Luxemburg, 1995-1997); avocat în Baroul din Bruxelles (1997); conferențiar, ulterior director al IEAP (Luxemburg, 1997-1999); administrator la Serviciul juridic al Autorității de Supraveghere a Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) (1999-2000); referent juridic la Curtea de Justiție a Comunităților Europene pe lângă judecătorul Gulmann (2003-2006), apoi pe lângă judecătorul L. Bay Larsen (2006-2013); judecător la Tribunalul Funcției Publice începând de la de 7 octombrie 2013 și până la 31 august 2016; judecător la Tribunal începând de la 19 septembrie 2016.
născut în 1957; licențiat în drept al Universității Clasice din Lisabona (1980); monitor de drept administrativ la Universitatea Clasică din Lisabona (1979-1980); studii în domeniul proprietății industriale la Institutul Max-Planck din München (1982-1984); administrator, apoi șef de direcție la Ministerul Afacerilor Interne (1980-1986); avocat în Baroul din Lisabona (1981-1986); în cadrul Parlamentului European, administrator în cadrul Direcției Generale Informare și relații publice (1986-1987), al Direcției Generale Cercetare și studii (1987-1992), al Direcției Generale Personal, buget și finanțe (1992 1996) și al Serviciului Juridic (1996-2000); șef al Departamentului administrativ și financiar (2000-2007), apoi director al Departamentului juridic (2007-2011) și al Direcției A (2012-2015) în cadrul Ombudsmanului European; judecător la Tribunalul Funcției Publice la 13 aprilie la 31 august 2016.
născut în 1978; licențiat în drept la universitatea Sfântul Kliment Ohridski din Sofia (2002) și Master of Laws în drept european la Colegiul Europei (Bruges, 2004); doctor în drept (2008); avocat în Baroul din Bruxelles (2004-2006); conferențiar universitar în dreptul procedural al Uniunii Europene la Universitatea de Economie Națională și Mondială din Sofia (2008 2012) și la Universitatea Sfântul Kliment Ohridski din Sofia (2010-2013); profesor asociat de drept al Uniunii Europene și de drept internațional privat la Academia de Științe din Bulgaria (din 2014); titular de curs invitat la Universitatea Cambridge și la KU Leuven; referent juridic la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (2007-2016); fondator și membru al comitetului director al Asociației Bulgare de Drept European; redactor-șef al revistei de drept european Evropeiski praven pregled; autor a numeroase publicații în materia dreptului european; judecător la Tribunalul Funcției Publice începând de la 13 aprilie până la 31 august 2016; judecător la Tribunal începând de la 19 septembrie 2016.
născută în 1955; studii juridice la Regensburg și la Geneva (1974-1979); primul examen de stat (1979); studii postuniversitare de drept comunitar la Colegiul Europei din Bruges (1979-1980); magistrat stagiar la Regensburg (1980-1983); doctor în drept (1982); al doilea examen de stat (1983); avocat la München și la Paris (1983-1989); funcționar la Curtea de Justiție a Comunităților Europene (1990-2005); referent juridic la Curtea de Justiție a Comunităților Europene (cabinetul domnului judecător Jann, 1995-2005); funcții didactice în cadrul mai multor universități din Germania, Austria, Elveția și Rusia; profesor onorific al Universității din Saar (din 1999); membru în diverse comitete, asociații și comisii juridice; numeroase lucrări publicate în domeniul dreptului și al contenciosului comunitar; grefier la Tribunalul Funcției Publice începând cu data de Treizeci noiembrie 2005 şi până la data de 31 august 2016; decedată la data de 05 ianuarie 2024.
Născută în anul 1959 la Praga (Cehoslovacia), doamna Alexandra (Sacha) Prechal obține o diplomă în drept public neerlandez la Rijksuniversiteit Groningen (Universitatea din Groningen, Țările de Jos), în 1983, și un doctorat în drept la Universiteit van Amsterdam (Universitatea din Amsterdam, Țările de Jos), în 1995.
Cariera sa universitară începe în anul 1983: ca urmare a studiilor sale juridice, devine responsabilă de curs la Facultatea de Drept a Universiteit Maastricht (Universitatea din Maastricht, Țările de Jos) până în anul 1987, funcție pe care o va exercita din nou în perioada 1991-1995 în cadrul Europa Instituut (Institutul European) al Facultății de Drept a Universiteit van Amsterdam. Ulterior, devine profesoară de drept european la Facultatea de Drept a Tilburg University (Universitatea din Tilburg, Țările de Jos) între anii 1995 și 2003, apoi la cea a Universiteit Utrecht (Universitatea din Utrecht, Țările de Jos). în acest cadru, începând din anul 2003 predă în fața a numeroși studenți și desfășoară activități de cercetare în diverse domenii ale dreptului Uniunii. De atunci, participă în mod activ la administrarea învățământului superior și a cercetării, în special în calitatea sa de membră a consiliului de administrație al Europa Instituut al Universiteit Utrecht. Între anii 1992 și 2007, este coordonatoare științifică a Rețelei de experți juridici în domeniul egalității între bărbați și femei a Comisiei Europene.
Expertiza sa marcantă nu se exprimă numai prin intermediul publicării a numeroase articole, ci se reflectă și în angajamentul său în serviciul dreptului în calitate de membră a comitetului de redacție al mai multor reviste juridice naționale și internaționale. Competențele sale sunt recunoscute de Koninklijke Nederlandse Akademie van Wetenschappen (Academia Regală de Științe din Țările de Jos), care îi conferă statutul de membru în anul 2008.
Între anii 1987 și 1991, judecătorii Thijmen Koopmans și Paul Kapteyn o solicită succesiv la Curtea de Justiție, în calitate de referent juridic.
Judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 10 iunie 2010 şi până la data de 7 octombrie 2024.
născut în 1948; doctor în drept al Universității din Turku (Finlanda); profesor de drept la Universitatea din Turku (1978-1981) și la Åbo Akademi (Turku/Åbo) (1981-1996), directorul Institutului pentru Drepturile Omului din cadrul acestei instituții (1985-1995); diverse posturi universitare de răspundere, naționale și internaționale; membru al unor societăți științifice; coordonator al mai multor proiecte și programe de cercetare, naționale și internaționale, mai ales în următoarele domenii: drept comunitar, drept internațional, drepturile omului și drepturile fundamentale, drept constituțional și administrație publică comparată; reprezentant al guvernului finlandez în calitate de membru sau de consilier al delegațiilor finlandeze la diferite conferințe și reuniuni internaționale; expert al sistemului juridic finlandez, în special în cadrul comisiilor juridice guvernamentale și parlamentare din Finlanda, precum și în cadrul Națiunilor Unite, al UNESCO, al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și al Consiliului Europei; începând cu anul 1995, consilier juridic principal la Serviciul Juridic al Comisiei Europene, însărcinat cu relațiile externe; din martie 2001, director general adjunct al Serviciului Juridic al Comisiei Europene; judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 17 ianuarie 2002 şi până la data de 7 octombrie 2019.
născută în 1963; licenţiată în drept (1986), doctor în drept (1997) (Universitatea București); judecător stagiar la Judecătoria Buftea (1986-1988); judecător la Judecătoria Sectorului 5 din București (1988-1992); admisă în Baroul București (1992) ; titular de curs (1992-2005), ulterior, începând cu anul 2005, profesor de drept civil și de dreptul european al contractelor la Universitatea București; mai multe studii doctorale și de cercetare la Institutul „Max Planck” de drept internațional privat de la Hamburg (între 1992 și 2004); șef al departamentului pentru integrare europeană la Ministerul Justiției (1997-1999); judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție (1999‑2007); profesor invitat la Universitatea din Viena (2000 și 2011); formator în domeniul dreptului comunitar la Institutul Național al Magistraturii (2003 și 2005‑2006); membru al comitetului de redacție al mai multor reviste juridice; începând cu anul 2010, membru asociat al Academiei Internaționale de Drept Comparat, iar începând cu anul 2017, membru titular; cercetător onorific al Centrului de Studii de Drept European al Institutului de Cercetări Juridice al Academiei Române ; judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 12 ianuarie 2007 până la data de 7 octombrie 2021.
născut în 1950; licențiat în drept la Universitatea din Lund (1975); grefier la Tribunalul de primă instanță din Landskrona (1976-1978); asesor la Curtea administrativă de apel (1978-1982); judecător supleant la Curtea administrativă de apel (1982); consilier juridic în cadrul Comitetului permanent privind constituția al Parlamentului suedez (1983-1985); consilier juridic la Ministerul finanțelor (1985-1990); director al Direcției de impozit pe venit al persoanelor fizice din cadrul Ministerului finanțelor (1990-1996); director al Direcției privind accizele din cadrul Ministerului finanțelor (1996-1998); consilier fiscal la Reprezentanța permanentă a Suediei pe lângă Uniunea Europeană (1998-2000); director general pentru afaceri juridice în cadrul Departamentului impozitelor și vămilor al Ministerului finanțelor (2000-2005); judecător la Curtea Supremă Administrativă (2005-2009); președinte al Curții administrative de apel din Göteborg (2009-2011); judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 6 octombrie 2011 şi până la data de 7 octombrie 2019.
născut în 1951; doctor în drept (Universitatea din Bratislava); judecător la Tribunalul de Primă Instanță din Bratislava; judecător la Curtea de Apel în cauze civile și vicepreședinte al Curții de Apel din Bratislava; membru al Secției de drept civil și de dreptul familiei din cadrul Institutului de Drept al Ministerului Justiției; judecător interimar la Curtea Supremă în cauze comerciale; membru al Comisiei Europene pentru Drepturile Omului (Strasbourg); judecător la Curtea Constituțională (2000-2004); judecător la Tribunalul de Primă Instanță în perioada cuprinsă între 12 mai 2004 și 6 octombrie 2009; judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 7 octombrie 2009 până la data de 7 octombrie 2021.
născut în 1944; licențiat în drept al Universității din Szeged, Ungaria (1967); examen de admitere în Baroul maghiar (1970); studii postuniversitare de drept comparat la Universitatea din Strasbourg, Franța (1969, 1970, 1971, 1972); funcționar la Departamentul juridic al Ministerului Comerțului Exterior (1966-1974), director pentru probleme legislative (1973-1974); prim‑atașat comercial al Ambasadei Ungariei din Bruxelles, responsabil de probleme comunitare (1974-1979); director în cadrul Ministerului Comerțului Exterior (1979-1983); prim‑atașat comercial, ulterior consilier comercial al Ambasadei Ungariei din Washington DC, Statele Unite ale Americii (1983-1989); director general în cadrul Ministerului Comerțului și al Ministerului Relațiilor Economice Internaționale (1989-1991); negociator-șef pentru Acordul de asociere între Ungaria, Comunitățile Europene și statele lor membre (1990-1991); secretar general la Ministerul Relațiilor Economice Internaționale, director al Oficiului pentru Afaceri Europene (1992); secretar de stat la Ministerul Relațiilor Economice Internaționale (1993-1994); secretar de stat, președinte al Oficiului pentru Afaceri Europene din Ministerul Industriei și Comerțului (1994); ambasador extraordinar și plenipotențiar, șef al misiunii diplomatice a Ungariei pe lângă Uniunea Europeană (ianuarie 1995-mai 2003); negociator-șef pentru aderarea Ungariei la Uniunea Europeană (iulie 1998-aprilie 2003); ministru fără portofoliu pentru coordonarea problemelor de integrare europeană (din mai 2003); judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 11 mai 2004 până la data de 7 octombrie 2021.
născută în 1955; studii în economie, limbi străine şi drept la King's College, Cambridge (1973-1977); asistent şi cercetător la Corpus Christi College, Oxford (1977-1980); admisă la examenul de intrare în Barou (Middle Temple, 1980); Barrister (1980-1987 şi 1990-2005); referent juridic pe lângă avocatul general și ulterior judecătorul Sir Gordon Slynn (1987-1990); profesor de drept european şi de drept comparat (Director of European Legal Studies) la University College London (1990-1992); profesor (Lecturer) la Facultatea de Drept (1992-1998), apoi profesor asociat (Affiliated Lecturer) (1998-2005) la Universitatea din Cambridge; Fellow of King's College, Cambridge (1992-2010); Emeritus Fellow of King's College, Cambridge (începând din 2011); profesor asociat şi cercetător (Senior Research Fellow) la Centre for European Legal Studies al Universităţii din Cambridge (1998-2005); King's Counsel; Bencher of Middle Temple (2005); Honorary Fellow of Corpus Christi College, Oxford (2010); LL.D (h. c.) Glasgow (2010), Nottingham Trent (2011) și Stockholm (2014); avocat general la Curtea de Justiţie începând în perioada cuprinsă între 11 ianuarie 2006 și 10 septembrie 2020.
născut în 1952; licențiat în drept la Universitatea „Sv. Kliment Ohridski” din Sofia (1975); doctor în drept (1979); titular de curs (1977-1984), conferențiar (1984-1990), apoi profesor la Universitatea „Sv. Kliment Ohridski” din Sofia (1990-2013); decan al Facultății de drept a Universității „Sv. Kliment Ohridski” din Sofia (1988-1991); membru al Consiliului Legislativ de pe lângă Adunarea Națională a Republicii Bulgaria (1995-1997); șeful catedrei Jean Monnet din cadrul Noii Universități Bulgare (2002-2005); președinte al Consiliului juridic de pe lângă președintele Bulgariei (2002-2003); judecător (2003-2009), apoi președinte (2009-2012) al Curții Constituționale a Bulgariei; șeful catedrei de drept constituțional a Facultății de drept a Universității „Sv. Kliment Ohridski” din Sofia (2013-2016); membru (2006-2016) și vicepreședinte al Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei (2013-2015); membru al Curții Constituționale pe lângă ombudsmanul Bulgariei (2015-2016); redactor a mai multe reviste juridice; autor a numeroase publicații juridice; avocat general la Curtea de Justiție începând de la 19 septembrie 2016 până la data de 7 octombrie 2021.
născut în 1958; licențiat în drept al University College, Dublin (LL.M. în 1981); doctor în drept al University College, Dublin (LL.D. în 1997); licențiat în drept al University of Pennsylvania (LL.M. în 1982); barrister‑at‑law al Honorable Society of King’s Inns din Dublin (1984); doctor în drept al Trinity College, Dublin (Ph.D. 2001); conferențiar în drept la Trinity College, Dublin (1982-2007); junior counsel la Baroul Irlandei (1987-1997); senior counsel la Baroul Irlandei (1997-2010); judecător la High Court a Irlandei (2010-2014); judecător la Court of Appeal a Irlandei (2014-2018); autor a numeroase publicații; avocat general la Curtea de Justiție începând cu data de 8 octombrie 2018 până la data de 7 octombrie 2021.
Născut în anul 1959 la Palermo (Italia), domnul Giovanni Pitruzzella a absolvit dreptul la Università degli Studi di Palermo (Universitatea din Palermo, Italia) în 1982. În cadrul acestei universități, este cercetător și predă dreptul constituțional din anul 1983 până în anul 1986. În continuare, desfășoară activități didactice în domeniul dreptului constituțional la Università degli Studi di Cagliari (Universitatea din Cagliari, Italia), unde predă un curs de drept public în perioada 1986-1997, iar ulterior la Università degli Studi di Palermo. Între anii 2014 și 2017, predă de asemenea cursuri de drept constituțional și de dreptul concurenței la Libera Università Internazionale degli Studi Sociali Guido Carli (Universitatea Liberă Internațională de Studii Sociale Guido Carli, Italia). Este autorul mai multor lucrări de referință de drept public, drept constituțional, drept administrativ și dreptul concurenței.
În cursul carierei sale, domnul Pitruzzella a asumat de asemenea mai multe misiuni în serviciul unor instituții publice. În perioada 1993-1996, ocupă funcția de consilier juridic al guvernului italian, apoi, în perioada 1998-2002, pe cea de președinte al Comisiei pentru aplicarea statutului special al regiunii Sicilia.
Desemnat, în anul 2006, membru al Commissione di garanzia del diritto di sciopero nei servizi pubblici essenziali (Comisia pentru garantarea dreptului la grevă în cadrul serviciilor publice esențiale, Italia), devine președintele acesteia în perioada 2009-2011. În paralel cu aceste funcții, ocupă, din anul 2008 până în anul 2011, postul de consilier juridic pe lângă Ministerul Sănătății italian. Între anii 2011 și 2018, este numit președinte al Autorità garante della concorrenza e del mercato italiana (Autoritatea Italiană de Supraveghere a Concurenței și a Pieței).
În luna aprilie 2013, domnul Pitruzzella este desemnat membru al Comisiei pentru reformele instituționale în materie economico-socială. În luna iunie a aceluiași an, este chemat să se alăture Comisiei pentru reformele constituționale în calitate de expert.
Avocat general la Curtea de Justiţie începând cu data de 8 octombrie 2018 până la 14 noiembrie 2023.
născut în 1964; master în drept la Universitatea din Aarhus (1991); master în drept european la Colegiul Europei din Bruges (1993); titular de curs la Universitățile din Aarhus (1991-1993) și din Copenhaga (1999-2001); profesor invitat la Universitățile din Copenhaga și din Aalborg (din 2008); avocat în Baroul danez (1995); referent juridic la Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene (1994-1999); procuror la Parchetul Copenhaga (1999-2000) și inspector pe lângă districtele de poliție (2004-2006); consilier juridic pe lângă reprezentantul prim-ministrului danez la negocierile pentru elaborarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (1999-2000); șef de secțiune la Oficiul pentru Drept European (1999-2000); șef de departament la Oficiul pentru Drept European și Drepturile Omului (2000-2001) și șef de departament la Oficiul pentru Drept de Proprietate și Obligații al Ministerului Justiției (2001-2006); ombudsman pentru consumatori desemnat de guvernul danez (2006-2014); judecător la Østre Landsret, Copenhaga (2015); avocat general la Curtea de Justiție începând cu data de 7 octombrie 2015 până la data de 7 octombrie 2021.
născut în 1950; doctor în drept al Universității „Karlovy" din Praga (1975); profesor asistent (1974-1990), prodecan (1989-1991) și șef al Departamentului de drept internațional și de drept european (1990-1992) la Universitatea „Masaryk" din Brno; judecător la Curtea Constituțională cehoslovacă (1992); ambasador pe lângă Consiliul Europei (1993-1998); președintele Comitetului Delegaților Miniștrilor al Consiliului Europei (1995); director general la Ministerul Afacerilor Externe (1998-2000); președinte la secția cehă și slovacă a Asociației de Drept Internațional (1999-2001); judecător la Curtea Constituțională (2000-2004); membru al Consiliului legislativ (1998-2000); membru al Curții Permanente de Arbitraj de la Haga (din 2000); profesor de drept internațional public la Universitatea „Masaryk" din Brno (2001); judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 11 mai 2004 până la data de 6 octombrie 2020.
Născut în 1955 la Metz (Franța), domnul Jean-Claude Bonichot obține o diplomă în drept la université de Metz (Universitatea din Metz) în 1976, iar ulterior, în 1977, o diplomă la Institut d’études politiques (IEP) de Paris (Institutului de Studii Politice din Paris). În continuare, urmează cursurile École nationale d’administration (ENA) (Școala Națională de Administrație, Franța), pe care o absolvă în anul 1982 (promoția Henri-François d’Aguesseau).
La această dată, integrează Conseil d’État (Consiliul de Stat, Franța) în calitate de auditor și exercită funcția de raportor în cadrul Secției de contencios până în anul 1985. Numit comisar guvernamental, exercită această funcție în cadrul Adunării și al altor formațiuni contencioase ale Conseil d’État între anii 1985 și 1987.
De asemenea, i se încredințează funcții externe legate de experiența sa în materia contenciosului administrativ. În cursul anului 1986, este numit consilier juridic al directorului general al Direcției de urbanism și construcții din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice francez. În 1987, integrează Curtea de Justiție a Comunităților Europene în calitate de referent juridic la cabinetul domnului judecător Yves Galmot, iar ulterior la cel al domnului judecător Fernand Grévisse, cu care colaborează până în anul 1991. Din nou în Franța, este numit director de cabinet al ministrului muncii, al forței de muncă și al formării profesionale, apoi director de cabinet al ministrului funcției publice și modernizării administrației.
Între anii 1992 și 1999, domnul Bonichot este rechemat în funcția de comisar guvernamental pe lângă Conseil d’État, unde exercită ulterior funcția de asesor înainte de a fi numit, în anul 2000, președinte al celei de a 6-a Subsecții a Secției de contencios a Conseil d’État (subsecțiile sunt în prezent denumite „camere”), unde își desfășoară activitatea în această calitate până în anul 2006. Exercită în paralel atribuțiile de șef al misiunii juridice a Conseil d’État pe lângă Caisse nationale d’assurance maladie des travailleurs salariés (Casa Națională de Asigurări de Sănătate a Lucrătorilor Salariați) în perioada 2001-2006.
Autor a numeroase publicații în domeniul dreptului administrativ, al dreptului Uniunii și al dreptului european al drepturilor omului, domnul Bonichot se consacră de asemenea învățământului, în cadrul unei cariere universitare variate: între anii 1988 și 2000, este profesor asociat la Universitatea din Metz, unde prezidează timp de mai mulți ani secția de drept public. În 1995, este de asemenea conferențiar la Facultatea de drept a université de Liège (Universitatea din Liège, Belgia). În anul 2000, este numit profesor asociat la université de Paris I Panthéon-Sorbonne (Universitatea Paris I Panthéon-Sorbonne), funcție pe care o va exercita până la sfârșitul anului universitar 2007. În virtutea acestei cariere universitare, face parte din comisia de evaluare a concursului de recrutare a profesorilor de drept public din anul 2000.
Este de asemenea secretar general adjunct, apoi secretar general al Institut français des sciences administratives (Institutul Francez de Științe Administrative) și membru al comitetului executiv al Institut international des sciences administratives (Institutului Internațional de Științe Administrative).
Este cofondator a două reviste juridice: Bulletin de jurisprudence de droit de l’urbanisme (Buletinul jurisprudenței de drept al urbanismului), al cărui comitet de redacție îl prezidează, și Bulletin juridique des collectivités locales (Buletinul juridic al colectivităților locale).
Judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 7 de octombrie de 2006 până la data de 7 octombrie 2024.
Născut în anul 1953 la Gladsaxe, Copenhaga (Danemarca), domnul Lars Bay Larsen studiază la Københavns Universitet (Universitatea din Copenhaga, Danemarca), unde obține o diplomă în științe politice în 1976. În anul 1978, se înscrie din nou la facultatea de drept a aceleiași universități și obține o diplomă în drept în 1983.
La absolvirea studiilor universitare, este numit funcționar la Ministerul Justiției danez, unde își desfășoară activitatea din 1983 până în 1985. În perioada 1985-1986, ocupă ulterior funcția de șef de secție la Advokatsamfund (Asociația Barourilor daneză). Din nou la Ministerul Justiției danez, ocupă succesiv postul de șef de serviciu din 1986 până în 1991, de șef de divizie în perioada 1991-1995, de șef al Departamentului de poliție din 1995 până în 1999 și de șef al Departamentului juridic din 2000 până în 2003. În aceeași perioadă reprezintă Danemarca în cadrul Comitetului K-4 din 1995 până în 2000, al Grupului central Schengen din 1996 până în 1998 și al consiliului de administrație al Europol din 1998 până în 2000. Admis ca avocat în Danemarca în anul 1991, în 2003 cariera sa se orientează către magistratură și integrează Højesteret (Curtea Supremă, Danemarca), unde exercită funcția de judecător până în anul 2006.
Cariera domnului Bay Larsen ilustrează de asemenea fecunda complementaritate între practică și învățământ, întrucât, în perioada 1984-1991, este responsabil de curs, iar ulterior, în perioada 1991-1996, este profesor asociat în dreptul familiei la Københavns Universitet. Din anul 2008, este responsabil de curs în dreptul penal european la université du Luxembourg (Universitatea din Luxemburg).
Judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 11 ianuarie 2006 şi până la data de 7 octombrie 2024. Vicepreședinte al Curții de Justiție începând cu data de 8 octombrie 2021şi până la data de 7 octombrie 2024.
Născută în 1958 la Bologna (Italia), doamna Lucia Serena Rossi studiază la Università di Bologna (Universitatea din Bologna, Italia) și obține în 1982 o diplomă de drept urmată, în 1989, de un doctorat în drept european.
În paralel cu lucrările sale de doctorat, este angajată în calitate de cercetător juridic, din 1982 până în 1987, la un institut de cercetare italian. În anul 1985, este admisă ca avocată în Italia.
Doamna Rossi ocupă, între 1991 și 1994, postul de profesoară adjunctă de drept internațional la Università degli Studi di Urbino (Universitatea din Urbino, Italia) și, din 1994 până în 1997, postul de profesoară asociată de drept internațional. Atașată la Università di Bologna, predă dreptul internațional și european în calitate de profesoară asociată în perioada 1997-2000. Numit profesoară de dreptul Uniunii Europene, predă un curs în această materie începând din anul 2000, predând în același timp dreptul internațional public și dreptul internațional privat.
Contribuie la difuzarea dreptului Uniunii în mai multe alte universități: este profesoară invitată la université Robert-Schuman (Universitatea Robert-Schuman) la Strasbourg (Franța) între 2000 și 2008, la université Nice Sophia-Antipolis (Universitatea Nisa Sophia-Antipolis) (Franța) în 2004, la université Paris 1 Panthéon-Sorbonne (Universitatea Paris 1 Panthéon-Sorbonne, Franța) în 2008, la Boston University (Universitatea din Boston, Statele Unite) în 2014 și la King’s College London (Regatul Unit) între 2005 și 2015. În calitate de lector invitat, se deplasează de asemenea la Tōkyō daigaku (Universitatea din Tokyo, Japonia) și la Universiteit Gent (Universitatea din Gent, Belgia) în anul 2004, precum și la University of Denver (Universitatea din Denver, Statele Unite) în anii 2002 și 2009. Este de asemenea autoarea mai multor lucrări.
Doamna Rossi ocupă, pe de altă parte, între 1998 și 2018, postul de director al Centrului Internațional de Cercetare privind Dreptul European la Università di Bologna. După ce a asigurat, între 2009 și 2010, funcția de vicepreședintă a Societății Italiene de Drept Internațional și de Drept al Uniunii Europene, face parte, în perioada 2011-2013, din Comitetul de gestiune mixt al Școlii sino-europene de drept din cadrul Zhōngguó Zhèngfǎ Dàxué (Universitatea Chineză de Științe Politice și Drept, China). Din 2014 până în 2018, se alătură comitetului director al Academiei de Drept European (ERA) pentru a reprezenta guvernul italian, care o numește, în perioada 2014-2017, consilier juridic la Departamentul de politici europene din cadrul Președinției Consiliului de Miniștri italian.
Autoare și coautoare a numeroase lucrări juridice, doamna Rossi este de asemenea responsabilă de curs la Collège d’Europe (Colegiul Europei) din Bruges (Belgia) și la université du Luxembourg (Universitatea din Luxemburg) din anul 2019.
Judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 8 octombrie 2018 până la data de 7 octombrie 2024.
născut în 1977; master în drept și master în relații internaționale (Universitatea „Karlovy" din Praga); diplomă în drept englez și în dreptul Uniunii Europene (Universitatea Cambridge); Magister Juris (Universitatea Oxford, St. Edmund Hall); doctor în drept (Institutul Universitar European, Florența); studii la Universitatea Liberă din Bruxelles și la Universitatea Queensland (Australia); referent juridic pe lângă președintele Curții Administrative Supreme din Republica Cehă (2005-2009), apoi șef al serviciului de cercetare și documentare al aceleiași curți (2008-2009); drept de exercitare a funcției de judecător în Republica Cehă (2009); titular de curs (2011-2012) și cercetător (2013-2016) la Institutul de Drept European și de Drept Comparat al Universității Oxford; profesor la Colegiul Europei din Bruges (2013-2015); membru al Camerei de recurs a Băncii Naționale Cehe (2013-2015); judecător ad-hoc la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (2013-2015); cofondator și președinte al Asociației de Drept European și Comparat din Republica Cehă; titular de curs și profesor invitat în numeroase universități din Europa și din lume; autor a numeroase publicații în domeniul dreptului Uniunii Europene, al drepturilor europene ale omului, al dreptului (public) comparat și al teoriei dreptului; avocat general la Curtea de Justiție începând cu data de 7 octombrie 2015 până la data de 7 octombrie 2021.
Născut în anul 1947 la Ljubljana (Slovenia), domnul Marko Ilešič obține o diplomă în drept la Facultatea de drept din cadrul Univerza v Ljubljani (Universitatea din Ljubljana, Slovenia) în 1970, înainte de a urma studii de doctorat la aceeași universitate, unde își susține teza în anul 1984. Aprofundează cunoștințele de drept comparat în cadrul unor programe de specializare organizate de université de Strasbourg (Universitatea din Strasbourg, Franța) și de Universidade de Coimbra (Universitatea din Coimbra, Portugalia), pe care le absolvă în anii 1978 și 1980.
Își începe cariera universitară în 1970 în calitate de asistent la Univerza v Ljubljani, unde se dedică în calitate de profesor predării dreptului civil, a dreptului comercial și a dreptului internațional privat, în perioada 1984-2004. Are de asemenea un rol activ în gestionarea Facultății de Drept din cadrul Univerza v Ljubljani, unde exercită funcția de prodecan, între anii 1995 și 2001, și ulterior pe cea de decan, între anii 2001 și 2004.
După ce promovează concursul de acces la funcția de judecător, domnul Ilešič devine judecător, apoi președinte de cameră la Sodišče združenega dela v Ljubljani (Tribunalul pentru Litigii de Muncă din Ljubljana, Slovenia) din anul 1975 până în anul 1986. Autor a numeroase publicații, este ales președinte al Uniunii Asociațiilor Juriștiilor Sloveni în anul 1993, funcție pe care o exercită până în anul 2005.
Ca urmare a interesul său marcat pentru dreptul sportului, în special cel al fotbalului, devine președinte al Sodišče združenega dela za telesno kulturo (Tribunalul pentru Sporturi din Slovenia) în perioada 1978-1986, precum și judecător la instanțele de apel ale Uniunii Asociațiilor Europene de Fotbal (UEFA) și ale Federației Internaționale de Fotbal Asociație (FIFA). Deține de asemenea funcții administrative în calitate de președinte al Nogometna zveza Slovenije (Federația Slovenă de Fotbal) între anii 1985 și 1989 și al Federației Iugoslave de Fotbal între anii 1990 și 1991 și în calitate de membru al comitetului executiv, iar ulterior de vicepreședinte al Comitetului Olimpic al Sloveniei între anii 1991 și 2005.
Atașat în mod deosebit practicii dreptului comercial, prezidează Camera arbitrală a Bursei din Ljubljana și îndeplinește funcția de arbitru în cadrul Camerei de Comerț a Iugoslaviei. Ulterior, este arbitru pe lângă Camera de Comerț Slovenă și pe lângă Camera Internațională de Comerț din Paris.
Judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 11 mai 2004 şi până la data decesului său, 20 iunie 2024, .
Născut în 1949 la Varșovia (Polonia), domnul Marek Safjan urmează studii universitare la Uniwersytet Warszawski (Universitatea din Varșovia, Polonia). Obține o diplomă de master în drept în 1971 și își susține teza de doctorat în drept în 1980. În 1990, această universitate îi conferă titlul de doctor abilitat în științe juridice, apoi, în 1998, pe cel de profesor titular de drept.
Tot în cadrul Uniwersytet Warszawski își începe cariera profesională asumând predarea dreptului din 1973 în calitate de asistent universitar la Institutul de Drept Civil. Din 1991 până în 1998, predă în calitate de profesor de drept și deține de asemenea funcția de director în cadrul Institutului de Drept Civil. Devine ulterior prorector al universității din 1994 până în 1997.
Prin numeroase lucrări, contribuie activ la cercetarea juridică în domeniul dreptului civil, al dreptului medical și al dreptului european, contribuții ca urmare a cărora a reprezentat Polonia, din 1991 până în 1997, în cadrul Comitetului pentru bioetică și al Comitetului pentru protecția datelor personale din cadrul Consiliului Europei. În perioada 1994-1998, este desemnat secretar general al secției poloneze a Asociației Henri Capitant a Prietenilor Culturii Juridice Franceze.
Paralel cu activitățile academice, ocupă postul de director al secției de drept civil a Instytut Wymiaru Sprawiedliwości (Institutul de Drept și Justiție, Polonia) din 1992 până în 1997.
Întreprinde în continuare o carieră judiciară la Trybunał Konstytucyjny (Curtea Constituțională, Polonia): numit judecător în 1997, devine președinte al acestei instanțe în 1998 și ocupă aceste funcții până în 2006.
Judecător la Curte de la 7 octombrie 2009 până la 31 ianuarie 2024.
născut în 1950; diplomă de drept a Universității din Atena (1973); diplomă de studii aprofundate (DEA) de drept social a Universității Paris II Panthéon-Sorbonne (1977); avocat(1974-1980); expert național la Serviciul Juridic al Comisiei Comunităților Europene (1988-1990), ulterior administrator principal la Direcția Generală V „Ocuparea forței de muncă, relații industriale, afaceri sociale” (1990-1994); auditor, „maître des requêtes” și, din 1999, consilier la Consiliul de Stat elen; membru asociat al Curții Supreme Speciale din Grecia; membru al Comitetului Central de Elaborare a Proiectelor de Lege din Grecia (1996-1998); director al Serviciului juridic de pe lângă Secretariatul General al Guvernului Elen (1996-1998); judecător la Tribunalul Uniunii Europene (1998-2010, președinte de cameră în perioada 2004-2010); membru al Consiliului Superior al Justiției Administrative (2011-2012); membru al Curții speciale pentru litigii privind remunerațiile magistraților și al Curții speciale pentru cauze de „prise à partie” (2013-2014); membru al comitetului consultativ de experți privind candidații la alegerea judecătorilor la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (2014-2015); membru al comitetului competent să emită un aviz privind adecvarea candidaților la exercitarea funcției de judecător la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene (2012-2015); profesor de drept european la Școala Națională de Magistratură (1995-1996 și 2012-2015); judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 7 octombrie 2015 până la data de 7 octombrie 2021.
născut la data de 1 august 1879 la Roma; cetăţean italian; doctor în drept, magistrat (1901); judecător la Tribunalul din Roma (1913); magistrat la Curtea de Apel din Roma (1923); magistrat la Curtea de Casaţie (1926); prim-preşedinte al Curţii de Apel din Trieste (1930); procuror general pe lângă Curtea de Casaţie (1944); preşedintele Tribunalului Superior pentru Apele Publice (1948); prim-preşedinte de onoare al Curţii de Casaţie (1949); secretar general adjunct al Societăţii Naţiunilor (1932-1937); preşedintele Institutului Internaţional pentru Armonizarea Dreptului Privat (1944); membru al Curţii Permanente de Arbitraj de la Haga (1949); preşedintele Curţii de Justiţie din anul 1952 până în anul 1958; decedat la data de 29 aprilie 1962.
Născut în anul 1973 la Tallinn (Estonia), domnul Priit Pikamäe obține o diplomă în drept la Tartu Ülikool (Universitatea din Tartu, Estonia) în 1997 și își continuă studiile de drept la Universitatea din Poitiers (Franța). În anul 2006, devine doctor în drept la Tartu Ülikool.
Își începe cariera profesională în calitate de director al celui de al 7-lea birou din cadrul Departamentului consular al Ministerului Afacerilor Externe eston, în perioada 1995-1996. Ulterior, este numit director al Departamentului de drept penal al Ministerului Justiției estonian, post pe care îl ocupă în perioada 1996-2001.
Experiența practică dobândită se exprimă de asemenea în domeniul juridic și recomandă pentru asigurarea funcțiilor de judecător la Harju Maakohtu Tallinna kohtumaja (Tribunalul de Primă Instanță din Tallinn, Estonia) între anii 2001 și 2002, la Tallinna Ringkonnakohtus (Curtea de Apel din Tallinn, Estonia) între anii 2002 și 2006, precum și la Riigikohus (Curtea Supremă, Estonia) între anii 2006 și 2009. În cadrul celei din urmă instanțe, exercită, în perioada 2010-2013, funcția de președinte al Camerei penale. Între anii 2013 și 2019, este numit președinte al Riigikohus de către Parlamentul estonian. De asemenea, este desemnat în calitate de judecător ad-hoc la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Strasbourg, Franța) în perioada 2010-2016.
În paralel cu funcțiile sale judiciare, ocupă postul de președinte al Kohtute Haldamise Nõukoda (Consiliul pentru Administrarea Tribunalelor și a Curților de Apel, Estonia) între anii 2013 și 2019, apoi pe cel de președinte al Rețelei Președinților Curților Supreme de Justiție din Uniunea Europeană între anii 2017 și 2019.
Predă cursuri de drept în calitate de profesor invitat la Tartu Ülikool, în perioada 2012-2017. În acest cadru, publică numeroase articole în materia dreptului penal.
Avocat general la Curtea de Justiție în perioada 6 februarie 2019 – 7 octombrie 2024.
născută în 1954; licențiată în drept (Universitatea Complutense din Madrid); Abogado del Estado repartizată la Málaga; Abogado del Estado la Serviciul juridic al Ministerului Transporturilor, Turismului și Comunicațiilor și, în continuare, la Serviciul juridic al Ministerului Afacerilor Externe; Abogado del Estado‑Jefe la Serviciul juridic al statului, responsabilă cu cauzele în fața Curții de Justiție, și director general adjunct al Serviciului de asistență juridică comunitară și internațională din cadrul Abogacía General del Estado (Ministerul Justiției); membru al grupului de reflecție al Comisiei asupra viitorului sistemului jurisdicțional comunitar; șef al delegației spaniole a grupului „Prietenii Președinției" (Amis de la Présidence) pentru reforma sistemului jurisdicțional comunitar prevăzută în Tratatul de la Nisa și al grupului ad‑hoc „Curtea de Justiție" al Consiliului; profesor de drept comunitar la Școala Diplomatică din Madrid; codirector al revistei Noticias de la Unión Europea; judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 7 octombrie 2003; vicepreşedintă a Curţii de Justiţie începând cu data de 9 octombrie 2018 până la data de 7 octombrie 2021.
născut în anul 1928, cetăţean irlandez; Senior Counsel; specialist în drept constituţional şi în drept comercial; judecător la High Court; preşedinte al Consiliului general al Baroului din Irlanda; membru al Consiliului de administraţie al King's Inn; preşedinte al Comisiei educative a Consiliului King's Inn; judecător la Tribunalul de Primă Instanţă începând cu data de 25 septembrie 1989 şi până la data de 10 ianuarie 1996; decedat la 3 ianuarie 2018.
născut la data de 12 noiembrie 1888 în Dordrecht; cetăţean olandez; secretar general al Confederaţiei Internaţionale a Sindicatelor Creştine (1920-1952); delegat la numeroase conferinţe internaţionale în domeniul muncii, membru adjunct al Consiliului de administraţie din cadrul Biroului Internaţional al Muncii, preşedintele Comisiei pentru afaceri sociale din cadrul Consiliului Europei, membru al primei camere (1929) şi al celei de-a doua camere (1939-1952) din cadrul Statelor Generale (parlament bicameral); judecător la Curtea de Justiţie a CECO începând cu data de 4 decembrie 1952 până la data de 6 octombrie 1958; decedat la data de 26 august 1963.
născută în 1949; doctor în drept, asistent universitar de drept economic (înainte de 1989), ulterior doctor în științe, profesor de dreptul afacerilor (din anul 1993) la Facultatea de Drept a Universității „Karlovy" din Praga; membru al conducerii Comisiei de Valori Mobiliare (1999-2002); avocat; membru al Consiliului legislativ al guvernului ceh (1998-2004); judecător la Tribunal începând cu data de 12 mai 2004 şi până la data de 26 septembrie 2019.
născut la data de 27 octombrie 1894 la Frankfurt pe Main; cetăţean german; doctor în drept (1921); asesor la Landgericht în Frankfurt pe Main (1923); atribuţii în cadrul Ministerului Justiţiei (1925-1928); studii de drept anglo-saxon (Londra, 1928); lector (1932), profesor extraordinar (1935), profesor (1949), decan al Facultăţii de Drept (1950), profesor de onoare (1951) al Universităţii din Lausanne; preşedinte de cameră la Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiţie) din Karlsruhe; membru al Comisiei Tehnice Internaţionale de Experţi Juridici în domeniul Aviaţiei (începând cu anul 1926); judecător la Curtea de Justiţie a CECO între 4 decembrie 1952 şi 6 octombrie 1958; judecător la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene începând cu data de 7 octombrie 1958 şi până la data de 6 februarie 1963; decedat la data de 4 iunie 1977.
născut la data de 21 octombrie 1895 în Orp-le-Grand (Belgia); cetăţean belgian; doctor în drept (1922); înscris în Baroul din Louvain, apoi în Baroul din Nivelles; deputat al arondismentului Nivelles în Camera Reprezentanţilor (1936-1946); ministru al agriculturii (1945); abandonează cariera politică (1946) şi revine în Barou (1946-1949); preşedintele Consiliului de administraţie al Oficiului de Sechestru (1949-1953), cenzor la Banca Naţională, administrator al Societăţii Naţionale pentru Mica Proprietate Agrară până în martie 1953; publică diverse articole, în 1931-1940 şi 1944-1945, în ziarele: Le vingtième siècle, Le Soir, La cité; judecător la Curtea de Justiţie a CECO între 4 decembrie 1952 şi 6 octombrie 1958; judecător la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene începând cu data de 7 octombrie 1958 şi până la data de 8 octombrie 1967; decedat la data de 24 august 1976.
născut în 1965; diplomă în drept (1989); master în drept; doctor în drept; admis în barou (1994); diverse atribuții și funcții în administrația publică, în principal în cadrul Biroului guvernamental pentru legislație (secretar de stat adjunct și director adjunct, șef al Departamentului de drept european și de drept comparat) și în cadrul Biroului pentru afaceri europene (subsecretar de stat); membru al echipei de negociere a Acordului de asociere (1994-1996) și pentru aderarea la Uniunea Europeană (1998-2002), responsabil de afacerile juridice; avocat practicant; șef de echipă și expert senior în cadrul unor proiecte finanțate de Uniunea Europeană privind adaptarea la legislația europeană și pentru integrarea europeană, în principal în Balcanii de Vest; șef de divizie în cadrul Curții de Justiție a Comunităților Europene (2004-2006); judecător la Tribunal începând cu data de 7 octombrie 2006 şi până la data de 26 septembrie 2019.
născut în anul 1938; cetăţean german; magistrat în landul Nordrhein-Westfalen, funcţionar în cadrul Ministerului Justiţiei (Direcţia drept comunitar şi drepturile omului); colaborator în cabinetul membrului danez al Comisiei, apoi în cadrul DG III (piaţa internă); şef al unei secţii penale din cadrul Ministerului Federal al Justiţiei; şef de cabinet al ministrului, apoi director (Ministerialdirigent) al unei subdirecţii penale; lector în cadrul Universităţii din Saarbrücken; judecător la Tribunalul de Primă Instanţă începând cu data de 25 septembrie 1989 şi până la data decesului său, 6 februarie 1997.
născut la data de 23 august 1896 la Paris; cetăţean francez; inspector general al finanţelor; membru al Institutului Franţei; membru străin al Academiei Regale de Ştiinţe, Litere şi Arte Frumoase din Belgia şi al Academiei Naţionale dei Lincei; inspector al finanţelor (1923); profesor în cadrul Institutului de Statistică al Universităţii din Paris (1923-1930); responsabil în cabinetul lui Raymond Poincaré, preşedintele Consiliului, ministrul finanţelor (1926); membru al Secţiei economice şi financiare din cadrul Secretariatului Societăţii Naţiunilor (1927); ataşat diplomatic pe probleme de finanţe la Ambasada Franţei din Londra (1930); profesor în cadrul Şcolii Libere de Ştiinţe Politice (începând cu anul 1933); director adjunct pentru circulaţia fondurilor în cadrul Ministerului Finanţelor (1934); director pentru circulaţia generală a fondurilor (1936-1939); consilier de stat în serviciu extraordinar (1936); guvernator adjunct la Banca Franţei (1939); delegat adjunct la prima şi la a doua Adunare a Naţiunilor Unite (1946); membru francez al Comitetului Economic şi de Muncă al Naţiunilor Unite (1946); preşedinte de onoare al Societăţii de Economie Politică din Paris şi al Societăţii de Statistică din Paris; preşedinte de onoare al Consiliului Internaţional de Filozofie şi Ştiinţe Umane; judecător la Curtea de Justiţie a CECO începând cu data de 4 decembrie 1952 şi până la data de 6 octombrie 1958; judecător la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene începând cu data de 7 octombrie 1958 şi până la data de 18 mai 1962. La crearea Celei de-a Cincea Republici, a fost responsabil de conducerea comitetului de experţi însărcinat de generalul de Gaulle cu pregătirea şi aplicarea planului de redresare economică, având printre măsurile cele mai spectaculoase instituirea „francului greu”. Din anul 1962 până în anul 1974, a fost membru al Consiliului Economic şi Social. Marea-Cruce a Legiunii de Onoare; membru al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice; a îndeplinit funcţia de cancelar al Institutului Franţei; a fost ales membru al Academiei Franceze la data de 30 aprilie 1964 în locul lui Jean Cocteau, cu 18 voturi contra şase în faţa poetului André Berry. A fost primit la data de 1 aprilie 1965 de către André Maurois. Decedat la data de 23 aprilie 1978.
născut în data de 21 mai 1898 la Falk; cetăţean luxemburghez; doctor în drept; avocat în cadrul Baroului din Luxemburg (1922-1927); ataşat în cadrul Ministerului Justiţiei (1927-1929); judecător de pace (1929-1930); procuror adjunct de stat (1930-1937), judecător la Tribunalul regional (1937-1945); magistrat la Curtea Superioară de Justiţie (1945-1952); consilier la Secţia de contencios din cadrul Consiliului de Stat (1951-1952); profesor extraordinar la Universitatea din Bruxelles; membru al Consiliului de Stat al Marelui Ducat al Luxemburgului; membru al Comisiei Benelux pentru unificarea dreptului; preşedintele Comisiei Naţionale în cadrul Conferinţei de la Haga asupra dreptului internaţional privat, preşedintele Comisiei de studii legislative a Marelui Ducat al Luxemburgului; judecător la Curtea de justiţie a CECO începând cu data de 4 decembrie 1952 până la data de 6 octombrie 1958; judecător la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene în perioada 7 octombrie 1958-7 octombrie 1964; preşedintele Curţii de Justiţie începând cu 8 octombrie 1964 până la 9 octombrie 1967; preşedintele Curţii arbitrale de asociere între CEE şi statele africane şi malgaşe asociate la această Comunitate (1965-1967); decedat la data de 9 decembrie 1967.
născut în anul 1938, cetăţean grec; consilier principal în cadrul Consiliului de Stat, apoi consilier superior; membru al Curţii Supreme Speciale; membru al tribunalelor instituite în materie de mărci; consilier al administraţiei în materia aplicării dreptului comunitar; profesor de drept comunitar la Şcoala Naţională de Administraţie Publică şi la Institutul pentru Formare Continuă; judecător la Tribunalul de Primă Instanţă începând cu data de 25 septembrie 1989 şi până la data de 18 septembrie 1992.
născut la data de 14 octombrie 1899; cetăţean olandez; studii de drept (Leyda); lucrează în cadrul Secretariatului general al Societăţii Naţiunilor din Geneva; judecător în cadrul Tribunalului din Amsterdam; membru al Comisiei Maritime Internaţionale; director al Serviciului de comerţ exterior din cadrul Ministerului Afacerilor Economice (1934); prizonier de război; în anul 1945, îşi reia funcţiile în cadrul aceluiaşi minister; implicat în procesul integrării economice europene; principalul autor, pentru Ţările de Jos, al proiectului privind Uniunea Benelux; judecător la Curtea de Justiţie a CECO între 10 decembrie 1952 şi 6 octombrie 1958; decedat la data de 2 august 1973.
născut în 1957; licențiat în drept la Universitatrea din Atena (1980); diplomă de studii aprofundate de drept public acordată de Universitatea Paris I, Panthéon-Sorbonne (1981); certificat acordat de Centre universitaire d'études communautaires et européennes (Universitatea Paris I) (1982); auditor la Consiliul de Stat (1985-1992); maître des requêtes la Consiliul de Stat (1992-2005); referent juridic la Curtea de Justiție a Comunităților Europene (1994-1996); membru asociat al Curții Supreme Speciale din Grecia (1998 și 1999); consilier la Consiliul de Stat (2005); membru al Curții speciale pentru cauze de recuzare (2006); membru al Consiliului Superior al Magistraturii Administrative (2008); inspector pentru instanțele administrative (2009-2010); judecător la Tribunal începând cu 25 octombrie 2010 până la data de 7 octombrie 2021; judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 7 octombrie 2021.
născut în 1944; cetăţean olandez; asistent la agenţia D. Hudig & Co, agent asigurări la Granaria BV; judecător la Tribunalul Arondismentului Rotterdam (tribunal local); membru al Curţii de Justiţie a Antilelor olandeze; judecător de canton la Rotterdam; vicepreşedinte al Tribunalului Arondismentului Rotterdam; judecător la Tribunalul de Primă Instanţă începând din 25 septembrie 1989 până la 17 septembrie 1998.
născut în 1950; licențiat în drept (Universitatea La Sapienza din Roma, 1973), diplomă de Înalte studii europene la Colegiul Europei (Bruges, 1974-1975); funcționar al Comisiei Comunităților Europene (Direcția „Afaceri internaționale” a Direcției generale a Agriculturii, 1975-1976); membru al serviciului juridic al Comisiei Comunităților Europene (1976-1991 și 1994-1995); reprezentant al serviciului juridic al Comisiei Comunităților Europene la Luxemburg (1990 1991); referent juridic în cadrul cabinetului judecătorului G. F. Mancini la Curtea de Justiție a Comunităților Europene (1991-1994); consilier juridic al membrilor Comisiei Comunităților Europene M. Monti (1995-1997) și F. Bolkestein (2000-2002); director al Direcției „Politica contractelor de achiziții publice” (2002-2003), al Direcției „Servicii, proprietate intelectuală și industrială, media și protecția datelor” (2003-2005) și al Direcției „Servicii” (2005-2011) din cadrul Direcției generale „Piața internă” a Comisiei Comunităților Europene; consilier juridic principal și director al echipei „Justiție, libertate și securitate, drept civil și drept penal” din cadrul serviciului juridic al Comisiei Europene (2011-2012); judecător la Tribunal începând cu data de 17 septembrie 2012 şi până la data de 26 septembrie 2019.
născut la data de 14 mai 1900 la Meudon; cetăţean francez; devine membru al Consiliului de Stat, în urma promovării unui concurs, consilier de gradul al doilea (1924), consilier de gradul întâi (1929), consilier principal (1934), consilier superior la Secţia de finanţe (1945); comisar al guvernului; a participat, în calitate de expert juridic, la negocierile care au condus la semnarea Tratatului de instituire a CECO (1950); avocat general la Curtea de Justiţie a CECO începând cu data de 4 decembrie 1952 până la data de 6 octombrie 1958; avocat general la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene începând cu data de 7 octombrie 1958 până la data de 8 octombrie 1964; decedat la data de 5 septembrie 1986.
născut în anul 1945; jurist-lingvist la Curtea de Justiţie; administrator la Ministerul Justiţiei; magistrat asistent; ataşat juridic la reprezentanţa permanentă a Danemarcei pe lângă Comunitatea Economică Europeană; judecător interimar la Østre Landsret (Curtea de Apel); şeful Secţiei de drept constituţional şi administrativ din cadrul Ministerului Justiţiei; director la Ministerul Justiţiei; conferenţiar universitar; membru al Comitetului Director pentru Drepturile Omului din cadrul Consiliului Europei (CDDH) şi, ulterior, membru al Biroului CDDH; membru al Comitetului ad-hoc pentru formarea juridică din cadrul Academiei de Drept European din Trier, Germania; judecător la Tribunalul de Primă Instanţă din 25 septembrie 1989; preşedintele Tribunalului de Primă Instanţă începând cu data de 4 martie 1998.
născut la data de 30 decembrie 1899; cetăţean german; studii de economie politică şi de drept (Köln, München, Freiburg, Bonn); Gerichtsassessor şi judecător (Köln, 1932); avocat în cadrul Baroului din Berlin până în anul 1946; avocat la Tribunalul de Mare Instanţă şi la Curtea de Apel din Saarbrücken; între 1947 şi 1952 îndeplineşte activităţi consacrate în principal sistemelor juridice străine, apără interesele germane în faţa autorităţilor şi jurisdicţiilor instituite în cadrul regimului de ocupaţie, precum şi în faţa organelor administrative şi a jurisdicţiilor străine; a îndeplinit misiuni speciale în numele guvernului federal înainte de instituirea serviciilor diplomatice în străinătate; între anii 1947 şi 1948 a luat parte la lucrările Sonderstelle für Geld und Kredit în Homburg, destinate pregătirii reformei monetare; avocat general la Curtea de Justiţie (1953-1973); decedat la data de 21 decembrie 1984.
Născut în anul 1960 la New Haven (Statele Unite), domnul Anthony Michael Collins obține o diplomă în științe juridice la Trinity College Dublin (Irlanda) în 1984 și o diplomă de Barrister-at-law la Honourable Society of King’s Inns (Dublin) în anul 1986.
Își desfășoară cariera profesională în cadrul Baroului din Irlanda, în calitate de Barrister-at-law, în perioadele 1986-1990 și 1997-2003, și ulterior, în calitate de Senior Counsel, în perioada 2003-2013. Își suspendă temporar activitatea de Barrister-at-law în perioada 1990-1997 pentru a se alătura Curții de Justiție a Comunităților Europene în calitate de referent juridic pe lângă judecătorii Thomas Francis O’Higgins (din 1990 până în 1991) și John L. Murray (din 1991 până în 1997). Este desemnat membru al Delegației permanente a Consiliului Barourilor Europene (CCBE) la Curtea de Justiție și la Curtea de Justiție a Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) între anii 2006 și 2013. Începând cu anul 2015, ocupă de asemenea un post de profesor asociat de dreptul Uniunii la University College Cork (Colegiul Universitar din Cork, Irlanda). Este autorul a numeroase publicații și lucrări de drept administrativ irlandez și de dreptul Uniunii.
Judecător la Tribunal începând cu data de 16 septembrie 2013 până la data de 7 octombrie 2021. Avocat general la Curtea de Justiție începând începând cu data de 7 octombrie 2021 până la data de 7 octombrie 2024.
născut în anul 1946; Abogado del Estado (la Jaén şi Granada); grefier la Tribunalul Economic Administrativ din Jaén şi, ulterior, din Cordoba; membru al Ordinului Avocaţilor (Jaén, Granada); şeful Serviciului de contencios comunitar din cadrul Ministerului Afacerilor Externe; şef al delegaţiei spaniole din cadrul grupului de lucru al Consiliului pentru crearea Tribunalului de Primă Instanţă; judecător la Tribunalul de Primă Instanţă începând cu data de 25 septembrie 1989.
născut la data de 14 august 1889 la Chivenna; cetăţean italian; judecător de pace (pretore) la Caraglio (1920) şi la Torino (1924); preşedintele Tribunalului din Rhodos (1928), repartizat la Tribunalul din Roma (1934); judecător la Tribunalul consular din Cairo (1936); detaşat pe lângă Ministerul Afacerilor Străine (1940); preşedintele Curţii de Apel din Rhodos (1941); magistrat la Curtea de Apel din Aquila, apoi la Curtea de Apel din Roma (1945); procuror detaşat pe lângă Curtea de Casaţie (1948); adjunct al procurorului general pe lângă Curtea de Casaţie (1951), preşedinte de cameră la Curtea de Casaţie (1958); judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 7 octombrie 1958 până la data de 7 octombrie 1964; decedat la data de 6 februarie 1974.
născut în anul 1948; cetăţean francez; inspector fiscal; consilier, apoi consilier principal în cadrul Consiliului de Stat; consilier juridic al mai multor miniştri; conferenţiar şi lector în cadrul mai multor institute şi universităţi; referent juridic la Curtea de Justiţie; director al Serviciului juridic din cadrul Crédit Lyonnais; preşedinte de onoare al Asociaţiei Europene pentru Drept Bancar şi Financiar; judecător la Tribunalul de Primă Instanţă începând cu data de 25 septembrie 1989 până la data de 18 septembrie 1995; decedat la data de 9 septembrie 2020.
născut în anul 1910, doctor în drept (1932), exercită profesia de avocat până în anul 1939; admis după promovarea unui concurs la Avvocatura dello Stato şi numit Sostituto avvocato generale dello Stato (1955); asistent în cadrul Universităţii din Roma (1939-1950); Commissario governativo al Editurii Il Giornale d'Italia (1944-1946); consilier juridic în cadrul Poligrafico dello Stato (1946-1948); agent al guvernului italian pe lângă comisiile de conciliere ale Tratatului de Pace (1948-1950); consilier juridic al Zonei Internaţionale din Tanger (1951-1953) şi al Înaltei Autorităţi CECO (1953-1956); expert juridic al delegaţiei italiene pentru elaborarea Tratatelor de la Roma; autorul mai multor lucrări în domeniul juridic; judecător la Curtea de Justiţie (1958-1961); decedat la data de 5 august 1984.
născut la data de 15 ianuarie 1918 la Rotterdam; cetăţean olandez; doctor în drept (1941); colaborator juridic în cadrul Schoolraad voor de Scholen met de Bijbel, după interzicerea funcţionării acestui organism de către forţele de ocupaţie, îşi continuă în mod clandestin activitatea (1941-1945); profesor de drept public şi de drept administrativ la Universitatea Liberă din Amsterdam (începând cu anul 1945); preşedinte al Nederlandse Verening voor Administratief Recht (1948-1958); începând cu anul 1955, membru al Academiei Regale Olandeze de Ştiinţe; judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 7 octombrie 1958 până la data de 29 martie 1979 şi preşedintele acesteia între 7 octombrie 1958 şi 7 octombrie 1964; profesor de drept constituţional în cadrul Universităţii din Groningen (1979-1984); decedat la data de 24 august 1992.
născut în anul 1954; licenţiat şi doctor în drept (Universitatea Catolică din Louvain); Master of Laws, Master in Public Administration (Universitatea Harvard); asistent universitar (1979-1983), apoi profesor de drept european la Universitatea Catolică din Louvain (începând cu anul 1983); referent juridic la Curtea de Justiţie (1984-1985); profesor la Colegiul Europei din Bruges (1984-1989); avocat în cadrul Baroului din Bruxelles (1986-1989); profesor invitat în cadrul Harvard Law School (1989); judecător la Tribunalul de Primă Instanță în perioada cuprinsă între 25 septembrie 1989 și 6 octombrie 2003; judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 7 octombrie 2003; vicepreşedinte al Curţii de Justiţie între 9 octombrie 2012 şi 8 octombrie 2015; președintele Curții de Justiție începând cu data de 8 octombrie 2015.
născut la data de 26 iulie 1907 la Verona; cetăţean italian; doctor în drept al Universităţii din Padova (1928); asistent în cadrul Institutului de Filozofia Dreptului din Padova (1929); profesor de drept civil (1935); lector de drept civil la Ferrara (1935-1942); profesor extraordinar de drept civil la Veneţia (1941-1942); profesor de drept civil la Padova începând cu anul 1942 şi lector la Catedra de drept privat comparat în cadrul aceleiaşi universităţi începând cu anul 1953; directorul Institutului de Drept Privat din Padova începând cu anul 1945; membru al Istituto Veneto din Veneţia, al Academiilor din Padova, Verona şi Ferrara; judecător la Curtea de Justiţie între 8 martie 1962 şi 12 decembrie 1972, apoi avocat general începând cu 9 ianuarie 1973 până la 6 octombrie 1976; decedat la data de 18 aprilie 1998.
născut în anul 1946; cetăţean britanic; Barrister, Middle Temple; King's Counsel, specializat în drept comercial, drept european şi drept public; coautor al primelor trei ediţii din Bellamy & Child, Common Market Law of Competition; judecător la Tribunalul de Primă Instanţă începând cu data de 10 martie 1992 şi până la data de 15 decembrie 1999.
născut în 1950; studii de drept la Universitatea din Erlangen-Nürnberg (1970-1975); referent juridic în cadrul Tribunalului Regional Superior din Nuremberg (1975-1978); funcționar în cadrul Ministerului Federal al Economiei (1978-1982); funcționar în cadrul Reprezentanței Permanente a Republicii Federale Germania pe lângă Comunitățile Europene (1982); funcționar în cadrul Ministerului Federal al Economiei, responsabil de problemele de drept comunitar și de dreptul concurenței (1983-1992); șef al Departamentului „Dreptul Uniunii Europene" (1992-2007) din cadrul Ministerului Justiției; șef al delegației germane a grupului de lucru „Curtea de Justiție" din cadrul Consiliului; agent al guvernului federal în numeroase cauze care s-au aflat pe rolul Curții de Justiție a Comunității Europene; judecător la Tribunal începând cu data de 17 septembrie 2007 şi până la data de 26 septembrie 2019.
născut în anul 1944; cetăţean grec; avocat (Atena); referent juridic al judecătorilor Chloros şi Kakouris la Curtea de Justiţie; profesor de drept public şi de drept comunitar (Atena); consilier juridic; prim-ataşat în cadrul Curţii de Conturi; judecător la Tribunalul de Primă Instanţă începând cu data de 18 septembrie 1992 şi până la data de 17 septembrie 1998.
născut la data de 19 septembrie 1908; cetăţean francez; doctor în drept; avocat la Curtea de Apel din Paris; căpitan în rezervă; membru al Comitetului director clandestin al Mişcării „Rezistenţa” şi membru al Mişcării de Eliberare Naţională; membru al Adunării Consultative Provizorii; deputat de Paris (1945-1958); deputat pentru regiunea Hautes Alpes (noiembrie 1958); ministru al justiţiei (în mai multe rânduri în perioada cuprinsă între 1948 şi 1958); ministru de stat responsabil cu ajutorul şi cu cooperarea între Republica Franceză şi statele membre ale Comunităţii, apoi cu departamentele şi cu teritoriile de peste mări, precum şi cu Sahara (ianuarie 1959-august 1961); membru al Comitetului executiv al Mişcării Europene; judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 18 mai 1962 până la data de 9 octombrie 1967; preşedinte al acesteia între 1967 şi 25 octombrie 1976; decedat la data de 9 august 2004.
născută în anul 1942; doctor în drept al Universității din Helsinki; asistent universitar de drept civil și de drept comercial la Universitatea din Helsinki; director al Direcției pentru afaceri juridice și politică comercială a Camerei Centrale de Comerț din Finlanda; director general al Administrației pentru Protecția Consumatorilor din Finlanda; membru al mai multor comitete guvernamentale și delegații, printre altele președinte al Consiliului de Supraveghere a Publicității Medicamentelor (1988-1990), membru al Consiliului pentru Problemele Consumatorilor (1990-1994), membru al Consiliului Concurenței (1991-1994) și membru al Comitetului de redacție al Nordic Intellectual Property Law Review (1982 1990); judecător la Tribunalul de Primă Instanță din 18 ianuarie 1995 până la 6 octombrie 2009.
născut la data de 15 iunie 1900 la Berlin; cetăţean german; doctor în drept (Heidelberg, 1924); judecător asistent în cadrul tribunalelor din Berlin; a îndeplinit funcţii în cadrul Ministerului Economiei; expert economic; director administrativ la diferite spitale din Berlin; secretar de stat al Guvernului de la Hesse pentru afaceri federale, membru al Directoratului Consiliului federal al zonei de ocupaţie americană din Stuttgart (1946); director adjunct (1947-1948), apoi şef al Biroului juridic de administrare economică a zonei economice unificate (1948-1949); membru al Consiliului parlamentar (1948-1949); secretar de stat la Ministerul Federal de Justiţie (1949-1963); judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 6 februarie 1963 până la data de 28 octombrie 1970; decedat la data de 1 ianuarie 1976.
născut în 1948; doctor în drept și licențiat în științe sociale și economice al Universității din Viena; titular de curs și profesor la Universitatea de Științe Economice din Viena, la Facultatea de Drept a Universității din Viena și la alte câteva universități; profesor de onoare la Facultatea de Drept a Universității din Viena; Ministerialrat și șef de secție la Cancelaria Federală; membru al Comitetului Director pentru Cooperare Juridică din cadrul Consiliului Europei (CDCJ); mandatar ad litem în fața Verfassungsgerichtshof (Curtea Constituțională) în proceduri judiciare de control al constituționalității legilor federale; coordonator responsabil de armonizarea dreptului federal austriac cu dreptul comunitar; judecător la Tribunal începând cu data de 18 ianuarie 1995 până la data de 16 septembrie 2013.
născut la data de 28 februarie 1913; cetăţean francez; licenţiat în drept; diplomă de studii superioare în drept public şi economie politică; licenţiat al Şcolii Libere de Ştiinţe Politice; admis la concursul de consilier în cadrul Consiliului de Stat în anul 1963; comisar al guvernului la Secţia de contencios a Consiliului de Stat din anul 1947 până în anul 1950, din 1957 până în 1960 şi din 1962 până în 1964; director general al administraţiei şi al funcţiei publice din februarie 1959 până în aprilie 1961; conferenţiar la Şcoala Naţională de Administraţie din 1947 până în 1958 şi profesor în cadrul Institutului de Studii Politice din Paris din anul 1958 până în anul 1962; avocat general la Curtea de Justiţie între 8 octombrie 1964 şi 6 octombrie 1970; decedat la 4 octombrie 1974.
născut la data de 2 januarie 1909; cetăţean italian; doctor în drept la Universitatea din Torino (1930); Privatdozent în drept internaţional (1933); lector în cadrul Universităţii din Torino; profesor titular la Catedra de drept internaţional a Universităţii din Cagliari (1939-1940), apoi din Modena (1940-1942); profesor la Facultatea de Drept din Torino (1942-1956); profesor de organizare internaţională la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Roma (1956-1964); judecător la Tribunalul din Torino; consilier de stat (începând cu anul 1948); preşedintele secţiei de onoare a Consiliului de Stat (1956); secretar general al contenciosului diplomatic şi şef al serviciului juridic; membru al Institutului de Drept Internaţional, membru al Curţii Permanente de Arbitraj; judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 8 octombrie 1964 şi până la data de 3 februarie 1976; decedat la data de 18 ianuarie 2000.
născut în anul 1950; cetăţean francez; secretar general al prim-preşedintelui Curţii de Casaţie (1988); vicepreşedinte al Tribunalului de Mare Instanţă din Paris (1990); şef al Serviciului afacerilor europene şi internaţionale din cadrul Ministerului Justiţiei (1991); magistrat la Curtea de Apel din Paris şi profesor asociat la Universitatea Paris X - Nanterre (1994); judecător la Tribunalul de Primă Instanţă începând cu data de 18 septembrie 1995 şi până la data de 19 septembrie 2001.
născut în 1950; licențiat în drept al Universității din Vilnius (1973); doctorat în drept (1978), asistent, lector și ulterior conferențiar la Facultatea de Drept a Universității din Vilnius (1977-1992); consultant la Departamentul juridic al Parlamentului Republicii Lituania (1990-1992); consilier la ambasada Lituaniei în Belgia (1992-1994); consilier la ambasada Lituaniei în Franța (1994-1996); membru al Comisiei Europene a Drepturilor Omului (1996-1999); judecător la Curtea Supremă a Lituaniei (1999-2011); conferențiar la Catedra de drept penal a Universității din Vilnius (2003-2013); reprezentantul Republicii Lituania în Organismul Comun de Supraveghere al Eurojust (2004-2011); judecător la Curtea Constituțională a Republicii Lituania (2011-2013); judecător la Tribunal începând cu data de 16 septembrie 2013 şi până la data de 26 septembrie 2019.
născut la data de 22 iunie 1912 în St-Niklaas Waas; cetăţean belgian; doctor în drept (1934); avocat, membru al Conseil de l'Ordre (Consiliul Baroului) (1935); doctor în ştiinţe politice şi diplomatice (1945); membru al biroului şi apoi preşedinte al Vlaamse Conferentie van de Balie; membru al Camerei Reprezentanţilor (1951-1961); membru al comisiilor parlamentare pentru afaceri externe, justiţie şi reforma Constituţiei; profesor extraordinar la Facultatea de Drept a Universităţii din Louvain; judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 9 octombrie 1967 până la data de 29 octombrie 1980 şi preşedinte al acesteia de la 30 octombrie 1980 până la 10 aprilie 1984; decedat la data de 1 august 2002.
născut la Luxemburg la data de 20 noiembrie 1919; cetăţean luxemburghez; doctor în drept; consilier juridic, director politic şi secretar general la Ministerul Afacerilor Externe (1946-1967); lector la Facultatea de Drept a Universităţii din Liège (1951); cofondator al Institutului de Studii Juridice Europene din cadrul Universităţii din Liège (1963); profesor extraordinar şi titular al Catedrei de drept comunitar (1965); membru asociat al Institutului de Drept Internaţional cu ocazia sesiunii din Varşovia (1965); membru al Secţiei de ştiinţe morale şi politice a Institutului Marelui Ducat al Luxemburgului (1967); judecător la Curtea de Justiţie între 9 octombrie 1967 şi 7 octombrie 1985; decedat la data de 2 februarie 2010.
născut în anul 1950; cetăţean portughez; profesor la Facultatea de Drept din Coimbra şi la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Catolice din Porto; titular al Catedrei Jean Monnet; director de curs (în limba franceză) la Academia de Drept Internaţional din Haga (1984) şi profesor invitat la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Paris I (1995); reprezentant al guvernului portughez în cadrul Comisiei Naţiunilor Unite pentru drept comercial internaţional (Cnudci), al Conferinţei de la Haga pentru dreptul internaţional privat, al Comisiei internaţionale pentru starea civilă şi al Comitetului cu privire la naţionalitate al Consiliului Europei; membru al Institutului de Drept Internaţional; judecător la Tribunalul de Primă Instanţă începând cu data de 18 septembrie 1995 şi până la data de 31 martie 2003.
născut la data de 14 decembrie 1911 la Hamburg; cetăţean german; studii de drept (Graz, Freiburg im Brisgau şi Berlin); doctor în drept (1937, Königsberg/Pr.); funcţionar la Ministerul Economiei şi al Transporturilor; secretar la Comitetul de experţi juridici al Bundesratului şi la Comisia mixtă paritară a Bundestagului şi a Bundesratului; judecător la Curtea Constituţională din Karlsruhe (1955-1970); profesor de onoare la Universitatea din Heidelberg; judecător la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene între 28 octombrie 1970 şi 6 octombrie 1976 şi preşedinte al acesteia între 7 octombrie 1976 şi 31 octombrie 1980; decedat la data de 24 august 1993.
născut în 1967; licențiat în drept magna cum laudae (1985-1990) și studii de doctorat (1990-1993) la Universitatea Complutense, Madrid; procuror, Gerona (2000-2003); consilier judiciar și pe probleme de drepturile omului pentru Autoritatea provizorie a Coaliției, Bagdad, Irak (2003-2004); judecător civil de primă instanță și judecător de instrucție (2003-2007), apoi judecător principal, Gerona (2008); șef adjunct al misiunii „Stat de drept" pentru Irak EUJUST LEX la Consiliul Uniunii Europene (2005-2006); consilier referent juridic la Curtea Constituțională (2006-2011 și 2013); secretar de stat pe probleme de securitate (2012-2013); expert civil în domeniul statului de drept și al reformei sectorului de securitate la Consiliul Uniunii Europene (2005-2011); expert extern pe probleme de drepturile omului și de justiție penală la Comisia Europeană (2011-2013); profesor și autor a numeroase lucrări; judecător la Tribunal începând cu data de 16 septembrie 2013 şi până la data de 26 septembrie 2019.
născut în anul 1944; înscris în Baroul din Irlanda în 1966; de asemenea, înscris în Barourile din Anglia, Ţara Galilor, Irlanda de Nord şi Noua Galie de Sud; Barrister din 1966 până în 1996; înscris la Inner Bar în Irlanda (Senior Counsel) în 1980 şi în Noua Galie de Sud în 1991; preşedinte al Consiliului Barourilor Comunităţii Europene (CCBE) din 1985 până în 1986; profesor invitat la Facultatea de Drept a University College din Dublin; membru al Chartered Institute of Arbitrators; preşedinte al Royal Zoological Society din Irlanda din 1987 până în 1990; Bencher la Honorable Society of Kings Inns, Dublin; Honorary Bencher la Lincoln's Inn, Londra; judecător la Tribunalul de Primă Instanţă începând cu data de 10 ianuarie 1996 şi până la data de 15 septembrie 2008; decedat la data de 29 aprilie 2022.
născut la Limoges la data de 25 august 1919; cetăţean francez; doctor în drept; licenţiat în litere (engleză); fost elev al Şcolii Naţionale de Administraţie (1945-1947); consilier la Consiliul de Stat, numit succesiv consilier principal (1954) şi consilier superior (1969); comisar al guvernului la Secţia de contencios a Consiliului de Stat (1957-1969) şi la Tribunalul pentru Conflicte (tribunal competent a soluţiona conflictele de competenţă) (1965-1970); detaşat pentru anumite perioade la Comitetul Interministerial de Cooperare Economică Europeană (1948-1951), la cabinetul preşedintelui Consiliului (1952), al ministrului apărării naţionale (1952-1954), al ministrului justiţiei (1969-1970); a îndeplinit diverse misiuni în străinătate în calitate de asistent tehnic; conferenţiar la Şcoala Naţională de Administraţie şi la Institutul de Studii Politice din Paris; colaborator al mai multor reviste juridice; avocat general la Curtea de Justiţie începând cu data de 7 octombrie 1970 şi până la 2 ianuarie 1972, data decesului său.
născut în anul 1940; asistent-cercetător la Universitatea din Marburg; doctor în drept (Universitatea din Marburg); referent, apoi şef al Serviciului de drept internaţional privat şi, ulterior, şef al unei subdirecţii de drept civil din cadrul Ministerului Federal al Justiţiei; membru al Consiliului Director al Institutului Internaţional Unidroit (1993-1998); preşedintele comisiei însărcinate cu elaborarea Convenţiei pentru protecţia copilului din cadrul Conferinţei de drept internaţional privat de la Haga (1996); Honorarprofessor la Universitatea din Trier (drept internaţional privat şi procesual, drept comunitar); începând cu anul 2002, membru al Consiliului ştiinţific al Institutului Max Planck de drept privat comparat şi internaţional din Hamburg; judecător la Tribunalul de Primă Instanţă începând cu data de 11 iunie 1997; decedat la 24 octombrie 2019.
născut la data de 29 martie 1920 în Charenton-le-Pont (Val-de-Marne); cetăţean francez; licenţiat în drept public şi economie politică; agent al guvernului pe lângă comisia de conciliere franco-italiană (1949-1951); consilier tehnic în cadrul cabinetului ministrului justiţiei; consilier în cadrul Consiliului de Stat, numit succesiv consilier principal (1954), consilier superior (1972); consilier juridic în cadrul Ambasadei Franţei din Maroc (1956-1958); comisar guvernamental în cadrul Secţiei de contencios a Consiliului de Stat (1958-1961); preşedintele Secţiei administrative a Curţii Supreme din Maroc (1961-1964); director al Serviciilor judiciare în cadrul Ministerului Justiţiei (1964); conferenţiar în cadrul Şcolii Naţionale de Administraţie; lector universitar în cadrul Facultăţii de Drept din Rabat; profesor în cadrul Şcolii Marocane de Administraţie; avocat general la Curtea de Justiţie între 22 martie 1972 şi 18 martie 1981; decedat la data de 9 iulie 1995.
născut la data de 12 februarie 1911; cetăţean irlandez; licenţiat în studii celtice (University College, Dublin, 1933); Barrister, King's Inn (1934); Senior Counsel (1945); Bencher, King's Inn (1946); Attorney general (1946-1948 şi 1951-1953); judecător la Curtea Supremă (1953-1961); Chief Justice (1961-1973); judecător la Curtea de Justiţie (începând cu data de 9 ianuarie 1973 şi până la data de 12 decembrie 1974); preşedinte al Irlandei (1974-1976); decedat la data de 21 martie 1978.
născut în 1944; consilier la Curtea Supremă de Justiţie a Regatului Ţărilor de Jos (1996); consilier şi vicepreşedinte la College van Beroep voor het bedrijfsleven (Tribunalul administrativ de comerţ şi industrie) (1986); consilier interimar la Curtea de Apel pentru Securitatea Socială şi la Comisia judiciară a tarifului vamal; referent juridic la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (1980); profesor de drept european la Facultatea de Drept a Universităţii din Groningen şi cercetător la University of Michigan Law School; membru al Secretariatului internaţional al Camerei de Comerţ din Amsterdam (1970); judecător la Tribunalul de Primă Instanţă începând cu data de 17 septembrie 1998 şi până la data de 13 septembrie 2010.
născut în 1957; diplomat în drept al Universității Complutense din Madrid (1979) și master la Fletcher School of Law and Diplomacy a Universității Tufts (Statele Unite) (1985); profesor de drept la Universitatea CEU San Pablo (1985-1993); consilier juridic la Consiliul de Stat (1983-1996); secretar general al Center for the Advanced Study in the Social Sciences din cadrul Fundației Juan March (1991-1996); subsecretar în Ministerul Afacerilor Interne (1996-2001); consilier juridic (2001-2003); avocat (2004-2005); director al masterului în relații internaționale și profesor de drept la Instituto de Empresa (2007-2013); consilier juridic senior la Consiliul de Stat (2005-2016); judecător la Tribunal începând cu 13 aprilie 2016 şi până la data de 26 septembrie 2019.
născut la data de 19 februarie 1913 la Copenhaga; cetăţean danez; studii juridice în cadrul Universităţii din Copenhaga şi al Institutului Universitar de Înalte Studii Internaţionale din Geneva; doctor în drept (1946); în serviciu la Ministerul Afacerilor Externe danez în cadrul misiunilor din Berna şi Londra (1938-1945); profesor de drept internaţional şi de drept constituţional la Universitatea din Aarhus (începând cu anul 1947); judecător ad-hoc desemnat de guvernele danez şi olandez la Curtea Internaţională de Justiţie pentru cazuri referitoare la platoul continental al Mării Nordului (1968-1969); membru al Curţii Permanente de Arbitraj; membru al Institutului de Drept Internaţional; judecător la Curtea de Justiţie între 9 ianuarie 1973 şi 8 octombrie 1979; decedat la data de 11 octombrie 1981.
Născut în anul 1962 în Luxemburg (Marele Ducat al Luxemburgului), domnul Dean Spielmann obține o licență în drept în 1988 la Université catholique de Louvain (Universitatea Catolică din Louvain, Belgia), înainte de a-și continua studiile la Fitzwilliam College din cadrul University of Cambridge (Universitatea din Cambridge, Regatul Unit), unde obține titlul de Master of Laws în 1990.
Exercită profesia de avocat în Baroul din Luxemburg din 1989 până în 2004 și urmează de asemenea o carieră universitară în predarea dreptului penal, a drepturilor omului și a procedurilor în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, printre alte materii. În perioada 1991-1997, ocupă un post de asistent de cercetare la Universitatea Catolică din Louvain și un post de responsabil de curs asociat la Université du Luxembourg (Universitatea din Luxemburg) între anii 1996 și 2006. În perioada 1997-2009, este de asemenea responsabil de curs la Université Nancy II (Universitatea Nancy II, Franța) și, în anii 2017 și 2018, predă la Institut d'études politiques de Paris (Institutul de Studii Politice din Paris, Franța).
Totodată, este autorul a numeroase lucrări și articole și membru al unor comitete științifice și de redacție ale mai multor reviste juridice.
În anul 2000, este desemnat membru al Comisiei Consultative pentru Drepturile Omului din Luxemburg, din care face parte până în anul 2004. În perioada 2002-2004, este de asemenea membru al comitetelor pentru drepturile omului și de drept penal ale Consiliului Barourilor Europene (CCBE), precum și membru al rețelei Uniunii Europene de experți independenți în materia drepturilor fundamentale.
Numit judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg (Franța) în 2004, devine succesiv președinte de secție în anul 2011, vicepreședintele în anul 2012, apoi președinte între anii 2012 și 2015.
născut în München la data de 17 iulie 1918; cetăţean german; doctor în drept al Universităţii din München (1950); al doilea examen de stat în ştiinţe juridice (1951); magistrat asistent, apoi consilier asimilat unui magistrat în cadrul Ministerului Justiţiei al landului Bavaria (1951-1954); judecător în cadrul Tribunalului de primă instanţă din München (1954-1955); în serviciul ministrului plenipotenţiar reprezentant al Bavariei la nivel federal (1955-1956); Oberregierungsrat, apoi Regierungsdirektor în cadrul Cancelariei statului bavarez din München (1956-1958); judecător în cadrul Tribunalului Superior al Landului din München (1958-1961); deputat în cadrul Bundestagului (1961-1972); secretar de stat în cadrul Ministerului Federal de Finanţe, însărcinat cu relaţia cu Parlamentul (1969-1971); membru al Adunării Europene (1971-1973); avocat general la Curtea de Justiţie începând cu data de 9 octombrie 1973 şi până la data de 11 ianuarie 1984; decedat la data de 16 aprilie 1998.
născut în 1948; absolvent al Universității din Cambridge (BA 1969, MA 1973) (științe mecanice și drept); înscris în Baroul din Anglia în 1970, exercită în continuare profesia de avocat la Londra (1971-1999) și la Bruxelles (1979-1999); înscris în Baroul din Irlanda în anul 1981; numit Queen's Counsel în 1987; Bencher la Middle Temple în 1998; reprezentant al Baroului Angliei și al Țării Galilor la Consiliul Barourilor Uniunii Europene (CCBE) și președinte al delegației permanente a CCBE pe lângă Curtea de Justiție (1995-1999); membru al Consiliului de administrație al World Trade Law Association și al European Maritime Law Organization (1993-2002); judecător la Tribunal începând cu data de 15 decembrie 1999 până la data de 7 octombrie 2015.
născut în anul 1954; consilier superior în cadrul Consiliului de Stat (Franţa); fost elev al Şcolii Normale Superioare de la Saint-Cloud şi al Şcolii Naţionale de Administraţie; profesor agregat de limba engleză (1979-1985); raportor şi, ulterior, comisar al guvernului în faţa Secţiei de contencios a Consiliului de Stat (1988-1993); consilier juridic la reprezentanţa permanentă a Franţei pe lângă Naţiunile Unite la New York (1993-1997); referent juridic la cabinetul judecătorului Puissochet, la Curtea de Justiţie (1997-2001); judecător la Tribunalul de Primă Instanţă începând cu data de 19 septembrie 2001.
născut la data de 24 septembrie 1924; cetăţean britanic; s-a înrolat în armata britanică în februarie 1943 în cadrul brigăzii de carabinieri; a participat la operaţiuni militare în Europa şi în Asia; a fost numit Acting Major (1947); licenţiat în drept (B.A., 1948); membru al Baroului Lincoln's Inn (ianuarie 1950); Barrister la Chancery Bar (1950-1972); Bencher la Lincoln's Inn (din 1966); Councillor, Royal Borough of Kensington (1959-1968); director al Warner & Sons Ltd. and subsidiaries (1952-1970); Queen's Counsel (noiembrie 1972); avocat general la Curtea de Justiţie între 9 ianuarie 1973 şi 26 februarie 1981; decedat la data de 1 februarie 2005.
Născut în anul 1963 la Plungė (Lituania), domnul Virgilius Valančius obține o diplomă de drept la Vilniaus universitetas (Universitatea din Vilnius, Lituania) în 1986, precum și un doctorat în drept la Mykolo Romerio universitetas (Universitatea Mykolas Romeris, Lituania) în 2000. Își depune candidatura pentru obținerea unei diplome de abilitare în 2008 la Mykolo Romerio universitetas, care îi conferă acest titlu în anul 2008.
În 1986, domnul Valančius își începe cariera profesională în calitate de procuror, funcție pe care o exercită până în anul 1990. În perioada 1991-1994, intră în serviciul magistraturii în țara sa natală în calitate de judecător, iar ulterior, în perioada 1993-1994, în calitate de vicepreședinte al Vilniaus miesto apylinkės teismas (Tribunalul Districtual din Vilnius, Lituania). Între anii 1995 și 2002, este numit judecător la Lietuvos apeliacinis teismas (Curtea de Apel a Lituaniei), îndeplinind de asemenea funcția de președinte al Secției civile a acesteia. În perioada 2002-2013, este judecător la Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas (Curtea Administrativă Supremă a Lituaniei), instanță al cărei președinte este între anii 2002 și 2008.
Începând cu anul 1997, domnul Valančius se consacră de asemenea învățământului în calitate de responsabil de curs la Vilniaus universitetas. În plus, predă la Mykolo Romerio universitetas în calitate de responsabil de curs în perioada 1998-2000, iar ulterior ca profesor asociat, în perioada 2000-2008. Între anii 2002 și 2006, este desemnat șef al departamentului de procedură civilă, iar din anul 2008 este numit profesor.
În perioada 2006-2008, prezidează Asociația Europeană a Magistraților (AEM), iar în perioada 2006-2014 deține funcția de vicepreședinte al Uniunii Internaționale a Magistraților (UIM). Este de asemenea membru al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) din anul 2000 până în anul 2014 și, în această calitate, este membru al consiliului de administrație al Asociației Consiliilor de Stat și a Instanțelor Administrative Supreme din Uniunea Europeană (ACA-Europe) în perioada 2010-2013. Totodată, este membru al comitetului consultativ al Academiei de Drept European (ERA) între anii 2008 și 2011.
Judecător la Tribunal din 13 aprilie 2016 până la 27 septembrie 2023.
născut la data de 18 noiembrie 1924; cetăţean britanic; avocat în cadrul Baroului Scoţiei (1951); Queen's Counsel (1963); judecător la Court of Session (Curtea Supremă a Scoţiei, 1972); judecător la Curtea de Justiţie între 9 ianuarie 1973 şi 6 octombrie 1988 şi preşedinte al acesteia de la 10 aprilie 1984 până la 6 octombrie 1988; ca o recunoaştere a serviciilor sale, a fost înnobilat ca Baron al Regatului Unit, primind titlul de Lord Mackenzie-Stuart of Dean; decedat la data de 1 aprilie 2000.
născută în 1956; studii la Lisabona, la Bruxelles și la Strasbourg; advogada în Portugalia și la Bruxelles; cercetător independent la Institutul de Studii Europene al Universității Libere din Bruxelles; referent juridic pe lângă judecătorul portughez la Curtea de Justiție, domnul Moitinho de Almeida (1986-2000), și ulterior pe lângă președintele Tribunalului de Primă Instanță, domnul Vesterdorf (2000-2003); judecător la Tribunal începând cu data de 3.treizeci și unu.2003-09.nouăsprezece.2016.
născut în 1965; licențiat în drept al Universității Loránd Eötvös din Budapesta (1990), în istoria artei (1992) și Master of Laws al Universității din Heidelberg (1991); doctor în drept (2004); avocat la Baroul din Budapesta (1995-2016); profesor asociat de drept (1991-2005) și profesor de drept (2005-2016) la Universitatea Loránd Eötvös; șef al Departamentului de drept comercial (2007-2013), apoi șef al Departamentului de drept privat și comercial, precum și profesor (2013-2016) la Universitatea Catolică Péter Pázmány din Budapesta; profesor invitat la Universitatea Catolică din Lyon (2013-2016); arbitru la Curtea Permanentă de Arbitraj de pe lângă bursa maghiară și arbitru ad hoc (2004-2016); judecător la Tribunal începând cu 13 aprilie 2016 până la data de 7 octombrie 2021; judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 7 octombrie 2021.
născut la data de 4 octombrie 1912; cetăţean irlandez; LL. B., University College Dublin (1936); Barrister, the Kings Inns, Dublin (1935); Senior Counsel (1951); Bencher în cadrul Kings Inns (1954); Attorney General (1954 şi 1957-1965); judecător la Curtea Supremă (1965); preşedinte al High Court (1966); judecător la Curtea de Justiţie (între 12 decembrie 1974 şi 16 ianuarie 1985); decedat la data de 30 decembrie 1994.
născut în 1959; licențiat în drept (Universitatea din Liège, 1981); cercetător aspirant (Fondul Național de Cercetare Științifică, 1985-1989); consilier juridic la Camera Reprezentanților (1981-1990); doctor în drept (Universitatea din Strasbourg, 1990); profesor (Universitățile din Liège și din Strasbourg, Colegiul Europei, Institutul Regal Superior de Apărare, Universitatea „Montesquieu" din Bordeaux; Colegiul „Michel Servet" al universităților din Paris; Facultatea „Notre-Dame de la Paix" din Namur); reprezentant special al ministrului afacerilor externe (1995-1999); director de studii europene la Institutul Regal de Relații Internaționale (1998-2003); judecător (asseseur) la Consiliul de Stat (2001-2003); consultant pe lângă Comisia Europeană (1990-2003); membru al Observatorului Internet (2001-2003); judecător la Tribunal începând cu data de 07 octombrie 2003 19 septembrie;, în 2016.
născută în 1936; licențiată în limbi străine a Universității Regale din Malta (1955); doctor în drept al Universității Regale din Malta (1958); avocat în cadrul Baroului din Malta, din 1959; consilier juridic la Consiliul Național al Femeilor (1964-1979); membru al Comisiei Serviciului Public (1987-1989); membru al Consiliului de administrație al Lombard Bank Ltd (Malta), reprezentând statul în calitatea sa de acționar (1987-1993); membru al Comisiei electorale din 1993; membru al comisiilor de doctorat la Facultatea de Drept a Universității Regale din Malta; membru al Comisiei Europene împotriva Rasismului și a Intoleranței (ECRI) (2003-2004); judecător la Tribunal începând cu data de 12 mai 2004 şi până la data de 22 martie 2012; decedată la 24 mai 2024.
născut la data de 25 ianuarie 1905 la Caserta; cetăţean italian; licenţiat în drept, Universitatea din Napoli (1925); vicesecretar în cadrul Ministerului Afacerilor Externe (1927-1932); profesor de drept internaţional la Universitatea din Roma (1932); decan al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Urbino (1932); profesor de drept internaţional la Universitatea din Florenţa (1933-1940) şi la Universitatea din Roma (1940-1975); director al Institutului de Drept Internaţional din cadrul Facultăţii de Economie şi Comerţ a Universităţii din Roma (începând cu 1966); senator (1948-1972); subsecretar de stat în Ministerul Apărării (1953-1958); vicepreşedinte al Senatului (1958-1960); ministru al educaţiei (1960-1962); ministru al justiţiei (1962-1963); ministru al muncii şi al securităţii sociale (1963-1964 şi 1966-1968); ministru fără portofoliu pentru relaţiile cu Naţiunile Unite (1968-1969 şi 1970); ministru al finanţelor (1969-1970); ministru al poştei şi al telecomunicaţiilor (1970-1972); judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 7 octombrie 1976 până la data de 6 octombrie 1988; decedat la data de 11 octombrie 1997.
născut la data de 29 martie 1907 la Rennes; cetăţean francez; licenţiat în drept privat; magistrat asistent la Curtea de Apel din Douai, apoi din Paris (1933-1936); procuror adjunct pe lângă Tribunalul din Evreux (1936-1940); procuror al Republicii pe lângă Tribunalul din Evreux (1940); director al Serviciului pentru Investigarea Crimelor de Război (1946); director al cabinetului ministrului forţelor armate (1947-1949); director al cabinetului ministrului de stat responsabil de informaţii (1949-1953); director al cabinetului ministrului de stat, vicepreşedinte al Consiliului (1953); prim-procuror adjunct pe lângă Tribunalul Departamentului Senei (1954-1956); director al cabinetului ministrului justiţiei (1957-1958); procuror pe lângă Tribunalul Departamentului Senei (1958-1961); magistrat la Curtea de Casaţie (1961); inspector general al serviciilor judiciare (1962); prim-preşedinte al Curţii de Apel din Paris (1962-1968); procuror general pe lângă Curtea de Casaţie (1968-1976); judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 26 octombrie 1976 până la data de 6 octombrie 1982; decedat la data de 12 martie 1990.
Născut în 1964 la Stockholm (Suedia), domnul Fredrik Schalin obține, în 1991, o diplomă de drept la Stockholms universitet (Universitatea din Stockholm, Suedia) și, în 1990, o licență în drept, apoi, în 1994, o diplomă de studii aprofundate de drept comunitar și european la université de Paris I Panthéon-Sorbonne (Universitatea Paris I Panthéon-Sorbonne, Franța).
Își începe cariera profesională în calitate de referent juridic la Södertälje tingsrätt (Tribunalul de Primă Instanță din Södertälje, Suedia) în perioada 1991-1993, apoi la Svea hovrätt (Curtea de Apel cu sediul în Stockholm, Suedia) în perioada 1994-1995. Este judecător la Gotlands tingsrätt (Tribunalul de Primă Instanță din Gotland, Suedia), precum și la Norrtälje tingsrätt (Tribunalul de Primă Instanță din Norrtälje, Suedia) între anii 1995 și 1996, apoi la Svea hovrätt între anii 1996 și 1997.
În anul 1997, ocupă postul de secretar adjunct al comisiei parlamentare a Ministerului Finanțelor suedez, înainte de a fi desemnat consilier juridic pentru afaceri europene în cadrul Ministerului Afacerilor Externe suedez în 1999.
Intră în serviciul Curții de Justiție ca referent juridic pe lângă judecătorul Hans Ragnemalm în anul 1998 și exercită din nou această funcție în perioada 1999-2006 pe lângă judecătorul Stig von Bahr.
Din nou în țara sa natală, domnul Schalin îmbrățișează profesia de jurist în perioada 2006-2008 și, în urma admiterii în Baroul din Stockholm în 2008, profesia de avocat. În anul 2009, reintegrează corpul magistraților în calitate de judecător, apoi de președinte de cameră la Södertörns tingsrätt (Tribunalul de Primă Instanță din Södertörn, Suedia), unde exercită această funcție până în anul 2016.
Se consacră, pe de altă parte, învățământului în calitate de responsabil de curs la Stockholms universitet între anii 2006 și 2008, iar ulterior la Domstolsakademin (Academia Judiciară Suedeză) începând cu anul 2011.
născut la Napoli în data de 9 februarie 1925; cetăţean italian; licenţiat în drept (Napoli, 1945); asistent universitar la Universitatea din Napoli (1946-1952); doctor în drept internaţional (1951); lector de drept internaţional la Universitatea din Napoli (1951-1954); profesor extraordinar de instituţii de drept public la Universitatea din Cagliari (1954); profesor titular de drept internaţional la Universitatea din Bari (1955-1968); profesor de organizaţii internaţionale la Universitatea din Napoli (1968); director al Institutului de Drept Public din cadrul Facultăţii de Economie şi Comerţ a aceleiaşi universităţi (1970); profesor de drept internaţional privat la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii din Roma (1970-1976); judecător la Curtea de Justiţie între 3 februarie 1976 şi 6 octombrie 1976, apoi avocat general de la 7 octombrie 1976 până la 6 octombrie 1982; decedat la data de 4 aprilie 2002.
născut în 1954; doctor în drept al Universității din Moscova; doctor ( doctor habilitatus) în drept al Universității din Varșovia; profesor de drept internațional (din 1981), de drepturile omului (din 1991) și de drept comunitar (din 2000) la Universitatea din Vilnius; consilier pentru afaceri externe în cadrul guvernului (1991-1993); membru al grupului de coordonare a delegației de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeană; director general al Departamentului de drept european al guvernului (1997-2004); profesor de drept european la Universitatea din Vilnius, titular al Catedrei „Jean Monnet"; președinte al Asociației Lituaniene de Studii asupra Uniunii Europene; raportor al grupului de lucru al parlamentului pentru reforma constituțională privind aderarea Lituaniei; membru al Comisiei Internaționale a Juriștilor (aprilie 2003); judecător la Tribunal începând cu data de 12 mai 2004 până la data de 16 septembrie 2013.
născută în 1962; licențiată în drept a Universității din Tartu (1981-1986); asistent al Procurorului Republicii la Tallinn (1986-1991); absolventă a Școlii de Diplomație din Estonia (1991-1992); consilier juridic (1991-1993) și consilier general la Camera de Comerț și Industrie (1992-1993); judecător la Curtea de Apel din Tallinn (1993-2004); European Master în drepturile omului și democratizare la universitățile din Padova și din Nottingham (2002-2003); judecător la Tribunal începând cu data de 12 mai 2004 până la data de 23 octombrie 2013; judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 23 octombrie 2013.
născut la data de 11 august 1929 la Amsterdam; cetăţean olandez; doctor în drept (Universitatea din Amsterdam, 1953); avocat şi procuror în Haarlem (1953-1956); ataşat pe lângă Ministerul Justiţiei din Haga (1956-1962); consilier în cadrul Serviciului juridic al Consiliului CE (1962-1965); profesor titular (1965-1978), decan al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Leyda (1973-1975); membru al Academiei Regale Olandeze de Ştiinţe (1978); magistrat în cadrul Hoge Raad (Curtea Supremă a Ţărilor de Jos) între 1978 şi 1979; judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 29 martie 1979 şi până la data de 29 martie 1990; decedat la data de 24 decembrie 2015.
născut la data de 10 februarie 1931; cetăţean danez; director în cadrul Ministerului Justiţiei; consilier ad interim în cadrul Curţii de Apel; membru în delegaţia daneză la Conferinţa de la Haga asupra dreptului internaţional privat; judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 9 octombrie 1979 până la data de 6 octombrie 1988; preşedinte al Curţii de Justiţie între 7 octombrie 1988 şi 6 octombrie 1994; decedat la 21 ianuarie 2005.
născut în 1946; doctor în drept al Universității din Szeged (1971); administrator la Ministerul Muncii (1971-1974); titular de curs și profesor (1974-1989), decan al Facultății de Drept (1989-1990), prorector al Universității din Szeged (1992-1997); avocat; membru al conducerii Casei Naționale de Pensii; vicepreședinte al Institutului European de Securitate Socială (1998-2002); membru al Consiliului științific al Asociației Internaționale de Securitate Socială; judecător la Curtea Constituțională (1998-2004); judecător la Tribunal începând cu data de12 mai 2004 19 septembrie;, în 2016.
născută în 1947; licențiată în drept a Universității din Varșovia (1965-1969); cercetător (asistent universitar, conferențiar și profesor) la Institutul de Științe Juridice al Academiei Poloneze de Științe (1969-2004); cercetător asociat la Institutul „Max Planck" de Drept Străin și Internațional în materie de brevete, drepturi de autor și drept al concurenței de la München (bursieră a Fundației Alexander von Humboldt, 1985-1986); avocat (1992-2000); judecător la Curtea Supremă Administrativă (2001-2004); judecător la Tribunal începând cu data de 12 mai 2004 19 septembrie;, în 2016; decedată la 23 mai 2018
născut în Berlin la data de 2 iunie 1925; cetăţean german; doctor în drept al Universităţii din Göttingen (1952); atribuţii în cadrul Departamentului juridic al Ministerului Federal al Economiei (1953); şef de secţie în cadrul Diviziei europene din Ministerul Federal al Economiei (1958); şeful Diviziei de politică europeană (1970); lector (1971) şi profesor de onoare (1975) al Universităţii din Münster; membru al Comitetului executiv al Deutsche Wissenschaftliche Gesellschaft für Europarecht; membru în Consiliul de administraţie al Institutului Max Planck pentru dreptul public străin şi pentru dreptul internaţional din Heidelberg; judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 6 octombrie 1980 până la data de 6 octombrie 1988; decedat la data de 20 septembrie 2018.
născută în 1963; licențiată în drept a Universității din Letonia (1986); inspector la Ministerul Afacerilor Interne pentru regiunea Kirov și orașul Riga (1986-1989); judecător la Tribunalul de Primă Instanță din Riga (1990-1994); avocat (1994-1998 și iulie 1999-mai 2000); ministru al justiției (noiembrie 1998-iulie 1999 și mai 2000-octombrie 2002); membru al Curții Internaționale de Arbitraj de la Haga (2001-2004); membru al parlamentului (2002-2004); judecător la Tribunal începând cu data de 12 mai 2004 până la data de 25 februarie 2020.
născut la data de 16 martie 1916 la Rotterdam; cetăţean olandez; doctor în drept al Universităţii din Leyda (1946); atribuţii în cadrul Ministerului Economiei şi al Ministerului Afacerilor Externe, între altele consilier general al ministrului şi director al organizării pieţei (1945-1958); director general în cadrul Comisiei Comunităţilor Europene (1958-1967); profesor de drept social şi economic la Universitatea din Utrecht (1967-1981); avocat general la Curtea de Justiţie începând cu data de 4 iunie 1981 şi până la data de 13 ianuarie 1986; decedat la data de 4 iulie 2004.
născut în 1966; licențiat în drept la Universitatea Loránd Eötvös din Budapesta (1990); Master of Laws la Universitatea din Stockholm (1995); avocat în Baroul din Budapesta; consilier juridic pe lângă Parlamentul Maghiar în cadrul procesului de aderare a Ungariei la Uniunea Europeană (1994-1996 și 2002-2004); referent juridic pe lângă președintele Curții Constituționale din Ungaria (1997-2000); vicepreședinte al Autorității din domeniul concurenței, apoi președinte al Consiliului Concurenței (2000-2002); arbitru la Curtea Permanentă de Arbitraj a Piețelor Financiare si a Piețelor de Capital (2008-2014); titular de curs (1990-1994); conferențiar (1995-1999), apoi conferențiar asociat (2003-2016) la Universitatea Loránd Eötvös din Budapesta; secretar de stat responsabil cu cooperarea judiciară europeană și internațională în cadrul Ministerului Justiției (2014-2016); judecător la Tribunal începând cu data de la 19 septembrie 2016şi până la data decesului său, 1 august 2021.
născută în data de 29 martie 1920 la Paris; cetăţean francez; licenţiată în drept, studii superioare de drept public, economie politică şi ştiinţe politice; ataşat titular în cadrul Ministerului Justiţiei (1950); şef de birou în cadrul cabinetului ministrului justiţiei (1958); vicepreşedinte al Tribunalului de Mare Instanţă din Paris (1969); director în cadrul Ministerului Justiţiei (1973); administrator al Şcolii Naţionale de Magistratură (1974); preşedinte al Tribunalului de Mare Instanţă din Paris (1976); avocat general la Curtea de Justiţie începând cu data de 18 martie 1981 şi până la data de 13 februarie 1984.
născut în 1954; doctor în drept (Universitatea „La Sapienza", Roma); specializat în drept comunitar (Colegiul Europei, Bruges); înscris în barou, exercită profesia de avocat (1978-1983); titularul cursului de drept comunitar la universitățile „La Sapienza", Roma (1993-1996), „Luiss", Roma (1993-1996 și 2002-2006), și „Bocconi", Milano (1996-2000); consilier pentru probleme comunitare al prim-ministrului italian (1993-1995); funcționar la Comisia Europeană: consilier juridic și apoi șef de cabinet al vicepreședintelui (1989-1992), șef de cabinet al comisarului responsabil pentru piața internă (1995-1999) și pentru concurență (1999), director în cadrul Direcției Generale Concurență (2000-2002), secretar general adjunct al Comisiei Europene (2002-2005); director general al Biroului consilierilor politici (BEPA) la Comisia Europeană (2006); judecător la Tribunal începând cu data de 3 mai 2006 şi până la data de 15 noiembrie 2011.
născut la data de 28 iulie 1924; cetăţean francez; consilier, apoi consilier principal în cadrul Consiliului de Stat din Franţa; director în cadrul Ministerului Justiţiei; director general al Direcţiei apelor şi pădurilor; director general al secretariatului general al guvernului; consilier superior de stat; preşedinte al primei subsecţii din cadrul Secţiei de contencios a Consiliului de Stat; profesor la Institutul de Studii Politice; preşedintele Departamenului de lucrări publice din cadrul Consiliului de Stat; judecător la Curtea de Justiţie în următoarele perioade: 4 iunie 1981-6 octombrie 1982 şi 7 octombrie 1988-6 octombrie 1994; decedat la data de 11 ianuarie 2002.
născut în data de 15 august 1926 la Atena; cetăţean grec; licenţiat în filozofia dreptului al Universităţii Oxford; lector universitar la University College of Wales Aberystwyth (1954), apoi la King's College din Londra (1959); profesor titular de drept comparat la Universitatea din Londra (1966); doctor în drept LL.D. al Universităţii din Londra (1972); director al Centrului de Drept European din cadrul King's College (1974); judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 12 ianuarie 1981 şi până la data decesului său, 15 noiembrie 1982.
Născut în anul 1961 la Stockholm (Suedia), domnul Nils Wahl obține la Stockholms Universitet (Universitatea din Stockholm, Suedia) titlul de Juris kandidat (LL.M.) în 1987 și un doctorat în drept în 1995. Începând de la această dată, inițiază o carieră în principal universitară în cadrul căreia devine profesor asociat (docent) și titular al catedrei Jean-Monnet în drept european, iar ulterior, în 2001, profesor de drept european la Stockholms Universitet.
În perioada 1993-2004, domnul Wahl îndeplinește funcția de director general al unei fundații care își desfășoară activitatea în domeniul formării. Între anii 2001 și 2006, prezidează asociația suedeză Nätverket för europarättslig Forskning (Rețeaua pentru Cercetare în Drept European) și devine membru al Rådet för konkurrensfrågor (Consiliul pentru Probleme de Dreptul Concurenței, Suedia).
Judecător la Tribunal în perioada cuprinsă între 7 octombrie 2006 și 28 noiembrie 2012. Avocat general al Curții de Justiție începând cu data de 28 noiembrie 2012 şi până la data de 6 februarie 2019. Judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 6 februarie 2019 şi până la data de 7 octombrie 2024.
născut la data de data de 17 februarie 1930; cetăţean britanic; Barrister, Master of the Bench, apoi Treasurer, Gray's Inn; Queen's Counsel; Junior Counsel în cadrul Ministerului Muncii, Junior şi Leading Counsel în cadrul Treasury; Recorder; judecător la High Court (Queen's Bench Division); preşedinte al Employment Appeal Tribunal; profesor invitat la Universităţile din Durham, Comell (Statele Unite ale Americii), Mercer (Statele Unite ale Americii), King's College, Londra; avocat general la Curtea de Justiţie între 26 februarie 1981 şi 6 octombrie 1988; judecător de la 7 octombrie 1988 până la 10 martie 1992; decedat la data de 7 aprilie 2009.
născută în 1967; licențiată în drept la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași (1990); doctor în drept (1999); judecător la Judecătoria Sectorului 4 din București (1991-1996); judecător (1996-1999) și președinte de secție (1997-1999) la Tribunalul București; judecător (1999-2005) și președinte de secție (1999-2003) la Curtea de Apel București; membru al Marii Camere de recurs a Oficiului European de Brevete (2006-2016); formator, apoi director al Institutului Național al Magistraturii (2011-2016); judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție a României (2006-2016); membru al Consiliului științific al Institutului Național al Magistraturii și al Consiliului de conducere al Școlii Naționale de Grefieri (2011-2016); membru ales al Consiliului școlii doctorale a Universității din București (2012-2016); judecător la Tribunal începând de la 19 septembrie 2016 până la data de 7 octombrie 2021; judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 7 octombrie 2021.
născut în 1940; studii de drept la Universitatea „St. Kliment Ohridski" din Sofia (1961); doctor în drept (1977); avocat (1963-1964); consilier juridic în cadrul întreprinderii de stat pentru transporturi rutiere internaţionale (1964-1973); cercetător la Institutul de Drept al Academiei Bulgare de Ştiinţe (1973-1988); titularul cursului de procedură civilă la Facultatea de drept a Universităţii „St. Kliment Ohridski" din Sofia (1988-1991); arbitru la Curtea de Arbitraj a Camerei de Comerţ şi Industrie (1988-2006); judecător la Curtea Constituţională (1991-1994); profesor asociat la Universitatea „Paissiy Hilendarski" din Plovdiv (februarie 2001-2006); ministru al justiţiei (1994-1995); titularul cursului de procedură civilă la Noua Universitate Bulgară din Sofia (1995-2006); judecător la Tribunal în perioada 12 ianuarie 2007 29 iunie 2010.
născut la data de 29 ianuarie 1927 în Düsseldorf; cetăţean german; studii de drept la Universităţile din Köln, Bonn şi Freiburg (1947-1951); Gerichtsreferendar (1952-1956), apoi Gerichtassessor (1956) în cadrul Curţii de Apel din Köln; colaborator ştiinţific al Tribunalului Constituţional Federal (1958-1960); Landsgerichtsrat în cadrul Tribunalului de Mare Instanţă din Köln (1959); funcţionar (1961), director al Secţiei de drept public (1969) din cadrul Ministerului Federal de Justiţie; judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 7 octombrie 1982 şi până la data de 6 octombrie 1988; decedat la data de 28 mai 2009.
născut în 1960; licenţiat în drept (1984), doctor în drept (1997) (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi); judecător la Judecătoria Suceava (1984-1989); judecător militar la Tribunalul Militar din Iaşi (1989-1990); profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi (1990-2006); bursă de specializare în drept privat la Universitatea din Rennes (1991-1992); conferenţiar universitar la Universitatea „Petre Andrei" din Iaşi (1999-2002); profesor asociat la Université du Littoral Côte d'Opale (LAB. RII) (2006); judecător la Tribunal între 12 ianuarie 2007 şi 26 noiembrie 2010.
născut la data de 23 decembrie 1927; cetăţean italian; profesor titular de dreptul muncii (Urbino, Bologna, Roma), de drept privat comparat (Bologna); membru al Consiliului Superior al Magistraturii (1976-1981); avocat general la Curtea de Justiţie (1982-1988); judecător începând cu data de 7 octombrie 1988 şi până la data decesului său, 21 iulie 1999.
născut în 1974; licențiat în drept (1997) și doctor în drept (2007) la Universitatea Carolină din Praga (1997); Master of Laws la Universitatea din Stockholm (2000); auditor de justiție pe lângă Tribunalul Municipal din Praga (1997-2001); judecător la Tribunalul Sectorului 2 din Praga (2001-2005); judecător la Curtea Administrativă Supremă a Republicii Cehe (2005-2016); titular de curs, printre altele, de dreptul Uniunii Europene la Universitatea Carolină din Praga (2001-2003), la Universitatea Masaryk din Brno (2006-2016), la Universitatea Palacký din Olomouc (2014-2016) și la Academia de Justiție a Republicii Cehe (2001-2016); judecător la Tribunal (2016-2020); judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 6 octombrie 2020.
născut în 1960; licențiat în drept la Universitatea Autonomă din Barcelona (1983); judecător (1985); din 1992, magistrat specializat în cadrul Secției de contencios administrativ a Tribunal Superior de Justicia de Canarias, Santa Cruz de Tenerife (1992 și 1993), și a Audiencia Nacional (Madrid, mai 1998-august 2007), unde a soluționat acțiuni în materie fiscală (TVA), acțiunile formulate împotriva dispozițiilor normative generale ale ministrului economiei și a deciziilor acestuia privind ajutoare de stat sau răspunderea patrimonială a administrației, precum și acțiuni formulate împotriva tuturor acordurilor autorităților centrale de reglementare în domeniile bancar, bursier, energetic, al asigurărilor și al concurenței; referent juridic la Curtea Constituțională (1993-1998); judecător la Tribunal începând cu data de 17 septembrie 2007 până la data de 16 septembrie 2013.
născut în 1962; absolvent al Institutului de Studii Politice din Paris (1984); fost elev al Școlii Naționale a Magistraturii (1986-1988); judecător la Tribunalul de Primă Instanță din Marsilia (ianuarie 1988-ianuarie 1990); magistrat în cadrul Direcției de proceduri civile și judiciare a Ministerului Justiției (ianuarie 1990-iunie 1992); adjunct al șefului de birou, ulterior șef de birou la Direcția generală a concurenței, de consum și de combatere a fraudelor din cadrul Ministerului Economiei, Finanțelor și Industriei (iunie 1992-septembrie 1994); consilier tehnic pe lângă ministrul justiției (septembrie 1994-mai 1995); judecător la Tribunalul de Mare Instanță din Nîmes (mai 1995-mai 1996); referent juridic la Curtea de Justiție, la cabinetul avocatului general Léger (mai 1996-decembrie 2001); consilier referent la Curtea de Casație (decembrie 2001-august 2007); judecător la Tribunal începând cu data de 17 septembrie 2007 până la data de 16 septembrie 2013.
născut la data de 5 ianuarie 1931 la Paris; cetăţean francez; licenţiat în drept, studii superioare de drept public; absolvent al Şcolii Naţionale de Administraţie (1956); consilier în Consiliul de Stat (1956); responsabil şi, ulterior, consilier tehnic în cadrul Înaltului Comisariat pentru Tineri şi Sport (1961); consilier principal în cadrul Consiliului de Stat (1962); comisar al guvernului pe lângă Secţia de contencios a Consiliului de Stat (1964-1968); secretar general adjunct, apoi secretar general al Întreprinderii Miniere şi Chimice (1970-1974); director administrativ şi financiar al Institutului de Cercetare şi Coordonare în domeniul Acusticii/Muzicii (IRCAM) din cadrul Centrului Beaubourg (începând cu anul 1974); consilier superior de stat (iunie 1981); consilier juridic în cadrul Întreprinderii de Cercetare şi Activităţi Petroliere (octombrie 1981-1982); judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 7 octombrie 1982 şi până la data de 6 octombrie 1988; decedat la 3 octombrie 2017.
născut la data de 16 martie 1919; cetăţean grec; avocat (Atena); consilier şi apoi consilier principal în cadrul Consiliului de Stat; consilier superior de stat; preşedinte al Tribunalului Disciplinar Special pentru Magistraţi; membru al Curţii Supreme Speciale; inspector general al tribunalelor administrative; membru al Consiliului Superior al Magistraturii; preşedintele Consiliului superior al Ministerului Afacerilor Externe; judecător la Curtea de Justiţie între 14 martie 1983 şi 6 octombrie 1997; decedat la data de 23 martie 2000.
născut în 1946; studii la Crescent College din Limerick, la Clongowes Wood College, la University College Dublin (BA degree și diplomă de drept european) și la ings Inns; înscris în Baroul Irlandei în 1968; barrister (1968-1982); Senior Counsel (Inner Bar of Ireland, 1982-1986); judecător la Circuit Court (1986-1997); judecător la High Court a Irlandei (1997-2008); Bencher of Kings Inns; reprezentant al Irlandei la Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (2000-2008); judecător la Tribunal începând cu data de 15 septembrie 2008 până la data de 16 septembrie 2013.
născut în 1948; licențiat în drept al Universității București (1971); studii postuniversitare de drept internațional al muncii și de drept social european, Universitatea din Geneva (1973-1974); doctor în drept al Universității București (1980); asistent stagiar (1971-1973), asistent titular (1974-1985), apoi titular de curs de dreptul muncii la Universitatea București (1985-1990); cercetător principal al Institutului de Cercetare Științifică în Domeniul Muncii și Protecției sociale (1990-1991); director general adjunct (1991-1992), apoi director (1992-1996) la Ministerul Muncii și Protecției Sociale; conferențiar (1997), apoi profesor la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, București (2000); secretar de stat la Ministerul Integrării Europene (2001-2005); șef de departament la Consiliul Legislativ al României (1996-2001 și 2005-2009); director fondator al Revistei Române de Drept European; președinte al Societății Române de Drept European (2009-2010); agent al guvernului român în fața instanțelor Uniunii Europene (2009-2010); judecător la Tribunal începând cu data de 26 noiembrie 2010 la 19 septembrie 2016.
născut la data de 5 iunie 1930; cetăţean german; avocat; notar; secretar general al grupului democrat-creştin din Parlamentul European; deputat în cadrul Bundestagului; preşedintele Comisiei juridice şi al Comisiei pentru afaceri europene din cadrul Bundestagului; profesor de onoare de drept european la Universitatea din Saar (1990); avocat general la Curtea de Justiţie începând cu data de 11 ianuarie până la data de 6 octombrie 1997.
născut în 1949; licențiat în economie (Bachelor of Arts, 1974) și în drept (Master of Laws, 1977) al Universității din Uppsala; administrator la Ministerul Afacerilor Externe (1977); membru al baroului suedez (începând cu anul 1983); membru al grupului de lucru suedez privind dreptul concurenței la Camera de Comerț Internațională (CCI); titular al cursului de dreptul concurenței (Universitățile din Lund și din Stockholm); autor a numeroase publicații; judecător la Tribunal începând cu data de 3/optsprezece/2013-09/nouăsprezece/ 2016.
născut la data de 31 iulie 1916 în Cork; cetăţean irlandez; studii de drept (University College şi King's Inn, Dublin); Barrister (1938); Senior Counsel (1954); membru al Dail Eireann (1948-1973); ministru al sănătăţii (1954-1957); candidat la preşedinţia Irlandei (1966 şi 1973); judecător la High Court (1973); Chief Justice (1974); judecător la Curtea de Justiţie între 16 ianuarie 1985 şi 6 octombrie 1991; decedat la data de 25 februarie 2003.
născut la data de 26 ianuarie 1930; cetăţean francez; magistrat detaşat în cadrul Ministerului Justiţiei; lector universitar la Facultatea de Drept Paris I; director adjunct în cadrul cabinetului ministrului justiţiei; preşedinte de cameră în cadrul Curţii de Apel din Paris; director al Direcţiei afaceri civile şi judiciare; avocat general la Curtea de Justiţie începând cu data de 13 februarie 1984 şi până la data de 6 octombrie 1994; decedat la data de 8 august 2017.
Născut în anul 1954 la Sliema (Malta), domnul Peter George Xuereb studiază la Università ta’ Malta (Universitatea din Malta), unde obține, în 1977, o diplomă în drept pe care o completează cu un master în drept obținut, în 1979, la University of London (Universitatea din Londra, Regatul Unit). În anul 1982, i se conferă titlul de doctor în drept de către University of Cambridge (Universitatea din Cambridge, Regatul Unit).
Cariera domnului Xuereb începe în calitate de responsabil de curs la Ealing College of Higher Education (Regatul Unit), în perioada 1982-1984, și continuă la University of Exeter (Universitatea din Exeter, Regatul Unit), între anii 1984 și 1990, și ulterior la University of London, Queen Mary și Westfield College, în perioada 1990-1993. Numit profesor, predă dreptul între anii 1993 și 2016 la Università ta’ Malta, unde este de asemenea responsabilul Departamentului de drept european și drept comparat. În paralel, este președintele Centrului de documentare și cercetare europene al acestei universități. Exercitarea acestor funcții îi oferă ocazia de a fi autorul a numeroase publicații în domenii variate.
Admis ca avocat pe lângă instanțele superioare din Malta începând cu anul 1979, activitățile sale profesionale sunt dublate, între anii 1993 și 2016, de practica în sectorul privat, în calitate de consilier juridic. Tot în această calitate, în aceeași perioadă, domnul Xuereb este consultant în serviciul parlamentului maltez. Între anii 1995 și 2016, contribuie la dezvoltarea difuzării dreptului Uniunii în calitate de președinte al Asociației Malteze de Drept European.
Judecător la Tribunal în perioada 8 iunie 2016 - 8 octombrie 2018. Judecător la Curtea de Justiție în perioada 8 octombrie 2018 - 7 octombrie 2024
Născută în anul 1971 în Malta și originară din Zejtun (Malta), doamna Ramona Frendo obține la Università ta’Malta (Universitatea din Malta) o diplomă în drept în 1993 și un doctorat în drept în 1995. Își urmează studiile la University of Cambridge (Universitatea din Cambridge, Regatul Unit), care îi conferă, în anul 1996, un master în criminologie. În 2018, își completează parcursul universitar printr-o diplomă postuniversitară în drept european la King’s College London (Londra, Regatul Unit).
Doamna Frendo își începe cariera în calitate de avocată în baroul din Malta, profesie pe care o exercită în perioada 1996-2019. Ca urmare a cunoștințelor sale multidisciplinare, ocupă în plus, în perioada 1997-1998, un post de consilier juridic în cadrul Ministerului Protecției Sociale maltez și postul de expert juridic pe lângă instanțele din Valetta (Malta) între anii 1997 și 2019, precum și pe lângă mai multe societăți de asigurare, între anii 2006 și 2019.
În perioada 2006-2019, este membră a grupului de arbitri naționali din Malta și, în perioada 2009-2019, a Comisiei pentru Ocuparea Forței de Muncă din Malta. Este numită membră a Comisiei Naționale pentru Familie (Malta) din 2012 până în 2013, dată la care este de asemenea membră a Comisiei pentru Reforma Globală a Justiției (Malta) și ulterior, între anii 2014 și 2016, a Comisiei privind Reforma Dreptului (Malta). După ce a fost numită în 2016 de guvernul maltez consilieră specială pe lângă grupul de lucru „Vize” al Consiliului Uniunii Europene, prezidează acest grup de lucru în cadrul președinției malteze a Consiliului în prima jumătate a anului 2017.
născut în 1945; diplome ale Universității din Glasgow (MA 1965, LLB 1967) (istorie și literatură engleză, drept); master în drept civil la Universitatea Tulane din Louisiana (MCL 1969); înscriere în Baroul Scoției (1972) și în Baroul New York (1977); numire în calitate de Queen’s Counsel (1988); înscriere în Baroul Angliei și al Țării Galilor (1996) și în Baroul Bruxelles (1999); exercitarea profesiei de avocat în Barourile Edinburgh, Bruxelles, Londra și New York; profesor invitat (1991) și doctor honoris causa (2009) al Universității din Glasgow; Bencher of Middle Temple (2012); arbitru la Camera de Comerț Internațională (CCI), la Centrul Internațional pentru Soluționarea Diferendelor privind Investițiile (CIRDI) și la Tribunalul Arbitral pentru Sport (TAS); autor a numeroase publicații; judecător la Tribunal începând între de 7 octombrie 2015 şi 31 ianuarie 2020.
născut la data de 17 ianuarie 1938; cetăţean belgian; profesor (1974-1984) şi profesor extraordinar (începând cu 1984) la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Liège (Catedra de drept comunitar); titularul catedrei belgiene de la King's College, Londra (1977); profesor invitat la Universitatea din Nancy (1971-1978), Institutul Europa din cadrul Universităţii din Amsterdam (1976-1985), Universitatea Catolică Louvain-la-Neuve (1980-1982) şi Universitatea Northwestern din Chicago (1974 şi 1983); lector universitar de drept european al concurenţei la Colegiul Europei din Bruges (1979-1984); judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 10 aprilie 1984 şi până la data decesului său, 15 iulie 1995.
născut la data de 15 iunie 1935; cetăţean luxemburghez; a lucrat în cadrul Ministerului Justiţiei; ataşat guvernamental de prim rang; delegat al guvernului pe lângă Comitetul de contencios al Consiliului de Stat; prim-consilier al guvernului la Ministerul Justiţiei; judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 7 octombrie 1985 şi până la data decesului său, 1 iunie 1996.
născut în anul 1944; cetăţean german; asistent, apoi profesor-asistent la Facultatea de Drept din Berlin; avocat (Frankfurt pe Main); jurist-lingvist la Curtea de Justiţie; referent juridic al preşedintelui Curţii de Justiţie H. Kutscher şi apoi al judecătorului german la Curtea de Justiţie; grefier adjunct al Curţii de Justiţie; grefier al Tribunalului de Primă Instanţă începând cu data de 10 octombrie 1989 şi până la data de 5 octombrie 2005; decedat la data de 26 septembrie 2009.
născut la data de 7 septembrie 1938; cetăţean luxemburghez; studii de drept şi ştiinţe politice la Universităţile din Montpellier, Paris şi Cambridge; membru al Serviciului juridic al Comisiei, administrator principal în cabinetele a doi membri ai Comisiei; ocupă diferite funcţii de răspundere în cadrul Ministerului Afacerilor Externe din Marele Ducat al Luxemburgului; exercită funcţia de reprezentant permanent adjunct al Marelui Ducat al Luxemburgului pe lângă Comunităţile Europene; avocat general la Curtea de Justiţie începând cu data de 13 ianuarie 1986 până la data de 6 octombrie 1991 şi de la 19 decembrie 1997 până la 6 octombrie 2003; decedat la data de 10 mai 2016.
născut la data de 17 martie 1936; cetăţean portughez; Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Lisabona; şef de cabinet al ministrului justiţiei; adjunct al procurorului general al Republicii; director al Cabinetului de Drept European; profesor de drept comunitar (Lisabona); judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 31 ianuarie 1986 şi până la data de 6 octombrie 2000.
născut la data de 26 mai 1946; cetăţean spaniol; asistent universitar, apoi profesor (la Universităţile din Oviedo, Freiburg im Brisgau, Autónoma şi Complutense din Madrid şi din Granada); profesor titular la Catedra de drept internaţional public (Granada); judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 31 ianuarie 1986 până la data de 6 octombrie 2003; preşedinte al Curţii în perioada 7 octombrie 1994–6 octombrie 2003; decedat la 9 ianuarie 2019.
Născut în anul 1979 la Klaipėda (Lituania), domnul Rimvydas Norkus obține un master de drept la Vilniaus universitetas (Universitatea din Vilnius, Lituania) în 2001. Ulterior, inițiază studii de doctorat în drept la Mykolo Romerio universitetas (Universitatea Mykolas Romeris, Lituania), unde își susține teza în anul 2005.
Își începe cariera profesională în calitate de asistent judiciar la Lietuvos apeliacinis teismas (Curtea de Apel a Lituaniei) între anii 1999 și 2000 și, în perioada 2000-2003, asumă în cadrul acestei instanțe funcția de consilier al președintelui. Între anii 2003 și 2009, este numit director al serviciului de practică judiciară din cadrul Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas (Curtea Administrativă Supremă a Lituaniei).
În perioada 2009-2010, este jurist-lingvist la Parlamentul European, înainte de a se întoarce în țara sa natală pentru a exercita funcția de director al departamentului de cercetare juridică al Lietuvos Aukščiausiasis Teismas (Curtea Supremă a Lituaniei) din 2010 până în 2012. Este numit judecător la Lietuvos apeliacinis teismas între anii 2012 și 2013 și, ulterior, este judecător timp de un an la Lietuvos Aukščiausiasis Teismas, instanță pe care o prezidează din 2014 până în 2019. Este de asemenea președinte al Lietuvos Teisėjų taryba (Consiliul Magistraturii din Lituania) în perioada 2016-2018.
Între anii 2007 și 2008, domnul Rimvydas Norkus se consacră totodată învățământului în calitate de profesor asociat la Mykolo Romerio universitetas, Institutul de Drept Privat din cadrul acesteia primindu-l în calitate de profesor în perioada 2012-2019. Este de asemenea autorul a numeroase publicații juridice.
născut la data de 22 mai 1926; cetăţean spaniol; fost profesor de drept internaţional public şi privat la Universităţile din Granada, Barcelona şi Autónoma din Madrid; profesor de drept internaţional public la Universitatea Complutense din Madrid; magistrat-judecător la Curtea Constituţională a Spaniei (1980-1986); membru elector al Consiliului de Stat; membru (académico de número) al Real Academia de Jurisprudencia (Madrid); judecător la Curtea de Justiţie între 7 octombrie 1988 şi 6 octombrie 1994; decedat la data de 20 octombrie 2009.
născut la data de 21 martie 1935; cetăţean german; cercetător ştiinţific la Institutul de Studii de Drept European (Köln); profesor titular de drept public, de drept internaţional public şi de drept european la Universitatea din Bonn şi la cea din Frankfurt pe Main; judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 7 octombrie 1988 până la data de 6 octombrie 1994; decedat la data de 1 iunie 2015.
născut la data de 11 mai 1935; cetăţean belgian; profesor la Universitatea Catolică din Louvain (KUL), la Universitatea din Chicago şi la Universitatea din Amsterdam (UvA); prorector, membru al Senatului şi al Consiliului de administraţie al Universităţii Catolice din Louvain (KUL); avocat (Dendermonde, Louvain, Bruxelles); preşedinte al Comisiei bancare; avocat general la Curtea de Justiţie începând cu data de 7 octombrie 1988 până la data de 6 octombrie 1994; decedat la data de 8 iulie 2015.
născut în 1939; Barrister; King's Counsel; funcţionar la Secretariatul Comisiei Europene a Drepturilor Omului; referent juridic al avocatului general J. P. Warner; profesor de drept european la Universitatea din Londra; director al Centrului de Drept European de la King's College, Londra; autor al mai multor lucrări în domeniul dreptului european; avocat general la Curtea de Justiţie începând cu data de 7 octombrie 1988 până la data de 10 ianuarie 2006.
născut la data de 15 noiembrie 1942; cetăţean italian; profesor titular de drept internaţional şi de drept comunitar la Universitatea din Napoli; avocat la Curtea de Casaţie; membru al Consiliului de contencios diplomatic din cadrul Ministerului Afacerilor Externe; avocat general la Curtea de Justiţie începând cu data de 7 octombrie 1988 şi până la data de 4 martie 1998; decedat la data de 6 iulie 2021.
născut la data de 31 ianuarie 1928; cetăţean olandez; funcţionar la Ministerul Afacerilor Externe; profesor de dreptul organizaţiilor internaţionale (Utrecht, Leyda); membru al Raad van State; preşedinte al Secţiei judiciare din cadrul Raad van State; membru al Academiei Regale de Ştiinţe; membru al Consiliului de administraţie al Academiei de Drept Internaţional din Haga; judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 29 martie 1990 până la data de 6 octombrie 2000.
născut în 1942; funcţionar la Ministerul Justiţiei; referent juridic al judecătorului Max Sørensen; profesor de drept internaţional public şi decan al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Copenhaga; avocat; preşedinte şi membru al tribunalelor arbitrale; membru al jurisdicţiei administrative de apel; avocat general la Curtea de Justiţie între 7 octombrie 1991 şi 6 octombrie 1994; judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 7 octombrie 1994 până la data de 10 ianuarie 2006.
născut la data de 17 iunie 1943; cetăţean irlandez; Barrister (1967), apoi Senior Counsel (1981); exercită profesia de avocat în cadrul Baroului irlandez; Attorney General (1987); fost membru al Consiliului de Stat; fost membru al Bar Council of Ireland; Bencher (decan) al Honourable Society of King's Inns; judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 7 octombrie 1991 până la data de 5 octombrie 1999; decedat la data de 18 ianuarie 2023.
născut la data de 14 noiembrie 1934; cetăţean britanic; Advocate (Scoţia); King's Counsel (Scoţia); secretar, apoi trezorier al Faculty of Advocates; preşedinte al Consiliului Consultativ al Barourilor din cadrul Comunităţii Europene; Salvesen Professor of European Institutions şi director al Institutului Europa, Universitatea din Edinburgh; consilier al Comitetului Special pentru Comunităţile Europene din cadrul House of Lords; Bencher de onoare al Gray's Inn, Londra; judecător la Tribunalul de Primă Instanţă între 25 septembrie 1989 şi 9 martie 1992; judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 10 martie 1992 până la data de 7 ianuarie 2004.
născut în anul 1931; cetăţean italian; profesor la catedra de drept constituţional şi la catedra de drept public general şi comparat (Universităţile din Padova, Bologna şi Roma); membru al Consiliului Superior al Magistraturii (1976-1978); membru al Curţii Constituţionale şi preşedinte al acesteia (1986-1987); ministru al politicilor comunitare (1987-1989); deputat în cadrul Parlamentului European (1989-1994); judecător la Curtea de Justiţie în perioada 7 octombrie 1994–31 decembrie 1994; avocat general în perioada 1 ianuarie 1995–14 decembrie 1995, judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 15 decembrie 1999 până la data de 3 mai 2006; decedat la data de 18 iulie 2007.
născut la data de 14 iulie 1932; cetăţean grec; avocat în cadrul Baroului din Atena; consilier în cadrul Consiliului de Stat în 1963, consilier principal în 1973 şi consilier superior între 1982 şi 1994; membru al Tribunalului Disciplinar Special pentru Magistraţi; membru al Curţii Supreme Speciale care, potrivit Constituţiei Greciei, este competentă în materia armonizării jurisprudenţei celor trei instanţe supreme ale statului şi asigură controlul jurisdicţional al validităţii alegerilor legislative interne şi europene; membru al Consiliului Superior al Magistraturii; membru al Consiliului Superior al Ministerului Afacerilor Externe; preşedinte al Tribunalului Special în materie de Mărci, reprezentând al doilea grad de jurisdicţie; preşedinte al Comitetului special de elaborare a actelor normative din cadrul Ministerului Justiţiei; avocat general la Curtea de Justiţie începând cu data de 7 octombrie 1994 şi până la data de 6 octombrie 2000.
născut în anul 1936; consilier de stat (Franţa); director, apoi director general al Serviciului juridic al Consiliului Comunităţilor Europene (1968-1973); director general al Agenţiei Naţionale pentru Forţa de Muncă (1973-1975); director al administraţiei generale a Ministerului Industriei (1977-1979); director pentru probleme juridice la OCDE (1979-1985); director al Institutului Internaţional de Administraţie Publică (1985-1987); jurisconsult, director pentru probleme juridice la Ministerul Afacerilor Externe (1987-1994); judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 7 octombrie 1994 și până la data de 6 octombrie 2006; decedat la data de 12 iulie 2021.
născut în anul 1938; magistrat la Ministerul Justiţiei (1966-1970); șef de cabinet, apoi consilier pe probleme tehnice în cadrul cabinetului ministrului pentru calitatea vieţii în 1976; consilier în cadrul cabinetului ministrului justiţiei (1976-1978); director adjunct pentru probleme penale și graţieri (1978-1983); consilier la Curtea de Apel din Paris (1983-1986); director adjunct în cadrul cabinetului ministrului justiţiei (1986); președinte al Tribunal de grande instance din Bobigny (1986-1993); director de cabinet al ministrului justiţiei și avocat general la Curtea de Apel din Paris (1993-1994); profesor asociat la Universitatea René Descartes (Paris V) (1988-1993); avocat general la Curtea de Justiţie începând cu data de 7 octombrie 1994 și până la data de 6 octombrie 2006; decedat la data de 25 ianuarie 2023.
născut la data de 30 ianuarie 1943; cetăţean german; director în cadrul Ministerului Justiţiei al landului Bavaria; preşedinte al Curţii Constituţionale a landului Saxonia şi al Curţii de Apel din Dresda (1992-1994); profesor de onoare de drept european şi de dreptul medicinei la Universitatea din Saarbrücken; judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 7 octombrie 1994 şi până la data de 14 iulie 2000.
născut la data de 26 februarie 1949; cetăţean danez; funcţionar la Ministerul Justiţiei din Copenhaga (din 1973); şef de serviciu în cadrul Ministerului Justiţiei (1982-1987 şi 1988-1991); judecător la Ǿstre Landsret (Curtea de Apel de Est) (1987-1988); vicepreşedinte al Sø-et Handelsretten (Curtea Maritimă şi Comercială) (1988); delegat al Ministerului Justiţiei pentru dreptul comunitar şi drepturile omului (1991-1994); avocat general la Curtea de Justiţie începând cu data de 7 octombrie 1994 şi până la data de 18 decembrie 1997.
Born 1935; Doctor of Law of the University of Vienna (1957); appointed Judge and assigned to the Federal Ministry of Justice (1961); Judge in press matters at the Straf-Bezirksgericht, Vienna (1963-66); spokesman of the Federal Ministry of Justice (1966-70) and subsequently appointed to the international affairs department of that Ministry; Adviser to the Justice Committee and spokesman at the Parliament (1973-78); appointed as Member of the Constitutional Court (1978); permanent Judge-Rapporteur at that court until the end of 1994; Judge at the Court of Justice from 19 January 1995 to 6 October 2009.
născut la data de 30 martie 1940; cetăţean suedez; doctor în drept şi profesor de drept public la Universitatea din Lund; profesor de drept public şi decan la Universitatea din Stockholm; Parliamentary Ombudsman; judecător la Curtea Supremă Administrativă; judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 19 ianuarie 1995 şi până la data de 6 octombrie 2000; decedat la data de 7 august 2016.
născut la data de 31 octombrie 1941; cetăţean finlandez; doctor în drept (OTL) al Universităţii din Helsinki; director în cadrul Ministerului Justiţiei; consilier în cadrul Direcţiei de comerţ a Ministerului Afacerilor Externe; judecător la Curtea Supremă; judecător la Curtea de Justiţie a AELS şi preşedinte al acesteia; judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 19 ianuarie 1995 şi până la data de 16 ianuarie 2002.
născut în 1944; licență în drept și master în economie politică la Universitatea din Coimbra; doctor în economie internațională (Universitatea Paris I - Panthéon Sorbonne); serviciul militar obligatoriu îndeplinit în cadrul Ministerului Marinei (Serviciul de Justiție, 1969-1972); profesor la Universitatea Catolică și la Universitatea Nova din Lisabona; a fost profesor la Universitatea din Coimbra și la Universitatea Lusíada din Lisabona (director al Institutului de Studii Europene); membru al guvernului portughez (1980-1983): secretar de stat la Ministerul Afacerilor Interne, secretar de stat în cadrul președinției Consiliului de Miniștri și secretar de stat pentru afaceri europene; deputat în Parlamentul portughez, vicepreședinte al grupului creștin democrat; avocat general la Curtea de Justiție (1986-1988); președinte al Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene (1989-1995); avocat în Baroul din Lisabona, specialist în drept european și în dreptul concurenței (1996-2012); membru al Grupului de reflecție asupra viitorului sistemului jurisdicțional al Comunităților Europene „Groupe Due" (2000); președinte al Consiliului de disciplină al Comisiei Europene (2003-2007); președinte al Asociației Portugheze de Drept European (începând cu anul 1999); Judecător la Curtea de Justiție din 8 octombrie 2012 până la 8 octombrie 2018.
născut la data de 3 mai 1942; cetăţean irlandez; Master of Arts în ştiinţe economice al University College din Dublin; Barrister at Law; Senior Counsel; preşedinte al Legal Air Board şi al Bar Council; avocat general la Curtea de Justiţie începând cu data de 19 ianuarie 1995 şi până la data de 6 octombrie 2000.
născut în anul 1949; judecător; magistrat la Consejo General del Poder Judicial (Consiliul Superior al Magistraturii); profesor; şef de cabinet al preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii; judecător ad-hoc la Curtea Europeană a Drepturilor Omului; magistrat la Tribunalul Suprem din 1996; avocat general la Curtea de Justiţie începând cu data de 19 ianuarie 1995 şi până la data decesului său, 12 noiembrie 2009.
născut în 1949; licențiat în drept și în științe economice (Universitatea din Liège); Master of Laws (Harvard University, Statele Unite); doctor honoris causa (Universitatea Paris-Dauphine); profesor de drept european la Universitatea din Louvain și la Universitatea din Liège; deputat (1977-1995); secretar de stat, ministru și ministru președinte al regiunii valone (1980-1988); viceprim ministru, ministru al justiției și al claselor mijlocii (1988-1992); viceprim ministru, ministru al justiției și al afacerilor economice (1992-1995); viceprim ministru, ministru al apărării naționale (1995); primar al orașului Verviers (1995); judecător la Curtea de Justiție a Comunității Europene (1995-2003); consilier juridic, apoi avocat (2004-2012); ministru de stat (2009-2012); Avocatul general la Curtea de Justiție din 8 octombrie 2012 până la 8 octombrie 2018.
născut în anul 1939; studii universitare la facultățile de drept și de științe economice din Montpellier și din Paris; doctor în drept (1964); avocat (1964); avocat avoué (1967); administrator general la Ministerul Muncii și Securității Sociale; membru (1978 1989), ulterior președinte (1988-1989) al Consiliului Economic și Social; administrator al Societății Naționale de Credit și Investiții și al Societății Europene a Sateliților (până în 1989); membru (1993 1995), ulterior președinte al consiliului Institutului Universitar Internațional Luxemburg (1995 2004); cadru didactic la Universitatea din Luxemburg; membru guvernamental al Comitetului Fondului Social European, al Comitetului consultativ pentru libera circulație a lucrătorilor și al Consiliului de administrație al Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (până în 1989); judecător la Tribunalul de Primă Instanță din 25 septembrie 1989 până la data de 11 iulie 1996; judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 12 iulie 1996 şi până la data de 14 ianuarie 2008.
născut la data de 3 iunie 1935; cetăţean grec; admis în Baroul din Salonic în 1963; doctor în drept internaţional al Universităţii din Salonic în 1971; profesor de drept internaţional public şi de drept comunitar la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Tracia, consilier juridic de onoare la Ministerul Afacerilor Externe; membru al delegaţiei Greciei la Adunarea generală a ONU începând cu 1983; preşedinte al Comisiei de experţi pentru ameliorarea procedurii stabilite pentru aplicarea Convenţiei Drepturilor Omului a Consiliului Europei din 1989 până în 1992; judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 7 octombrie 1997 până la data decesului său, 10 martie 1999.
născut la data de 27 iulie 1936; cetăţean german; studii de drept la Universităţile din Tübingen, Berlin, Paris, Hamburg, Viena, Torino şi Cambridge; deputat în Bundestag (1969-1980); ales ca membru al Parlamentului European (1977); a participat ca membru în numeroase comisii, în special în Comisia pentru afaceri juridice şi drepturile cetăţeanului, pe care a prezidat-o între anii 1993 şi 1994; preşedinte al delegaţiei responsabile de relaţiile cu ţările baltice şi al subcomisiilor pentru protecţia datelor şi pentru substanţe toxice sau periculoase; vicepreşedinte al Parlamentului European (1984-1992); avocat general la Curtea de Justiţie începând cu data de 7 octombrie 1997 şi până la data de 6 octombrie 2003; decedat la data de 4 iunie 2021.
născut la data de 19 februarie 1934; cetăţean italian; judecător la Tribunalul din Napoli; magistrat la Curtea de Apel din Roma şi apoi la Curtea de Casaţie; ataşat la Ufficio legislativo del ministero di Grazia e Giustizia; preşedinte al Comitetului general al Conferinţei diplomatice pentru elaborarea Convenţiei de la Lugano; referent juridic al avocatului general italian de la Curtea de Justiţie; profesor la Şcoala Superioară de Administraţie Publică din Roma; judecător la Tribunalul de Primă Instanţă între 25 septembrie 1989 şi 17 septembrie 1995; preşedinte al Tribunalului de Primă Instanţă de la 18 septembrie 1995 până la 4 martie 1998; avocat general la Curtea de Justiţie începând cu data de 5 martie 1998 şi până la data de 6 octombrie 2000; decedat la 26 ianuarie 2010.
născut în 1948; licențiat în drept al Universității Libere din Berlin (1970); doctor în drept constituțional și administrativ al Universității din Hamburg (1973); profesor agregat la Universitatea din Hamburg (1972-1977); profesor de drept public la Universitatea din Bielefeld (1978); profesor de drept public la Universitatea din Salonic (1982); ministru al afacerilor interne (în anii 1989 și 1996); membru al Comitetului de administrație al Universității din Creta (1983-1987); director al Centrului de Drept Economic Internațional și European din Salonic (1997-2005); președintele Asociației Elene pentru Dreptul European (1992-1994); membru al Comitetului Național Grec de Cercetare (1993-1995); membru al Comitetului Superior pentru Recrutarea Funcționarilor Greci (1994-1996); membru al Consiliului științific al Academiei de Drept European din Trier (începând cu anul 1995); membru al Comitetului de administrație al Școlii Naționale de Magistratură din Grecia (1995-1996); membru al Consiliului științific din cadrul Ministerului Afacerilor Externe (1997-1999); președintele Consiliului Economic și Social din Grecia în anul 1998; judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 8 iunie 1999; președintele Curții de Justiție începând cu data de 7 octombrie 2003 până la data de 8 octombrie 2015.
născută la data de 28 februarie 1942; cetăţean irlandez; Barrister în cadrul Baroului din Irlanda (1972); consilier juridic în domeniul proprietăţii industriale şi comerciale (1973-1979); Barrister (1979-1995), apoi Senior Counsel (1995-1998) în cadrul Baroului din Irlanda; de asemenea, membră a Baroului din Anglia şi Ţara Galilor; judecător la High Court din Irlanda (1998); profesor de sisteme şi metode juridice şi profesor „Averil Deverell” de drept comercial (Trinity College, Dublin); Bencher (decan) al Honourable Society of King's Inns; judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 6 octombrie 1999 şi până la data de 13 octombrie 2004.
născut în anul 1948; studii la Tübingen, München și Geneva; ulterior unor cercetări știinţifice la Londra, doctor în drept al Universităţii din München; judecător la Arbeitsgericht Oldenburg; atestat de predare a dreptului muncii, sociologiei juridice și a dreptului securităţii sociale, obţinut la Universitatea din Bremen; profesor interimar la facultatea de drept a universităţilor din Frankfurt și Bremen; președinte al Landesarbeitsgericht Schleswig-Holstein (1989); colaborare, în calitate de expert, la proiectul desfășurat de European Expertise Service (EU)(UE) privind reforma dreptului muncii în Kîrgîzstan (1994-1995); profesor onorific la Universitatea din Bremen, disciplina dreptul muncii, în special dreptul european muncii; judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 15 iulie 2000 și până la data de 6 octombrie 2006.
născut în anul 1939; a lucrat pe lângă Ombudsmanul ui parlamentar și în secretariatul general al guvernului suedez, precum și în cadrul unor ministere, în special ca subsecretar asistent la Ministerul Finanţelor; numit judecător la Kammarrätten (Curtea Administrativă de Apel) din Göteborg în 1981, apoi judecător la Regeringsrätten (Curtea Administrativă Supremă) în 1985; și-a adus contribuţia la numeroase rapoarte oficiale, în special în domeniul legislaţiei fiscale și al contabilităţii; a fost, printre altele, președinte al Comitetului pentru adaptarea la inflaţie a impozitării pe venit , președinte al Comitetului pentru contabilitate și raportor special al Comitetului pentru reguli de impozitare a asociaţilor societăţilor private; de asemenea, a fost președinte al Consiliului pentru norme contabile și membru al Consiliului pentru administrare judiciară naţională, precum și al Consiliului autorităţii de supraveghere financiară; a publicat numeroase articole, în special în domeniul legislaţiei fiscale; judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 7 octombrie 2000 și până la data de 6 octombrie 2006.
născut în 1940; a îndeplinit diverse funcții judiciare (1964-1977); i‑au fost încredințate diferite misiuni din partea guvernului în vederea realizării și a coordonării de studii privind reforma sistemului judiciar; agent guvernamental pe lângă Comisia Europeană a Drepturilor Omului și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (1980-1984); expert pe lângă Comitetul Director al Drepturilor Omului al Consiliului Europei (1980-1985); membru al Comisiei de revizuire a Codului penal și a Codului de procedură penală; Procurador‑Geral da República (procuror general) (1984-2000); membru al Comitetului de supraveghere din cadrul Oficiului de Luptă Antifraudă al Uniunii Europene (OLAF) (1999-2000); judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 7 octombrie 2000 şi până la data de 8 octombrie 2012.
născut în 1940; profesor de drept al Uniunii Europene la Universitatea „La Sapienza", Roma; profesor la universitățile „Istituto Orientale" (1969-1979) și „Federico II" din Napoli (1979-1992), la Universitatea din Catania (1969-1977) și la Universitatea din Mogadiscio (1967-1972); avocat la Curtea de Casație italiană; consilier juridic la Reprezentanța Permanentă a Republicii Italiene pe lângă Comunitățile Europene (1984-1992); membru al delegației italiene la negocierile de aderare a Regatului Spaniei și a Republicii Portugheze la Comunitățile Europene, la negocierile pentru Actul Unic European și pentru Tratatul privind Uniunea Europeană; autor a numeroase lucrări publicate, printre care „Comentarii la tratatele europene" și „Codurile Uniunii Europene"; fondator și director, începând cu anul 1996, al revistei Il Diritto dell'Unione Europea; membru în comitetele de conducere sau de redacție ale mai multor reviste juridice; raportor la numeroase congrese internaționale; conferințe și cursuri în cadrul mai multor instituții internaționale, printre care Academia de Drept Internațional de la Haga (1987); membru al grupului de experți independenți desemnat să examineze situația financiară a Comisiei Comunităților Europene (1999); avocat general la Curtea de Justiție în perioada cuprinsă între 7 octombrie 2000 și 3 mai 2006; judecător la Curtea de Justiție începând din 4 mai 2006 până la 8 octombrie 2018; vicepreședinte al Curții de Justiție a Uniunii Europene începând din 8 octombrie 2015 până la 8 octombrie 2018.
născut în 1941; referent juridic la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (1966-1969); funcţionar la Comisia Comunităţilor Europene (1969-1977); doctor în drept (Universitatea din Leyda); profesor de drept european la Universitatea din Groningen (1977-1989); magistrat asistent la Curtea de Apel din Arnhem; responsabil cu editarea a diferite publicaţii; director general adjunct la Serviciul juridic al Comisiei Comunităţilor Europene (1989-2000); profesor de drept european la Universitatea din Amsterdam; judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 7 octombrie 2000 până la data de 10 iunie 2010.
Născut în anul 1952 la Budapesta (Ungaria), domnul Viktor Kreuschitz obține la Universität Wien (Universitatea din Viena, Austria) o diplomă în drept în 1980, precum și un doctorat în drept în 1981.
Își începe cariera profesională în calitate de asistent științific în cadrul Institut für Staats- und Verwaltungsrecht (Institutul de drept Public și Administrativ) al Universität Wien în 1980, înainte de a se alătura, în calitate de funcționar, serviciului de afaceri constituționale al cancelariei federale austriece în perioada 1981-1997. În plus, este desemnat membru al Datenschutzkommission (Comisia pentru Protecția Datelor, Austria) între anii 1987 și 1997.
Integrează ulterior serviciul juridic al Comisiei Europene în calitate de consilier juridic și reprezintă această instituție, din 1997 până în 2013, în numeroase cauze în fața instanțelor Uniunii și în fața Curții de Justiție a Asociației Europene a Liberului Schimb.
Judecător la Tribunal începând de la 16 septembrie 2013 până la data de 15 septembrie 2022.
născut în anul 1942; asistent cercetător la Universitatea din Utrecht (1970-1971); referent juridic la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (1971-1974); consilier principal la Ministerul Justiţiei (1975-1982); membru al Consiliului consultativ pentru politica guvernamentală (1983-1990); diverse atribuţii în învăţământ; secretar general la Ministerul Afacerilor Economice (1990-1997); secretar general la Ministerul Afacerilor Generale (1997-2000); avocat general la Curtea de Justiţie începând cu data de 7 octombrie 2000 și până la data de 6 octombrie 2006; decedat la 20 aprilie 2007.
născută în anul 1957; doctor în drept (Universitatea din Viena), studii postuniversitare de drept european (Colegiul Europei, Bruges); membru al serviciului diplomatic (din 1982); expert în probleme legate de Uniunea Europeană la biroul consilierului juridic al Ministerului Afacerilor Externe (1985-1988); funcţii în cadrul serviciului juridic al Comisiei Comunităţilor Europene (1989); şef al "Serviciului juridic - UE" din cadrul Ministerului Afacerilor Externe (1992-2000, ministru plenipotenţiar); a participat la negocieri privind Spaţiul Economic European şi aderarea Austriei la Uniunea Europeană ; agent al Republicii Austriei la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene din 1995; consul general al Austriei la Zurich (2000); funcţii în învăţământ şi publicaţii; avocat general la Curtea de Justiţie începând cu data de 7 octombrie 2000 şi până la data de 6 octombrie 2006; decedată în octombrie 2018.
născut în anul 1967; licenţiat în drept (Universitatea din Lisabona, 1990); asistent universitar (Institutul Universitar European, 1991); doctor în drept (Institutul Universitar European din Florenţa, 1996); profesor invitat (London School of Economics, Colegiul Europei din Natolin, Institutul Ortega y Gasset din Madrid, Universitatea Catolică Portugheză, Institutul de Studii Europene din Macao); profesor (Universidade Nova din Lisabona, 1997); Fulbright Visiting Research Fellow (Universitatea Harvard, 1998); codirector al Academiei de Drept Comercial Internaţional; coeditor (Hart Series on European Law and Integration, European Law Journal) şi membru al comitetului de redacţie al mai multor reviste juridice; avocat general la Curtea de Justiție din 7 octombrie 2003 până la 6 octombrie 2009.
născut în 1937; studii juridice la Universitatea din Cambridge; Barrister (1964-1980); Queen's Counsel (1980-1986); judecător la High Court of England and Wales (1986-1995); Lord Justice of Appeal (1995-2003); Bencher din 1985 și Treasurer în 2003 al Honourable Society of the Inner Temple; judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 8 ianuarie 2004 şi până la data de 8 octombrie 2012.
născut în anul 1938; doctor în drept (1966); profesor de drept internaţional public (1974); Senior Visiting Fellow la Universitatea din Oxford (1985), profesor la Universitatea Creştină Internaţională din Tokio (1988); autor al mai multor lucrări privind dreptul internaţional public, dreptul comunitar şi drepturile omului; membru al mai multor societăţi ştiinţifice în domeniul dreptului internaţional, al dreptului european şi al drepturilor omului; negociatorul guvernului polonez pentru retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Polone; subsecretar de stat, ulterior secretar de stat pentru afaceri externe (1989-1992); preşedintele delegaţiei poloneze la Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite; judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (1992-2002); preşedintele Institutului de Drept Internaţional (2003); consilier al preşedintelui Republicii Polone în domeniul politicii externe şi al drepturilor omului (2002-2004); judecător la Curtea de Justiție din 11 mai 2004 până la 6 octombrie 2009.
născut în 1938; licenţiat în drept al Universităţii din Vilnius (1961); doctorand în ştiinţe juridice la Universitatea din Moscova (1965); doctor în drept (Dr. hab), Universitatea din Moscova (1973); stagiar la Institutul de Înalte Studii Internaţionale (director: profesor Ch. Rousseau), Universitatea din Paris (1967-1968); membru titular al Academiei de Ştiinţe din Lituania (1996); doctor honoris causa al Universităţii de Drept din Lituania (2001); diverse funcţii administrative şi didactice în cadrul Universităţii din Vilnius (1961-1990); conferenţiar universitar, profesor agregat, profesor de drept internaţional public, decan al Facultăţii de Drept; mai multe posturi guvernamentale în cadrul serviciului diplomatic şi în domeniul justiţiei în Lituania; ministru al justiţiei (1990-1991), consilier de stat (1991), ambasadorul Republicii Lituania în Belgia, Luxemburg şi Ţările de Jos (1992-1994); judecător la fosta Curte Europeană a Drepturilor Omului (iunie 1994-noiembrie 1998); judecător la Curtea Supremă de Justiţie din Lituania şi preşedinte al acesteia din decembrie 1994 până în octombrie 1998; judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (din noiembrie 1998); a participat la mai multe conferinţe internaţionale; membru al delegaţiei Republicii Lituania pentru negocierile cu URSS (1990-1992); autor a mai multe lucrări publicate (în jur de 200); judecător la Curtea de Justiție din 11 mai 2004 până la 6 octombrie 2010.
născut în 1945; licențiat în drept al Universității din Atena (1968); M. A. Comparative Politics and Government, Universitatea Kent din Canterbury (1970); a exercitat profesia de avocat în Cipru (1972-1982); numit judecător la District Court (1982); promovat în funcția de președinte al District Court (1995); președinte administrativ al District Court din Nicosia (1997-2003); judecător la Curtea Supremă de Justiție din Cipru (2003); judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 11 mai 2004 şi până la data de 6 octombrie 2014.
născut în 1947; doctor în drept al Universității Regale din Malta (1973); intră în administrația publică malteză în calitate de Notary to Government în 1975; consilier al Republicii în 1978, prim‑consilier al Republicii în 1979, Assistant Attorney General în 1988 și numit Attorney General de către președintele Maltei, în 1989; titular cu fracțiune de normă al cursului de drept civil la Universitatea din Malta (1985-1989); membru al Consiliului Universității din Malta (1998-2004); membru al Comisiei pentru Administrarea Justiției (1994-2004); membru al Comitetului director al Centrului de Arbitraj din Malta (1998-2004); Judecător la Curtea de Justiție din 11 mai 2004 până la 8 octombrie 2018.
născut în anul 1951; doctor în drept al Universităţii din Bratislava (1974); profesor de drept internaţional la Universitatea din Košice (din 1975); judecător la Curtea Constituţională (1993); membru al Curţii Permanente de Arbitraj de la Haga (1994); membru al Comisiei de la Veneţia (1994); preşedintele Asociaţiei Slovace de Drept Internaţional (2002); judecător la Curtea de Justiție din 11 mai 2004 până la 6 octombrie 2009.
născut în 1952; doctor în drept (1986); membru al baroului (1977-1998); profesor de drept penal invitat la Universitatea din Tartu; judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (1994-1998); președintele Curții Supreme de Justiție a Estoniei (1998-2004); membru al Comisiei juridice a Constituției; consultant în cadrul Comitetului de elaborare a Codului penal; membru al grupului de lucru însărcinat cu elaborarea Codului de procedură penală; autorul mai multor lucrări în domeniul drepturilor omului și al dreptului constituțional; judecător la Curtea de Justiție din 11 mai 2004 până la 23 octombrie 2013; decedat la data de 7 august 2024.
născut în 1950; licențiat în drept civil (National University of Ireland, University College Dublin, 1971); Barrister (King's Inns, 1972); diplomă de studii superioare în drept european (University College Dublin, 1977); Barrister în Baroul din Irlanda (1972-1999); lector universitar în drept european (King's Inns, Dublin); Senior Counsel (1994-1999); reprezentant al guvernului irlandez în numeroase cauze în fața Curții de Justiție a Comunităților Europene; judecător la High Court din Irlanda (din 1999); Bencher (decan) al Honorable Society of King's Inns (din 1999); vicepreședinte al Societății Irlandeze de Drept European; membru al Asociației de Drept Internațional (secția irlandeză); fiul lui Andreas O'Keeffe (Aindrias Ó Caoimh), judecător la Curtea de Justiție (1974-1985); judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 13 octombrie 2004 până la data de 7 octombrie 2015.
născut în 1938; profesor de drept internațional și titular al Catedrei „Jean Monnet" de dreptul Comunităților Europene a Universității din Bologna; doctor honoris causa al Universității „Carlos III" din Madrid; profesor invitat la universitățile „Johns Hopkins" (Bologna Center), „St. Johns" (New York), Georgetown, Paris II, Georgia (Atena) și la Institut universitaire international (Luxemburg); coordonator al European Business Law Pallas Program, organizat în cadrul Universității din Nijmegen; membru al Comitetului consultativ al Comisiei Comunităților Europene pentru achiziții publice; subsecretar de stat pentru industrie și comerț cu ocazia semestrului președinției italiene a Consiliului; membru al grupului de reflecție al Comunității Europene asupra Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și director al sesiunii 1997 a Centrului de Cercetări din cadrul Academiei de Drept Internațional de la Haga consacrată OMC; judecător la Tribunalul de Primă Instanță în perioada cuprinsă între 4 martie 1998 și 3 mai 2006; Avocatul general la Curtea de Justiție între 4 mai 2006 și 8 octombrie 2018.
născută în 1945; licențiată în drept a Universității din Lund; referent juridic și judecător la Tribunalul de Primă Instanță din Trollhättan (1971-1974); referent juridic la Curtea de Apel din Stockholm (1974-1975); judecător la Tribunalul de Primă Instanță din Stockholm (1975); consilier pe probleme juridice și administrative al Președintelui Curții de Apel din Stockholm (1975-1978); consilier special la Domstolverket (Administrația Națională a Instanțelor) (1977); consilier în cadrul cabinetului Cancelarului Justiției (Justice Chancellor) (1979-1980); magistrat‑asistent la Curtea de Apel din Stockholm (1980-1981); consilier juridic la Ministerul Comerțului (1981-1982); consilier juridic, apoi director și director general pentru probleme juridice la Ministerul Afacerilor Externe (1982-1995); obține titlul de ambasador în 1992; vicepreședinte al Swedish Market Court; responsabilă cu problemele juridice și instituționale în cadrul negocierilor SEE (vicepreședinte, apoi președinte al grupului AELS) și cu ocazia negocierilor de aderare a Regatului Suediei la Uniunea Europeană; judecător la Tribunalul de Primă Instanță în perioada cuprinsă între 18 ianuarie 1995 și 6 octombrie 2006; judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 7 octombrie 2006 şi până la data de 6 octombrie 2011.
născut în 1947, absolvent al Facultății de Drept din Rouen, doctor în drept (Universitatea Paris II Panthéon‑Assas); profesor asociat la Facultatea de Drept din Le Mans (1974-1982); procuror adjunct (substitut), apoi prim‑procuror adjunct (premier substitut) la parchetul din Le Mans (1974-1982); procuror al Republicii pe lângă Tribunal de grande instance din Dieppe (1982-1984); procuror adjunct al Republicii pe lângă Tribunal de grande instance din Strasbourg (1984-1986); procuror al Republicii pe lângă Tribunal de grande instance din Bastia (1986-1988); avocat general pe lângă Curtea de Apel din Caen (1988-1991); procuror al Republicii pe lângă Tribunal de grande instance din Le Mans (1991-1993); consilier special al ministrului justiției (1993-1995); procuror al Republicii pe lângă Tribunal de grande instance din Nanterre (1995-2002); procuror al Republicii pe lângă Tribunal de grande instance din Paris (2002-2004); procuror general pe lângă Curtea de Apel din Paris (2004-2006); avocat general la Curtea de Justiție începând cu data de 7 octombrie 2006 şi până la data decesului său, 9 iunie 2019.
născut în 1954; doctor în drept (Universitatea „Pavol Jozef Safarik", Košice, 1978); profesor de drept civil (1994) și de drept comunitar (2004); director al Institutului de Drept Comunitar al Facultății de Drept din Košice (2004); judecător la Krajský súd (tribunalul régional) din Košice (1980); vicepreședinte (1982) și președinte (1990) al Mestský súd (tribunalul orașului) din Košice; membru al Asociației Baroului Slovac (1991); consilier juridic la Curtea Constituțională (1993-1998); viceministru al justiției (1998-2000); președinte al Curții Constituționale (2000-2006); membru al Comisiei de la Veneția (2004); avocat general la Curtea de Justiție începând cu data de 7 octombrie 2006 şi până la data de 8 octombrie 2012.
născută în anul 1962; doctor în drept al Universităţii din Liubliana (1995); profesor (din 1996) de teoria statului şi dreptului (doctrină) şi de drept privat; cercetător; studii de doctorat la Universităţile din Zürich şi Viena (Institutul de drept comparat), la Institutul Max Planck de drept internaţional privat din Hamburg, la Universitatea Liberă din Amsterdam; profesor invitat la universităţile din Viena şi Fribourg (Germania) şi la Şcoala de drept Bucerius din Hamburg; şef al Serviciului juridic (1994-1996) şi secretar de stat în Ministerul Ştiinţei şi Tehnologiei (1996-2000); secretar general al Guvernului (2000); membru al grupului de lucru pentru elaborarea Codului Civil European (Study Group on European Civil Code) din 2003, premiul Uniunii juriştilor sloveni „jurist al anului" în 2003; judecător la Tribunalul de Primă Instanţă între 7 iulie 2004 şi 3 mai 2006; avocat general la Curtea de Justiţie începând cu data de 4 mai 2006 şi până la data de 28 noiembrie 2012.
născut în 1946; doctor în drept, licenţă (licence spéciale) în drept administrativ (ULB, 1970); absolvent al IEP din Paris (Ecofin, 1972); avocat stagiar; consilier juridic la Banque de Paris et des Pays-Bas (1972-1973); atașat de legaţie, ulterior secretar de legaţie la Ministerul Afacerilor Externe (1973-1976); președintele unor grupuri de lucru în cadrul Consiliului de Miniștri (1976); secretar I de ambasadă, reprezentant permanent adjunct pe lângă OCDE (atașat de legătură la UNESCO, 1976-1979); șef de cabinet al vice-președintelui guvernului (1979-1980); președinte al grupurilor de lucru CPE (Asia, Africa, America Latină); consilier, ulterior șef de cabinet adjunct al președintelui Comisiei Comunităţilor Europene (1981); director pentru buget și statut la Secretariatul general al Consiliului de Miniștri (1981-1984); însărcinat cu afaceri la reprezentanţa permanentă pe lângă Comunităţile Europene (1984-1985); președinte al comitetului bugetar; ministru plenipotenţiar, director al Afacerilor politice și culturale (1986-1991); consilier diplomatic al primului ministru (1986-1991); ambasador în Grecia (1989-1991, nerezident); președinte al comitetului politic (1991); ambasador, reprezentant permanent pe lângă Comunităţile Europene (1991-1998); președinte al Coreper (1997); ambasador (Bruxelles, 1998-2002); reprezentant permanent la NATO (1998-2002); mareșal al Curţii și șef de cabinet al Alteţei Sale Regale Marele Duce (2002-2007); judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 15 ianuarie 2008 şi până la data de 7 octombrie 2013.
născută în 1956; studii de drept și de economie (1975-1979), doctor în drept; asistent și titular de curs la Institutul de Drept Public și de Științe Politice al Universității din Innsbruck (1979-1984); administrator la Ministerul Federal al Științei și Cercetării, ultima dată ca șef de unitate adjunct (1984-1988); responsabilă de problemele privind Uniunea Europeană în Cancelaria Federală (1988-1989); șef al serviciului „Integrare europeană" al Cancelariei Federale (pregătirea aderării Republicii Austria la Uniunea Europeană) (1989-1992); director al Autorității AELS de Supraveghere, la Geneva și la Bruxelles (1993-1994); vicepreședinte al Donau-Universität din Krems (1995-1996); deputat în Parlamentul European (noiembrie 1996-ianuarie 2007 și decembrie 2008-iulie 2009) și membru al Comisiei juridice; membru supleant al Convenției europene asupra viitorul Europei (februarie 2002-iulie 2003); membru al Consiliului municipal al orașului Perg (septembrie 1997-septembrie 2009); ministru federal al justiției (ianuarie 2007-decembrie 2008); publicații pe diverse teme de drept european; profesor onorific de drept european la Universitatea din Viena; senator onorific la Universitatea din Innsbruck; judecător la Curtea de Justiţie începând cu data de 7 octombrie 2009 şi până la data de 20 mai 2019.
născut în 1946; licențiat în drept (1963-1968) și doctor (1975) la Universitatea din Sevilla; studii postuniversitare la Universitatea Freiburg im Breisgau (1969-1971); profesor agregat de drept politic la Universitatea din Sevilla (1978-1986); titularul Catedrei de drept constituțional a Universității din Sevilla (1986-1992); referent juridic la Curtea Constituțională (1986-1987); magistrat la Curtea Constituțională (1992-1998); președintele Curții Constituționale (1998-2001); Fellow la Wissenschaftskolleg din Berlin (2001-2002); titularul Catedrei de drept constituțional a Universității Autonome din Madrid (2002-2009); consilier electiv la Consiliul de Stat (2004-2009); autor a numeroase lucrări publicate; avocat general la Curtea de Justiție începând cu data de 14 decembrie 2009 până la data de 7 octombrie 2015.
născut în 1952; licențiat în drept al Universității din Vilnius (1974-1979); doctor în științe juridice al Academiei de Drept din Lituania (1999), avocat în Baroul din Lituania (1979-1990); deputat în Consiliul Suprem (parlamentul) al Republicii Lituania (1990-1992), apoi membru al Seimas (parlamentul) al Republicii Lituania și membru al Comitetului de stat și de drept (1992-1996); judecător la Curtea Constituțională a Republicii Lituania (1996-2005), apoi consilier al președintelui Curții Constituționale a Republicii Lituania (din 2006); asistent la Catedra de drept constituțional a Facultății de Drept a Universității „Mykolas Romeris" (1997-2000), apoi profesor asociat (2000-2004), ulterior profesor (din 2004) la catedra menționată și, în sfârșit, șef al Catedrei de drept constituțional (2005-2007); decan al Facultății de Drept a Universității „Mykolas Romeris" (2007-2010); membru al Comisiei de la Veneția (2006-2010); semnatar al Actului din 11 martie 1990 de restaurare a independenței Lituaniei; autor a numeroase lucrări juridice publicate; Judecător la Curtea de Justiție din 6 octombrie 2010 până la 8 octombrie 2018.
născut în 1955; licențiat în drept al Universității din Cambridge; licență specială în drept european a Universității Libere din Bruxelles (magna cum laudae); admis în Baroul din Anglia și din Țara Galilor (Gray's Inn, 1979); barrister (1979-2012); admis în Baroul din Irlanda de Nord (1996); King's Counsel; bencher al Gray's Inn (2003); recorder al Crown Court (2003-2012); trezorier al United Kingdom Association for European Law (2001-2012); contribuție la European Community Law of Competition (Bellamy & Child, ediția a treia - ediția a șasea); judecător la Curtea de Justiție începând între 8 octombrie 2012 şi 31 ianuarie 2020.
născut la data de 12 noiembrie 1914 în Nieuwkapelle; cetăţean belgian; doctor în drept (1938), licenţiat în economie politică şi socială (1940) al Universităţii Catolice din Louvain; asistent universitar la Institutul de Ştiinţe Economice al Universităţii Catolice din Louvain (1939-1940); avocat (1938-1940); consilier economic şi fiscal în cadrul Boerenbond, şef de cabinet al ministrului agriculturii (1944-1945); secretar al Biroului european al FAO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură) din Roma, însărcinat cu lichidarea Institutului Internaţional al Agriculturii (1946-1949); preşedinte al Comitetului belgian din cadrul FAO, membru al Consiliului FAO şi al unor comitete diverse (1950-1953); grefier al Curţii de Justiţie a CECO între 26 martie 1953 şi 6 octombrie 1958 şi al Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene între 7 octombrie 1958 şi 9 februarie 1982; a decedat la data de 15 mai 2002.