ÎNTÂRZIERILE

În mai multe rânduri, Curtea a trebuit să își precizeze jurisprudența privind zborurile care au avut o întârziere de trei ore sau mai mult. Printre altele, a trebuit să explice modalitățile de calcul al întârzierii, precum și incidența corespondențelor asupra întârzierilor.

Curtea a indicat în anul 2014 că ora de sosire efectivă a zborului corespunde momentului în care cel puțin una dintre ușile avionului se deschide. Astfel, numai în momentul în care pasagerii sunt autorizați să părăsească aparatul aceștia își pot relua activitățile fără restricții (Hotărârea din 4 septembrie 2014, Germanwings, C-452/13). În plus, Curtea a precizat că, atunci când întârzierea unui zbor este cauzată atât de circumstanțe excepționale, cât și de alte circumstanțe, imputabile companiei aeriene, trebuie scăzut timpul de întârziere cauzat de circumstanța excepțională din timpul total de întârziere la sosire. Dacă după această scădere întârzierea zborului la sosire este de trei ore sau mai mult, pasagerii au atunci dreptul la o despăgubire (Hotărârea din 4 mai 2017, Pešková și Peška, C-315/15).

În anul 2013, Curtea a indicat, pe de altă parte, că despăgubirea nu este condiționată de existența unei întârzieri la plecare. Pentru a fi datorată o despăgubire, este suficient să se înregistreze la sosirea la destinația finală a pasagerului o întârziere de trei ore sau mai mult, independent de faptul că întârzierea își are originea în zborul de plecare sau în unul dintre eventualele zboruri de corespondență (Hotărârea din 26 februarie 2013, Folkerts, C-11/11). În plus, Curtea a precizat, în anul 2017, că distanța zborului care determină cuantumul despăgubirii acoperă, în cazul legăturilor aeriene cu corespondență, numai distanța directă dintre locul primei decolări și destinația finală și trebuie să fie calculată „în linie dreaptă" (Hotărârea din 7 septembrie 2017, Bossen și alții, C-559/16).