Cerere de decizie preliminară introdusă de Rayonen sad Plovdiv (Bulgaria) la 8 decembrie 2023 – „EVN Bulgaria Toplofikatsia” EAD/OZ
(Cauza C-760/23, Shanov1 )
Limba de procedură: bulgara
Instanța de trimitere
Rayonen sad Plovdiv
Părțile din procedura principală
Reclamantă: „EVN Bulgaria Toplofikatsia” EAD
Pârât: OZ
Întrebările preliminare
Articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2012/27/UE1 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE2 , precum și articolul 169 TFUE permit plata costurilor pentru energia termică distribuită de instalația unei clădiri, în cazul în care casa scărilor și coridoarele nu sunt echipate cu corpuri de încălzire?
Articolul 9 alineatul (3) din [Directiva 2012/27/UE] și articolul 169 TFUE permit posibilitatea unei întreprinderi de termoficare de a pretinde în temeiul unei reglementări naționale contravaloarea consumului de energie termică din instalația unei clădiri, în cazul în care cantitatea de energie termică se calculează după formula stabilită de administrație, care
– introduce un coeficient care calculează ponderea puterii instalate a instalației clădirii prin raportare la puterea totală a instalației de încălzire, fără să fie clar cum se formează acest coeficient;
– puterea instalată a instalației clădirii, care utilizează formula, nu ține seama în acest sens de puterea efectiv instalată a acestei instalații;
– nu are în vedere temperatura mediului de transfer termice din instalația clădirii;
– pornește de la premisa că instalația funcționează constant la putere maximă;
– nu ține seama de modul de funcționare specific al diferitelor tipuri de sisteme de încălzire (în speță: Tichelmann), considerându-le echivalente ca mod de funcționare;
– presupune automat o temperatură medie de 19 °C în clădirile cu mai mulți proprietari?
Articolul 9 alineatul (3) din [Directiva 2012/27/UE] și articolul 169 TFUE permit posibilitatea unei întreprinderi de termoficare de a pretinde în temeiul unei reglementări naționale contravaloarea consumului de energie termică pentru apă caldă, în cazul în care cantitatea de energie termică se calculează pe baza unei formule stabilite de administrație, care nu are în vedere temperatura până la care trebuie să se încălzească și se distribuie la coproprietari apa caldă menajeră și respectiv energia termică necesară pentru această încălzire, și nu ține seama de volumul în metri cubi de apă caldă menajeră consumat de abonați, în condițiile în care la aplicarea formulei se asigură întotdeauna o cantitate dublă de apă caldă menajeră în sezonul rece față de cea din timpul verii?
Articolul 13 din Directiva 2006/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind eficiența energetică la utilizatorii finali și serviciile energetice și de abrogare a Directivei 93/76/CEE a Consiliului, articolul 9 alineatul (3) din [Directiva 2012/27], precum și articolul 169 TFUE permit posibilitatea unei întreprinderi de termoficare de a pretinde în temeiul unei reglementări naționale contravaloarea consumului de energie termică din instalația unei clădiri cu mai mulți proprietari, distribuită proporțional cu volumul încălzit al apartamentelor potrivit planului clădirii, fără a ține seama de cantitatea de energie termică efectiv emisă într-o locuință individuală corespunzător capacităților tehnologice ale instalației de încălzire?
Pentru a răspunde la întrebare, este relevant faptul că potrivit reglementării naționale energia termică a instalației clădirii constituie o componentă a algoritmului pentru calcularea sumei finale (rezultatul adunării sumelor pentru energia termică emisă de instalația de distribuție a clădirii, pentru încălzire și apă caldă) pe care trebuie să o plătească consumatorii pentru cantitatea totală de energie termică, în condițiile în care cuantumul de plată pentru încălzirea unui apartament este egal cu diferența dintre energia totală pentru încălzire (descăzut) și suma dintre energia termică totală din instalația de distribuție, energia termică emisă de corpurile de încălzire din părțile comune din clădire, precum și energia termică pentru apa caldă menajeră (scăzător)?
O reglementare națională potrivit căreia consumatorii plătesc pentru furnizarea energiei termice emise de o instalație a unei clădiri proporțional cu volumul încălzit al apartamentelor potrivit planului clădirii, fără a ține seama de cantitatea de energie termică efectiv emisă în fiecare dintre apartamente încalcă interdicția privind abuzul de poziție dominantă în sensul articolului 101 TFUE și interdicția privind acordarea ajutoarelor de stat nelegale în sensul articolului 107 TFUE[?]
____________
1 Denumirea prezentei cauze este un nume fictiv. Acesta nu corespunde numelui real al niciuneia dintre părțile la procedură.
1 JO 2012, L 315, p. 1.
1 Directiva 2006/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind eficiența energetică la utilizatorii finali și serviciile energetice și de abrogare a Directivei 93/76/CEE a Consiliului (JO 2006, L 114, p. 64, Ediție specială, 12/vol. 2, p. 222).