HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a treia)

8 octombrie 2008

Cauza F‑44/07

Florence Barbin

împotriva

Parlamentului European

„Funcție publică – Funcționari – Promovare – Procedura de atribuire a punctelor de merit în cadrul Parlamentului European – Nelegalitatea instrucțiunilor care reglementează această procedură – Analiză comparativă a meritelor”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care doamna Barbin solicită anularea deciziei Parlamentului European din 16 octombrie 2006 de a‑i atribui un singur punct de merit în cadrul exercițiului 2005

Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor

(Statutul funcționarilor, art. 43 și 45)

2.      Excepție de nelegalitate – Conținut – Acte a căror ilegalitate poate fi invocată

(art. 241 CE)

1.      Analiza comparativă a meritelor necesară în vederea atribuirii unor puncte de merit unui funcționar nu poate fi efectuată decât în cadrul direcției generale în care acesta este repartizat, având în vedere numărul limitat de puncte de merit disponibile pentru fiecare direcție generală și ținând seama de faptul că fiecare funcționar cu vocație la promovare dintr‑o direcție sau dintr‑un serviciu concurează pentru un număr limitat de puncte de merit cu toți ceilalți funcționari din direcția sa sau din serviciul său. Direcția generală desemnată să atribuie punctele de merit este cea în care funcționarul a fost repartizat cel mai mult timp în cursul anului de referință.

(a se vedea punctele 44 și 45)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 8 martie 2006, Lantzoni/Curtea de Justiție, T‑289/04, RecFP, p. I‑A‑2‑39 și II‑A‑2‑171, punctele 68 și 69; 27 septembrie 2006, Lantzoni/Curtea de Justiție, T‑156/05, RecFP, p. I‑A‑2‑189 și II‑A‑2‑969, punctele 52 și 53

2.      Conținutul unei excepții de nelegalitate trebuie să se limiteze la ceea ce este indispensabil pentru soluționarea litigiului. Actul general a cărui nelegalitate este invocată trebuie să fie aplicabil, direct sau indirect, în speța care face obiectul acțiunii și trebuie să existe o relație juridică directă între decizia individuală atacată și actul general în cauză.

(a se vedea punctul 61)

Trimitere la:

Curte: 31 martie 1965, Macchiorlati Dalmas/Înalta Autoritate, 21/64, Rec., p. 227, 245; 13 iulie 1966, Italia/Consiliul și Comisia, 32/65, Rec., p. 563, 594

Tribunalul de Primă Instanță: 26 octombrie 1993, Reinarz/Comisia, T‑6/92 și T‑52/92, Rec., p. II‑1047, punctul 57; 3 februarie 2000, Townsend/Comisia, T‑60/99, RecFP, p. I‑A‑11 și II‑45, punctul 53

Tribunalul Funcției Publice: 28 iunie 2006, Sanchez Ferriz/Comisia, F‑19/05, RecFP, p. I‑A‑1‑41 și II‑A‑1‑135, punctul 57