Cauza T‑51/07

Agrar‑Invest‑Tatschl GmbH

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Recuperarea ulterioară a taxelor la import – Zahăr provenind din Croația – Articolul 220 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 – Aviz către importatori publicat în Jurnalul Oficial – Bună‑credință”

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune în anulare – Competența instanței comunitare – Concluzii prin care se urmărește obținerea unei somații privind adoptarea unor măsuri specifice – Inadmisibilitate

(art. 231 CE și 233 CE)

2.      Resurse proprii ale Comunităților Europene – Recuperarea ulterioară a taxelor la import sau la export

3.      Procedură – Activități de cercetare judecătorească – Propunere de probe tardivă – Condiții

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 48 alin. (1)]

4.      Resurse proprii ale Comunităților Europene – Remiterea taxelor la import

[Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, art. 220 alin. (2) lit. (b) și art. 239; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c)]

1.      Tribunalul nu este competent să adreseze somații instituțiilor comunitare. Într‑adevăr, conform articolului 231 CE, Tribunalul are numai posibilitatea de a anula actul atacat. Revine apoi instituției respective, în aplicarea articolului 233 CE, sarcina de a lua măsurile impuse de executarea hotărârii Tribunalului. Această limitare a controlului de legalitate se aplică în toate domeniile contencioase în competența Tribunalului.

(a se vedea punctele 27 și 28)

2.      Articolul 220 alineatul (2) litera (b) al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar prevede că debitorul nu poate invoca buna sa credință decât „atunci când acesta poate demonstra că, în timpul operațiunilor comerciale în cauză, a depus toate diligențele pentru a se asigura că toate condițiile pentru tratament preferențial au fost respectate”. Rezultă din aceasta că debitorul trebuie în mod imperativ să fi fost de bună‑credință în perioada operațiunilor comerciale respective. Prin urmare, data determinantă pentru luarea în considerare a bunei‑credințe a debitorului este data importului. Debitorul nu ar putea pretinde că buna sa credință ar fi fost restabilită retroactiv în temeiul unor evenimente ulterioare importurilor de produse provenind dintr‑o țară terță, precum controale care, la mai multe luni după ce aceste importuri au avut loc, au afirmat autenticitatea și exactitatea certificatelor EUR.1 eliberate pentru acestea. De fapt, noțiunea de bună‑credință „cu privire la autenticitatea și la exactitatea certificatelor preferențiale controlate și confirmate a posteriori” este lipsită de sens.

(a se vedea punctele 47, 49 și 51)

3.      Potrivit dispozițiilor articolului 48 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, dacă părțile pot să propună probe în susținerea afirmațiilor lor atât în cadrul replicii, cât și al duplicii, Tribunalul nu admite propunerea de probe ulterior duplicii decât în circumstanțe excepționale, și anume dacă autorul propunerii nu putea, înaintea încheierii procedurii scrise, să dispună de probele respective sau dacă probele propuse tardiv de adversarul său justifică completarea dosarului astfel încât să se asigure respectarea principiului contradictorialității.

(a se vedea punctul 57)

4.      Deși este adevărat că articolul 220 alineatul (2) litera (b) și articolul 239 din Regulamentul nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar urmăresc același scop, cele două dispoziții nu coincid. Într‑adevăr, primul articol are o finalitate mai restrânsă decât al doilea, în măsura în care are drept unic obiectiv protejarea încrederii legitime a debitorului cu privire la temeinicia tuturor elementelor care intervin în decizia de a efectua sau de a nu efectua înscrierea ulterioară în evidențele contabile a taxelor vamale. În schimb, articolul 239 constituie o clauză generală de echitate.

Dat fiind că cele două articole reprezintă dispoziții distincte, ale căror criterii de aplicare sunt diferite, reclamantul nu se poate limita, în aplicarea articolului 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, să facă trimitere la explicațiile referitoare la articolul 220 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 2913/92 în scopul de a‑și susține concluziile privind articolul 239 din regulamentul menționat.

(a se vedea punctele 58 și 59)