Recurs introdus la 23 noiembrie 2011 de Inuit Tapiriit Kanatami și alții împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a șaptea extinsă) din 6 septembrie 2011 în cauza T-18/10, Inuit Tapiriit Kanatamiși alții/Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Regatul Țărilor de Jos, Comisia Europeană
(Cauza C-583/11 P)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurente: Inuit Tapiriit Kanatami, Nattivak Hunters' and Trappers' Association, Pangnirtung Hunters' and Trappers' Association, Jaypootie Moesesie, Allen Kooneeliusie, Toomasie Newkingnak, David Kuptana, Karliin Aariak, Canadian Seal Marketing Group, Ta Ma Su Seal Products, Inc., Fur Institute of Canada, NuTan Furs, Inc., GC Rieber Skinn AS, Inuit Circumpolar Council Greenland (ICC), Johannes Egede, Kalaallit Nunaanni Aalisartut Piniartullu Kattuffiat (KNAPK) (reprezentanți: H. Viaene și J. Bouckaert, avocați)
Celelalte părți în proces: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Regatul Țărilor de Jos, Comisia Europeană
Concluziile recurentelor
Recurentele solicită Curții:
anularea ordonanței atacate a Tribunalului și declararea admisibilității cererii introductive de anulare, în cazul în care Curtea de Justiție consideră că sunt îndeplinite toate condițiile necesare pentru a se pronunța cu privire la admisibilitatea acțiunii în anularea regulamentului atacat;
cu titlu subsidiar, anularea ordonanței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;
obligarea Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamante;
obligarea Comisiei Europene și a Regatului Țărilor de Jos la plata propriilor cheltuieli de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului, recurentele au invocat trei motive principale: 1) Tribunalul a săvârșit o eroare de drept cu ocazia aplicării articolului 263 al patrulea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare "TFUE") 2) Tribunalul a încălcat obligația de motivare și, cu titlu subsidiar, articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare "carta"), precum și articolele 6 și 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "CEDO"), considerate drept principii de drept al Uniunii și 3) Tribunalul a prezentat în mod eronat și denaturat probele furnizate de reclamante în prima instanță.
În cadrul primului motiv al recursului, recurentele consideră că interpretarea dată de Tribunal termenului "act normativ", respectiv act distinct de un "act legislativ" și care nu include un astfel de tip de act este eronată întrucât înlătură chiar rațiunea de a exista a noii posibilități de introducere a unei acțiuni, adăugată la articolul 263 al patrulea paragraf (primul aspect al primului motiv al recursului). În cadrul celui de al doilea aspect al acestui prim motiv, recurentele arată de asemenea că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a concluzionat că regulamentul atacat le privește direct numai pe patru dintre cele optsprezece reclamante. Tribunalul a interpretat prea restrictiv noțiunea de afectare directă și de asemenea a săvârșit o eroare de drept printr-o interpretare prea restrictivă a noțiunii de afectare individuală.
În cadrul celui de al doilea motiv al recursului, recurentele amintesc că au susținut în observațiile formulate cu privire la excepțiile de inadmisibilitate că numai o interpretare largă a articolului 263 al patrulea paragraf TFUE ar fi conformă cu articolul 47 din cartă și cu articolele 6 și 13 din CEDO. Întrucât acest motiv de drept era determinant pentru soluționarea prezentei cauze, Tribunalul avea obligația legală de a formula un răspuns precis și rapid. Cu toate acestea, recurentele arată că Tribunalul nu a răspuns în mod adecvat la acest motiv de drept. Această omisiune a Tribunalului constituie o eroare de drept care ar trebui să conducă la anularea ordonanței atacate (primul aspect al celui de al doilea motiv al recursului). În cadrul celui de al doilea aspect al acestui al doilea motiv al recursului și cu titlu subsidiar, recurentele solicită Curții de Justiție anularea ordonanței atacate pentru motivul că interpretarea dată articolului 263 al patrulea paragraf și decizia Tribunalului de a declara inadmisibilă acțiunea reclamantelor, care rezultă din interpretarea sus-menționată, încalcă articolul 47 din cartă și articolele 6 și 13 din CEDO, considerate drept principii generale de drept al Uniunii.
În cadrul celui de al treilea motiv al recursului, recurentele susțin că Tribunalul a interpretat în mod eronat și denaturat probele care au fost prezentate. Astfel, Tribunalul a respins argumentul reclamantelor privind interpretarea care trebuie dată termenului "act normativ" în temeiul a două susțineri pe care reclamantele le-ar fi realizat, susțineri nerealizate de acestea în realitate. Constatările de fapt din ordonanța atacată sunt inexacte și denaturează sensul clar al probelor aflate la dispoziția Tribunalului, fără a fi necesar să se realizeze o nouă evaluare a faptelor. Dat fiind că Tribunalul a interpretat argumentele formulate într-un mod care nu corespunde formulării acestora, concluzia formulată în ordonanța atacată este afectată de mai multe erori vădite de apreciere.
____________1 - Regulamentul (CE) nr. 1007/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind comerțul cu produse derivate din focă (JO L 286, p. 36).