HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera întâi)

29 mai 2013(*)

„Fondul de coeziune – Regulamentul (CE) nr. 1164/94 – Proiecte privind aprovizionarea cu apă a populației care locuiește în bazinul hidrografic al fluviului Guadiana din regiunea Andévalo, asanarea și epurarea bazinului fluviului Guadalquivir și aprovizionarea cu apă a sistemelor intercomunale din provinciile Granada și Málaga – Desființarea în parte a sprijinului financiar – Contracte de achiziții publice de lucrări și de servicii – Noțiunea de lucrare – Fracționarea contractelor – Stabilirea corecțiilor financiare – Articolul H alineatul (2) din anexa II la Regulamentul nr. 1164/94 – Proporționalitate”

În cauza T‑384/10,

Regatul Spaniei, reprezentat inițial de J. M. Rodríguez Cárcamo, ulterior de A. Rubio González, abogados del Estado,

reclamant,

împotriva

Comisiei Europene, reprezentată de A. Steiblytė, de D. Kukovec și de B. Conte, în calitate de agenți, asistați inițial de J. Rivas Andrés, de X. García García, avocați, și de M. Vilarasau Slade, solicitor, ulterior de J. Rivas Andrés și de X. García García,

pârâtă,

având ca obiect o cerere de anulare a Deciziei C(2010) 4147 a Comisiei din 30 iunie 2010 prin care se reduce contribuția financiară acordată în cadrul Fondului de coeziune următoarelor (grupuri de) proiecte: „Aprovizionarea cu apă a populației care locuiește în bazinul hidrografic al fluviului Guadiana: regiunea Andévalo” (2000.ES.16.C.PE.133), „Asanarea și epurarea bazinului Guadalquivir: Guadaira, Aljarafe și EE NN PP din Guadalquivir” (2000.16.C.PE.066) și „Aprovizionarea cu apă a sistemelor intercomunale din provinciile Granada și Málaga” (2002.ES.16.C.PE.061),

TRIBUNALUL (Camera întâi),

compus din domnii J. Azizi, președinte, și S. Frimodt Nielsen și doamna M. Kancheva (raportor), judecători,

grefier: domnul J. Palacio González, administrator principal,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 12 noiembrie 2012,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Cadrul juridic

 Dispoziții privind Fondul de coeziune

1        Articolul 158 CE (devenit, după modificare, articolul 174 TFUE) prevede următoarele:

„În scopul promovării unei dezvoltări armonioase a întregii Comunități, aceasta își dezvoltă și desfășoară acțiunea care conduce la consolidarea coeziunii sale economice și sociale.

Comunitatea urmărește, în special, reducerea decalajelor dintre nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni și a rămânerii în urmă a regiunilor sau insulelor defavorizate, inclusiv a zonelor rurale.”

2        În temeiul articolului 161 al doilea paragraf CE (devenit, după modificare, articolul 177 al doilea paragraf TFUE):

„Fondul de coeziune, constituit de Consiliu […] contribuie financiar la realizarea de proiecte în domeniul mediului și în acela al rețelelor transeuropene de infrastructură a transporturilor.”

3        Fondul de coeziune a fost constituit de Regulamentul (CE) nr. 1164/94 al Consiliului din 16 mai 1994 de creare a Fondului de coeziune (JO L 130, p. 1).

4        Articolul 4 din Regulamentul nr. 1164/94, în versiunea sa modificată, prevede cuantumurile resurselor financiare care vor putea fi afectate proiectelor eligibile pentru sprijinul Fondului de coeziune în perioada 2000-2006.

5        Articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1164/1994, cu modificările ulterioare, prevede că nivelul ajutorului comunitar acordat de Fondul de coeziune este cuprins între 80 și 85 % din cheltuielile publice sau asimilabile.

6        Articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1164/94 prevede, în versiunea sa modificată, că:

„Proiectele finanțate de Fond trebuie să fie conforme dispozițiilor tratatelor, actelor adoptate în temeiul acestora și politicilor comunitare, inclusiv cele care privesc protecția mediului, transporturile, rețelele transeuropene, concurența și atribuirea contractelor de achiziții publice.” [traducere neoficială]

7        Articolul 12 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 1164/94 prevede, în versiunea sa modificată, următoarele:

„(1)      Fără a aduce atingere responsabilității Comisiei privind execuția bugetului general al Comunităților Europene, statele membre își asumă responsabilitatea, în primă instanță, pentru controlul financiar al proiectelor. În acest scop, statele membre adoptă, printre altele, următoarele măsuri:

[…]

(c)      se asigură că proiectele sunt gestionate în conformitate cu reglementările comunitare aplicabile și că fondurile puse la dispoziția lor sunt utilizate în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare;

[…]” [traducere neoficială]

8        Normele privind gestionarea Fondului de coeziune sunt detaliate în anexa II la Regulamentul nr. 1164/94, cu modificările ulterioare.

9        Articolul H din anexa II la Regulamentul nr. 1164/94, cu modificările ulterioare, prevede următoarele:

„Corecții financiare

(1)      În cazul în care, după ce a efectuat verificările necesare, Comisia conchide că:

(a)      aplicarea unui proiect nu justifică nici în parte, nici în totalitate sprijinul acordat, inclusiv atunci când nu sunt respectate unele dintre condițiile prevăzute în decizia de acordare a sprijinului, și mai ales o modificare importantă care afectează natura sau condițiile de punere în aplicare a proiectului pentru care nu a fost solicitată aprobarea Comisiei sau

(b)      există o neregulă în ceea ce privește sprijinul din Fond, iar statul membru în cauză nu a adoptat măsurile de corecție necesare,

Comisia suspendă sprijinul alocat proiectului în cauză și solicită, indicând motivele, ca statul membru să își prezinte observațiile într‑un anumit termen.

În cazul în care statul membru contestă observațiile formulate de Comisie, statul membru este invitat la o audiere la Comisie, în cursul căreia cele două părți se străduiesc să ajungă la un acord cu privire la observațiile și concluziile la care trebuie să se ajungă.

(2)      Înainte de expirarea termenului stabilit de Comisie, cu respectarea procedurii aplicabile, în lipsa unui acord și ținând seama de observațiile eventuale ale statului membru, Comisia decide, într‑un termen de trei luni:

(a)      reducerea avansului prevăzut la articolul D alineatul (2) sau

(b)      efectuarea corecțiilor financiare necesare, cu alte cuvinte desființarea în totalitate sau în parte a sprijinului acordat proiectului.

Aceste decizii trebuie să respecte principiul proporționalității. La stabilirea cuantumului corecției, Comisia ține seama de natura neregulii sau de modificarea și întinderea impactului financiar potențial al eventualelor deficiențe ale sistemelor de gestiune sau de control. Orice reducere sau desființare a sprijinului determină recuperarea sumelor plătite în mod nejustificat.

(3)      Orice sumă pentru care se solicită recuperarea sumelor plătite în mod nejustificat trebuie să fie restituită Comisiei. Sumele nerestituite sunt majorate cu dobânzi de întârziere, potrivit modalităților adoptate de Comisie.

(4)      Comisia adoptă norme detaliate de punere în aplicare a alineatelor (1), (2) și (3) și le comunică spre informare statelor membre și Parlamentului European.” [traducere neoficială]

10      Articolele 17-21 din Regulamentul (CE) nr. 1386/2002 al Comisiei din 29 iulie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1164/94 al Consiliului privind sistemele de gestionare și de control pentru asistența acordată din Fondul de coeziune și procedura de efectuare a corecțiilor financiare (JO L 201, p. 5, Ediție specială, 14/vol. 1, p. 67) prevăd obiectul și domeniul de aplicare al regulamentului și conțin dispoziții detaliate ale procedurii care trebuie respectată pentru aplicarea corecțiilor în privința contribuțiilor primite din Fondul de coeziune începând cu 1 ianuarie 2000.

11      Articolul 17 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 1386/2002 prevede că:

„(1)      Valoarea corecțiilor financiare efectuate de Comisie în temeiul articolului H alineatul (2) din anexa II la [Regulamentul nr. 1164/94] pentru nereguli individuale sau sistemice se evaluează, ori de câte ori acest lucru este posibil și fezabil, pe baza dosarelor individuale și este egală cu cuantumul cheltuielilor imputate în mod eronat Fondului, ținându‑se seama de principiul proporționalității.

(2)      În cazul în care nu este posibil sau fezabil să se cuantifice cu exactitate valoarea cheltuielilor nejustificate sau în care ar fi disproporționat să se anuleze integral cheltuiala în cauză și, în consecință, Comisia efectuează corecțiile financiare prin extrapolare sau pe o bază forfetară, aceasta procedează după cum urmează:

(a)      în cazul extrapolării, utilizează un eșantion reprezentativ de operațiuni cu caracteristici omogene;

(b)      în cazul unei baze forfetare, evaluează gravitatea încălcării reglementărilor și anvergura și implicațiile financiare ale deficiențelor din sistemul de gestionare și control care au condus la neregula constatată.

[…]”

12      Orientările privind principiile, criteriile și baremele indicative care trebuie aplicate de către serviciile Comisiei pentru determinarea corecțiilor financiare prevăzute la articolul H alineatul (2) din anexa II la Regulamentul nr. 1164/94 de creare a Fondului de coeziune [C(2002) 2871] (denumite în continuare „Orientările din 2002”) detaliază criteriile și principiile generale utilizate în practică de Comisia Europeană pentru determinarea respectivelor corecții financiare. Pe de altă parte, orientările pentru determinarea corecțiilor financiare care trebuie aplicate cheltuielilor cofinanțate de Fondurile structurale și de Fondul de coeziune în cazul nerespectării normelor în domeniul achizițiilor publice (denumite în continuare „Orientările din 2007”) prevăd cuantumurile și baremele care trebuie aplicate în mod specific neregulilor identificate în aplicarea reglementărilor Uniunii Europene referitoare la procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice cofinanțate de Fondul de coeziune.

 Dispoziții relevante privind achizițiile publice

13      Reglementarea de referință privind achizițiile publice, relevantă în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1164/94 (a se vedea punctul 6 de mai sus), se constituie în special din Directiva 93/37/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări (JO L 199, p. 54) și din Directiva 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii (JO L 209, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 50).

 Directiva 93/37

14      În conformitate cu dispozițiile preambulului și ale celui de al doilea considerent, Directiva 93/37 urmărește să desființeze restricțiile în calea libertății de stabilire și a liberei prestări a serviciilor în domeniul achizițiilor publice în vederea creării unei concurențe efective pentru contractele în cauză. În cel de al zecelea considerent al directivei menționate se afirmă că pentru dezvoltarea unei concurențe efective este necesară o „publicitate comunitară a anunțurilor de participare întocmite de autoritățile contractante ale statelor membre”. [traducere neoficială]

15      Potrivit articolului 1 literele (c), (e), (f) și (g) din Directiva 93/37:

„În sensul prezentei directive:

[…]

(c)      prin «lucrare» se înțelege rezultatul unui ansamblu de lucrări de construcție sau de lucrări publice destinat să îndeplinească el însuși o funcție economică sau tehnică;

[…]

(e)      «procedurile deschise» înseamnă procedurile naționale în cadrul cărora orice operator economic interesat poate depune o ofertă;

(f)      «procedurile restrânse» înseamnă procedurile naționale în cadrul cărora numai operatorii economici invitați de autoritățile contractante pot depune o ofertă;

(g)      «procedurile de negociere» înseamnă procedurile în cadrul cărora autoritățile contractante consultă operatorii economici cu privire la opțiunile lor și negociază condițiile contractuale cu unul sau mai mulți dintre ei;

[…]” [traducere neoficială]

16      Articolul 2 alineatul (1) din Directiva 93/37 prevede:

„Statele membre iau măsurile necesare pentru ca autoritățile contractante să respecte, respectiv să asigure respectarea dispozițiilor prezentei directive în acele cazuri în care subvenționează direct în proporție de peste 50 % contractele de achiziții publice de lucrări atribuite de alte entități.” [traducere neoficială]

17      Articolul 6 alineatele (1), (4) și (6) din Directiva 93/37 prevede:

„(1)      Prezenta directivă se aplică:

(a)      contractelor de achiziții publice de lucrări a căror valoare estimată, fără a include taxa pe valoarea adăugată (TVA), este egală sau depășește echivalentul în [euro] a 5 milioane de drepturi speciale de tragere (DST).

(b)      contractelor de achiziții publice de lucrări vizate de articolul 2 alineatul (1) atunci când valoarea estimată fără a include TVA este egală sau depășește suma de 5 milioane de [euro].

[…]

(4)      Nicio lucrare și niciun contract nu poate fi fracționat în vederea sustragerii de la aplicarea prezentei directive.

[…]

(6)      Autoritățile contractante veghează să nu existe discriminare între diferiți antreprenori.” [traducere neoficială]

18      Articolul 7 din Directiva 93/37 prevede că la atribuirea contractelor de achiziții publice de lucrări autoritățile contractante aplică proceduri deschise și restrânse, cu excepția cazurilor prevăzute la alineatele (2) și (3), în care este posibil să se aplice o procedură de negociere. În special, articolul 7 alineatul (3) litera (d) din directiva menționată prevede:

„Autoritățile contractante pot atribui contractele de achiziții publice printr‑o procedură de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare în următoarele cazuri:

[…]

(d)      pentru lucrările suplimentare care nu sunt prevăzute în proiectul adjudecat inițial și nici în primul contract încheiat și care au devenit necesare, ca urmare a unei situații neprevăzute, pentru execuția lucrării descrise în acestea, cu condiția atribuirii contractului executantului de lucrări care execută respectiva lucrare:

–        în cazul în care respectivele lucrări nu pot fi separate din punct de vedere tehnic sau economic de contractul principal fără a constitui un inconvenient major pentru autoritățile contractante sau

–        în cazul în care respectivele lucrări, chiar dacă pot fi separate de executarea contractului inițial, sunt strict necesare pentru finalizarea acestuia.

Cu toate acestea, valoarea cumulată a contractelor atribuite pentru lucrări suplimentare nu trebuie să fie mai mare de 50 % din valoarea contractului principal.” [traducere neoficială]

19      Articolul 11 alineatul (1) din Directiva 93/37 prevede:

„Autoritățile contractante fac cunoscute, prin intermediul unui anunț indicativ, caracteristicile esențiale ale contractelor de achiziții publice de lucrări pe care intenționează să le atribuie și ale căror valori sunt egale sau depășesc pragul prevăzut la articolul 6 alineatul (1).” [traducere neoficială]

20      Articolul 30 din Directiva 93/37 prevede criteriile de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări care intră în domeniul de aplicare al directivei menționate. În special, potrivit alineatelor (1), (2) și (4) din dispoziția respectivă:

„(1)      Criteriile pe baza cărora autoritatea contractantă atribuie contractele sunt:

(a)      numai prețul cel mai scăzut sau

(b)      în cazul în care atribuirea se face ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, diverse criterii în funcție de contractul în cauză: de exemplu prețul, termenul de execuție, costurile de funcționare, rentabilitatea, valoarea tehnică.

(2)      În cazul prevăzut la alineatul (1) litera (b), autoritatea contractantă menționează în caietul de sarcini sau în anunțul de participare toate criteriile de atribuire pe care intenționează să le utilizeze, dacă este posibil în ordinea descrescătoare a importanței lor.

[…]

(4)      În cazul în care, pentru un anumit contract, sunt prezentate oferte care par anormal de scăzute în raport cu prestația, autoritatea contractantă, înainte de a putea respinge respectivele oferte, solicită, în scris, detalii privind elementele ofertei pe care le consideră relevante și verifică elementele menționate anterior, ținând seama de dovezile furnizate.” [traducere neoficială]

 Directiva 92/50

21      Articolul 3 alineatele (2) și (3) din Directiva 92/50 prevede:

„(2)      „Autoritățile contractante se asigură că nu are loc nicio discriminare între diferiții prestatori de servicii.

(3)      Statele membre iau măsurile necesare pentru ca autoritățile contractante să respecte, respectiv să asigure respectarea dispozițiilor prezentei directive în acele cazuri în care subvenționează direct în proporție de peste 50 % un contract de achiziții de servicii atribuit de alte entități în legătură cu un contract de achiziții de lucrări în sensul articolului 1a alineatul (2) din Directiva 71/305/CEE.” [traducere neoficială]

22      Articolul 7 alineatele (1) și (3) din Directiva 92/50 prevede:

„(1)      (a)   Prezenta directivă se aplică:

–        contractelor de achiziții publice de servicii prevăzute la articolul 3 alineatul (3), contractelor de achiziții publice de servicii având ca obiect servicii menționate în anexa I B, servicii din categoria 8 din anexa I A și servicii de telecomunicații din categoria 5 din anexa I A ale căror numere de referință CPC sunt 7524, 7525 și 7526, atribuite de autoritățile contractante prevăzute la articolul 1 litera (b), atunci când valoarea estimată fără [TVA] este egală sau depășește 200 000 [de euro],

[…]

(3)      Alegerea metodei de evaluare a unui contract nu poate fi făcută în scopul sustragerii acestui contract de la aplicarea prezentei directive și niciun proiect de achiziție a unei anumite cantități de servicii nu poate fi fracționat în vederea sustragerii de la aplicarea dispozițiilor prezentului articol.” [traducere neoficială]

23      Articolul 15 alineatul (2) din Directiva 92/50 prevede:

„Autoritățile contractante care doresc să atribuie un contract de achiziții publice de servicii printr‑o procedură deschisă, restrânsă sau, în condițiile prevăzute la articolul 11, printr‑o procedură de negociere își fac cunoscută intenția prin intermediul unui anunț.” [traducere neoficială]

24      Articolul 17 alineatul (4) din Directiva 92/50 prevede:

„Anunțurile prevăzute la articolul 15 alineatele (2) și (3) se publică integral în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene și în banca de date TED, în limba originală. Un rezumat al elementelor importante din fiecare anunț se publică în celelalte limbi oficiale ale Comunităților, versiunea în limba originală fiind singura autentică.” [traducere neoficială]

25      Articolul 18 alineatul (1) din Directiva 92/50 prevede:

„În cazul procedurilor deschise, termenul de primire a ofertelor este stabilit de autoritățile contractante astfel încât să nu fie mai mic de 52 de zile de la data trimiterii anunțului.” [traducere neoficială]

26      Capitolul 3 din Directiva 92/50 definește criteriile de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii care intră în domeniul de aplicare al directivei menționate. Potrivit articolului 36 din această directivă:

„(1)      Fără a aduce atingere actelor cu putere de lege și actelor administrative de drept intern privind remunerarea anumitor servicii, criteriile pe baza cărora autoritățile contractante atribuie contractele de achiziții publice pot fi:

(a)      fie, în cazul în care contractul se atribuie ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, diverse criterii referitoare la obiectul contractului de achiziții publice în cauză: de exemplu calitatea, valoarea tehnică, caracterul estetic și funcțional, serviciile postvânzare și asistența tehnică, data livrării și termenul de livrare sau de execuție, prețul;

(b)      fie numai prețul cel mai scăzut.

(2)      În cazul în care contractul trebuie atribuit ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, autoritatea contractantă menționează în caietul de sarcini sau în anunțul de participare criteriile de atribuire pe care intenționează să le utilizeze, dacă este posibil în ordinea descrescătoare a importanței lor.” [traducere neoficială]

27      Potrivit articolului 37 din Directiva 92/50:

„În cazul în care, pentru un anumit contract, sunt prezentate oferte care par anormal de scăzute în raport cu serviciile prestate, autoritatea contractantă, înainte de a putea respinge respectivele oferte, solicită, în scris, detalii privind elementele ofertei pe care le consideră relevante și verifică aceste elemente, ținând seama de dovezile furnizate.

Autoritatea contractantă poate lua în considerare dovezi privind economia prestării de servicii, soluțiile tehnice adoptate, condițiile excepțional de favorabile de care dispune ofertantul pentru prestarea serviciului sau originalitatea proiectului ofertantului.

În cazul în care documentele referitoare la contract prevăd atribuirea în favoarea prețului cel mai scăzut, autoritatea contractantă este obligată să comunice Comisiei respingerea ofertelor considerate prea scăzute.” [traducere neoficială]

 Istoricul cauzei

 Proiectul și grupurile de proiecte în discuție

 Proiectul Andévalo

28      Prin Decizia C(2001) 4113 din 18 decembrie 2001, modificată ulterior prin Decizia C(2006) 3835 din 21 august 2006, Comisia a acordat un ajutor din Fondul de coeziune pentru proiectul cu numărul de referință 2000.ES.16.C.PE.133 și intitulat „Aprovizionarea cu apă a populației care locuiește în bazinul hidrografic al fluviului Guadiana: regiunea Andévalo” (denumit în continuare „proiectul Andévalo”). Acest proiect avea drept obiectiv ameliorarea condițiilor de furnizare și de aprovizionare cu apă a localităților situate de‑a lungul fluviului menționat. Costul public total sau echivalent admisibil pentru acest proiect a fost fixat la 11 419 216 euro, iar contribuția Fondului de coeziune la 9 135 373 de euro.

29      Proiectul Andévalo a fost implementat de autoritățile spaniole prin intermediul următoarelor contracte de lucrări:

–        contractul nr. 1, și anume contractul de lucrări C6 privind Andévalo Occidental, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și atribuit la 5 decembrie 2000, în valoare de 6 729 606,04 euro, TVA inclus. Valoarea estimată fără TVA a acestui contract era de 6 393 693,58 euro;

–        contractul nr. 2, și anume contractul de lucrări C7 privind Andévalo Oriental, tranșele I, a IV‑a și a VI‑a, nepublicat în Jurnalul Oficial și atribuit la 2 februarie 2000, în valoare de 2 286 142,95 euro, TVA inclus;

–        contractul nr. 3, și anume contractul de lucrări C8 privind Andévalo Oriental, tranșele a II‑a, a III‑a, a V‑a și a VII‑a, nepublicat în Jurnalul Oficial și atribuit la 1 decembrie 2000, în valoare de 2 461 997 de euro, TVA inclus. Valoarea estimată fără TVA a acestui contract era de 2 491 978,77 euro. Acest contract a făcut obiectul unui act adițional încheiat direct cu adjudecatarul, în valoare de 172 867,02 euro, TVA inclus.

30      Organismul responsabil de executarea proiectului Andévalo a fost Dirección General de Obras Hidráulicas de la Junta de Andalucía (Direcția generală de lucrări hidraulice din cadrul Guvernului din Andaluzia). Acest organism a delegat respectiva atribuție societății GIASA.

 Grupul de proiecte Guadalquivir

31      Prin Decizia C(2000) 4316 din 29 decembrie 2000 modificată ulterior prin Decizia C(2006) 3417 din 1 decembrie 2006, Comisia a acordat un ajutor din Fondul de coeziune pentru grupul de proiecte cu numărul de referință 2000.16.C.PE.066 și intitulat „Asanarea și epurarea bazinului Guadalquivir: Guadaira, Aljarafe și EE NN PP din Guadalquivir” (denumit în continuare „grupul de proiecte Guadalquivir”). Acest grup de proiecte avea drept obiectiv ameliorarea tratamentului apelor uzate de‑a lungul fluviului Guadalquivir în conformitate cu Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (JO L 135, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 43). Costul public total sau echivalent admisibil pentru acest grup de proiecte a fost fixat la 40 430 000 de euro, iar contribuția Fondului de coeziune la 32 079 293 de euro.

32      Grupul de proiecte Guadalquivir cuprindea șase proiecte, dintre care proiectul nr. 1, destinat construirii unor uzine de tratare a apelor reziduale și de canalizări în localitățile Morón de la Frontera (Spania), Arahal (Spania) și Mairena‑El Viso del Alcor (Spania), și proiectul nr. 2, destinat construirii unei instalații colectoare de‑a lungul fluviului Guadalquivir în zona El Aljarafe.

33      Proiectul nr. 1 a fost implementat de autoritățile spaniole prin intermediul următoarelor contracte de lucrări:

–        contractul nr. 1, și anume contractul de lucrări C9 privind stația de epurare a apelor reziduale din Arahal, nepublicat în Jurnalul Oficial și atribuit la 30 ianuarie 2001, în valoare de 2 695 754,97 euro, TVA inclus;

–        contractul nr. 2, și anume contractul de lucrări C10 privind lucrările de terminare a instalațiilor colectoare de la stația de epurare a apelor reziduale din Arahal, nepublicat în Jurnalul Oficial și atribuit la 5 iulie 2002, în valoare de 1 489 645,75 euro, TVA inclus;

–        contractul nr. 3, și anume contractul de lucrări C11 privind proiectele și lucrările de la stația de epurare a apelor reziduale din Morón de la Frontera, nepublicat în Jurnalul Oficial și atribuit la 15 decembrie 2000, în valoare de 4 223 345,28 euro, TVA inclus;

–        contractul nr. 4, și anume contractul de lucrări C12 privind lucrările de la instalațiile de colectare din Morón de la Frontera, nepublicat în Jurnalul Oficial și atribuit la 15 decembrie 2000, în valoare de 1 731 763,63 euro, TVA inclus;

–        contractul nr. 5, și anume contractul de lucrări C13 privind instalațiile colectoare din Mairena și El Viso del Alcor, nepublicat în Jurnalul Oficial și atribuit la 18 decembrie 2000, în valoare de 1 839 563,07 euro, TVA inclus.

34      Proiectul nr. 2 a fost implementat de autoritățile spaniole prin intermediul următoarelor contracte de lucrări:

–        contractul nr. 6, și anume contractul de lucrări C14 privind asanarea El Aljarafe și instalațiile de colectare de pe malul drept al Guadalquivir, tranșa I, publicat în Jurnalul Oficial și atribuit la 10 decembrie 2001, în valoare de 9 406 625,91 euro, TVA inclus. Valoarea estimată fără TVA a acestui contract era de 8 118 902,97 euro;

–        contractul nr. 7, și anume contractul de lucrări C15 privind asanarea El Aljarafe și instalațiile colectoare de pe malul drept al Guadalquivir, tranșa a III‑a, publicat în Jurnalul Oficial și atribuit la 25 octombrie 2002, în valoare de 8 759 174,44 euro, TVA inclus. Valoarea estimată fără TVA a acestui contract era de 7 360 382,98 euro;

–        contractul nr. 8, și anume contractul de lucrări C16 privind asanarea El Aljarafe și instalațiile colectoare de pe malul drept al Guadalquivir, tranșa a IV‑a, nepublicat în Jurnalul Oficial și atribuit la 20 noiembrie 2002, în valoare de 3 091 893,55 euro, TVA inclus. Valoarea estimată fără TVA a acestui contract era de 2 273 420,82 euro.

35      Organismul responsabil de executarea grupului de proiecte Guadalquivir a fost Agencia Andaluza del Agua de la Consejería de Medio Ambiente de la Junta de Andalucía (Agenția Andaluză pentru Apă a Departamentului de mediu din cadrul Guvernului din Andaluzia). Acest organism a delegat această atribuție societății GIASA.

 Grupul de proiecte Granada și Málaga

36      Prin Decizia C(2001) 4689 din 24 decembrie 2002, modificată ulterior prin Decizia C(2006) 3784 din 16 august 2006, Comisia a acordat un ajutor din Fondul de coeziune pentru grupul de proiecte cu numărul de referință 2002.ES.16.C.PE.061 și intitulat „Aprovizionarea cu apă a sistemelor intercomunale din provinciile Granada și Málaga” (denumit în continuare „grupul de proiecte Granada și Málaga”). Acest grup de proiecte avea drept obiectiv ameliorarea condițiilor de furnizare și de aprovizionare cu apă a localităților situate în provinciile Granada și Málaga. Costul total public sau echivalent eligibil al proiectului a fost fixat la 22 406 817 euro, iar contribuția Fondului de coeziune la 17 925 453 de euro.

37      Grupul de proiecte Granada și Málaga cuprindea șase proiecte, dintre care proiectele nr. 3 și 4, destinate construirii unui inel de ocolire și, respectiv, construirii unui bazin de regularizare pentru aprovizionarea cu apă a localității Antequera (Spania), și proiectul nr. 5, destinat construirii unui bazin de regularizare și a unui grilaj pentru aprovizionarea cu apă a regiunii Axarquía.

38      Proiectele nr. 3 și 4 au fost implementate de autoritățile spaniole prin intermediul următoarelor contracte de lucrări și de servicii:

–        contractul nr. 1, și anume contractul de lucrări C1 privind executarea lucrărilor la inelul de ocolire pentru aprovizionarea localității Antequera, nepublicat în Jurnalul Oficial și atribuit la 26 decembrie 2002, în valoare de 5 100 083,94 euro, TVA inclus. Valoarea estimată fără TVA a acestui contract era de 4 922 173,86 euro;

–        contractul nr. 2, și anume contractul de servicii C2 privind definirea proiectului și coordonarea lucrărilor pentru construirea unui inel de ocolire și a unui bazin de regularizare vizând aprovizionarea localității Antequera, nepublicat în Jurnalul Oficial și atribuit la 1 iulie 2002, în valoare de 349 708,28 euro, TVA inclus. Valoarea estimată fără TVA a acestui contract era de 347 136,30 euro;

–        contractul nr. 3, și anume contractul de lucrări C3 privind executarea lucrărilor pentru bazinul de regularizare vizând aprovizionarea localității Antequera, nepublicat în Jurnalul Oficial și atribuit la 19 mai 2003, în valoare de 3 632 124,71 euro, TVA inclus. Valoarea estimată fără TVA a acestui contract era de 3 514 731,79 euro.

39      Proiectul nr. 5 a fost implementat de autoritățile spaniole prin intermediul următoarelor contracte de lucrări și de servicii:

–        contractul nr. 4, și anume contractul de lucrări C4 privind executarea lucrărilor pentru proiectul referitor la bazinul nr. 1 al sistemului de aprovizionare a regiunii Axarquía și la grilajul de la Vélez‑Málaga (Spania), publicat în Jurnalul Oficial și atribuit la 20 noiembrie 2003, în valoare de 10 959 270 de euro, TVA inclus. Valoarea estimată fără TVA a acestui contract era de 9 605 655,66 euro;

–        contractul nr. 5, și anume contractul de servicii C5 privind definirea proiectului și coordonarea lucrărilor referitoare la construirea bazinului nr. 1 al sistemului de aprovizionare a regiunii Axarquía și a grilajului de la Vélez‑Málaga, nepublicat în Jurnalul Oficial și atribuit la 18 noiembrie 2003, în valoare de 341 043,97 euro, TVA inclus. Valoarea estimată fără TVA a acestui contract era de 383 922,38 euro, din care 180 821,74 euro pentru definirea proiectului și 203 100,64 euro pentru coordonarea lucrărilor.

40      Organismul responsabil de executarea grupului de proiecte a fost Dirección General de Obras Hidráulicas de la Junta de Andalucía. Acest organism a delegat această atribuție societății GIASA.

 Procedura administrativă

41      În perioadele 13-17 septembrie 2004, 13-17 decembrie 2004 și 25-29 aprilie 2005, Comisia a efectuat o misiune de audit în Spania privind proiectul Andévalo, grupul de proiecte Guadalquivir și grupul de proiecte Granada și Málaga.

42      Prin scrisorile din 13 mai 2005, din 15 decembrie 2005 și din 20 ianuarie 2006, Comisia a transmis autorităților spaniole trei rapoarte care identifică anumite nereguli constatate în cadrul proiectului și al grupurilor de proiecte auditate în legătură cu încălcarea normelor care reglementează atribuirea contractelor de achiziții publice. Autoritățile spaniole au răspuns la aceste rapoarte prin scrisorile din 26 iulie 2005, din 3 martie 2006 și din 19 aprilie 2006.

43      Prin scrisoarea din 9 februarie 2009, Comisia a informat autoritățile spaniole că neregulile constatate erau considerate drept adeverite și a precizat intenția sa de a iniția procedura de suspendare a plăților intermediare și de aplicare a corecțiilor financiare conform articolului H din anexa II la Regulamentul nr. 1164/94. Autoritățile spaniole au răspuns Comisiei prin scrisorile din 11 și din 18 mai, precum și din 29 octombrie 2009.

44      La 10 noiembrie 2009, Comisia a organizat o audiere cu autoritățile spaniole prin care urmărea obținerea unui acord cu privire la problemele în litigiu. La această audiere, autoritățile spaniole au solicitat o perioadă suplimentară de 15 zile pentru a furniza alte elemente de probă referitoare la acest dosar. La 2 decembrie 2009, autoritățile spaniole au transmis documentația în discuție.

45      Prin scrisoarea din 11 februarie 2010, Comisia a transmis autorităților spaniole versiunea finală a procesului‑verbal al audierii.

 Decizia atacată

46      La 30 iunie 2010, Comisia a adoptat Decizia C(2010) 4147 prin care se reduce contribuția financiară acordată în cadrul Fondului de coeziune următoarelor (grupuri de) proiecte: „Aprovizionarea cu apă a populației care locuiește în bazinul hidrografic al fluviului Guadiana: regiunea Andévalo” (2000.ES.16.C.PE.133), „Asanarea și epurarea bazinului Guadalquivir: Guadaira, Aljarafe și EE NN PP din Guadalquivir” (2000.16.C.PE.066) și „Aprovizionarea cu apă a sistemelor intercomunale din provinciile Granada și Málaga” (2002.ES.16.C.PE.061) (denumită în continuare „decizia atacată”), care a fost notificată Regatului Spaniei la 1 iulie 2010.

47      În decizia atacată, Comisia a afirmat că a constatat, în cadrul misiunilor de audit la fața locului desfășurate în Spania, anumite nereguli privind încălcarea de către autoritățile spaniole a normelor care reglementează atribuirea contractelor de achiziții publice. În special, a considerat că anumite achiziții publicate de societatea GIASA, privind atât proiectul Andévalo, cât și grupul de proiecte Guadalquivir și grupul de proiecte Granada și Málaga, au fost atribuite cu încălcarea în special a articolelor 6, 7, 11 și 30 din Directiva 93/37, a articolelor 7, 15, 18, 36 și 37 din Directiva 92/50 și a principiilor egalității de tratament și nediscriminării pe motiv de cetățenie sau naționalitate.

48      În primul rând, Comisia a arătat că autoritățile spaniole au fracționat în mod artificial anumite contracte de achiziții publice care corespund unei singure lucrări pentru a le sustrage din domeniul de aplicare al Directivei 93/37 și pentru a evita astfel obligația de a publica un anunț de participare în Jurnalul Oficial. Potrivit acesteia, această neregulă viza în special contractele nr. 1 și 3 privind proiectul Andévalo, contractele nr. 6, 7 și 8 privind grupul de proiecte Guadalquivir și contractele nr. 1 și 3 privind grupul de proiecte Granada și Málaga. De asemenea, a constatat că, ținând seama de valoarea de atribuire a contractelor nr. 2 și 5 privind grupul de proiecte Granada și Málaga, ar fi trebuit ca fiecare să facă obiectul unei publicări în Jurnalul Oficial.

49      În al doilea rând, Comisia a relevat că autoritatea contractantă a inclus în criteriile de atribuire a tuturor contractelor în cauză criteriul experienței în Spania, în Andaluzia și cu societatea GIASA. A considerat, pe de o parte, că includerea acestui criteriu nu respecta reglementarea Uniunii deoarece privea capacitatea ofertanților, iar nu obiectul contractului, și, în consecință, era susceptibilă să încalce principiul egalității de tratament. Pe de altă parte, a apreciat că impunerea cerinței experienței în Spania, în Andaluzia și cu societatea GIASA era contrară principiului nediscriminării pe motiv de cetățenie sau naționalitate. Pe de altă parte, a contestat așa‑zisa metodă a „prețului mediu”, utilizată pentru atribuirea punctelor în cadrul evaluării economice efectuate în etapa atribuirii majorității contractelor în cauză. Comisia a considerat că această metodă nu era conformă reglementării Uniunii, în măsura în care utilizarea sa ar fi putut să favorizeze, în aceleași condiții ca și pentru celelalte criterii, oferte mai oneroase care se apropiau mai mult de limita „prețului mediu” în raport cu alte oferte mai puțin oneroase.

50      În al treilea rând, Comisia a reproșat autorităților spaniole că au utilizat procedura de negociere prevăzută de Directiva 93/37 pentru atribuirea lucrărilor suplimentare pentru un contract de achiziții publice care fusese deja atribuit, așadar fără publicarea în prealabil a anunțului de participare. Potrivit Comisiei, autoritățile spaniole nu au reușit nici să dovedească existența unor circumstanțe neprevăzute care să le permită să recurgă la o astfel de procedură, în conformitate cu excepțiile prevăzute în acest sens de reglementarea Uniunii, astfel încât acestea ar fi trebuit să aplice o procedură deschisă. Comisia a limitat această neregulă la actul adițional inserat de autoritățile spaniole în contractul nr. 3 privind proiectul Andévalo după atribuirea acestuia.

51      În al patrulea rând, Comisia a reproșat autorităților spaniole faptul că au prevăzut în caietul de sarcini pentru contractele atribuite în cadrul grupului de proiecte Granada și Málaga, o procedură de „preatribuire” care constă în posibilitatea de a negocia cu adjudecatarul clauzele respectivelor contracte chiar și după atribuirea acestora. Potrivit Comisiei, această procedură încălca reglementarea Uniunii și era susceptibilă să înlăture orice eficacitate procedurii deschise care a condus la atribuirea acestor contracte.

52      În al cincilea rând, Comisia a apreciat că autoritățile spaniole au prevăzut, pentru contractele nr. 2 și 5 privind grupul de proiecte Granada și Málaga, un termen insuficient pentru depunerea ofertelor, contrar cerințelor Directivei 92/50.

53      Ținând seama de neregulile constatate, Comisia a considerat că impunerea unei corecții financiare era adecvată în speță. Cu toate acestea, a considerat că, în prezentul caz, aplicarea unei corecții care să constea în anularea tuturor cheltuielilor pentru proiectele în cauză ar însemna o penalizare disproporționată în raport cu gravitatea neregulilor constatate. Pe de altă parte, Comisia a arătat că, dat fiind că nu era posibil sau fezabil să se cuantifice în mod precis cuantumul cheltuielilor care nu erau în regulă, era potrivit să se aplice corecții pe o bază forfetară.

54      În special, în ceea ce privește proiectul Andévalo, Comisia a decis că sprijinul total era redus cu 1 642 572,60 euro în conformitate cu următoarele procentaje de corecție:

–        25 % din contribuția Fondului de coeziune la cuantumul cheltuielilor certificate declarate pentru contractul nr. 3, pentru motivul fracționării nelegale a acestui contract și al nepublicării în Jurnalul Oficial;

–        25 % din contribuția Fondului de coeziune la cuantumul cheltuielilor certificate declarate pentru contractele nr. 1 și 3, pentru motivul utilizării unor criterii de atribuire nelegale și discriminatorii; cu toate acestea, pentru contractul nr. 3, această corecție financiară a fost inclusă în corecția indicată la liniuța precedentă;

–        10 % din contribuția Fondului de coeziune la cuantumul cheltuielilor certificate declarate pentru contractul nr. 2, al căror cuantum era situat sub pragul de aplicare a Directivei 93/37, pentru motivul utilizării unor criterii de atribuire nelegale și discriminatorii;

–        25 % din valoarea certificată a actului adițional la contractul nr. 3, pentru motivul atribuirii directe nelegale a acestuia.

55      În ceea ce privește grupul de proiecte Guadalquivir, Comisia a decis că sprijinul total era redus cu 3 837 074,52 euro în conformitate cu următoarele procentaje de corecție:

–        25 % din contribuția Fondului de coeziune la cuantumul cheltuielilor certificate declarate pentru contractul nr. 8, pentru motivul fracționării nelegale a acestui contract și al nepublicării în Jurnalul Oficial;

–        25 % din contribuția Fondului de coeziune la cuantumul cheltuielilor certificate declarate pentru contractele nr. 6, 7 și 8, pentru motivul utilizării unor criterii de atribuire nelegale și discriminatorii; cu toate acestea, pentru contractul nr. 8, această corecție financiară a fost inclusă în corecția indicată la liniuța precedentă;

–        10 % din contribuția Fondului de coeziune la cuantumul cheltuielilor certificate declarate pentru contractele nr. 1, 2, 4 și 5, al căror cuantum este situat sub pragul de aplicare a Directivei 93/37, pentru motivul utilizării unor criterii de atribuire nelegale și discriminatorii.

56      În ceea ce privește grupul de proiecte Granada și Málaga, Comisia a decis că sprijinul total era redus cu 2 295 581,47 euro, în conformitate cu următoarele procentaje de corecție:

–        25 % din contribuția Fondului de coeziune la cuantumul cheltuielilor certificate declarate pentru contractele nr. 1 și 3, pentru motivul fracționării nelegale a acestor contracte și al nepublicării în Jurnalul Oficial;

–        10 % din contribuția Fondului de coeziune la cuantumul cheltuielilor certificate declarate pentru contractele nr. 1, 3 și 4 pentru utilizarea unor criterii de atribuire nelegale și discriminatorii, dat fiind că, deși a fost utilizat în cazul acestor contracte criteriul nelegal al „prețului mediu”, nelegal și discriminatoriu, criteriul experienței nu a fost aplicat; cu toate acestea, pentru contractele nr. 1 și 3, această corecție financiară a fost inclusă în corecția indicată la liniuța precedentă;

–        10 % din contribuția Fondului de coeziune la cuantumul cheltuielilor certificate declarate pentru contractele nr. 1, 3 și 4, pentru motivul prevederii în caietele de sarcini aferente a unei proceduri de „preatribuire” nelegală; cu toate acestea, această corecție financiară a fost inclusă în corecțiile menționate la liniuțele precedente;

–        25 % din contribuția Fondului de coeziune la cuantumul cheltuielilor certificate declarate pentru contractele nr. 2 și 5, pentru motivul utilizării unor criterii de atribuire nelegale și discriminatorii;

–        25 % din contribuția Fondului de coeziune la cuantumul cheltuielilor certificate declarate pentru contractele de servicii nr. 2 și 5, pentru motivul nepublicării în Jurnalul Oficial a acestor contracte și al prevederii în caietele de sarcini aferente a unei proceduri de „preatribuire” nelegală; cu toate acestea, această corecție financiară a fost inclusă în corecția menționată la liniuța precedentă;

–        10 % din contribuția Fondului de coeziune la cuantumul cheltuielilor certificate declarate pentru contractele de servicii nr. 2 și 5, pentru motivul prevederii unui termen insuficient pentru depunerea ofertelor pentru contractele respective; cu toate acestea, această corecție financiară a fost inclusă în corecțiile menționate la liniuțele precedente.

57      Cuantumul maxim al sprijinului acordat în temeiul Fondului de coeziune pentru proiectul Andévalo, pentru grupul de proiecte Guadalquivir și pentru grupul de proiecte Granada și Málaga a fost stabilit la 7 260 394,79 euro, la 28 242 218,48 euro și la 15 629 871,53 euro.

 Procedura și concluziile părților

58      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 8 septembrie 2010, Regatul Spaniei a introdus prezenta acțiune.

59      Prin scrisoarea din 21 septembrie 2012, Tribunalul a solicitat Regatului Spaniei să prezinte, în cadrul unei măsuri de organizare a procedurii în temeiul articolului 64 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, o listă care să menționeze, pentru fiecare dintre contractele de achiziții publice în cauză, valoarea estimată fără TVA, cuantumul la care a fost aplicat TVA‑ul inclus și cuantumul la care a fost atribuit fără TVA. Regatul Spaniei s‑a conformat acestei solicitări în termenul acordat.

60      Regatul Spaniei solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate;

–        obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

61      Comisia solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

 Rezumatul motivelor de anulare

62      În susținerea acțiunii, Regatul Spaniei invocă trei motive, ultimul fiind invocat cu titlu subsidiar.

63      Prin intermediul primului motiv, Regatul Spaniei invocă în esență că, în decizia atacată, Comisia aplică în mod eronat corecții financiare pentru motivul unor încălcări ale Directivei 93/37, în condițiile în care contractele în cauză nu intrau în domeniul de aplicare al acestei directive. Prin intermediul celui de al doilea motiv, contestă că anumite contracte privind proiecte finanțate de Fondul de coeziune ar fi făcut obiectul unei fracționări, contrar articolului 6 alineatul (4) din directiva menționată, pentru a le sustrage de la aplicarea acestei directive. Prin intermediul celui de al treilea motiv, reproșează Comisiei o lipsă de transparență la stabilirea corecțiilor financiare și o încălcare a principiului proporționalității.

64      Trebuie arătat că, în cadrul primului motiv, Regatul Spaniei reproșează, în esență, Comisiei că ar fi ajuns la concluzia că anumite contracte care implementau proiectele vizate de decizia atacată fuseseră atribuite în mod contrar dispozițiilor Directivei 93/37. Potrivit Regatului Spaniei, aceste contracte nu intrau în domeniul de aplicare al acestei directive din cauza valorii contractelor care trebuiau atribuite. Comisia răspunde că aceste contracte au făcut obiectul unei fracționări artificiale din partea autorităților spaniole pentru a le sustrage cerințelor prevăzute de reglementarea Uniunii. În măsura în care răspunsul la această ultimă problemă făcea obiectul celui de al doilea motiv invocat de Regatul Spaniei și precedă, în consecință, aprecierea primului motiv, trebuie analizat mai întâi cel de al doilea motiv, în continuare primul motiv și în sfârșit cel de al treilea motiv.

 Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe lipsa fracționării contractelor de achiziții publice

65      Regatul Spaniei contestă concluzia Comisiei potrivit căreia contractele nr. 1 și 3 privind proiectul Andévalo, contractele nr. 6, 7 și 8 privind grupul de proiecte Guadalquivir și contractele nr. 1 și 3 privind grupul de proiecte Granada și Málaga au fost fracționate în mod artificial de autoritățile spaniole, cu încălcarea articolului 6 alineatul (4) din Directiva 93/37. Pe de altă parte, susține că, pentru a ajunge la concluzia existenței unei încălcări a acestei dispoziții, Comisia ar fi trebuit să demonstreze intenția autorităților spaniole de a eluda, prin intermediul acestei fracționări, aplicarea directivei menționate în cazul contractelor de achiziții publice în cauză.

66      Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, potrivit articolului 6 alineatul (4) din Directiva 93/37, nicio lucrare și niciun contract nu poate fi fracționat în vederea sustragerii de la aplicarea acestei directive. Pe de altă parte, articolul 1 litera (c) din directiva menționată definește noțiunea „lucrare” drept rezultatul unui ansamblu de lucrări de construcție sau de lucrări publice destinat să îndeplinească el însuși o funcție economică sau tehnică. În consecință, în vederea stabilirii aspectului dacă Regatul Spaniei a încălcat articolul 6 alineatul (4) din această directivă, este necesar să se verifice dacă obiectul contractului achizițiilor publice în cauză constituia una și aceeași lucrare în sensul articolului 1 litera (c) din aceeași directivă.

67      Potrivit jurisprudenței, existența unei lucrări în sensul articolului 1 litera (c) din Directiva 93/37 trebuie apreciată în raport cu funcția economică și tehnică a rezultatului lucrărilor vizate de contractele de achiziții publice în cauză (Hotărârea Curții din 5 octombrie 2000, Comisia/Franța, C‑16/98, Rec., p. I‑8315, punctele 36, 38 și 47, Hotărârea Curții din 27 octombrie 2005, Comisia/Italia, C‑187/04 și C‑188/04, nepublicată în Recueil, punctul 27, Hotărârea Curții din 18 ianuarie 2007, Auroux și alții, C‑220/05, Rep., p. I‑385, punctul 41, și Hotărârea Curții din 15 martie 2012, Comisia/Germania, C‑574/10, punctul 37).

68      Pe de altă parte, trebuie observat că Curtea a precizat că, pentru ca rezultatul unor lucrări distincte să poată fi calificat drept lucrare în sensul articolului 1 litera (c) din Directiva 93/37, este suficient ca acestea să îndeplinească fie aceeași funcție economică, fie aceeași funcție tehnică (Hotărârea Comisia/Italia, punctul 67 de mai sus, punctul 29). Constatarea unei identități economice și a unei identități tehnice este, în consecință, alternativă, iar nu cumulativă, după cum pretinde Regatul Spaniei.

69      În sfârșit, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, simultaneitatea inițierii contractelor în cauză, similitudinea anunțurilor de participare, unitatea cadrului geografic în care sunt inițiate și existența unei singure autorități contractante constituie tot atâtea indicii suplimentare care pledează în favoarea aprecierii că contractele de achiziții de lucrări corespund în realitate unei lucrări unice (a se vedea în acest sens Hotărârea Comisia/Franța, punctul 67 de mai sus, punctul 65).

70      În prezenta cauză, în decizia atacată, Comisia a considerat că contractele privind proiectul Andévalo și grupurile de proiecte Guadalquivir și Granada și Málaga îndeplineau o aceeași și identică funcție tehnică sau economică și că, în consecință, constituiau una și aceeași lucrare care nu era susceptibilă să fie fracționată în contracte de achiziții publice distincte [considerentele (66), (97) și (122) ale deciziei atacate]. În plus, a apreciat că, în cele trei cazuri, proximitatea temporală a anunțurilor de participare, similitudinea acestora și existența uneia și aceleiași entități adjudecătoare constituiau probe suplimentare în susținerea aprecierii potrivit căreia obiectele contractelor în cauză corespundeau unei lucrări unice [considerentele (67), (98), (123) și (124) ale deciziei atacate].

71      Aprecierea Comisiei nu poate fi repusă în discuție de obiecțiunile Regatului Spaniei.

72      În ceea ce privește, în primul rând, proiectul Andévalo, Regatul Spaniei invocă, în esență, că proiectul menționat se constituie dintr‑un ansamblu de „tranșe” distincte care nu sunt interdependente, destinate să aprovizioneze cu apă diferite zone geografice. Din acest motiv, lucrările vizate de cele trei contracte care implementează acest proiect nu ar putea fi considerate că formează aceeași unitate tehnică sau economică.

73      Acest argument al Regatului Spaniei nu poate fi primit.

74      Astfel, în primul rând, este necesar să se arate că, chiar dacă proiectul Andévalo se compunea din diferite „tranșe”, descrierea acestui proiect care este făcută în Decizia C(2001) 4113 și care nu este pusă în discuție de Regatul Spaniei revelează, pe de o parte, că proiectul menționat prevedea construirea unei singure rețele de canalizări și, pe de altă parte, că acestea ar fi racordate la un același depozit central denumit „Nudo Norte”. Astfel, diferitele „tranșe” ale proiectului erau destinate să îndeplinească, luate în ansamblu, aceeași funcție economică și tehnică, și anume distribuția apei potabile într‑o aceeași zonă de locuire de la un singur punct de alimentare. Această concluzie este, de altfel, întărită de faptul că cele trei contracte de achiziții publice care implementau proiectul Andévalo (a se vedea punctul 29 de mai sus) aveau drept obiectiv construirea unei singure și unice rețele de canalizări.

75      În al doilea rând, trebuie să se respingă argumentul Regatului Spaniei întemeiat pe Hotărârea Comisia/Franța, punctul 67 de mai sus. Astfel, în această hotărâre, Curtea a hotărât că o rețea de distribuție de electricitate situată în departamentul francez Vendée, luată în ansamblu, îndeplinea aceeași funcție economică și tehnică, și anume transportul și vânzarea către consumatori a energiei electrice. Pe acest temei, Curtea a conchis că lucrările vizate de contractele de achiziții publice în discuție în această cauză făceau parte dintr‑o lucrare unică (Hotărârea Comisia/Franța, punctul 67 de mai sus, punctele 64 și 66).

76      Or, acest raționament poate fi transpus și în cazul unei rețele de canalizări pentru apă, precum cea din speță. Astfel, funcția lucrărilor vizate de contractele de achiziții publice în cauză constă, precum în Hotărârea Comisia/Franța, punctul 67 de mai sus, în transportul unui bun de utilitate publică într‑o zonă geografică concretă și, deși această rețea de distribuție era destinată să aprovizioneze cu apă mai multe localități, aceasta nu împiedică să se conchidă că, în ansamblu, îndeplinește aceeași funcție economică și tehnică. Un raționament analog, de altfel, a fost urmat de Curte în Hotărârea Comisia/Italia, punctul 67 de mai sus, cu privire la construirea a două legături de autostradă. Potrivit Curții, toate lucrările publice privind această construcție trebuie considerate ca făcând parte din aceeași lucrare în măsura în care sunt destinate, în ansamblu, să lege diverse localități care au dificultăți privind rețeaua de drumuri publice (Hotărârea Comisia/Italia, punctul 67 de mai sus, punctul 27).

77      În al treilea rând, este necesar să se arate mai întâi că, astfel cum Comisia a constatat în considerentul (67) al deciziei atacate, a existat o proximitate temporală evidentă între atribuirea contractului nr. 1 privind proiectul Andévalo și aceea a contractului nr. 3 privind același proiect, cu o diferență de numai patru zile între unul și celălalt. În continuare, contractele priveau aceeași regiune, și anume Andévalo, astfel încât împărțirea acesteia din urmă în două părți, Andévalo Oriental și Andévalo Occidental, nu putea fi considerată ca fiind suficientă pentru a conchide că este vorba despre două zone geografice distincte. În sfârșit, trebuie să se constate că respectivele contracte au fost atribuite ambele de aceeași autoritate contractantă, și anume societatea GIASA. Deși aceste ultime elemente nu sunt în sine decisive în ceea ce privește existența unei lucrări unice, ele constituie, conform jurisprudenței citate la punctul 69 de mai sus, indicii suplimentare care justifică existența unei singure lucrări în speță.

78      În consecință, este necesar să se concluzioneze că lucrările vizate de contractele nr. 1 și 3 privind proiectul Andévalo făceau parte din una și aceeași lucrare în sensul articolului 1 litera (c) din Directiva 93/37.

79      În ceea ce privește, în al doilea rând, grupul de proiecte Guadalquivir, Regatul Spaniei invocă faptul că lucrările vizate de contractele nr. 6, 7 și 8 privind acest grup de proiecte nu constituiau o lucrare în sensul reglementării Uniunii pentru motivul că erau gestionate de entități diferite și priveau populații care sunt îndepărtate din punct de vedere geografic.

80      În această privință, este necesar să se arate, în primul rând, după cum s‑a menționat pentru proiectul Andévalo, că rezultă din descrierea proiectului nr. 2 prevăzută în Decizia C(2000) 4316 că proiectul menționat privea construirea diferitor „tranșe” ale aceleiași rețele de ape reziduale, care erau conectate la aceeași stație de epurare sau de colectare. Contractele de achiziții de lucrări privind acest proiect se refereau, așadar, la aceeași rețea, a cărei „tranșe” nu erau independente între ele. În consecință, este necesar să se considere, după cum a constatat Comisia [considerentul (97) al deciziei atacate], că „tranșele” respective, luate în ansamblu, erau destinate să îndeplinească aceeași funcție tehnică sau economică, care consta în tratarea și epurarea apelor reziduale în aceeași stație de epurare, pentru a putea fi aruncate ulterior în Guadalquivir.

81      În al doilea rând, deși Regatul Spaniei arată că contractele de achiziții publice în cauză privesc populații diferite, trebuie totuși să se constate că lucrările vizate de aceste contracte trebuiau efectuate într‑o singură zonă geografică, și anume El Aljarafe. În această privință, este necesar să se considere că, deși aceste contracte puteau să se refere la operațiuni efectuate în diferite locuri, acest fapt nu elimină, cu toate acestea, posibilitatea să fie considerate drept o singură lucrare. Aceasta este situația în care aceste operațiuni sunt efectuate în aceeași zonă geografică (a se vedea în acest sens Concluziile avocatului general M. Jacobs prezentate în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea Comisia/Franța, punctul 67 de mai sus, punctul 72).

82      În al treilea rând, după cum s‑a stabilit în cazul proiectului Andévalo la punctul 77 de mai sus, proximitatea temporală a contractelor nr. 6, 7 și 8, privind grupul de proiecte Guadalquivir, și existența unei singure autorități contractante pentru toate aceste contracte constituie indicii suplimentare care pledează în favoarea aprecierii că contractele corespund unei lucrări unice.

83      În consecință, este necesar să se concluzioneze că lucrările vizate de contractele nr. 6, 7 și 8 privind grupul de proiecte Guadalquivir făceau parte din una și aceeași lucrare în sensul articolului 1 litera (c) din Directiva 93/37.

84      În ceea ce privește, în al treilea rând, grupul de proiecte Granada și Málaga, Regatul Spaniei afirmă că contractele nr. 1 și 3 privind acest grup de proiecte corespund unor proiecte diferite în conformitate cu decizia de aprobare a sprijinului din Fondul de coeziune.

85      În primul rând, este necesar să se arate că contractele nr. 1 și 3 privind grupul de proiecte Granada și Málaga corespund construirii unui inel de ocolire pentru aprovizionarea cu apă a localității Antequera și a unui depozit care alimentează acest inel. Argumentul Regatului Spaniei potrivit căruia aceste lucrări sunt independente nu poate fi, așadar, admis. Dimpotrivă, ele îndeplinesc o funcție economică și tehnică unică, și anume aprovizionarea cu apă potabilă a aceleiași zone geografice.

86      În al doilea rând, trebuie subliniat că, după cum a constatat Comisia în considerentul (123) al deciziei atacate, contractele de lucrări nr. 1 și 3 privind grupul de proiecte Granada și Málaga au fost completate de contractul nr. 2, având ca obiect servicii destinate definirii proiectului și coordonării lucrărilor atât pentru inelul de ocolire, cât și pentru bazinul de regularizare pentru aprovizionarea localității Antequera (a se vedea punctul 38 de mai sus), ceea ce pune în evidență faptul că cele două contracte făceau parte din același ansamblu de lucrări.

87      În al treilea rând, intervalul scurt între publicarea anunțurilor de participare pentru contractele nr. 1 și 3, primul fiind publicat la 29 iunie 2002, iar al doilea la 16 iulie 2002, precum și existența unei singure autorități contractante constituie indicii suplimentare ale faptului că lucrările vizate de contractele în cauză corespund unei aceleiași lucrări.

88      În consecință, este necesar să se concluzioneze că lucrările vizate de contractele nr. 1 și 3 privind grupul de proiecte Granada și Málaga făceau parte din una și aceeași lucrare în sensul articolului 1 litera (c) din Directiva 93/37.

89      Pe de altă parte, trebuie arătat că, în plus față de argumentele examinate la punctele 72-88 de mai sus, Regatul Spaniei arată că aprecierile expuse în raportul tehnic anexat la cererea introductivă demonstrează că contractele în cauză nu vizau lucrări care făceau parte dintr‑o lucrare în sensul articolului 1 litera (c) din Directiva 93/37.

90      Or, aprecierile expuse în raportul respectiv nu pot repune în discuție concluziile expuse la punctele 78, 83 și 88 de mai sus.

91      Astfel, trebuie arătat, în primul rând, că raportul analizează aspecte pur tehnice, fără să aprofundeze alți parametri care sunt de asemenea relevanți pentru stabilirea existenței unei lucrări. Astfel, după cum susține Comisia, raportul nu privește decât funcția tehnică și nu ia în considerare funcția economică a contractelor de achiziții publice în cauză.

92      În al doilea rând, trebuie să se constate că raportul tehnic se limitează să descrie diferențele tehnice ale fiecărei părți a lucrărilor, luată în considerare în mod individual, pentru a conchide că există o funcție diferențiată între acestea. Or, aceasta nu permite să se repună în discuție constatările efectuate la punctele 72-88 de mai sus potrivit cărora diferitele părți ale contractelor de achiziții publice în cauză sunt interdependente și că, apreciate în ansamblu, îndeplinesc aceeași funcție tehnică și economică.

93      Trebuie, așadar, să se considere că raportul tehnic nu demonstrează că lucrările vizate de contractele în litigiu corespund unor lucrări diferite.

94      În sfârșit, Regatul Spaniei arată că Comisia, în vederea constatării unei încălcări a articolului 6 alineatul (4) din Directiva 93/37, ar fi trebuit să demonstreze existența unui element subiectiv, și anume intenția din partea autorităților spaniole de a fracționa contractele în cauză pentru a se sustrage obligațiilor aceleiași directive. Acest argument nu poate fi reținut.

95      În această privință, este suficient să se arate că constatarea unei fracționări a unui contract contrară reglementării Uniunii în domeniul atribuirii contractelor de achiziții publice nu presupune demonstrarea unei intenții subiective de a eluda aplicarea dispozițiilor din aceasta (a se vedea în acest sens Hotărârea Comisia/Germania, punctul 67 de mai sus, punctul 49). În cazul în care, precum în speță, o astfel de constatare a fost efectuată, este lipsit de relevanță faptul că încălcarea obligațiilor rezultă sau nu din voința statului membru căruia îi este imputabilă, din neglijența sa ori din dificultățile tehnice cu care acesta ar fi fost confruntat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 1 octombrie 1998, Comisia/Spania, C‑71/97, Rec., p. I‑5991, punctul 15). În această privință, este suficient să se arate că atât în Hotărârea Comisia/Franța, cât și în Hotărârea Auroux și alții, punctul 67 de mai sus, Curtea nu a considerat necesar, pentru a constata încălcarea articolului 6 alineatul (4) din Directiva 93/37, ca Comisia să demonstreze în prealabil intenția statului membru în cauză de a eluda, prin intermediul unei fracționări a contractului, obligațiile prevăzute de directiva menționată.

96      În consecință, Comisia nu a săvârșit nicio eroare de apreciere considerând în decizia atacată că lucrările vizate de contractele nr. 1 și 3 privind proiectul Andévalo, cele vizate de contractele nr. 6, 7 și 8 privind grupul de proiecte Guadalquivir și, respectiv, cele vizate de contractele nr. 1 și 3 privind grupul de proiecte Granada și Málaga constituiau o lucrare unică, astfel încât faptul că atribuirea contractelor respective a fost efectuată separat constituie o încălcare a articolului 6 alineatul (4) din Directiva 93/37.

97      În consecință, al doilea motiv trebuie, așadar, respins.

 Cu privire la primul motiv, întemeiat pe aplicarea unor corecții financiare pentru încălcări ale Directivei 93/37 în cazul contractelor care nu sunt reglementate de directiva menționată și pe respectarea principiilor și a dispozițiilor aplicabile

98      Regatul Spaniei susține că Comisia a considerat în mod eronat că contractele de achiziții publice în cauză au încălcat dispozițiile Directivei 93/37, în condițiile în care nu erau supuse obligațiilor care rezultă din această directivă. Ar fi vorba, în special, de contractul de achiziții publice nr. 3 privind proiectul Andévalo, de contractele nr. 1, 2, 4, 5 și 8 privind grupul de proiecte Guadalquivir și de contractele nr. 1 și 3 privind grupul de proiecte Granada și Málaga. Pe de altă parte, acesta adaugă că, contrar a ceea ce Comisia a constatat în decizia atacată, contractele de achiziții publice care nu intrau în domeniul de aplicare al Directivei 93/37 au respectat principiile generale aplicabile atribuirii contractelor de achiziții publice.

99      Cu titlu introductiv, trebuie arătat că articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Directiva 93/37 prevede că această directivă se aplică în cazul contractelor de achiziții publice de lucrări a căror valoare estimată fără TVA este egală sau depășește echivalentul în euro a 5 milioane de drepturi speciale de tragere. Numai achizițiile publice de lucrări a căror valoare estimată fără TVA este egală cu sau depășește această sumă sunt, așadar, vizate de directiva menționată.

100    În prezenta cauză, trebuie să se verifice mai întâi dacă valoarea estimată fără TVA a contractelor de achiziții publice în cauză atingea pragul prevăzut de Directiva 93/37.

101    În primul rând, trebuie arătat că, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 96 de mai sus, Comisia nu a săvârșit nicio eroare de apreciere considerând că autoritățile spaniole au separat în mod artificial atribuirea contractului nr. 3 de cea a contractului nr. 1 în cadrul proiectului Andévalo, atribuirea contractului nr. 8 de cea a contractelor nr. 6 și 7 în cadrul grupului de proiecte Guadalquivir și atribuirea contractelor nr. 1 și 3 în cadrul grupului de proiecte Granada și Málaga. În consecință, aceste contracte constituiau una și, respectiv, aceeași lucrare, astfel încât, pentru a stabili dacă intră în domeniul de aplicare al Directivei 93/37, este necesar să se adune, conform articolului 6 alineatul (1) din această directivă și pe baza datelor transmise de Regatul Spaniei în cadrul măsurilor de organizare a procedurii (a se vedea punctul 59 de mai sus), valoarea estimată fără TVA a fiecăruia dintre aceste contracte și să se verifice astfel dacă sumele finale sunt egale sau mai mari de 5 milioane de euro.

102    În ceea ce privește, în primul rând, contractul de achiziții publice de lucrări care a fost fracționat, în cadrul proiectului Andévalo, în două contracte distincte, și anume contractele nr. 1 și 3, trebuie să se constate că suma valorii estimate fără TVA a acestor două contracte, și anume 6 393 639,58 euro și, respectiv, 2 491 978,77 euro, este de 8 885 618,35 euro. Valoarea estimată fără TVA a contractului de achiziții publice de lucrări care trebuie atribuit fiind mai mare de 5 milioane de euro, contractul în cauză era, în consecință, vizat de Directiva 93/37.

103    În ceea ce privește, în al doilea rând, contractul de achiziții publice de lucrări care a fost fracționat, în cadrul grupului de proiecte Guadalquivir, în trei contracte distincte, și anume contractele nr. 6, 7 și 8, trebuie să se constate că suma valorii estimate fără TVA a acestor trei contracte, și anume 8 118 902,97 euro, 7 360 382,98 euro și 2 273 420,82 euro, este de 17 752 706,77 euro. Valoarea estimată fără TVA a contractului de achiziții publice de lucrări care trebuie atribuit fiind mai mare de 5 milioane de euro, contractul în cauză era, în consecință, vizat de Directiva 93/37.

104    În ceea ce privește, în al treilea rând, contractul de achiziții publice de lucrări care a fost fracționat, în cadrul grupului de proiecte Granada și Málaga, în două contracte distincte, și anume contractele nr. 1 și 3, trebuie să se constate că suma valorii estimate fără TVA a acestor două contracte, și anume 4 922 173,86 euro și 3 514 731,79 euro, era de 8 436 905,65 euro. Valoarea estimată fără TVA a contractului de achiziții publice de lucrări care trebuie atribuit fiind mai mare de 5 milioane de euro, contractul în cauză era, în consecință, vizat de Directiva 93/37.

105    În consecință, argumentația Regatului Spaniei potrivit căreia contractul nr. 3 privind proiectul Andévalo, contractul nr. 8 privind grupul de proiecte Guadalquivir și contractele nr. 1 și 3 privind grupul de proiecte Granada și Málaga nu atingeau pragul prevăzut de Directiva 93/37 și, în consecință, nu erau vizate de aceasta nu poate fi admisă.

106    În consecință, este necesar să se respingă primul motiv în măsura în care vizează contractul nr. 3 privind proiectul Andévalo, contractul nr. 8 privind grupul de proiecte Guadalquivir și contractele nr. 1 și 3 privind grupul de proiecte Granada și Málaga.

107    În al doilea rând, în ceea ce privește contractele care nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 93/37, și anume contractul nr. 2 privind proiectul Andévalo și contractele nr. 1, 2, 4 și 5 privind grupul de proiecte Guadalquivir, și în special problema dacă au respectat principiile și dispozițiile care erau aplicabile acestora, trebuie amintit cu titlu introductiv că, conform articolului H alineatul (1) litera (b) din anexa II la Regulamentul nr. 1164/94, Comisia poate adopta măsuri de corecție financiară atunci când identifică o neregulă în ceea ce privește sprijinul din Fondul de coeziune, iar statul membru nu a adoptat măsurile corective.

108    Pe de altă parte, articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1164/94 prevede, în esență, că proiectele finanțate de Fondul de coeziune trebuie să respecte dispozițiile tratatelor și actele adoptate în temeiul acestora.

109    Potrivit jurisprudenței, procedurile specifice și riguroase prevăzute de directivele privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice se aplică numai contractelor a căror valoare depășește pragul prevăzut în mod expres în fiecare dintre directivele respective (Ordonanța Curții din 3 decembrie 2001, Vestergaard, C‑59/00, Rec., p. I‑9505, punctul 19). Astfel, normele acestor directive nu se aplică acelor contracte a căror valoare nu atinge pragul stabilit de aceste directive (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 21 februarie 2008, Comisia/Italia, C‑412/04, Rep., p. I‑619, punctul 65).

110    Totuși, nu se poate deduce de aici că aceste din urmă contracte sunt excluse din domeniul de aplicare al dreptului Uniunii (Ordonanța Vestergaard, punctul 109 de mai sus, punctul 19). Astfel, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, în ceea ce privește atribuirea contractelor care, având în vederea valoarea lor, nu sunt supuse procedurilor prevăzute de reglementarea Uniunii privind atribuirea contractelor de achiziții publice, autoritățile contractante sunt însă ținute să respecte normele fundamentale și principiile fundamentale ale tratatului, în special principiul nediscriminării pe motiv de cetățenie sau de naționalitate (Hotărârea Curții din 7 decembrie 2000, Telaustria și Telefonadress, C‑324/98, Rec., p. I‑10745, punctul 60, Ordonanța Vestergaard, punctul 109 de mai sus, punctele 20 și 21, Hotărârea Curții din 20 octombrie 2005, Comisia/Franța, C‑264/03, Rec., p. I‑8831, punctul 32, și Hotărârea Curții din 14 iunie 2007, Medipac‑Kazantzidis, C‑6/05, Rep., p. I‑4557, punctul 33).

111    Cu toate acestea, în conformitate cu jurisprudența, aplicarea principiilor generale ale tratatelor în cazul procedurilor de atribuire a contractelor cu o valoare inferioară pragului de aplicare a directivelor presupune că respectivele contracte prezintă un interes transfrontalier cert (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 13 noiembrie 2007, Comisia/Irlanda, C‑507/03, Rep., p. I‑9777, punctul 29, și Hotărârea Curții din 21 februarie 2008, Comisia/Italia, punctul 109 de mai sus, punctele 66 și 67).

112    În prezenta cauză, trebuie să se verifice mai întâi dacă proiectele în cauză prezintă un interes transfrontalier cert și, în continuare, în cazul unui răspuns afirmativ, dacă contractele prin intermediul cărora au fost implementate au respectat principiile generale ale tratatului.

113    În ceea ce privește, în primul rând, problema dacă proiectele în cauză prezentau un interes transfrontalier, trebuie să se constate că Regatul Spaniei nu invocă niciun argument contrar în această privință.

114    În orice caz, trebuie să se considere că atât contractul nr. 2 privind proiectul Andévalo, cât și contractele nr. 1, 2, 4 și 5 privind grupul de proiecte Guadalquivir prezentau un interes transfrontalier cert. În această privință, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, criterii obiective cum ar fi în special valoarea de o anumită importanță a contractului în cauză coroborată cu locul de executare a lucrărilor, pot indica existența unui asemenea interes. În schimb, este posibil de asemenea să se excludă existența acestuia, de exemplu în cazul unei mize economice foarte reduse a contractului în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 21 iulie 2005, Coname, C‑231/03, Rec., p. I‑7287, punctul 20, și Hotărârea Curții din 15 mai 2008, SECAP și Santorso, C‑147/06 și C‑148/06, Rep., p. I‑3565).

115    Or, în prezenta cauză, ținând seama de valoarea estimată fără TVA atât a contractului nr. 2 privind proiectul Andévalo, cât și a fiecăruia dintre contractele nr. 1, 2, 4 și 5 privind grupul de proiecte Guadalquivir (a se vedea punctele 29 și 33 de mai sus), precum și de proximitatea lucrărilor cu frontiera portugheză, toate aceste contracte erau susceptibile să atragă interesul operatorilor stabiliți în toată Uniunea, în special al celor stabiliți în Portugalia, ținând seama de locul de executare a lucrărilor, iar nu numai cel al operatorilor locali.

116    Este necesar să se considere, în consecință, că procedura de atribuire a contractelor menționate la punctul 115 de mai sus trebuia să respecte, conform jurisprudenței citate la punctul 110 de mai sus, principiile generale ale tratatului în scopul asigurării unor condiții de concurență echitabile tuturor operatorilor economici interesați de aceste contracte.

117    Cu privire, în al doilea rând, la problema dacă autoritățile spaniole au respectat obligațiile care le revin în ceea ce privește contractele menționate la punctul 115 de mai sus, trebuie arătat că, în decizia atacată, Comisia a considerat că autoritățile spaniole au încălcat mai ales principiul nediscriminării, întrucât au utilizat, în calitate de criteriu de atribuire, criteriul experienței în Spania, în Andaluzia și cu societatea GIASA. În opinia sa, Regatul Spaniei susține că o astfel de apreciere este eronată.

118    Este necesar să se arate de la bun început că, astfel cum reiese din considerentele (40) și (94) ale deciziei atacate, criteriile a căror legalitate este repusă în discuție în prezenta cauză sunt, pentru contractul nr. 2 privind proiectul Andévalo, criteriul „experienței în Spania, în Andaluzia și cu societatea GIASA”, iar pentru contractele nr. 1, 2, 4 și 5 privind grupul de proiecte Guadalquivir, cel „[al] calității și [al] termenului de executare a lucrărilor în cursul celor cinci ani în Spania, Andaluzia și pentru GIASA”. În măsura în care conținutul acestor două criterii este identic, ele pot face obiectul unei analize comune.

119    În plus, potrivit unei jurisprudențe constante, principiul nediscriminării care rezultă din Tratatul FUE, în special din libertățile fundamentale, impune nu numai eliminarea oricărei discriminări față de prestatorul de lucrări sau de servicii pe motiv de cetățenie sau naționalitate, ci, în egală măsură, și înlăturarea oricărei restricții, chiar dacă aceasta se aplică fără a distinge între prestatorii naționali și cei din alte state membre, atunci când este de natură să interzică sau să îngreuneze în alt mod activitățile prestatorului stabilit în alt stat membru, unde acesta furnizează în mod legal servicii analoage (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 25 iulie 1991, Säger, C‑76/90, Rec., p. I‑4221, punctul 12).

120    În prezenta cauză, criteriile utilizate pentru atribuirea contractului nr. 2 privind proiectul Andévalo și a contractelor nr. 1, 2, 4 și 5 privind grupul de proiecte Guadalquivir care iau în considerare experiența ofertantului în discuție numai în Spania, în Andaluzia sau cu societatea GIASA sunt susceptibile să acorde avantaje anumitor ofertanți în raport cu alții și încalcă principiul nediscriminării. Astfel, trebuie să se constate că, în cazul în care o întreprindere nu a lucrat în Spania sau în Andaluzia sau nici nu a colaborat cu societatea desemnată de autoritățile spaniole, nu se va ține seama, la evaluarea ofertei sale, de experiența sa în domeniile vizate de contractele de achiziții publice în cauză. În aceste împrejurări, aceste criterii de atribuire au ca efect să favorizeze ofertele ofertanților locali și să penalizeze ofertele operatorilor stabiliți în alte state membre, pentru care este mult mai dificil să demonstreze experiența necesară, chiar dacă nu este vorba despre o discriminare directă, astfel cum arată Regatul Spaniei.

121    Trebuie să se conchidă că, întrucât au aplicat criteriul experienței în Spania, în Andaluzia și cu societatea GIASA pentru atribuirea contractului nr. 2 privind proiectul Andévalo și a contractelor nr. 1, 2, 4 și 5 privind grupul de proiecte Guadalquivir, autoritățile spaniole au încălcat principiul nediscriminării și că, așadar, Comisia a conchis în mod întemeiat că autoritățile spaniole nu au respectat principiile generale europene aplicabile atribuirii acestor contracte de achiziții publice.

122    Primul motiv trebuie, așadar, să fie respins.

 Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe lipsa de transparență la stabilirea corecțiilor financiare și pe încălcarea principiului proporționalității

123    Regatul Spaniei reproșează Comisiei că nu a stabilit în mod transparent cuantumul fiecăreia dintre corecțiile financiare și că a încălcat, la această stabilire, principiul proporționalității prevăzut la articolul H alineatul (2) din anexa II la Regulamentul nr. 1164/94. În special, în ceea ce privește principiul proporționalității, acesta susține că Comisia nu a respectat Orientările din 2002 dat fiind că a cumulat câteva dintre corecțiile aplicate. În plus, apreciază că Comisia ar fi trebuit să ia în considerare faptul că autoritățile spaniole au eliminat criteriile de atribuire în litigiu în cadrul achizițiilor publice ulterioare imediat ce au avut cunoștință de caracterul nelegal al acestora.

124    Cu titlu introductiv, este necesar să se arate în primul rând că, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 96 de mai sus, Comisia nu a săvârșit nicio eroare de apreciere considerând că autoritățile spaniole au separat în mod artificial contractele nr. 1 și 3 ale proiectului Andévalo, contractele de achiziții publice nr. 6, 7 și 8 ale grupului de proiecte Guadalquivir și contractele nr. 1 și 3 ale grupului de proiecte Granada și Málaga. Argumentul invocat de Regatul Spaniei în cadrul prezentului motiv potrivit căruia a reușit să demonstreze contrariul trebuie, așadar, respins. Pe de altă parte, în măsura în care contractul nr. 3 privind proiectul Andévalo, contractul nr. 8 privind grupul de proiecte Guadalquivir și contractele nr. 1 și 3 privind grupul de proiecte Granada și Málaga intrau în domeniul de aplicare al Directivei 93/37, acestea ar fi trebuit să facă obiectul unei publicări în Jurnalul Oficial.

125    În al doilea rând, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 121 de mai sus, Comisia a concluzionat în mod întemeiat că criteriul experienței dobândite în Spania, în Andaluzia și cu societatea GIASA în calitate de criteriu de atribuire pentru contractul nr. 2 privind proiectul Andévalo și pentru contractele nr. 1, 2, 4 și 5 privind grupul de proiecte Guadalquivir era nelegal și discriminatoriu.

126    În al treilea rând, Regatul Spaniei nu contestă concluziile Comisiei din decizia atacată potrivit cărora criteriile experienței și prețului mediu constituie criterii nelegale și discriminatorii care viciază atribuirea contractelor de achiziții publice în cauză. Această neregulă privește atribuirea contractelor nr. 1 și 3 privind proiectul Andévalo, contractele nr. 6, 7 și 8 privind grupul de proiecte Guadalquivir și contractele nr. 1, 3 și 4 privind grupul de proiecte Granada și Málaga.

127    În al patrulea rând, trebuie arătat că Regatul Spaniei, în cadrul prezentei acțiuni, nu a contestat legalitatea deciziei atacate în ceea ce privește celelalte încălcări ale reglementării Uniunii constatate de Comisie. În special, în ceea ce privește atribuirea contractelor nr. 2 și 5 privind grupul de proiecte Granada și Málaga, Regatul Spaniei nu a contestat obiecțiunile privind fracționarea nelegală a contractelor, lipsa de publicitate în Jurnalul Oficial și acordarea unui termen insuficient pentru depunerea ofertelor. Pe de altă parte, în ceea ce privește atribuirea contractelor nr. 1, 3 și 4 privind grupul de proiecte Granada și Málaga, Regatul Spaniei nu a contestat obiecțiunea privind introducerea procedurii nelegale de „preatribuire” la atribuirea contractelor.

128    În consecință, pentru a verifica dacă Comisia a încălcat principiile transparenței și proporționalității la stabilirea corecțiilor financiare, trebuie să se ia în considerare toate neregulile constatate în decizia atacată [considerentele (33), (34) și (36) ale deciziei atacate]. În special, este vorba despre următoarele încălcări.

129    În ceea ce privește proiectul Andévalo, încălcările constatate de Comisie sunt structurate după cum urmează:

–        articolul 6 alineatul (6) și articolul 30 din Directiva 93/37 la atribuirea contractului nr. 1 privind proiectul menționat, pentru motivul că acest contract prevedea criterii discriminatorii și nelegale;

–        principiile generale de egalitate de tratament și nediscriminare la atribuirea contractului nr. 2 privind acest proiect, pentru motivul că acest contract, care era sub pragul de aplicare a Directivei 93/37, prevedea criterii discriminatorii și nelegale;

–        articolul 6 alineatul (4), articolul 11 alineatul (1), articolul 7 alineatul (3) litera (d), articolul 6 alineatul (6) și articolul 30 din Directiva 93/37 la atribuirea contractului nr. 3 privind același proiect, pentru motivul că acest contract a fost separat nelegal din contractul nr. 1, nu a făcut obiectul unei publicări în Jurnalul Oficial, a fost modificat prin utilizarea unei proceduri de negociere de atribuire și prevedea criterii discriminatorii și nelegale.

130    În ceea ce privește grupul de proiecte Guadalquivir, încălcările constatate de Comisie sunt structurate după cum urmează:

–        principiile generale ale egalității de tratament și nediscriminării la atribuirea contractelor nr. 1, 2, 4 și 5 privind grupul de proiecte menționat, pentru motivul că aceste contracte, care erau sub pragul de aplicare a Directivei 93/37, prevedea criterii discriminatorii și nelegale;

–        articolul 6 alineatul (6) și articolul 30 din Directiva 93/37 la atribuirea contractelor nr. 6 și 7 privind acest grup de proiecte, pentru motivul că aceste contracte prevedeau criterii discriminatorii și nelegale;

–        articolul 6 alineatul (4), articolul 11 alineatul (1), articolul 6 alineatul (6) și articolul 30 din Directiva 93/37 la atribuirea contractului nr. 8 privind același grup de proiecte, pentru motivul că acest contract a fost separat nelegal din contractele nr. 6 și 7, nu a făcut obiectul unei publicări în Jurnalul Oficial și prevedea criterii discriminatorii și nelegale.

131    În ceea ce privește grupul de proiecte Granada și Málaga, încălcările constatate de Comisie sunt structurate după cum urmează:

–        articolul 6 alineatul (4), articolul 11 alineatul (1), articolul 7 alineatul (4), articolul 6 alineatul (6) și articolul 30 din Directiva 93/37 la atribuirea contractelor nr. 1 și 3 privind grupul de proiecte menționat, pentru motivul că aceste contracte sunt fracțiuni create în mod artificial dintr‑un contract de achiziții publice care a fost împărțit în mod nelegal, nu au făcut obiectul unei publicări în Jurnalul Oficial și prevedeau o procedură nelegală de „preatribuire”, precum și criterii discriminatorii și nelegale;

–        articolul 7 alineatul (4), articolul 6 alineatul (6) și articolul 30 din Directiva 93/37 la atribuirea contractului nr. 4 privind acest grup de proiecte, pentru motivul că acest contract prevedea o procedură nelegală de „preatribuire”, precum și criterii discriminatorii și nelegale;

–        articolul 7 alineatul (3), articolul 15 alineatul (2), articolul 18 alineatul (1), articolul 36 și articolul 37 din Directiva 92/50 la atribuirea contractelor nr. 2 și 5 privind același grup de proiecte, pentru motivul că aceste contracte nu au făcut obiectul unei publicări în Jurnalul Oficial și prevedeau criterii discriminatorii și nelegale.

132    Potrivit articolului H alineatul (2) litera (b) al doilea paragraf și alineatul (3) din anexa II la Regulamentul nr. 1164/94, deciziile Comisiei care impun corecții financiare trebuie să respecte principiul proporționalității. La stabilirea cuantumului corecției, Comisia ține seama de natura neregulii sau de modificarea și întinderea impactului financiar potențial al eventualelor deficiențe ale sistemelor de gestiune sau de control.

133    În această privință, trebuie amintit că principiul proporționalității face parte din principiile generale ale dreptului Uniunii. El impune ca actele instituțiilor Uniunii să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru realizarea obiectivelor legitime urmărite de reglementarea în cauză, fiind stabilit că, atunci când este posibilă alegerea între mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puțin constrângătoare și că inconvenientele generate nu trebuie să fie disproporționate în raport cu scopurile vizate (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 12 decembrie 2007, Italia/Comisia, T‑308/05, Rep., p. II‑5089, punctul 153 și jurisprudența citată).

134    În special, din perspectiva principiului proporționalității, trebuie amintit și că încălcarea obligațiilor a căror respectare prezintă o importanță fundamentală pentru buna funcționare a unui sistem al Uniunii poate fi sancționată prin pierderea unui drept conferit de reglementarea Uniunii, precum dreptul la o contribuție financiară (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 26 septembrie 2002, Sgaravatti Mediterranea/Comisia, T‑199/99, Rec., p. II‑3731, punctele 134 și 135, și Hotărârea Tribunalului din 19 noiembrie 2008, Grecia/Comisia, T‑404/05, nepublicată în Repertoriu, punctul 89 și jurisprudența citată).

135    În ceea ce privește Fondul de coeziune, trebuie amintit că, în aplicarea articolului 12 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 1164/94, statele membre sunt cele care își asumă responsabilitatea, în primă instanță, a controlului financiar al proiectelor și care sunt obligate să adopte măsurile necesare pentru asigurarea utilizării legale a fondurilor europene, pentru supravegherea aspectului ca proiectele să fie gestionate în conformitate cu reglementările Uniunii aplicabile, pentru prevenirea și identificarea neregulilor și pentru asigurarea existenței și a bunei funcționări în statele membre a sistemelor de gestiune și de control astfel încât fondurile europene să fie utilizate în mod legal și eficace.

136    În plus, în temeiul principiului conformității proiectelor finanțate cu dispozițiile tratatelor, cu actele adoptate în temeiul acestora și cu politicile Uniunii, astfel cum acesta este prevăzut la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1164/94, numai cheltuielile efectuate în conformitate cu normele Uniunii și cu actele adoptate în temeiul acestora sunt suportate din bugetul Uniunii. În consecință, imediat ce Comisia a constatat existența unei încălcări a dispozițiilor Uniunii în cadrul plăților efectuate de un stat membru, ea este obligată să rectifice calculele prezentate de acesta (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 13 iulie 2011, Grecia/Comisia, T‑81/09, nepublicată în Repertoriu, punctul 63 și jurisprudența citată).

137    Potrivit articolului 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1386/2002, valoarea corecțiilor financiare efectuate de Comisie în temeiul articolului H alineatul (2) din anexa II la Regulamentul nr. 1164/94 pentru nereguli individuale sau sistematice se evaluează, ori de câte ori acest lucru este posibil și fezabil, pe baza dosarelor individuale și este egală cu cuantumul cheltuielilor imputate în mod eronat Fondului de coeziune, ținându‑se seama de principiul proporționalității. Potrivit alineatului (2) al aceluiași articol, în cazul în care nu este posibil sau fezabil să se cuantifice cu exactitate valoarea cheltuielilor nejustificate sau în care ar fi disproporționat să se anuleze integral cheltuielile în cauză, Comisia poate efectua corecțiile financiare prin extrapolare sau pe o bază forfetară.

138    În această privință, trebuie să se amintească și că rezultă din cuprinsul punctului 1 din Orientările din 2002 (a se vedea punctul 12 de mai sus) că obiectivul corecțiilor financiare este restabilirea unei situații astfel încât integralitatea cheltuielilor care fac obiectul unei cereri de cofinanțare din Fondul de coeziune să fie în conformitate cu reglementarea Uniunii aplicabilă în domeniu.

139    În prezenta cauză, s‑a constatat în cadrul examinării primului motiv că Comisia a identificat, fără a săvârși nicio eroare, anumite nereguli privind încălcarea de către autoritățile spaniole a normelor care guvernează atribuirea contractelor de achiziții publice în ceea ce privește proiectul Andévalo și grupurile de proiecte Guadalquivir și Granada și Málaga, în discuție în prezenta cauză (a se vedea punctele 98 și 121 de mai sus). Or, trebuie să se constate că aceste nereguli au afectat în mod decisiv procedura de atribuire a contractelor de achiziții publice privind acest proiect și aceste grupuri de proiecte.

140    În aceste condiții, întrucât a constatat încălcarea dispozițiilor Uniunii care reglementează atribuirea contractelor de achiziții publice, Comisia era obligată să impună corecțiile financiare necesare pentru a restabili o situație în care integralitatea cheltuielilor care fac obiectul cererii de cofinanțare de către Fondul de coeziune este în conformitate cu reglementarea Uniunii în domeniul achizițiilor publice, și aceasta ținând seama de principiul proporționalității.

141    În ceea ce privește modalitățile de calculare a corecțiilor financiare, reiese din considerentul (137) al deciziei atacate că, mai întâi, Comisia a apreciat că, ținând seama de împrejurările din cauză, aplicarea unei corecții care să constea în anularea tuturor cheltuielilor pentru proiectele în discuție ar fi fost o penalitate disproporționată în raport cu gravitatea neregulilor identificate. În continuare, a considerat că, întrucât nu era posibil sau fezabil să se cuantifice în mod precis cuantumul cheltuielilor în neregulă, era adecvat să se aplice corecții pe o bază forfetară.

142    În această privință, trebuie arătat mai întâi că, în Orientările din 2007 (a se vedea punctul 12 de mai sus), pentru contractele vizate de directivele europene în domeniul achizițiilor publice, baremele specifice care trebuie aplicate în funcție de tipul de neregulă sunt următoarele:

–        o corecție financiară de 25 % din valoarea contractului în cauză în cazul nerespectării procedurilor în materie de publicitate;

–        o corecție financiară de 25 % din valoarea contractului în cauză în cazul aplicării unor criterii de atribuire nelegale. Acest cuantum poate fi redus la 10 sau la 5 % în funcție de gravitatea nelegalității;

–        o corecție financiară de 25 % din valoarea contractului în cauză în cazul în care contractul a fost atribuit printr‑o procedură deschisă sau restrânsă, dar autoritatea contractantă negociază cu ofertanții în cursul procedurii de adjudecare. Acest cuantum poate fi redus la 10 sau la 5 % în funcție de gravitatea nelegalității.

143    În continuare, în Orientările din 2007, pentru contractele care nu sunt supuse directivelor europene din domeniul achizițiilor publice, baremele care trebuie aplicate în funcție de tipul de neregulă sunt următoarele:

–        o corecție financiară de 25 % din valoarea contractului în cauză în cazul nerespectării unui grad adecvat de publicitate și de transparență;

–        o corecție financiară de 25 % din valoarea contractului în cauză în cazul neasigurării condițiilor de concurență adecvate pentru contractul respectiv;

–        o corecție financiară de 10 % din valoarea contractului în cazul aplicării de criterii de atribuire nelegale. Acest cuantum poate fi redus la 5 % în funcție de gravitatea nelegalității;

–        o corecție financiară de 10 % în cazul încălcării principiului egalității de tratament. Acest cuantum poate fi redus la 5 % în funcție de gravitate.

144    Este necesar să amintească faptul că, prin adoptarea normelor de conduită administrativă prin care se urmărește producerea de efecte externe și prin anunțarea, pe calea publicării, a faptului că urmează să le aplice din momentul respectiv la cazurile vizate de acestea, instituția menționată procedează la o autolimitare a exercitării puterii sale de apreciere și nu ar putea să se abată de la aceste reguli decât cu riscul de a fi sancționată, dacă este cazul, pentru încălcarea principiilor generale de drept, cum ar fi principiile egalității de tratament, securității juridice sau protecției încrederii legitime. Nu poate fi astfel exclusă posibilitatea ca, în anumite condiții și în funcție de conținutul acestora, astfel de norme de conduită cu un domeniu de aplicare general să poată produce efecte juridice și ca în special administrația să nu se poată abate de la acestea într‑un caz anume fără a invoca rațiuni care să fie compatibile cu principiile generale de drept, precum cel al egalității de tratament sau al protecției încrederii legitime, cu condiția ca o astfel de abordare să nu contravină altor norme de drept al Uniunii cu forță juridică superioară (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea Curții din 28 iunie 2005, Dansk Rørindustri și alții/Comisia, C‑189/02 P, C‑202/02 P, C‑205/02 P‑C‑208/02 și C‑213/02 P, Rec., p. I‑5425, punctele 209-211, și Hotărârea Tribunalului din 7 noiembrie 2007, Germania/Comisia, T‑374/04, Rep., p. II‑4431, punctul 111 și jurisprudența citată).

145    În prezenta cauză, trebuie să se constate că cuantumurile corecțiilor financiare aplicate de Comisie (a se vedea punctele 54-56 de mai sus) corespund celor prevăzute de Orientările din 2007 și că, în consecință, contrar a ceea ce susține Regatul Spaniei, nu se poate reproșa Comisiei nicio lipsă de transparență în măsura în care a respectat baremele pe care și le‑a impus ea însăși.

146    Pe de altă parte, este necesar să se respingă argumentul Regatului Spaniei potrivit căruia Comisia a încălcat principiul proporționalității deoarece aceasta a aplicat corecții cumulate contrar celor prevăzute de Orientările din 2002.

147    În această privință, trebuie amintit de la bun început că, după cum Regatul Spaniei subliniază în mod întemeiat, punctul 2.5 al treilea paragraf din Orientările din 2002 prevede că, atunci când sunt aplicate mai multe corecții financiare forfetare, acestea nu trebuie cumulate. Acest punct prevede, în esență, că corecția financiară privind neregula cea mai gravă care vizează un anume contract de achiziții publice este singura care trebuie aplicată, în măsura în care această neregulă arată riscurile acestui contract în ansamblu.

148    Or, este necesar să se constate că, astfel cum reiese din anexa unică la decizia atacată, intitulată „Sinteza corecțiilor financiare/rambursărilor pentru grupurile de proiecte” (a se vedea de asemenea punctele 54-56 de mai sus), Comisia nu a cumulat corecțiile financiare care rezultă din încălcări diferite care vizează același contract de achiziții publice. Dimpotrivă, a adoptat ca referință, pentru fiecare contract de achiziții publice în cauză, corecția financiară cea mai oneroasă și a inclus în aceasta corecțiile financiare care îl privesc. Acest lucru a determinat reducerea cuantumului final al corecțiilor financiare aplicabile contractelor de achiziții publice în cauză și, în consecință, a fost favorabil autorităților spaniole. În aceste împrejurări, argumentul Regatului Spaniei potrivit căruia Comisia a încălcat principiul proporționalității deoarece a aplicat corecții cumulate contrar celor prevăzute de Orientările din 2002 lipsește în fapt.

149    În sfârșit, Regatul Spaniei arată că Comisia a încălcat principiul proporționalității deoarece nu a luat în considerare, conform punctului 2.4 din Orientările din 2002, faptul că autoritățile spaniole, după ce au primit notificarea neregulilor constatate, și‑au schimbat practica în cadrul contractelor de achiziții publice ulterioare. În această privință, este necesar să se arate, mai întâi, că Regatul Spaniei nu a furnizat niciun element de probă în susținerea argumentului său. În continuare, chiar dacă se presupune că schimbarea de practică este dovedită, aceasta nu anulează faptul că contractele de achiziții publice au fost atribuite pe baza aplicării nelegale a normelor care reglementează atribuirea contractelor de achiziții publice, astfel încât rezultă că este necesar să se aplice corecții financiare în vederea rectificării acestei situații în neregulă. În consecință, această schimbare ulterioară de practică nu a putut avea efecte în privința contractelor în cauză care au făcut obiectul unei cereri de cofinanțare din Fondul de coeziune.

150    Având în vedere cele de mai sus, al treilea motiv trebuie, așadar, respins, precum și acțiunea în totalitate.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

151    Conform articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

152    Întrucât Regatul Spaniei a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor Comisiei.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera întâi)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Obligă Regatul Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

Azizi Frimodt Nielsen Kancheva

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 29 mai 2013.

Semnături

* Limba de procedură: spaniola.